ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2014

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 2347 din 18 aprilie

2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost

respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții C.C.N. și C.E., de pârâții

Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara și

de pârâții C.I.L., C.M.V., D.E., E.D. (decedat și continuat de succesorii D.L.D.

și D.E.), G.M., M.C., M.M., N.V. și S.F. (decedată și continuat de succesorii F.M.N.

și S.M.F.) împotriva deciziei civile nr. 9/A din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Împotriva acestei

decizii, revizuienții C.C.N. și C.E. au formulat, la data de 20 mai 2013 (data poștei),

cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. În

motivare au susținut, în esență, că decizia supusă revizuirii este rezultatul unei

grave erori de judecată.

La data de 21

iunie 2013 revizuienții C.C.N. și C.E. au depus o dezvoltare a cererii de revizuire,

indicând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 3 și pct. 2 C. proc. civ.

Această dezvoltare a cererii de revizuire a fost înregistrată atât în dosarul de

fața cât și sub număr nou, formându-se Dosarul nr. 3614/1/2013 care Ia termenul

din data de 22 ianuarie 2014 a fost conexat cu Dosarul nr. 3054/1/2013.

Față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai

întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii,

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii de

revizuire, care primează față de excepția tardivității, apreciind că tardivitatea

cererii de revizuire trebuie analizată numai în măsura în care se va constata că

este îndeplinită condiția premisă prevăzută de lege.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de

o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică

fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele

de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, din

analiza textului legal citat rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri

date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus o condiție imperativă și anume,

ca această instanță să fi evocat fondul.

Hotărârile instanțelor

de recurs care evocă fondul sunt aceiea prin care instanțele admit recursul și,

rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată,

nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins,

în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă.

Dacă s-ar admite

formularea unei cereri de revizuire și împotriva deciziilor pronunțate în recurs

prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității

căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă

este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

În speță, cerererile

conexe de revizuire au fost formulate împotriva unei decizii pronunțate de o instanță

de recurs, decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se

decizia atacată. În consecință, nu este îndeplinită condiția ca hotărârea atacă

să evoce fondul, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1)

C. proc. civ., cerererile de revizuire vor fi respinse ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile

de revizuire conexe, formulate de revizuienții C.C.N. și C.E. împotriva deciziei

nr. 2347 din 18 aprilie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în Dosarul nr. 2564/1/2010, ca inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 201.4.