ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5687/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

La data de 28 martie 2013, revizuenții S.A.,

S.M.M. și SC A.E. SRL au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr.

7393 din 4 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

În motivarea cererii

de revizuire se arată că instanța supremă s-a pronunțat ultra petita, întrucât

revizuenții au fost obligați să lase în deplină proprietate o suprafață de

teren mai mare decât cea pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Luând în examinare

cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată

următoarele:

Conform art. 322 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanțe de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere numai pentru una din situațiile prevăzute la

cele nouă puncte ale art. 322.

Prin Decizia nr. 7393

din 4 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P.P., P.V.V.,

S.D.E., de pârâții SC A.E. SRL, S.A. și S.M.M. și de pârâții G.N. și G.E.

împotriva Deciziei nr. 82/A-C din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea de

revizuire, pârâții s-au prevalat de ipoteza reglementată de art. 322 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ. (astfel cum se desprinde din susținerile scrise) potrivit

căreia: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci

când evocă fondul, se poate cere .. (2) … dacă s-a dat mai mult decât s-a

cerut.”

Analizând cererea de

față în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

niciuna dintre cele două cerințe ce reies din art. 322 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză.

Or, decizia a cărei

revizuire se cere este pronunțată de o instanță de recurs, astfel că prima

condiție prevăzută de text presupune ca decizia instanței de recurs să evoce

fondul, întrucât, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând

erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt.

O hotărâre

judecătorească ce evocă fondul presupune ca instanța să statueze prin

dispozitivul ei asupra fondului raportului juridic litigios pe baza probelor

administrare în cauză, reținând sau schimbând o anumită situație de fapt, prin

urmare, să nu fie o soluție pronunțată pe care de excepție, iar dacă ea este

pronunțată în calea de atac, în mod necesar, apelul sau recursul trebuie să fi

fost admis, iar soluția supusă apelului sau recursului să fie reformată cu

privire la soluția dată asupra fondului pretențiilor ce au format obiect al

judecății.

În acest context, se

impune precizarea că deși recursul este o cale extraordinară de atac, de

reformare, susceptibil a fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate

dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.,

controlul de legalitate exercitat de instanța de recurs implică verificarea

aplicării legii asupra situației de fapt deja reținute de instanța sau

instanțele de fond, împrejurare ce atrage raportarea instanței de recurs, prin

considerentele deciziei, la această situație de fapt.

Înalta Curte constată

că prin decizia a cărei anulare se solicită instanța a procedat la respingerea

recursurilor, iar dispozitivul deciziei instanței de recurs, ca de altfel și

întreaga motivare a hotărârii, nu conține vreo dezlegare dată fondului

raportului juridic litigios.

Deși pentru

respingerea cererii de revizuire este suficientă constatarea neîndeplinirii

cerinței cu privire la evocarea fondului, Înalta Curte reține că nici condiția

specifică prevăzută de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu se verifică în speță.

Prin prisma motivului

prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se are în vedere pronunțarea

instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse

judecății, care alcătuiesc fondul cauzei.

Or, câtă vreme

hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire nu evocă fondul,

așa cum s-a arătat mai sus, nu se poate susține că instanța supremă a dat mai

mult decât ce s-a cerut.

În consecință,

potrivit celor ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de

revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 7393 din 4 decembrie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenții

S.A., S.M.M. și SC A.E. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM