ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1537/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4348 din 16

aprilie 2013 pronunțată în dosar nr. 439/33/2013 al Curții de Apel Cluj s-a

admis excepția de tardivitate a cererii de revizuire și s-a respins revizuirea

declarată de SC C.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 876 din 25 ianuarie

2013, pronunțată în dosarul nr. 1211/33/2012 al Curții de Apel Cluj pe care a

menținut-o în întregime.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

a reținut că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea se poate cere dacă

instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., în ipoteza cazului de revizuire reglementat

de art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de

revizuire este de o lună de la pronunțarea deciziei de către instanța de

recurs, decizie a cărei retractare se cere prin această cale extraordinară de

atac. Deși textul se referă la deciziile prin care se evocă fondul, este cu

atât mai mult incident în cazul deciziilor prin care se nu se evocă fondul și

care ipotetic nici nu pot fi atacate prin calea extraordinară de atac a

revizuirii.

Revizuenta a invocat faptul că nu a formulat

calea de atac în termenul legal deoarece nu a cunoscut considerentele deciziei

atacate. În opinia instanței motivul nu este unul temeinic deoarece pentru a

putea aprecia dacă instanța s-a pronunțat plus, minus sau ultra petita, este

suficientă analizarea dispozitivului deciziei atacate, fiind irelevante

considerentele din această perspectivă.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei. în cazul concret analizat decizia civilă nr. 876 a fost

pronunțată la data de 25 ianuarie 2013, iar cererea de revizuire a fost

introdusă la 22 martie 2013.

Drept urmare, în baza considerentelor

mai sus reținute și a textelor legale invocate, cererea de revizuire formulată

de către revizuenta SC C.R. SRL a fost respinsă, ca tardivă, subsecvent

admiterii excepției de tardivitate invocata din oficiu de către instanță,

păstrându-se în întregime decizia atacată.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire SC C.R. SRL solicitând admiterea acesteia, învederând

faptul că, incorect s-a refuzat primirea și depunerea actelor doveditoare

asupra întregii cauze.

O.C.P.I. Maramureș, prin notele de

ședință depuse la dosar a solicitat respingerea revizuirii formulată, împotriva

deciziei nr. 4348 din 16 aprilie 2013, ca inadmisibilă.

Deliberând asupra cererii de

retractare, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 4304 din 28 iunie

2011 pronunțată în dos. 1260/100/2010, instanța de fond a respins acțiunea

formulată de reclamantele SC P. SRL, SC S.C. SRL, SC C.R. SRL, SC T. SA și L.l.

în nume propriu, în contradictoriu cu pârâtele LG I. SPRL și O.C.P.I. Maramureș,

reținându-se că intimata O.C.P.I. Maramureș nu are calitate procesuală pasivă,

deoarece nu deține drept de proprietate asupra terenului reclamantelor și doar

efectuează operațiuni de carte funciară, după pronunțarea hotărârii

judecătorești.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs L.I., SC C.R. SRL, SC P. SRL, SC R. SA, SC S.C. SRL, SC T. SA prin L.C.I.

SPRL

Prin Decizia nr. 1960 din 13 martie

2012 s-a respins recursul exercitat împotriva sentinței civile nr. 4304 din 28

iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 1260/100/2010 al Tribunalului Maramureș.

Împotriva deciziei 1960 din 13 martie

2012, reclamanții L.I., SC C.R. SRL, SC P. SRL, SC R. SA, SC S.C. SRL, SC T. SA

prin L.C.I. SPRL, au formulat contestație în anulare, care a fost respinsă ca

inadmisibilă prin decizia nr. 876 din 25 ianuarie 2013.

Prin decizia nr. 4348 din 16 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 439/33/2013 s-a admis

excepției tardivității și s-a respins cererea de revizuire formulată împotriva

deciziei civile nr. 876 din 25 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr.

1211/33/2012 al Curții de Apel Cluj.

Prin decizia nr. 8822 din 20

septembrie 2013 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de SC C.R. SA,

Curtea reținând că pot fi supuse revizuirii hotărârile pronunțate de instanța

de recurs, prin care s-a admis recursul șj s-a modificat hotărârea atacată pe

chestiuni de fapt, precum și hotărârile date în fond după casarea cu reținere.

Revizuirea fiind o cale extraordinară

de atac, acesta poate fi formulată pentru motivele limitativ prevăzute de art.

322 C. proc. civ.

Întrucât hotărârea a cărei retractare

s-a solicitat nu evocă fondul, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de SC C.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 4348 din 16

aprilie 2013 pronunțată în dosar nr. 439/33/2013 al Curții de Apel Cluj.

Împotriva deciziei nr. 8822 din 20

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC C.R. SRL

Negrești Oaș.

Înalta Curte, analizând recursul din

perspectiva admisibilității acestei căii de atac în cauza de față, constată că

acesta este inadmisibil pentru considerentele ce succed.

Recurenta a exercitat calea de atac a

recursului împotriva unei decizii irevocabile pronunțată în soluționarea unei

cereri de revizuire respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 328 pct. 1 C. proc. civ.,

hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită. Cum, în speță, hotărârea atacată este irevocabilă,

potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că recursul este

inadmisibil, considerent pentru care va fi respins ca atare.

Unul dintre principiile fundamentale

ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și

presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor

lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu

pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și

la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care

prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă

numai în condițiile legii.

În speța dedusă judecății, recurenta

reclamantă a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțată de o

instanță ce a soluționat o cerere de revizuire, nesusceptibilă, deci, de a fi

atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control

judiciar specific căii de reformare.

Această concluzie decurge și din

observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera

categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu

sunt incluse și deciziile date în soluționarea cererilor de revizuire, precum

și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În consecință, față de considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la

art. 377 alin. (2) pct. 5 din același cod, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă

SC C.R. SRL NEGREȘTI OAȘ împotriva deciziei nr. 8822 din 20 septembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 mai 2014.