ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3348/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3348/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 221/F din 19 martie

2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C.

pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

formulată de inculpatul T.R.

În baza art. 174 -

175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul T.R. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata

executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 14 iulie 2012 la zi.

În baza art. 14 alin.

(3) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 313 din Legea nr.

95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar

de Urgență București și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile

suma de 4.415,98 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei F.C.M.

(internat Neurochirurgie II în perioada 11 iulie 2012 - 15 iulie 2012).

A fost obligat inculpatul

la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr.

3005/P/2012 emis la data de 20 decembrie 2012 de Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv, a inculpatului T.R. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Analizând materialul

probator administrat în cursul urmăririi penale, precum și declarația dată de

inculpat în cursul cercetării judecătorești, conform art. 320

1

C.

proc. pen., tribunalul a reținut că în după-amiaza zilei de 10 iulie 2012,

inculpatul T.R. împreună cu martorii N.A., cunoscut sub numele de "F.",

P.C. și B.A.A. au consumat băuturi alcoolice (bere), în diferite locuri situate

în zona str. Nerva Traian, inclusiv pe str. Mircea Vodă, lângă biserica

Doboteasa, unde au fost legitimați de organele de poliție din cadrul Secției 11

în jurul orei 23:10.

În această perioadă,

inculpatul și martorii anterior menționați s-au întâlnit de câteva ori și cu

martorul G.M., cunoscut sub numele de "G.", care a consumat cu ei

băuturi alcoolice.

În jurul orei 01.00,

inculpatul și martorii N.A. P.C. și B.A.A. s-au întâlnit la intersecția str.

Nerva Traian cu Mircea Vodă, cu martorul G.M., care le-a spus că unul din

boschetarii care doarme în părculețul de la intersecția menționată îi datorează

suma de 10 RON. Martorul nu a precizat despre ce boschetar este vorba și nu a

solicitat inculpatului sau celorlalți martori să îl ajute să obțină această

sumă.

Inculpatul și

martorul B.A.A. s-au îndreptat în acel moment spre parc, unde au văzut dormind

două persoane, respectiv victima F.C.M. și martorul O.A.N. Ceilalți martori, inclusiv

G.M., au rămas pe partea cealaltă a străzii, iar martorul P.C. s-a apropiat de

parc pentru a vedea ce se întâmplă.

Inculpatul și

martorul B.A.A. i-au trezit pe victima F.C.M. și pe martorul O.A.N. și au

început să alerge după acesta din urmă, lovindu-1 în zona urechii și a

picioarelor.

Întrucât martorul a

reușit să se îndepărteze de cei doi, inculpatul T.R. s-a întors în părculeț și

a urmărit-o pe victima F.C.M. până în dreptul trecerii de pietoni situate la

intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian, unde a început s-o

lovească cu pumnii și cu picioarele. Inculpatul T.R. i-a aplicat mai multe

lovituri la nivelul feței, victima F.C.M. căzând pe asfalt și fiind lovită în

continuare de inculpat cu pumnii și picioarele, în mod special la nivelul

capului.

Agresiunea a încetat

prin intervenția martorului P.C., care i-a strigat inculpatului: "R.,

lasă-l în pace că îl omori" și s-a îndreptat spre acesta.

Inculpatul a plecat

în direcția străzii Nerva Traian, spre martori, lăsând victima în stare de

inconștiență.

Martorul P.C. a rămas

lângă victimă și a solicitat telefonic la serviciul 112 intervenția unei

ambulanțe. Concomitent lângă victimă au mai venit doi agenți de pază, respectiv

N.R.D. și M.C., care se aflau pe un echipaj mobil în apropierea locului

agresiunii. La puțin timp, la locul solicitării s-au deplasat două echipaje

SMURD.

Inculpatul și

martorii B.A.A. și N.A. s-au deplasat la un magazin de pe str. Nerva Traian,

consumând în continuare băuturi alcoolice, unde a ajuns în scurt timp și martorul

G.M. La un moment dat, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul P.C. și

când a aflat de la acesta că victima are șanse reduse de supraviețuire i-a

spus: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere".

Victima F.C.M. a fost

internată la Spitalul Universitar de Urgență București cu diagnosticul:

"Traumatism cranio-cerebral grav, GCS 3, leziuni axonale difuze corp

calos. Traumatism facial forte. Fractură piramidă nazală și stâncă temporală

stânga cu hemosinus, diagnosticul final fiind cel de traumatism cranio

continuat cerebral grav, comă GCS 3, contuzie gravă de trunchi cerebral,

contuzie hemoragică corp calos, fractură piramidă nazală și stâncă temporală

stângă, otolicvoree și observat cotoragie stânga", unde a decedat la data

de 15 iulie 2012.

Cadavrul victimei a

fost autopsiat la data de 17 iulie 2012 la I.N.M.L., din concluziile Raportului

de autopsie reieșind că moartea victimei F.C.M. a fost violentă și s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranio-cerebral și

facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat sanguin epicranian,

contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral. Leziunile traumatice

cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur în

același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză.

Totodată, din conținutul raportului de autopsie reiese că victima a prezentat

numeroase leziuni traumatice, dintre care majoritatea în zona capului.

Situația de fapt a

rezultat, conform art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., din materialul

probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din declarațiile

inculpatului prin care a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei și a

descris modalitatea de săvârșire, coroborate, conform art. 69 C. proc. pen., cu

declarațiile martorilor P.C., N.A., B.A.A., G.M., M.A. și S.F.G., cu

înscrisurile medicale și cu Raportul de autopsie emis de I.N.M.L. "Mina

Minovici", cu Rapoartele de constatare tehnico-științifică din 6 noiembrie

2012 privind comportamentul simulat al martorilor B.A.A. și P.C., cu

procesele-verbale de recunoaștere din planșe fotografice și de transcriere a

convorbirilor purtate cu serviciul 112.

Martorii P.C., N.A.,

B.A.A. și G.M. declară că inculpatul este persoana care a lovit victima cel mai

puternic și cel mai mult timp, fiind singurul care a lovit-o după ce aceasta a

căzut. În momentul inițial, agresiunea s-a concentrat asupra martorului O.A.N.

și apoi asupra victimei. Actele grave de agresiune asupra victimei au fost

comise doar de către inculpat, după ce acesta a revenit din urmărirea

martorului O.A.N.

Martorul P.C. a

arătat că după ce inculpatul și martorul B.A.A. l-au alergat pe martorul O.A.N.

până în dreptul stației de metrou, s-au întors, martorul B.A.A.

alăturându-li-se celorlalți martori, iar inculpatul rămânând în părculeț.

Inculpatul a văzut aici victima, a încercat să o lovească și a alergat după ea

până la intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian, unde a

împins-o, provocându-i căderea. În continuare, inculpatul s-a așezat peste

victimă și a lovit-o de multe ori cu pumnii în zona feței. Văzând acestea,

martorul a intervenit, strigând la inculpat să se oprească.

Martorul B.A.A. a

declarat că după ce i-a tras o palmă martorului O.A.N., l-a auzit pe martorul

P.C. strigând "Nu mai da!" și întorcându-se, l-a văzut pe inculpat

lovind în mod repetat victima, care era căzută.

Martorul N.A. a

arătat că inculpatul și martorul B.A.A. au alergat după martorul O.A.N.,

martorul B.A.A. trăgându-i și o palmă acestuia. La un moment dat, cei doi s-au

întors, martorul B.A.A. venind spre ei, iar inculpatul începând să alerge după

victimă. La intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian,

inculpatul a început să lovească cu pumnii victima, provocând căderea acesteia,

după care a continuat s-o lovească în zona feței.

Martorul G.M. a

declarat că inculpatul și martorii P.C. și B.A.A. au mers în părculețul unde

dormeau victima și martorul O.A.N., l-au lovit toți trei pe acesta din urmă,

după care inculpatul și martorul P.C. ar fi fugit după acesta, iar martorul

B.A.A. a rămas în parc, unde ar fi lovit de câteva ori victima. În scurt timp,

a revenit și martorul P.C., care ar fi lovit și el victima, dar aceasta a

reușit să fugă și s-a îndreptat spre strada Mircea Vodă. Inculpatul a ajuns din

urmă victima la intersecția dintre str. Mircea Vodă și str. Nerva Traian și a

lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele, provocând căderea acesteia,

după care a continuat să o lovească mai ales în zona feței.

Deși martorul G.M.

afirmă că victima a fost lovită și de martorii B.A.A. și P.C., descrie totuși

momentul lovirii victimei de către inculpat în mod similar cu ceilalți martori.

Întrucât afirmațiile acestuia, în sensul că și cei doi martori menționați au

lovit victima, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în

cauză, au fost înlăturate.

Toți martorii au

declarat că inculpatul s-a oprit din lovirea victimei la intervenția martorului

P.C., aspect recunoscut și de inculpat.

Declarațiile s-au

coroborat și cu procesul-verbal încheiat de Secția 11 Poliție, din care reiese

că imediat după săvârșirea faptei o persoană neidentificată a oprit un echipaj

de poliție și i-a anunțat că "R. l-a bătut pe boschetar".

Totodată, din

Rapoartele de constatare tehnico-științifică din 6 noiembrie 2012 și din 9

noiembrie 2012, rezultă că răspunsurile martorilor B.A.A. și P.C. la

întrebările relevante ale cauzei ("în data de 10/11 iulie 2012 tu l-ai

lovit pe boschetarul care a murit? Răspuns: Nu; R. este singurul care 1-a lovit

pe boschetar în seara de 10/11 iulie 2012? Răspuns: Da; V-ați înțeles ca R. să

ia asupra lui fapta? Răspuns: Nu") nu au provocat modificări specifice

comportamentului simulat.

Mai mult, martorii

M.A. și S.F.G. au declarat că în noaptea de 10 - 11 iulie 2012 s-au întâlnit pe

str. Nerva Traian cu inculpatul și martorii P.C., N.A., B.A.A. și G.M., ocazie

cu care au observat că inculpatul era murdar de sânge pe glezna piciorului

drept și pe încălțăminte. L-au întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, iar

acesta le-a răspuns că "a bătut un băiat la Timpuri Noi" și "l-a

omorât". Cei doi martori au precizat, totodată, că martorii P.C., N.A.,

B.A.A. și G.M. nu erau murdari de sânge și nu au intervenit în discuție.

Declarația martorul

O.A.N., prin care îl indică pe martorul G.M., cunoscut sub numele de

"G.", ca fiind persoana care a lovit cel mai puternic victima, nu

poate fi reținută întrucât nu se coroborează cu alt mijloc de probă administrat

în cauză.

În declarațiile date,

inculpatul T.R. a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută la

situația de fapt.

Inculpatul a declarat

constant că a mers împreună cu martorul B.A.A. în părculețul în care dormeau

victima și martorul O.A.N. și a alergat după acesta din urmă. Când s-a întors,

a văzut victima și a fugit și după aceasta, a împins-o, provocându-i căderea,

după care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele, oprindu-se doar

la intervenția martorului P.C.

În declarația din

data de 19 decembrie 2012, inculpatul a mai precizat că în timp ce alerga după

martorul O.A.N., a căzut și s-a uitat în spatele său, observând cum martorul

B.A.A. a lovit o dată victima, împrejurare ce nu poate fi reținută, întrucât

este contrazisă de celelalte mijloacele de probă administrate și anterior

analizate.

În drept, fapta

inculpatului T.R., care în noaptea de 10/11 iulie 2012, în jurul orelor 1:30,

în loc public, respectiv la intersecția străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă,

a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele pe victima F.C.M. în special

în zona capului, inclusiv după ce aceasta a căzut, provocându-i leziuni

traumatice ce au condus la decesul acesteia survenit la data de 15 iulie 2012,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Astfel, elementul

material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a lovi

repetat victima cu pumnii și picioarele, în special în zona capului.

Urmarea imediată a

constat în decesul victimei la data de 15 iulie 2012, la patru zile de la

momentul agresiunii produse asupra acesteia.

Legătura de

cauzalitate dintre acțiunea inculpatului (lovirea repetată a victimei cu pumnii

și picioarele, în special în zona capului) și urmarea produsă (decesul

victimei) rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv din

raportul de autopsie în care s-a reținut că "moartea victimei F.C.M. a

fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui

traumatism cranio-cerebral și facial, soldat cu fractură de piramidă nazală,

infiltrat sanguin epicranian, contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral.

Leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire

cu și de plan dur în același context traumatic cu legătură directă de

cauzalitate în tanatogeneză".

Infracțiunea de omor

a fost săvârșită în public, fiind incidente dispozițiile art. 175 lit. i) C.

pen. cu referire la art. 152 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta a fost

comisă de inculpat în stradă, la intersecția străzilor Nerva Traian cu Mircea

Vodă, loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului.

Sub aspectul laturii

subiective, inculpatul T.R. a acționat cu intenție indirectă de a suprima viața

victimei, respectiv a prevăzut și acceptat posibilitatea morții acesteia (art.

19 pct. 1 lit. b) din C. pen.), astfel cum rezultă din împrejurările în care a

fost comisă fapta: multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate cu pumnii

și picioarele, zona vizată (în special capul victimei), precaritatea

capacității de rezistență a victimei, faptul că inculpatul a continuat să lovească

victima și după ce aceasta căzuse și nu mai avea nicio posibilitate de apărare,

oprindu-se doar la intervenția martorului P.C. și când a observat că victima

era inconștientă, precum și din atitudinea psihică a inculpatului exteriorizată

cu ocazia discuției telefonice cu martorul P.C., când acesta din urmă i-a

comunicat că victima are șanse reduse de supraviețuire, răspunzându-i:

"Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere".

Lovirea victimei cu

pumnii și picioarele, doborârea acesteia la pământ și aplicarea în continuare

de lovituri puternice cu pumnii și picioarele mai ales în zona capului,

provocându-i leziuni grave ce au condus la decesul acesteia la patru zile de la

momentul agresiunii, impun concluzia, așa cum s-a reținut anterior la

analizarea laturii subiective a infracțiunii, că inculpatul a prevăzut

posibilitatea morții victimei și a acceptat-o. Împrejurarea că victima a murit

ulterior, la un interval de patru zile, nu are decât semnificația că inculpatul

nu a urmărit uciderea acesteia, având însă reprezentarea morții victimei și

manifestând indiferență față de un astfel de rezultat.

Astfel fiind, fapta

constituie infracțiunea de omor, comisă cu intenție indirectă, iar nu aceea de

lovituri cauzatoare de moarte, care este caracterizată, sub aspectul laturii

subiective, de praeterintenție.

Nici susținerea

inculpatului în sensul că leziunile care au condus la decesul victimei au fost

produse în momentul căderii victimei și lovirii de caldarâm nu poate fi

reținută întrucât este infirmată de concluziile raportului de autopsie în care

s-a reținut că "Leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au

putut produce prin lovire cu și de plan dur în același context traumatic cu

legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză".

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta comisă, instanța a avut

în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., și

anume dispozițiile părții generale a Codului penal referitoare la forma de

vinovăție cu care a săvârșit infracțiunea - intenția indirectă, la forma de

participație a inculpatului - autorat, la forma consumată a infracțiunii de

omor calificat, gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei

săvârșite rezultat și din împrejurările în care fapta a fost comisă, în loc

public în prezența mai multor persoane, din modul și mijloacele de comitere a

acesteia, respectiv lovirea repetată a victimei cu pumnii și picioarele, dar și

din urmarea socialmente periculoasă produsă - decesul victimei ca urmare a

leziunilor produse, de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o

atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând comiterea faptei,

comportamentul bun în societate, astfel cum rezultă din caracterizările depuse

la dosar în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere, este necunoscut cu

antecedente penale, precum și starea sănătății acestuia, astfel cum rezultă din

înscrisurile medicale depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri în

circumstanțiere.

În raport cu toate

aceste criterii de individualizare judiciară, instanța a apreciat că reeducarea

inculpatului, formarea la acesta a unei atitudini corecte față de ordinea de

drept și de regulile de conviețuire socială pot fi obținute prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate situată în limitele pedepsei cu închisoarea de

la 10 ani la 16 ani și 8 luni, limite reduse cu o treime, potrivit disp. art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv pedeapsa de 13 ani

închisoare, considerând-o suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de

dispozițiile art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, tribunalul a reținut că Spitalul Universitar de Urgență București s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.415,98 RON, reprezentând costul

îngrijirilor medicale acordate victimei F.C.M., astfel cum reiese din decontul

spitalizării.

Potrivit art. 313

alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

(actualizată), persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei

persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat

furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate

de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor

fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, în litigiile având ca

obiect recuperarea acestor sume, aceștia din urmă subrogându-se în toate

drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și

dobândind calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile

aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Potrivit adresei și

fișei de decont aflate la dosarul de urmărire penală, instanța a reținut că

partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București a făcut dovada

cheltuielilor de spitalizare a victimei F.C.M., sens în care, în temeiul art.

14 alin. (3) C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu

art. 313 din Legea nr. 95/2006, va admite acțiunea civilă formulată de această

parte civilă și va obliga inculpatul la plata sumei de 4.415,98 RON.

Din oficiu, instanța

a făcut demersuri pentru identificarea persoanelor care au vocație succesorală

față de defunctul F.C.M. în vederea aducerii la cunoștință a dreptului de a

participa în procesul penal în calitate de parte civilă.

Prin Adresa nr.

10030/2013 emisă de Consiliul Local Feldioara - Serviciul Public Comunitar

Local de Evidență a Persoanelor s-au comunicat date privind moștenitorii legali

cunoscuți ai defunctului F.C.M., respectiv mama acestuia, F.C. și sora

acestuia, P.R.E.

Urmare adresei, s-a

procedat la citarea fiecărei persoane indicate, cu mențiunea de a preciza dacă

înțelege să se constituie parte civilă în prezenta cauză și să indice suma cu

care se constituie parte civilă, însă moștenitorii, deși legal citați, nu au

înțeles să exercite acest drept, având în vedere că nu s-au prezentat și nici

nu au depus înscrisuri pentru a-și exprima opțiunea de a participa în procesul

penal.

Împotriva acestei

decizii a declarat apel inculpatul T.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte întrucât fapta

s-a săvârșit cu praeterintenție.

Totodată, a solicitat

reindividualizarea pedepsei aplicate reduse în baza art. 320

1

C.

proc. pen., prin aplicarea prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a se avea în vedere starea de sănătate

precară, actele medicale și certificatul de handicap.

Prin Decizia penală

nr. 166/A din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul T.R., s-a desființat în

parte sentința apelată și în fond, rejudecând:

În baza art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul T.R. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Examinând actele

dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu

dispozițiile art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a

făcut, în mod corect, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

ca o consecință a poziției procesuale a inculpatului T.R., care a recunoscut

comiterea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței și a

solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată și, printr-o temeinică

evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a stabilit o

situație de concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din

aceste mijloace de probă.

Totodată, a stabilit,

fără să existe vreun dubiu, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost

trimis în judecată și a reținut, în mod corect, vinovăția acestuia.

Curtea, reexaminând

probatoriul administrat în faza de urmărire penală în virtutea efectului integral

devolutiv al apelului declarat, constată că săvârșirea, cu vinovăție, a faptei

deduse judecății, în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond este

confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal

administrate.

La reținerea

situației de fapt s-a ținut seama de conținutul probelor administrate și anume,

declarațiile inculpatului și ale martorilor P.C., N.A., B.A.A., G.M., M.A. și

S.F.G., înscrisurile medicale și raportul de autopsie emis de I.N.M.L.

"Mina Minovici", rapoartele de constatare tehnico-științifică din 6

noiembrie 2012 privind comportamentul simulat al martorilor B.A.A. și P.C.,

procesele-verbale de recunoaștere din planșe fotografice și de transcriere a

convorbirilor purtate cu serviciul 112.

Astfel, pe baza unei

analize coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză în

cursul urmăririi penale, Curtea reține sub aspectul situației de fapt că, în

noaptea de 10/11 iulie 2012, în jurul orelor 1:30, în loc public, respectiv la

intersecția străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă, inculpatul a lovit-o în mod

repetat cu pumnii și picioarele pe victima F.C.M. în special în zona capului,

inclusiv după ce aceasta a căzut, provocându-i leziuni traumatice ce au condus

la decesul acesteia survenit la data de 15 iulie 2012.

De altfel, prin

motivele de apel, nu a fost contestată situația de fapt reținută prin hotărârea

atacată, criticile vizând, în esență, încadrarea juridică dată faptei săvârșite

de inculpat și individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, atât în ceea ce

privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Examinând legalitatea

încadrării juridice dispuse de instanța de fond, Curtea constată că, situației

de fapt anterior descrise i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică în

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Prin motivele de apel

inculpatul a susținut că nu au avut intenția de a ucide victima, ci doar de a-i

aplica o corecție pentru nerestituirea unei datorii de 10 RON și a încetat

agresiunea la solicitarea martorului P.C.

Activitatea materială

a inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate, este suficient de

revelatorie pentru a se putea trage concluzia că sub aspectul laturii

subiective fapta a fost comisă cu intenție indirectă. Astfel, este evidentă

intenția de a ucide, aceasta rezultând din materialitatea acțiunii, respectiv

din împrejurările de fapt reținute de instanța de fond, și anume multitudinea

și intensitatea loviturilor aplicate cu pumnii și picioarele, zona vizată (în

special capul victimei), precaritatea capacității de rezistență a victimei,

faptul că inculpatul a continuat să lovească victima și după ce aceasta căzuse

și nu mai avea nicio posibilitate de apărare, oprindu-se doar la intervenția

martorului P.C. și când a observat că victima era inconștientă, precum și din

atitudinea psihică a inculpatului exteriorizată cu ocazia discuției telefonice

cu martorul P.C., când acesta din urmă i-a comunicat că victima are șanse

reduse de supraviețuire, răspunzându-i: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem

o bere".

Din raportul de

autopsie rezultă că "moartea victimei F.C.M. a fost violentă și s-a

datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism

cranio-cerebral și facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat

sanguin epicranian, contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral. Leziunile

traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de

plan dur în același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în

tanatogeneză".

Prin urmare, se

impune a se reține că prin modul în care a procedat, inculpatul a depășit

scopul inițial, acela de a aplica victimei o corecție și, prin actele violente,

de o incontestabilă intensitate, apte a cauza moartea, dar și prin abandonarea

victimei aflate în stare de inconștiență, pe timp de noapte, în mod cert a

prevăzut că aceasta ar putea deceda, ceea ce caracterizează intenția specifică

infracțiunii de omor.

Este adevărat că spre

deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

infracțiunea de omor presupune intenția inculpatului de a ucide, rezultat pe

care acesta îl prevede fie ca o consecință sigură a faptei, fie ca o

eventualitate.

Chiar dacă inculpatul

nu a urmărit uciderea victimei, fără îndoială a prevăzut posibilul rezultat

mortal, al actelor sale de violență și a acceptat producerea lui, această

împrejurare fiind suficientă pentru a deduce existența intenției indirecte ca

formă de vinovăție ce caracterizează infracțiunea de omor.

În concluzie,

modalitatea concretă în care au fost exercitate agresiunile asupra victimei,

faptul că inculpatul cunoștea starea precară de sănătate a victimei care locuia

pe stradă, dar și împrejurarea că a fost abandonată pe stradă, fără niciun

ajutor, arată că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului

letal acționând cu intenția de a ucide specifică infracțiunii de omor, și nu cu

intenție depășită (praeterintenție).

Ar fi putut exista

praeterintenție în situația în care inculpatul ar fi acționat cu intenția de a

lovi sau vătăma victima, rezultatul letal depășind orice previziune, fiind

imputat cu titlu de culpă acestuia. Or, în cauză, așa cum s-a demonstrat,

decesul victimei era previzibil din perspectiva modului concret în care a fost

comisă fapta, ceea ce exclude reținerea praeterintenției ca formă de vinovăție

ce caracterizează infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

prev. de art. 183 C. pen.

De asemenea,

inculpatul a susținut că leziunile care au condus la decesul victimei au fost

produse în momentul căderii victimei și lovirii de caldarâm, și nu de

loviturile pe care i le-a aplicat cu pumnii și picioarele în zona capului.

În acord cu instanța

de fond, Curtea apreciază că această susținere a inculpatului este infirmată de

concluziile raportului de autopsie în care s-a reținut că "Leziunile

traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de

plan dur în același context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în

tanatogeneză". Așadar, lovirea victimei cu plan dur cât și de plan dur s-a

produs în același context traumatic, într-o succesiune și alternanță

neîntrerupte astfel că efectul este conjugat, ambele tipuri de leziuni

traumatice fiind în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei și nu

doar leziunile produse de plan dur, așa cum susține, fără niciun argument de

ordin probator, inculpatul.

Prin urmare,

susținerile inculpatului, în sensul că nu a avut intenția de a ucide victima,

precum și solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.

pen., sunt neîntemeiate.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, critica formulată de inculpat vizând

cuantumul pedepsei aplicate este întemeiată.

În opinia Curții,

aplicarea unei pedepse reprezentând minimul special rezultat ca urmare a

aplicării art. 320

1

C. proc. pen. cu executare în regim de detenție

este adaptată particularităților cauzei și are aptitudinea de a permite în

concret realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Astfel, este de

necontestat că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, iar rezultatul

produs este grav, însă vârsta tânără a inculpatului, comportamentul bun în

societate, lipsa antecedentelor penale, precum și starea sănătății reprezintă

circumstanțe pozitive privind persoana acestuia, având caracter atenuant în

stabilirea pedepsei.

În același context,

al reexaminării cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, Curtea

apreciază că aspectele favorabile anterior menționate, invocate de inculpat în

apel, ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu

pot avea o asemenea relevanță, prin coroborare cu împrejurările în care a fost comisă

fapta, cu rezultatul produs, și nu justifică reducerea pedepsei sub minimul

special. Ca atare, cererea inculpatului de a se reține circumstanțe atenuante

și de a se reduce pedeapsa sub minimul special este neîntemeiată.

Cu toate acestea,

aceste circumstanțe personale favorabile trebuie valorificate în procesul de

individualizare într-o manieră semnificativă.

Drept urmare, punând

în balanță toate împrejurările examinate anterior, dar și cele reținute de

instanța de fond, Curtea apreciază că o pedeapsă de 10 ani închisoare,

reprezentând minimul special rezultat că urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen., răspunde exigențelor mai sus menționate.

În privința

modalității de executare, cererea inculpatului de a se dispune suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei nu poate fi primită, nefiind îndeplinite

condiția prev. de art. 86

1

alin. (1) lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul T.R., invocând cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., susținând că probatoriul

administrat în cauză este insuficient pentru a permite stabilirea neechivocă a

faptelor, că încadrarea juridică este greșită, iar pedeapsa aplicată incorect

individualizată.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea

constată că recursul este nefondat.

În privința

criticilor formulate, Curtea reține mai întâi că prin intrarea în vigoare a

Legii nr. 2/2013 s-a restrâns numărul cazurilor de casare ce pot fi invocate

și, implicit, sfera criticilor ce pot fi aduse hotărârilor instanțelor de fond

și apel.

Astfel, prin

abrogarea cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., eventualele critici ce pun în discuție vinovăția inculpatului prin

raportare la starea de fapt reținută în cauză nu mai pot forma obiectul

analizei instanței de recurs, după cum prin reformularea cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. pedeapsa aplicată

inculpatului nu mai poate fi cenzurată decât din perspectiva legalității, iar

nu și a temeiniciei.

Raportând la aceste

considerente criticile pe care inculpatul T.R. le-a formulat, Curtea constată

astfel că măcar în parte acestea nu pot forma obiectul analizei instanței de

recurs.

Dincolo de

împrejurarea că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată

prev. de art. 320

1

C. proc. pen. (ceea ce presupune prin ipoteză că

acesta nu doar că își recunoaște vinovăția, dar își însușește probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale), Curtea constată că orice critici care

pun în discuție starea de fapt nu mai pot fi analizate de Înalta Curte în

actuala reglementare a recursului, situația fiind identică și în ce privește

susținerea inculpatului privitoare la greșita individualizare a pedepsei.

În ce privește

judecarea inculpatului în procedura simplificată, Curtea constată că vinovăția

sa nu a fost stabilită exclusiv pe declarația inculpatului de recunoaștere a

comiterii faptei, ci și a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale,

pe care acesta și l-a însușit și la care atât instanța de fond, cât și cea de

apel au făcut ample referiri în considerentele hotărârilor atacate.

În fine, în ce

privește încadrarea juridică, este real faptul că prin Legea nr. 2/2013 a fost

abrogat și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

însă Curtea constată că problema încadrării juridice ține de legalitatea

hotărârilor pronunțate în cauză și se circumscrie cazului de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

De asemenea, chiar

dacă inculpatul s-a prevalat de procedura înscrisă în art. 320

1

C.

proc. pen., el poate pune în discuție încadrarea juridică a faptelor pe care

le-a recunoscut în materialitatea lor, iar instanța poate face aplicarea art.

334 C. proc. pen., așa cum se precizează în alin. (6) al art. 320

1

C. proc. pen.

De altfel, așa cum

rezultă din declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală

și a solicitat ca judecata să se facă în baza acestora, precizând însă că nu

este de acord cu încadrarea juridică făcută de procuror.

Analizând pe fond

critica formulată, Curtea constată însă că aceasta este neîntemeiată.

Din probatoriul

administrat în cauză a rezultat că fapta inculpatului a constat în lovirea

repetată a victimei, într-un loc public, cu pumnii și picioarele în zona

capului, aceasta decedând la câteva zile de la data agresiunii.

Din raportul de

autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta a prezentat

mai multe leziuni traumatice în special în zona capului, iar leziunile

traumatice cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce prin lovire cu și de

plan dur în același context traumatic cu legătură directă în tanatogeneză.

Intenția inculpatului

de a ucide victima rezultă din multitudinea și intensitatea loviturilor

aplicate, zona vizată, precum și din împrejurarea că violențele inculpatului au

continuat chiar și după ce victima era căzută și lipsită practic de

posibilitatea de a se apăra, conduita inculpatului încetând doar prin

intervenția unui martor ocular.

Chiar dacă inculpatul

nu a urmărit uciderea victimei, modul în care el a acționat dovedește că a

prevăzut rezultatul letal al faptelor sale și a acceptat producerea lui, ceea

ce caracterizează intenția indirectă, ca formă de vinovăție alternativă cu care

se săvârșește omorul.

În raport de toate

aceste considerente, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat

și-l va respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Va deduce prevenția

la zi.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.R. împotriva Deciziei penale nr.

166/A din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2012 la

31 octombrie 2013.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 375 RON, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ