ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin decizia nr. 2347 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții C.C.N. și C.E., de pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara și de pârâții C.I.L., C.M.V., D.E., E.D. (decedat și continuat de succesorii D.L.D. și D.E.), G.M., M.C., M.M., N.V. și S.F. (decedată și continuat de succesorii F.M.N. și S.M.F.) împotriva deciziei civile nr. 9/A din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Împotriva acestei decizii, revizuienții C.C.N. și C.E. au formulat, la data de 20 mai 2013 (data poștei), cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc.

civ. În motivare au susținut, în esență, că decizia supusă revizuirii este rezultatul unei grave erori de judecată. La data de 21 iunie 2013 revizuienții C.C.N. și C.E. au depus o dezvoltare a cererii de revizuire, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 3 și pct. 2 C. proc. civ. Această dezvoltare a cererii de revizuire a fost înregistrată atât în dosarul de fața cât și sub număr nou, formându-se Dosarul nr. 3614/1/2013 care Ia termenul din data de 22 ianuarie 2014 a fost conexat cu Dosarul nr. 3054/1/2013. Față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, care primează față de excepția tardivității, apreciind că tardivitatea cererii de revizuire trebuie analizată numai în măsura în care se va constata că este îndeplinită condiția premisă prevăzută de lege. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, din analiza textului legal citat rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus o condiție imperativă și anume, ca această instanță să fi evocat fondul. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt aceiea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă. Dacă s-ar admite formularea unei cereri de revizuire și împotriva deciziilor pronunțate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

În speță, cerererile conexe de revizuire au fost formulate împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se decizia atacată. În consecință, nu este îndeplinită condiția ca hotărârea atacă să evoce fondul, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cerererile de revizuire vor fi respinse ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererile de revizuire conexe, formulate de revizuienții C.C.N. și C.E. împotriva deciziei nr. 2347 din 18 aprilie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 2564/1/2010, ca inadmisibile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 201.4.