ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3348/2013

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 221/F din 19 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. formulată de inculpatul T.R. În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.R. la o pedeapsă de 13 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2012 la zi. În baza art. 14 alin. (3) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 4.415,98 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei F.C.M.

(internat Neurochirurgie II în perioada 11 iulie 2012 - 15 iulie 2012). A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 3005/P/2012 emis la data de 20 decembrie 2012 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T.R. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, precum și declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, conform art. 320 1 C. proc.

pen., tribunalul a reținut că în după-amiaza zilei de 10 iulie 2012, inculpatul T.R. împreună cu martorii N.A., cunoscut sub numele de "F.", P.C. și B.A.A. au consumat băuturi alcoolice (bere), în diferite locuri situate în zona str. Nerva Traian, inclusiv pe str. Mircea Vodă, lângă biserica Doboteasa, unde au fost legitimați de organele de poliție din cadrul Secției 11 în jurul orei 23:10. În această perioadă, inculpatul și martorii anterior menționați s-au întâlnit de câteva ori și cu martorul G.M., cunoscut sub numele de "G.", care a consumat cu ei băuturi alcoolice. În jurul orei 01.00, inculpatul și martorii N.A. P.C. și B.A.A. s-au întâlnit la intersecția str. Nerva Traian cu Mircea Vodă, cu martorul G.M., care le-a spus că unul din boschetarii care doarme în părculețul de la intersecția menționată îi datorează suma de 10 RON.

Martorul nu a precizat despre ce boschetar este vorba și nu a solicitat inculpatului sau celorlalți martori să îl ajute să obțină această sumă. Inculpatul și martorul B.A.A. s-au îndreptat în acel moment spre parc, unde au văzut dormind două persoane, respectiv victima F.C.M. și martorul O.A.N. Ceilalți martori, inclusiv G.M., au rămas pe partea cealaltă a străzii, iar martorul P.C. s-a apropiat de parc pentru a vedea ce se întâmplă. Inculpatul și martorul B.A.A. i-au trezit pe victima F.C.M. și pe martorul O.A.N. și au început să alerge după acesta din urmă, lovindu-1 în zona urechii și a picioarelor. Întrucât martorul a reușit să se îndepărteze de cei doi, inculpatul T.R. s-a întors în părculeț și a urmărit-o pe victima F.C.M.

până în dreptul trecerii de pietoni situate la intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian, unde a început s-o lovească cu pumnii și cu picioarele. Inculpatul T.R. i-a aplicat mai multe lovituri la nivelul feței, victima F.C.M. căzând pe asfalt și fiind lovită în continuare de inculpat cu pumnii și picioarele, în mod special la nivelul capului. Agresiunea a încetat prin intervenția martorului P.C., care i-a strigat inculpatului: "R., lasă-l în pace că îl omori" și s-a îndreptat spre acesta. Inculpatul a plecat în direcția străzii Nerva Traian, spre martori, lăsând victima în stare de inconștiență. Martorul P.C. a rămas lângă victimă și a solicitat telefonic la serviciul 112 intervenția unei ambulanțe.

Concomitent lângă victimă au mai venit doi agenți de pază, respectiv N.R.D. și M.C., care se aflau pe un echipaj mobil în apropierea locului agresiunii. La puțin timp, la locul solicitării s-au deplasat două echipaje SMURD. Inculpatul și martorii B.A.A. și N.A. s-au deplasat la un magazin de pe str. Nerva Traian, consumând în continuare băuturi alcoolice, unde a ajuns în scurt timp și martorul G.M. La un moment dat, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul P.C. și când a aflat de la acesta că victima are șanse reduse de supraviețuire i-a spus: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere". Victima F.C.M. a fost internată la Spitalul Universitar de Urgență București cu diagnosticul: "Traumatism cranio-cerebral grav, GCS 3, leziuni axonale difuze corp calos.

Traumatism facial forte. Fractură piramidă nazală și stâncă temporală stânga cu hemosinus, diagnosticul final fiind cel de traumatism cranio continuat cerebral grav, comă GCS 3, contuzie gravă de trunchi cerebral, contuzie hemoragică corp calos, fractură piramidă nazală și stâncă temporală stângă, otolicvoree și observat cotoragie stânga", unde a decedat la data de 15 iulie 2012. Cadavrul victimei a fost autopsiat la data de 17 iulie 2012 la I.N.M.L., din concluziile Raportului de autopsie reieșind că moartea victimei F.C.M. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranio-cerebral și facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat sanguin epicranian, contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral.

Leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur în același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Totodată, din conținutul raportului de autopsie reiese că victima a prezentat numeroase leziuni traumatice, dintre care majoritatea în zona capului. Situația de fapt a rezultat, conform art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din declarațiile inculpatului prin care a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei și a descris modalitatea de săvârșire, coroborate, conform art. 69 C. proc. pen., cu declarațiile martorilor P.C., N.A., B.A.A., G.M., M.A.

și S.F.G., cu înscrisurile medicale și cu Raportul de autopsie emis de I.N.M.L. "Mina Minovici", cu Rapoartele de constatare tehnico-științifică din 6 noiembrie 2012 privind comportamentul simulat al martorilor B.A.A. și P.C., cu procesele-verbale de recunoaștere din planșe fotografice și de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112. Martorii P.C., N.A., B.A.A. și G.M. declară că inculpatul este persoana care a lovit victima cel mai puternic și cel mai mult timp, fiind singurul care a lovit-o după ce aceasta a căzut. În momentul inițial, agresiunea s-a concentrat asupra martorului O.A.N. și apoi asupra victimei. Actele grave de agresiune asupra victimei au fost comise doar de către inculpat, după ce acesta a revenit din urmărirea martorului O.A.N.

Martorul P.C. a arătat că după ce inculpatul și martorul B.A.A. l-au alergat pe martorul O.A.N. până în dreptul stației de metrou, s-au întors, martorul B.A.A. alăturându-li-se celorlalți martori, iar inculpatul rămânând în părculeț. Inculpatul a văzut aici victima, a încercat să o lovească și a alergat după ea până la intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian, unde a împins-o, provocându-i căderea. În continuare, inculpatul s-a așezat peste victimă și a lovit-o de multe ori cu pumnii în zona feței. Văzând acestea, martorul a intervenit, strigând la inculpat să se oprească. Martorul B.A.A. a declarat că după ce i-a tras o palmă martorului O.A.N., l-a auzit pe martorul P.C. strigând "Nu mai da!" și întorcându-se, l-a văzut pe inculpat lovind în mod repetat victima, care era căzută.

Martorul N.A. a arătat că inculpatul și martorul B.A.A. au alergat după martorul O.A.N., martorul B.A.A. trăgându-i și o palmă acestuia. La un moment dat, cei doi s-au întors, martorul B.A.A. venind spre ei, iar inculpatul începând să alerge după victimă. La intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian, inculpatul a început să lovească cu pumnii victima, provocând căderea acesteia, după care a continuat s-o lovească în zona feței. Martorul G.M. a declarat că inculpatul și martorii P.C. și B.A.A. au mers în părculețul unde dormeau victima și martorul O.A.N., l-au lovit toți trei pe acesta din urmă, după care inculpatul și martorul P.C. ar fi fugit după acesta, iar martorul B.A.A. a rămas în parc, unde ar fi lovit de câteva ori victima.

În scurt timp, a revenit și martorul P.C., care ar fi lovit și el victima, dar aceasta a reușit să fugă și s-a îndreptat spre strada Mircea Vodă. Inculpatul a ajuns din urmă victima la intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian și a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele, provocând căderea acesteia, după care a continuat să o lovească mai ales în zona feței. Deși martorul G.M. afirmă că victima a fost lovită și de martorii B.A.A. și P.C., descrie totuși momentul lovirii victimei de către inculpat în mod similar cu ceilalți martori. Întrucât afirmațiile acestuia, în sensul că și cei doi martori menționați au lovit victima, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, au fost înlăturate.

Toți martorii au declarat că inculpatul s-a oprit din lovirea victimei la intervenția martorului P.C., aspect recunoscut și de inculpat. Declarațiile s-au coroborat și cu procesul-verbal încheiat de Secția 11 Poliție, din care reiese că imediat după săvârșirea faptei o persoană neidentificată a oprit un echipaj de poliție și i-a anunțat că "R. l-a bătut pe boschetar". Totodată, din Rapoartele de constatare tehnico-științifică din 6 noiembrie 2012 și din 9 noiembrie 2012, rezultă că răspunsurile martorilor B.A.A. și P.C. la întrebările relevante ale cauzei ("în data de 10/11 iulie 2012 tu l-ai lovit pe boschetarul care a murit? Răspuns: Nu; R. este singurul care 1-a lovit pe boschetar în seara de 10/11 iulie 2012? Răspuns: Da; V-ați înțeles ca R. să ia asupra lui fapta?

Răspuns: Nu") nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Mai mult, martorii M.A. și S.F.G. au declarat că în noaptea de 10 - 11 iulie 2012 s-au întâlnit pe str. Nerva Traian cu inculpatul și martorii P.C., N.A., B.A.A. și G.M., ocazie cu care au observat că inculpatul era murdar de sânge pe glezna piciorului drept și pe încălțăminte. L-au întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, iar acesta le-a răspuns că "a bătut un băiat la Timpuri Noi" și "l-a omorât". Cei doi martori au precizat, totodată, că martorii P.C., N.A., B.A.A. și G.M. nu erau murdari de sânge și nu au intervenit în discuție. Declarația martorul O.A.N., prin care îl indică pe martorul G.M., cunoscut sub numele de "G.", ca fiind persoana care a lovit cel mai puternic victima, nu poate fi reținută întrucât nu se coroborează cu alt mijloc de probă administrat în cauză.

În declarațiile date, inculpatul T.R. a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută la situația de fapt. Inculpatul a declarat constant că a mers împreună cu martorul B.A.A. în părculețul în care dormeau victima și martorul O.A.N. și a alergat după acesta din urmă. Când s-a întors, a văzut victima și a fugit și după aceasta, a împins-o, provocându-i căderea, după care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele, oprindu-se doar la intervenția martorului P.C. În declarația din data de 19 decembrie 2012, inculpatul a mai precizat că în timp ce alerga după martorul O.A.N., a căzut și s-a uitat în spatele său, observând cum martorul B.A.A. a lovit o dată victima, împrejurare ce nu poate fi reținută, întrucât este contrazisă de celelalte mijloacele de probă administrate și anterior analizate.

În drept, fapta inculpatului T.R., care în noaptea de 10/11 iulie 2012, în jurul orelor 1:30, în loc public, respectiv la intersecția străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă, a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele pe victima F.C.M. în special în zona capului, inclusiv după ce aceasta a căzut, provocându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia survenit la data de 15 iulie 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Astfel, elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a lovi repetat victima cu pumnii și picioarele, în special în zona capului. Urmarea imediată a constat în decesul victimei la data de 15 iulie 2012, la patru zile de la momentul agresiunii produse asupra acesteia.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului (lovirea repetată a victimei cu pumnii și picioarele, în special în zona capului) și urmarea produsă (decesul victimei) rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv din raportul de autopsie în care s-a reținut că "moartea victimei F.C.M. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranio-cerebral și facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat sanguin epicranian, contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral. Leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur în același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză". Infracțiunea de omor a fost săvârșită în public, fiind incidente dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen.

cu referire la art. 152 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă de inculpat în stradă, la intersecția străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă, loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul T.R. a acționat cu intenție indirectă de a suprima viața victimei, respectiv a prevăzut și acceptat posibilitatea morții acesteia (art. 19 pct. 1 lit. b) din C. pen.), astfel cum rezultă din împrejurările în care a fost comisă fapta: multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate cu pumnii și picioarele, zona vizată (în special capul victimei), precaritatea capacității de rezistență a victimei, faptul că inculpatul a continuat să lovească victima și după ce aceasta căzuse și nu mai avea nicio posibilitate de apărare, oprindu-se doar la intervenția martorului P.C.

și când a observat că victima era inconștientă, precum și din atitudinea psihică a inculpatului exteriorizată cu ocazia discuției telefonice cu martorul P.C., când acesta din urmă i-a comunicat că victima are șanse reduse de supraviețuire, răspunzându-i: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere". Lovirea victimei cu pumnii și picioarele, doborârea acesteia la pământ și aplicarea în continuare de lovituri puternice cu pumnii și picioarele mai ales în zona capului, provocându-i leziuni grave ce au condus la decesul acesteia la patru zile de la momentul agresiunii, impun concluzia, așa cum s-a reținut anterior la analizarea laturii subiective a infracțiunii, că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții victimei și a acceptat-o.

Împrejurarea că victima a murit ulterior, la un interval de patru zile, nu are decât semnificația că inculpatul nu a urmărit uciderea acesteia, având însă reprezentarea morții victimei și manifestând indiferență față de un astfel de rezultat. Astfel fiind, fapta constituie infracțiunea de omor, comisă cu intenție indirectă, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, care este caracterizată, sub aspectul laturii subiective, de praeterintenție.

Nici susținerea inculpatului în sensul că leziunile care au condus la decesul victimei au fost produse în momentul căderii victimei și lovirii de caldarâm nu poate fi reținută întrucât este infirmată de concluziile raportului de autopsie în care s-a reținut că "Leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur în același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză". La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta comisă, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., și anume dispozițiile părții generale a Codului penal referitoare la forma de vinovăție cu care a săvârșit infracțiunea - intenția indirectă, la forma de participație a inculpatului - autorat, la forma consumată a infracțiunii de omor calificat, gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite rezultat și din împrejurările în care fapta a fost comisă, în loc public în prezența mai multor persoane, din modul și mijloacele de comitere a acesteia, respectiv lovirea repetată a victimei cu pumnii și picioarele, dar și din urmarea socialmente periculoasă produsă - decesul victimei ca urmare a leziunilor produse, de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând comiterea faptei,

comportamentul bun în societate, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere, este necunoscut cu antecedente penale, precum și starea sănătății acestuia, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere. În raport cu toate aceste criterii de individualizare judiciară, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului, formarea la acesta a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială pot fi obținute prin aplicarea unei pedepse privative de libertate situată în limitele pedepsei cu închisoarea de la 10 ani la 16 ani și 8 luni, limite reduse cu o treime, potrivit disp.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv pedeapsa de 13 ani închisoare, considerând-o suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. Sub aspectul laturii civile, tribunalul a reținut că Spitalul Universitar de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.415,98 RON, reprezentând costul îngrijirilor medicale acordate victimei F.C.M., astfel cum reiese din decontul spitalizării. Potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (actualizată), persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, în litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, aceștia din urmă subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândind calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. Potrivit adresei și fișei de decont aflate la dosarul de urmărire penală, instanța a reținut că partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București a făcut dovada cheltuielilor de spitalizare a victimei F.C.M., sens în care, în temeiul art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, va admite acțiunea civilă formulată de această parte civilă și va obliga inculpatul la plata sumei de 4.415,98 RON. Din oficiu, instanța a făcut demersuri pentru identificarea persoanelor care au vocație succesorală față de defunctul F.C.M. în vederea aducerii la cunoștință a dreptului de a participa în procesul penal în calitate de parte civilă. Prin Adresa nr. 10030/2013 emisă de Consiliul Local Feldioara - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor s-au comunicat date privind moștenitorii legali cunoscuți ai defunctului F.C.M., respectiv mama acestuia, F.C. și sora acestuia, P.R.E.

Urmare adresei, s-a procedat la citarea fiecărei persoane indicate, cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se constituie parte civilă în prezenta cauză și să indice suma cu care se constituie parte civilă, însă moștenitorii, deși legal citați, nu au înțeles să exercite acest drept, având în vedere că nu s-au prezentat și nici nu au depus înscrisuri pentru a-și exprima opțiunea de a participa în procesul penal. Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul T.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte întrucât fapta s-a săvârșit cu praeterintenție.

Totodată, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate reduse în baza art. 320 1 C. proc. pen., prin aplicarea prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a se avea în vedere starea de sănătate precară, actele medicale și certificatul de handicap. Prin Decizia penală nr. 166/A din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul T.R., s-a desființat în parte sentința apelată și în fond, rejudecând: În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.R. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a făcut, în mod corect, aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

ca o consecință a poziției procesuale a inculpatului T.R., care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței și a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată și, printr-o temeinică evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a stabilit o situație de concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă. Totodată, a stabilit, fără să existe vreun dubiu, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și a reținut, în mod corect, vinovăția acestuia. Curtea, reexaminând probatoriul administrat în faza de urmărire penală în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, constată că săvârșirea, cu vinovăție, a faptei deduse judecății, în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.

La reținerea situației de fapt s-a ținut seama de conținutul probelor administrate și anume, declarațiile inculpatului și ale martorilor P.C., N.A., B.A.A., G.M., M.A. și S.F.G., înscrisurile medicale și raportul de autopsie emis de I.N.M.L. "Mina Minovici", rapoartele de constatare tehnico-științifică din 6 noiembrie 2012 privind comportamentul simulat al martorilor B.A.A. și P.C., procesele-verbale de recunoaștere din planșe fotografice și de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112. Astfel, pe baza unei analize coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză în cursul urmăririi penale, Curtea reține sub aspectul situației de fapt că, în noaptea de 10/11 iulie 2012, în jurul orelor 1:30, în loc public, respectiv la intersecția străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă, inculpatul a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele pe victima F.C.M.

în special în zona capului, inclusiv după ce aceasta a căzut, provocându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia survenit la data de 15 iulie 2012. De altfel, prin motivele de apel, nu a fost contestată situația de fapt reținută prin hotărârea atacată, criticile vizând, în esență, încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat și individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare. Examinând legalitatea încadrării juridice dispuse de instanța de fond, Curtea constată că, situației de fapt anterior descrise i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Prin motivele de apel inculpatul a susținut că nu au avut intenția de a ucide victima, ci doar de a-i aplica o corecție pentru nerestituirea unei datorii de 10 RON și a încetat agresiunea la solicitarea martorului P.C. Activitatea materială a inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate, este suficient de revelatorie pentru a se putea trage concluzia că sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă cu intenție indirectă. Astfel, este evidentă intenția de a ucide, aceasta rezultând din materialitatea acțiunii, respectiv din împrejurările de fapt reținute de instanța de fond, și anume multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate cu pumnii și picioarele, zona vizată (în special capul victimei), precaritatea capacității de rezistență a victimei, faptul că inculpatul a continuat să lovească victima și după ce aceasta căzuse și nu mai avea nicio posibilitate de apărare, oprindu-se doar la intervenția martorului P.C.

și când a observat că victima era inconștientă, precum și din atitudinea psihică a inculpatului exteriorizată cu ocazia discuției telefonice cu martorul P.C., când acesta din urmă i-a comunicat că victima are șanse reduse de supraviețuire, răspunzându-i: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere". Din raportul de autopsie rezultă că "moartea victimei F.C.M. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranio-cerebral și facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat sanguin epicranian, contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral.

Leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur în același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză". Prin urmare, se impune a se reține că prin modul în care a procedat, inculpatul a depășit scopul inițial, acela de a aplica victimei o corecție și, prin actele violente, de o incontestabilă intensitate, apte a cauza moartea, dar și prin abandonarea victimei aflate în stare de inconștiență, pe timp de noapte, în mod cert a prevăzut că aceasta ar putea deceda, ceea ce caracterizează intenția specifică infracțiunii de omor. Este adevărat că spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiunea de omor presupune intenția inculpatului de a ucide, rezultat pe care acesta îl prevede fie ca o consecință sigură a faptei, fie ca o eventualitate.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, fără îndoială a prevăzut posibilul rezultat mortal, al actelor sale de violență și a acceptat producerea lui, această împrejurare fiind suficientă pentru a deduce existența intenției indirecte ca formă de vinovăție ce caracterizează infracțiunea de omor. În concluzie, modalitatea concretă în care au fost exercitate agresiunile asupra victimei, faptul că inculpatul cunoștea starea precară de sănătate a victimei care locuia pe stradă, dar și împrejurarea că a fost abandonată pe stradă, fără niciun ajutor, arată că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului letal acționând cu intenția de a ucide specifică infracțiunii de omor, și nu cu intenție depășită (praeterintenție).

Ar fi putut exista praeterintenție în situația în care inculpatul ar fi acționat cu intenția de a lovi sau vătăma victima, rezultatul letal depășind orice previziune, fiind imputat cu titlu de culpă acestuia. Or, în cauză, așa cum s-a demonstrat, decesul victimei era previzibil din perspectiva modului concret în care a fost comisă fapta, ceea ce exclude reținerea praeterintenției ca formă de vinovăție ce caracterizează infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. De asemenea, inculpatul a susținut că leziunile care au condus la decesul victimei au fost produse în momentul căderii victimei și lovirii de caldarâm, și nu de loviturile pe care i le-a aplicat cu pumnii și picioarele în zona capului.

În acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că această susținere a inculpatului este infirmată de concluziile raportului de autopsie în care s-a reținut că "Leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur în același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză". Așadar, lovirea victimei cu plan dur cât și de plan dur s-a produs în același context traumatic, într-o succesiune și alternanță neîntrerupte astfel că efectul este conjugat, ambele tipuri de leziuni traumatice fiind în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei și nu doar leziunile produse de plan dur, așa cum susține, fără niciun argument de ordin probator, inculpatul.

Prin urmare, susținerile inculpatului, în sensul că nu a avut intenția de a ucide victima, precum și solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., sunt neîntemeiate. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, critica formulată de inculpat vizând cuantumul pedepsei aplicate este întemeiată. În opinia Curții, aplicarea unei pedepse reprezentând minimul special rezultat ca urmare a aplicării art. 320 1 C. proc. pen. cu executare în regim de detenție este adaptată particularităților cauzei și are aptitudinea de a permite în concret realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Astfel, este de necontestat că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, iar rezultatul produs este grav, însă vârsta tânără a inculpatului, comportamentul bun în societate, lipsa antecedentelor penale, precum și starea sănătății reprezintă circumstanțe pozitive privind persoana acestuia, având caracter atenuant în stabilirea pedepsei. În același context, al reexaminării cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, Curtea apreciază că aspectele favorabile anterior menționate, invocate de inculpat în apel, ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu pot avea o asemenea relevanță, prin coroborare cu împrejurările în care a fost comisă fapta, cu rezultatul produs, și nu justifică reducerea pedepsei sub minimul special.

Ca atare, cererea inculpatului de a se reține circumstanțe atenuante și de a se reduce pedeapsa sub minimul special este neîntemeiată. Cu toate acestea, aceste circumstanțe personale favorabile trebuie valorificate în procesul de individualizare într-o manieră semnificativă. Drept urmare, punând în balanță toate împrejurările examinate anterior, dar și cele reținute de instanța de fond, Curtea apreciază că o pedeapsă de 10 ani închisoare, reprezentând minimul special rezultat că urmare a aplicării art. 320 1 C. proc. pen., răspunde exigențelor mai sus menționate. În privința modalității de executare, cererea inculpatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi primită, nefiind îndeplinite condiția prev. de art. 86 1 alin. (1) lit. a) C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.R., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., susținând că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a permite stabilirea neechivocă a faptelor, că încadrarea juridică este greșită, iar pedeapsa aplicată incorect individualizată. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. În privința criticilor formulate, Curtea reține mai întâi că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 s-a restrâns numărul cazurilor de casare ce pot fi invocate și, implicit, sfera criticilor ce pot fi aduse hotărârilor instanțelor de fond și apel.

Astfel, prin abrogarea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., eventualele critici ce pun în discuție vinovăția inculpatului prin raportare la starea de fapt reținută în cauză nu mai pot forma obiectul analizei instanței de recurs, după cum prin reformularea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. pedeapsa aplicată inculpatului nu mai poate fi cenzurată decât din perspectiva legalității, iar nu și a temeiniciei. Raportând la aceste considerente criticile pe care inculpatul T.R. le-a formulat, Curtea constată astfel că măcar în parte acestea nu pot forma obiectul analizei instanței de recurs. Dincolo de împrejurarea că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. (ceea ce presupune prin ipoteză că acesta nu doar că își recunoaște vinovăția, dar își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale), Curtea constată că orice critici care pun în discuție starea de fapt nu mai pot fi analizate de Înalta Curte în actuala reglementare a recursului, situația fiind identică și în ce privește susținerea inculpatului privitoare la greșita individualizare a pedepsei. În ce privește judecarea inculpatului în procedura simplificată, Curtea constată că vinovăția sa nu a fost stabilită exclusiv pe declarația inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei, ci și a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, pe care acesta și l-a însușit și la care atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut ample referiri în considerentele hotărârilor atacate.

În fine, în ce privește încadrarea juridică, este real faptul că prin Legea nr. 2/2013 a fost abrogat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., însă Curtea constată că problema încadrării juridice ține de legalitatea hotărârilor pronunțate în cauză și se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. De asemenea, chiar dacă inculpatul s-a prevalat de procedura înscrisă în art. 320 1 C. proc. pen., el poate pune în discuție încadrarea juridică a faptelor pe care le-a recunoscut în materialitatea lor, iar instanța poate face aplicarea art. 334 C. proc. pen., așa cum se precizează în alin. (6) al art. 320 1 C. proc. pen.

De altfel, așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală și a solicitat ca judecata să se facă în baza acestora, precizând însă că nu este de acord cu încadrarea juridică făcută de procuror. Analizând pe fond critica formulată, Curtea constată însă că aceasta este neîntemeiată. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că fapta inculpatului a constat în lovirea repetată a victimei, într-un loc public, cu pumnii și picioarele în zona capului, aceasta decedând la câteva zile de la data agresiunii. Din raportul de autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta a prezentat mai multe leziuni traumatice în special în zona capului, iar leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur în același context traumatic cu legătură directă în tanatogeneză.

Intenția inculpatului de a ucide victima rezultă din multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate, zona vizată, precum și din împrejurarea că violențele inculpatului au continuat chiar și după ce victima era căzută și lipsită practic de posibilitatea de a se apăra, conduita inculpatului încetând doar prin intervenția unui martor ocular. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, modul în care el a acționat dovedește că a prevăzut rezultatul letal al faptelor sale și a acceptat producerea lui, ceea ce caracterizează intenția indirectă, ca formă de vinovăție alternativă cu care se săvârșește omorul. În raport de toate aceste considerente, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat și-l va respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Va deduce prevenția la zi. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.R. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2012 la 31 octombrie 2013. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 375 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2013. Procesat de GGC - AZ