ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3877/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 237 din 28 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 4056/100/2012, a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului S.M.D., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și a aceleia de reținere a art. 73 lit. b) C. pen., cerere formulată de același inculpat, prin apărătorul ales.

A fost admisă cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului S.M.D., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Au fost condamnați inculpații S.M.D. și P.P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de: omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. la pedepse de câte 8 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durate de câte 3 ani.

Cu consecințele prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate prin prezenta reținerea din 25 martie 2012 și arestul preventiv începând cu 26 martie 2012, la zi.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 1370 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părților civile O.M.  și T.R.  suma de 11.206,71 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale (diferența rămasă după achitarea sumei de 6.000 RON de către inculpatul S.M.D.).

Conform art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 1370 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părților civile O.M. și T.R. echivalentul în RON la data plății a câte 7.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile O.M. și T.R.

În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 1370 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare - cu sediul în Baia Mare, str. Dr. G.C., județul Maramureș - suma de 5.289,45 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei O.I., sumă la care se va calcula dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei și până la efectiva achitare a debitului.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic al acestora în SNDGJ.

Conform art. 193 alin. (4) cu trimitere la art. 193 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata către părțile civile a câte 2.306,85 RON reprezentând cheltuieli efectuate de aceste părți în cursul procesului (suma de 113,71 RON a fost achitată pentru raportul de nouă expertiză efectuată în cauză).

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 1.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 24 martie 2012, în timp ce se aflau la terenul din locul numit „O.J.” situat pe marginea drumului ce face legătura între localitatea Tămășești, județul Maramureș și DJ 108D, pe fondul unor neînțelegeri legate de o suprafață de teren, au avut un conflict cu partea vătămată O.I. în vârstă de 73 de ani, căreia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni (ruptură de splină) care au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

Prin concluziile preliminarii ale Serviciului Medico-Legal Județean Baia Mare din data de 25 martie 2012 s-a concluzionat că „numitul O.I. prezintă leziuni traumatice (splenectomie) care s-au putut produce prin lovire cu corp dur; leziunile i-au pus în primejdie viața și necesită 28 - 30 de zile de îngrijiri medicale”. Totodată cu ocazia internării s-a constatat că acesta prezenta leziuni pe mâna dreaptă, precum și echimoze la nivelul cotului mâinii stângi.

La data de 28/29 martie 2012 O.I. a decedat la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare, iar prin concluziile preliminarii din 29 martie 2012 ale S.M.L. Baia Mare s-a arătat că „moartea numitului O.I. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie post ruptură de splină prin agresiune; leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu corp contondent dur; moartea datează din 28/29 martie 2012”.

Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 295 din 8 mai 2012 al Serviciului Medico-Legal Județean Maramureș s-a stabilit că „moartea numitului O.I. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic, hemoragie și operator, post ruptură de splină, operată; leziunile tanatogeneratoare și cele descrise la examenul extern s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur; există legătură de cauzalitate directă între agresiunea din 24 martie 2012 și decesul victimei din 29 martie 2012”. În același raport s-a mai arătat că, victima a mai prezentat pe fața dorsală a mâinii drepte două zone echimotice violaceu verzui de 2/2 - 3/2 cm și o cicatrice de 1/1 cm cu crustă de sânge, precum și cotul stâng moderat tumefiat violaceu verzui.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; procesul-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei O.I.; procesul-verbal și planșa foto cu aspectele leziunilor prezentate de victimă la internarea în spital; concluziile preliminarii și raportul de expertiză medico-legală nr. 295/57 din 8 mai 2012 ale S.M.L. Baia Mare referitoare la autopsia victimei, planșa foto aferentă și discul optic cu aspecte fixate cu ocazia necropsiei; declarațiile părților civile O.M. și T.R.; declarațiile martorilor O.M., M.M.D. și M.C.; proces-verbal de confruntare a martorului M.M.D. cu inculpatul P.P.I.; declarațiile inculpaților S.M.D. și P.P.I.; procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Audiați în fața instanței de fond, inculpații au arătat că nu se prevalează de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. precizând că înțeleg să dea declarații în fața instanței, astfel că la termenul din 17 iulie 2012 s-a procedat la audierea acestora.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 124 din data de 12 iunie 2013 a admis apelurile declarate de inculpatul P.P.I., deținut în Penitenciarul Gherla, și părțile civile T.R. și O.M. împotriva Sentinței penale nr. 237 din 28 martie 2013 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și cuantumul daunelor morale și judecând:

- A condamnat pe inculpatul P.P.I., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

A menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 25 martie 2012, la zi.

A obligat pe inculpații S.M.D. și P.P.I., în solidar să plătească părților civile O.M. și T.R. suma de câte 15.000 euro, sau echivalentul în RON la data plății cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 2.000 RON cheltuieli de judecată, din care câte 1.000 RON pentru fiecare din părțile civile.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.D. împotriva aceleiași hotărâri.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 25 martie 2012, la zi.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații S.M.D. și P.P.I. și părțile civile O.M. și T.R.

Recurentul inculpat S.M.D., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17 și 17

2

C. proc. pen. și a solicitat casarea hotărârilor atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptei în cea prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei printr-o reală aplicare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

În ceea ce privește solicitarea de schimbare de încadrare juridică a faptei, a arătat că sub aspectul elementelor obiective, îi poate fi imputat rezultatul produs numai sub forma culpei și în raport de obiectul vulnerant folosit, precum și față de împrejurarea că a aplicat victimei o singură lovitură într-o zonă nevitală, aspecte din care rezultă existența vinovăției sub forma culpei.

A mai susținut că, infracțiunea săvârșită se circumscrie celei prevăzute de art. 183 C. pen. și prin prisma factorilor circumstanțiali, respectiv faptul că victima avea vârsta de 73 de ani, suferea de afecțiuni grave de sănătate, iar rezultatul letal a fost cauzat de o bronho-pneumonie instalată în spital, aceasta conducând la decesul său.

În concluzie, în raport de aspectele învederate, a apreciat că forma de vinovăție ce ar trebui reținută în sarcina sa este cea a culpei sub forma praeterintenției.

Referitor la solicitarea de reținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., invocată pe tot parcursul apărării, a arătat că victima a avut o atitudine ostilă, a pătruns pe terenul său, iar pe un fond de injurii l-a apucat de gât, împrejurări care au fost de natură a-i crea o stare psiho-emoțională de puternică tulburare, care l-a determinat să-i aplice victimei o singură lovitură într-o zonă nevitală.

Sub aspectul circumstanțelor personale, a invocat situația familială stabilă, lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că are reale perspective de reîncadrare în societate, a conștientizat gravitatea faptei săvârșite cu consecințele producerii ei asupra membrilor familiei, aspecte în raport de care a solicitat reindividualizarea pedepsei, și față de circumstanțele personale evocate, aplicarea dispozițiilor art. 86 alin. (1) C. pen.

Recurentul inculpat P.P.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că a fost condamnat de instanța de apel la o pedeapsă de 6 ani închisoare, deși în motivarea hotărârii se reține că echimozele victimei se puteau datora acțiunii oricăruia dintre cei doi inculpați, fără a fi indicat el ca autor.

În aceeași ordine de idei a solicitat înlăturarea ca nesinceră a declarației martorului M.M.D., care de altfel arată că nu a văzut nimic, făcând apoi referire la declarațiile martorilor M.C. și S.T., precum și la cea a coinculpatului S.M. menținută la urmărirea penală și la instanță din care rezultă că acesta singur a comis infracțiunea, lovind victima singur în urma unui conflict verbal și arătând faptul că personal nu l-a ajutat în nici un fel.

Cu privire la raportul de expertiză medico-legală a susținut că la pct. 5 din raport, numit „Concluzii” se arată că s-a aplicat o singură lovitură în urma căreia victima a suferit o ruptură de splină, iar la pct. 6, cu privire la cele două echimoze de 2 cm. și tumefierile de la cotul stâng, se arată că puteau fi produse prin cădere.

Coroborând aceste date cu declarația inculpatului S. în care acesta a arătat cum a aplicat lovitura, cu rezultatele testării poligraf din care rezultă că ambii inculpați au declarat adevărul, precum și cu fișa de observație alături de declarația victimei în care se arată că agresiunea a fost produsă de o singură persoană, rezultă faptul că personal nu a exercitat violențe asupra victimei, astfel că se impune admiterea recursului și achitarea sa.

Recurentele părți civile O.M. și T.R., în motivele de recurs scrise aflate la dosarul cauzei au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., în temeiul cărora au solicitat condamnarea inculpaților S.M.D. și P.P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

De asemenea, au solicitat admiterea cererilor de constituire de părți civile, atât cu privire la despăgubirile civile materiale, cât și sub aspectul despăgubirilor morale solicitând obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 500 RON/lună, începând cu luna mai 2012, reprezentând suma achitată unei persoane care o ajută pe partea civilă O.M. în gospodărie de la decesul soțului O.I., cu caracter permanent, cu titlu de despăgubiri materiale.

Sub aspectul despăgubirilor morale au solicitat obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit de recurenta parte civilă O.M., urmare a decesului victimei O.I. și 100.000 euro, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit de recurenta parte civilă T.R., urmare a decesului victimei O.I.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar și a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații S.M.D. și P.P.I. și de părțile civile O.M. și T.R. sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce privește primul motiv de casare susținut de inculpatul P.P.I. întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. vizând solicitarea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., invocând lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, și anume, lipsa intenției în suprimarea vieții victimei, Înalta Curte constată că acest motiv vizând solicitarea de achitare, prin trimitere la greșita interpretare a probelor de către instanțele de fond și de apel nu se circumscrie noțiunii de „greșită aplicare a legii” și nu poate fi cenzurat de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Verificând acest motiv al recurentului inculpat P.P.I. alături de cel al inculpatului S.M.D. vizând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., precum și cel invocat de părțile civile privind condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele recurenților inculpați și cel al părților civile vizează modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanța de apel.

Aceasta în condițiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate și cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.

Or, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Motivul recurentului inculpat P.P.I. ce vizează achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-ar fi circumscris, teoretic, cazului de casare prevăzut de pct. 18, care dădeau dreptul instanței de recurs de a cenzura modul în care au fost reținute faptele și împrejurările de fapt ale cauzei. Însă, chiar și sub imperiul legii de procedură, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut la pct. 18 presupunea o eroare gravă de fapt, care nu echivala cu o apreciere greșită a faptelor, astfel cum solicită, la acest moment, acest recurent.

La acest moment, prevederile pct. 18 al art. 385

9

C. proc. pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât netemeinicia deciziei penale atacate nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

Legislația procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție.

Analizând hotărârea pronunțată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpatul S.M.D. cu privire la solicitarea de reținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și de părțile civile, referitoare la redozarea pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunțată Decizia penală nr. 124 a Curții de Apel Cluj, respectiv 12 iunie 2013, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Noile dispoziții ale art. 385

9

pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanțe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedepsele aplicate inculpaților încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

În ceea ce privește recursul părților civile sub aspectul laturii civile a cauzei, Înalta Curte constată că aceleași critici au fost invocate și în apel, instanța procedând la o majorare a cuantumului daunelor morale, astfel că, fiind o chestiune lăsată de legiuitor la latitudinea instanței, se apreciază că și din acest punct de vedere hotărârea pronunțată este legală și temeinică.

Așa fiind, cum nu s-a invocat nici un alt motiv pentru care hotărârea atacată să fie contrară legii sau să se fi dovedit că prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M.D. și P.P.I. și părțile civile O.M. și T.R. împotriva Deciziei penale nr. 124 din data de 12 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2012 la 6 decembrie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 175 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM