ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 931/2014

Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 24 din 18 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3056/99/2012 al Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele: 1. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în forma agravată prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. în forma simplă prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului A.C.V., și din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. pentru inculpata H.M.M. Au fost condamnați inculpații: - H.I. la pedepsele: - 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de omor deosebit de grav" prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen. - 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice" prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului H.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În baza art. 350 din C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Iași dispusă împotriva inculpatului H.I. prin încheierea de ședință din data de 26 iulie 2012 și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 2 februarie 2012, ora 16:00, la 3 februarie 2012, ora 16:00, și de la 10 februarie 2012 la 30 iulie 2012. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. - H.M.M. la pedepsele: - 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice", prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic.

art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. - 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de armă neletală fără drept" prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.; - 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatei H.M.M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 10 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei H.M.M. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata H.M.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004. În baza art. 12 din C. proc. pen., cu referire la art. 129 pct. 31 și art. 131 din Legea nr. 295/2004 se vor încunoștința organele de poliție din cadrul I.P.J.

Iași despre soluția dispusă de instanță, după rămânerea ei definitivă. În baza art. 350 din C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă împotriva inculpatei prin încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2012, și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatei perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 7 februarie 2012, ora 14:30, la 27 martie 2012. - A. (nume anterior B.) C.V. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice" prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. - A.I.A. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice", în baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului A.I.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 a fost obligat inculpatul H.I. la plata către partea civilă P.C. a sumei de 5.000 RON, către partea civilă P.D. a sumei de 8.300 RON, către partea civilă R.O.C. a sumei de 7.000 RON și către partea civilă M.O.D. a sumei de 3.000 RON, toate cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 a fost obligată inculpata H.M.M.

la plata către partea civilă M.R.G. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009, cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul H.I. la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași a sumei de 1.270 RON cu titlu de despăgubiri civile și la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "S.S." Iași a sumei de 5.456,01 RON cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală prevăzută de art. 3 din O.G. nr. 13/2011. În baza art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009, cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost obligată inculpata H.M.M.

la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Prof. Dr. N.O." Iași a sumei de 61,96 RON cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata H.M.M. a pistolului marca M.W. și a muniției ridicate de organele de poliție și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Iași conform procesului-verbal atașat dosarului de urmărire penală. În baza art. 169 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către SC M.E. SRL Iași a Hard Disk-ului model B., precum și a obiectelor ridicate de la fața locului de organele de poliție și sigilate în plicul nr. a și în sacii nr. a și b, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iași.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 1.110,39 RON (fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a luat act că părțile vătămate și civile P.C., P.D., R.O.C. și M.O. nu au solicitat cheltuieli de judecată. În baza art. 193 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata H.M.M. la plata către partea vătămată și civilă M.R.G. a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Iași a reținut că în seara zilei de 28 ianuarie 2012 la inițiativa martorilor I.A., B.A.M., C.D.A. și P.I.C., s-a organizat o ieșire în grup în Clubul M.P. situat în Iași, zona Copou.

Martorul C.D.A. a rezervat o masă în zona VIP a clubului (indicată de unii martori drept "zona canapelelor") începând cu orele 22:00, fiind invitată să participe și inculpata H.M.M. împreună cu alți prieteni. Aceasta din urmă a venit la club împreună cu fratele său, inculpatul H.I., fostul prieten, inculpatul A.I.A., dar și cu inculpatul A.C.V. Conform declarațiilor martorilor toate aceste persoane au ajuns pe rând în club, întregul grup fiind întrunit la masa rezervată în jurul orelor 23:00. Din acest grup mai făceau parte și martorii U.A. și C.O.G., împreună cu grupul stând pentru o scurtă perioadă de timp și martorul P.Ș.A. S-a menționat că nu toate persoanele care stăteau la masa rezervată se cunoșteau între ei, dintre inițiatori fiecare venind cu propriul grup de prieteni.

În seara respectivă la Clubul M.P. erau de serviciu, legal, agenții de pază P.C. (coordonatorul pazei), R.O.C., M.O.D. și P.D. De asemenea, din serviciul de pază mai făcea parte martorul C.D., dar și o altă persoană rămasă neidentificată până la acest moment, persoane care deși îndeplineau atribuții specifice nu făceau parte din planul de pază avizat conform disp. art. 55 lit. a) din Legea nr. 333/2003 de către I.P.J. Iași, Serviciul de Ordine publică. Conform dispozițiilor legale, la intrarea în club, agenții de pază au procedat la perchiziția corporală sumară a persoanelor de sex masculin, cu privire la întregul grup de persoane din care făceau parte și cei patru inculpați nefiind identificate probleme la intrare.

În incinta clubului grupul de persoane din care făceau parte martorii anterior menționați și cei patru inculpați au consumat băuturi alcoolice și suc. Dintre toate persoanele se pare că cel mai afectat de consumul de băuturi alcoolice a fost martorul C.A.D. care a și plecat din club anterior celorlalți membri ai grupului. Pe durata cât au stat în incinta clubului membrii grupului din care făceau parte și inculpații nu au avut un comportament cu mult diferit de al altor persoane din club, însă două incidente au determinat pe agenții de pază să le solicite părăsirea clubului. Astfel, între inculpatul H.I. și martorul U.A. a avut loc un conflict datorită faptului că inculpatul a pretins martorului să nu mai danseze cu martora C.O.G., deși cei doi veniseră cu același grup în club.

Deși inculpatul H.I. nu a recunoscut acest aspect, instanța a reținut ca fiind pe deplin dovedit faptul că inculpatul a lovit cu pumnul pe martorul U., acesta căzând în urma loviturii aplicate. Conflictul a fost aplanat de agenții de pază înainte de a degenera. Un al doilea incident a fost cauzat de un alt membru al grupului identificat de participanți doar după poreclă "C." (pare a fi vorba de martorul I.A. prin raportare la afirmația inculpatului H.I. că au fost audiați la același termen de instanța de judecată, deși martorul nu a recunoscut acest aspect). Astfel, în contextul unei deplasări în zona toaletelor clubului și cel mai probabil datorită stării de excitație nervoasă cauzată de alcool, această persoană a deteriorat una dintre ușile de acces la baie.

În aceste condiții pare a fi pe deplin întemeiată solicitarea adresată întregului grup de agenții de pază ai clubului de a părăsi incinta acestuia. Inițial se pare că inculpatul H.I. a fost de acord cu această solicitare, insistând însă că mai întâi vrea să meargă la baie, ceea ce a și făcut. Împreună cu inculpatul H.I. au intrat în baie și inculpatul A.I.A. și un alt tânăr din grupul lor. La scurt timp, în baie a intrat și inculpatul A.C.V. care venise din sala clubului însoțit de inculpata H.M.M. și martora P.I.C. După ce au ieșit din baie, partea vătămată P.C. a observat că toți cei din grupul inculpatului erau îmbrăcați, mai puțin inculpatul H.I., motiv pentru care a crezut că cei din grup vor pleca.

Inculpații H.I., A.C.V. și A.I.A. s-au îndreptat însă spre sala clubului, inculpata H.M.M. și martora P.I.C. rămânând în dreptul ușii de la baie. Văzând că, de fapt, nu vor să plece, partea vătămată P.C. a pus mâna pe spatele inculpatului H.I. conducându-l spre ieșire, spunându-i, totodată, să părăsească clubul și să nu provoace scandal. S-a menționat că în holul unde avea loc această discuție se aflau și ceilalți agenți de pază, respectiv P.D. și C.D. În acest moment inculpatul H.I., pe un ton din ce în ce mai ridicat conform declarațiilor părților vătămate, l-a întrebat pe P.C. de ce pune mâna pe el. În susținerea reacției inculpatului H.I. au intervenit și ceilalți doi inculpați, inculpatul A.C.V.

împingându-se în agenții de pază. La acel moment inculpatul A.I.A. îi înmânase o haină de culoare închisă inculpatului H.I., acesta ținând pentru scurt timp haina pe mână. Este momentul la care inculpatul H.I. s-a înarmat cu un cuțit, fără a se putea stabili dacă obiectul l-a luat din haina înmânată de inculpatul A. sau i-a fost dat de acesta din urmă concomitent cu înmânarea hainei. Din momentul în care inculpatul A.C.V. s-a împins în agenții de pază conflictul dintre cele două tabere a degenerat. Inculpatul H.I. a scos mâna dreaptă de sub haină, mână în care avea cuțit, intenționând să-l lovească pe P.C. Acesta a reacționat și l-a lovit pe inculpatul H.I. cu mâna dreaptă în zona feței, după care cei doi s-au lovit reciproc.

În acest timp inculpatul A.I.A., care fusese împins pe scări de un agent de pază, coborând 3 - 4 trepte, a urcat scările și a lovit cu pumnul pe o persoană care se afla cu spatele spre el, iar inculpatul A.C.V. a intervenit de partea inculpatului H.I., fiind însă lovit de unul dintre agenții de pază. În acest context conflictul principal s-a desfășurat între inculpații A. și H. pe de o parte și agenții de pază P.C., M.O.D., P.D. și C.D. pe de altă parte. S-a creat o învălmășeală, toți aplicându-și lovituri reciproc. În aceste împrejurări, inculpatul H.I. i-a aplicat părții vătămate P.C. patru lovituri cu acel cuțit în zona toraco-abdominală, iar părții vătămate P.D. o lovitură cu cuțitul în coapsa stângă.

Pentru că nu mai putea să meargă, P.D. s-a retras la baie, fiind ajutat de un alt agent de pază, martorul C.D. Deoarece inculpatul H.I. intenționa să îl lovească în continuare pe P.C., care se afla cu spatele la el, a intervenit și partea vătămată R.O.C. care a lovit pe inculpatul H.I. În acest context și partea vătămată R.O.C. a fost lovit de către inculpatul H.I. cu acel cuțit, mai întâi în abdomen. Simțind o căldură în corp, R.O.C. s-a retras un pas în spate pentru a vedea ce a pățit, moment în care inculpatul H.I. a încercat din nou să-l lovească. R.O.C. a ridicat mâna pentru a para lovitura motiv pentru care a fost tăiat de inculpatul H.I. dinspre cot spre degete. Speriat fiind de posibila gravitate a leziunilor suferite, partea vătămată R.O.C.

s-a refugiat spre garderobă. În acest timp o persoană din cele două grupuri, rămasă neidentificată, a pulverizat spray iritant lacrimogen în holul unde a avut loc conflictul. Acest miros a pătruns datorită sistemului de ventilație și în incinta clubului, motiv pentru care clienții și-au pus mâna la gură și au încercat să se îndrepte spre ieșirile din club. Inculpata H.M.M., care trecuse de busculada din hol și ajunsese spre zona de ieșire din club, zonă în care au ajuns și inculpații A.I. și A.C.V., a scos din poșeta pe care o avea asupra ei o armă (pistol cu bile de cauciuc) pe care a îndreptat-o spre zona de intrare în sala de club unde se aflau agenții de pază și mai mulți clienți ai clubului, executând focuri de armă.

Două dintre proiectilele trase de inculpata H.M.M. au lovit pe partea vătămată M.R.G., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale, ca și pe martora C.T., ambele în zona capului. După acest moment inculpata H.M.M. a revenit spre zona de ieșire, fiind urmată practic de o avalanșă de clienți ai clubului care căutau să iasă din local. Inculpatul A.C.V. văzând că partea vătămată R.O.C. intră la garderobă, a încercat să-l oprească, fără a reuși. Inculpatul A. nu a renunțat însă și revine în zona garderobei, trăgând de ușă, moment surprins de camerele de supraveghere. După câteva secunde de acalmie, inculpații H.I., urmat de A.I.A., A.C.V. și H.M.M., au revenit în holul de acces în club.

Pentru a împiedica accesul acestora în club agenții de pază au pulverizat spray lacrimogen și au ripostat cu tomfele din dotare. Din acest motiv s-a întețit avalanșa de clienți care căutau să iasă din incinta localului. Inculpații H.M.M. și A.I.A. au părăsit în grabă localul, cel din urmă fiind scos afară de o persoană, fără a-l agresa. În urma lor camerele de supraveghere au surprins imaginea inculpatului H.I., acesta fiind lovit la o arcadă. Este momentul în care în mâna inculpatului camerele de supraveghere surprind din nou un cuțit. În acest timp inculpatul A.C.V. continua conflictul cu agenții de pază, împingând o persoană și aruncând un obiect luat de pe jos, cel mai probabil un rest dintr-un scaun.

În timp ce inculpatul H.I. se află în holul de ieșire din club, părând amețit, pe lângă el a trecut partea vătămată M.O.D., acesta dorind să intre în zona garderobei unde se aflau depozitate materialele din dotarea agenților de pază. Datorită faptului că ușa era închisă, aici fiind în continuare refugiat agentul de pază R.O.C., partea vătămată M.O.D. s-a întors spre holul de acces în club. Inculpatul H.I. l-a prins însă din urmă, apucându-l cu mâna stângă de zona spatelui, iar cu mâna dreaptă i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona coapsei dreapta. Inculpatul H.I. a fost scos din incinta clubului de alte persoane. Chiar și după ieșirea din club comportamentul recalcitrant al inculpaților a continuat, inculpatul A. fiind surprins de camerele de supraveghere în momentul în care încearcă din nou să intre în club, trăgând de ușa de la intrare.

Inculpatul a fost "temperat" de H.I. însă nu înainte de a trage și un picior în ușa de acces în club. Toți inculpații au părăsit zona clubului anterior sosirii la fața locului a organelor de poliție. Situația de fapt reținută de instanța de judecată a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și în fața instanței de judecată. În prealabil, cu privire la legalitatea probelor, legalitate invocată de apărare atât la momentul cererii de restituire a cauzei la procuror, cât și în cuvântul pe fond, instanța a reținut că, deși s-au făcut erori nepermise de către procuror în procesul de administrare a probelor, acestea nu au determinat nulitatea absolută a vreunuia dintre mijloacele de probă administrate, iar nulitatea relativă nu a fost invocată de apărare în termenul legal.

Este adevărat că unii dintre martori au fost audiați exclusiv de organele de cercetare penală, deși prin raportare la obiectul cauzei competența de efectuare a urmăririi penale aparținea procurorului, dar orice încălcare a drepturilor inculpaților nu mai poate fi invocată în condițiile în care martorii au fost reaudiați de instanța de judecată. Martorii C.O.G. și U.A. a căror audiere nu a mai fost posibilă în fața instanței au fost audiați de procuror, reținerea declarațiilor acestora la analiza situației de fapt a cauzei fiind perfect legală în raport de dispozițiile art. 327 alin. (3) din C. proc. pen. Instanța a recunoscut și faptul că cercetarea la fața locului s-a făcut defectuos, fiind sesizate paralel două organe de cercetare, și nu de către procuror cum era legal, iar din dosarul cauzei lipsește procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare.

De asemenea, ordonanța de delegare dată de procuror în cauză nu a fost conformă dispozițiilor legale, iar vizionarea imaginilor captate de camerele de supraveghere nu a fost efectuată de procuror ci de organele de poliție și în lipsa unei delegări. În același sens în cauză s-a întocmit un raport criminalistic cu privire la arma folosită de inculpata H.M.M., anterior începerii urmăririi penale și la dispoziția organelor de poliție, deși, așa cum s-a arătat, urmărirea penală era în atribuția procurorului, nu putea exista delegare sub acest aspect fiind vorba de un act de dispoziție și nici nu s-a întocmit un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare. Totuși, așa cum a reținut instanța și la momentul respingerii cererii de restituire, urmărirea penală în ansamblul său a fost echitabilă și nu au existat încălcări ale drepturilor fundamentale ale inculpaților.

Faptul că raportul de constatare tehnico-științifică este lovit de nulitate relativă nu a influențat cu nimic probatoriul cauzei în condițiile în care inculpata H.M.M. a recunoscut în cursul urmăririi penale utilizarea armei pe care o avea asupra ei (deci arma era funcțională), iar din declarațiile martorilor audiați, ale părților vătămate și din imaginile captate de camerele de supraveghere a rezultat dincolo de orice dubiu că inculpata a utilizat o armă. Însăși C.E.D.O. s-a pronunțat în practica sa în sensul că o probă de vinovăție, chiar lovită de nulitate absolută (și nu doar relativă, cum este cazul speței de față), poate fi reținută ca temei al condamnării dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, legal administrate, și care formează convingerea instanței în sensul reținerii vinovăției inculpatului (a se vedea Gäfgen contra Germaniei).

Instanța a pornit la evaluarea declarațiilor date în cele două etape procesuale de persoanele audiate în cauză de la imaginile surprinse de camerele de supraveghere, astfel cum au fost identificate pe hard-disk-ul solicitat de instanță. De aceea, prin raportare la imaginile video surprinse instanța a reținut că nici inculpații și nici părțile vătămate nu au prezentat o situație de fapt conformă adevărului, fiecare încercând să minimizeze contribuția sa la scandalul produs sau să ascundă instanței încălcările normelor legale privind efectuarea serviciului de pază de la club. În plus, declarațiile unora dintre martorii audiați în cauză au fost reținute sub beneficiu de inventar de instanță. Este cazul declarațiilor date de martorii P.Ș.A.

și C.A.D., martori care, în raport de cantitatea de alcool declarată ca fiind ingerată în seara de 28/29 ianuarie 2012, nu sunt considerați de instanță ca fiind capabili să ofere o descriere reală a evenimentelor la care au asistat. De asemenea, instanța a constatat că toți martorii audiați în cauză s-au poziționat prin declarațiile date în una sau alta dintre tabere, susținând fie varianta inculpaților, fie pe cea a părților vătămate. Coroborând însă susținerile părților vătămate cu totalitatea declarațiilor date de martorii audiați în cauză, ca și cu imaginile captate de camerele de supraveghere, instanța a reținut că varianta faptică prezentată de aceștia pare mai aproape de adevăr, cu luarea în considerare a încercărilor părților de a ascunde instanței neregulile vizând realizarea serviciului de pază și identitatea unei alte persoane care a participat la realizarea pazei în club în seara de 28/29 ianuarie 2012. Potrivit adresei nr. 104.440/2012 a I.P.J.

Iași în incinta Clubului M.P. măsurile de ordine se realizau cu personal propriu, agenții fiind autorizați pentru a fi dotați cu tomfă și spray iritant lacrimogen potrivit art. 45 din Legea nr. 333/2003. În același timp însă, s-a comunicat instanței faptul că planul de pază avizat conform art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 cuprindea la data de 29 ianuarie 2012 doar patru agenți de pază, respectiv pe părțile vătămate P.C., P.D., R.O.C. și M.O.D. În raport de informațiile comunicate de I.P.J. Iași și dispozițiile Legii nr. 333/2003 instanța a reținut că legal în noaptea de 28/29 ianuarie 2012 lucrau drept agenți de pază doar părțile vătămate dar că, în fapt și cu încălcarea legii de către societatea deținătoare a clubului, planul de pază cuprindea și pe martorul C.D., ca și pe o altă persoană rămasă neidentificată (un bărbat cu barbișon, identificat și de apărare pe imaginile puse la dispoziție de către instanță).

Această persoană apare în înregistrările de imagini încă de la momentul sosirii în club a clienților și se comportă ca un agent de pază, înlocuind chiar pe partea vătămată R.O.C. la un moment dat, și a rămas neidentificat de organele de poliție, deși se afla în club la momentul sosirii acestora. Din atitudinea părților vătămate și a martorului D.E.M. (administratorului clubului) instanța a reținut și că agenții de pază și conducerea clubului cunoșteau faptul că modul în care se realizează paza în club excede dispozițiilor legale. Nici una dintre părțile vătămate nu a recunoscut că în seara de 28/29 ianuarie 2012 în club au activat și alți agenți, cu excepția părților vătămate și a martorului C.D., și au refuzat să dezvăluie identitatea bărbatului cu barbișon deși în înregistrările de imagini se vede clar că acesta stă de vorbă cu toți ceilalți agenți și că asigură dispozitivul de la intrarea în club împreună cu un alt agent.

De asemenea, părțile vătămate nu au recunoscut că în seara respectivă erau înarmați cu tomfe, deși aceste obiecte le dețineau legal și faptul că atârnă la centura lor se vede clar în imaginile surprinse de camerele de supraveghere. Probabil această atitudine a părților vătămate se explică prin aceea că, așa cum a rezultat și din declarația martorului D.E.M. (administratorului clubului), conducerea clubului a lăsat în sarcina lor asumarea răspunderii pentru situația creată în club și pentru modul defectuos în care au administrat situația conflictuală, martorul nerecunoscând nici măcar faptul că s-a solicitat avizul poliției pentru dotarea cu tomfe și spray lacrimogen a agenților de pază, dar sugerând că probabil agenții au avut diferite obiecte contondente în dotare, din propria inițiativă.

În aceste condiții, prin raportare și la declarația părții vătămate P.C. care a recunoscut faptul că sprayurile din dotare erau foarte mari, motiv pentru care în seara respectivă avea un spray mai mic asupra lui, pe care a susținut însă că nu l-a folosit, chiar dacă din imaginile captate de camerele de supraveghere s-a constatat că sprayurile din dotare au fost preluate de agenți de la garderobă doar la finalul conflictului, instanța a reținut că pare mai veridic ca agenții de pază să fi fost cei care au pulverizat spray iritant lacrimogen în partea de debut a conflictului, mai ales în condițiile în care din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că vreunul dintre inculpați avea un astfel de obiect asupra lui.

Deși instanța a constatat că paza la Clubul M.P. s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale și agenții de pază nu au gestionat corect conflictul izbucnit, comportamentul acestora față de membrii grupului din care făceau parte inculpații nu a fost cu nimic deosebit sau dincolo de lege, cum a susținut apărarea. Inculpata H.M.M. în declarația dată în cursul urmăririi penale a susținut că a fost percheziționată la intrare de către agenții de pază. Din imaginile captate de camerele de supraveghere s-a constatat însă că agenții nu au percheziționat nicio fată la intrarea în club, ci doar băieți, și nici pe aceștia în mod constant. De altfel o percheziționare a inculpatei ca cea descrisă în declarația dată ar fi fost imposibil să nu conducă la descoperirea pistolului din geanta acesteia, inculpata susținând că agentul de la ușă s-a uitat și în geanta sa și că nici măcar ea nu mai ținea minte că avea pistol în acea geantă.

A susținut apărarea că agenții de pază le-ar fi adus la cunoștință încă de la început faptul că vor fi agresați în acea seară, mai ales inculpatul H.I. Instanța a reținut însă că declarația martorului N.I. care a susținut acest aspect sub prestare de jurământ este pro causa și nu corespunde adevărului. În condițiile în care nu s-a dovedit nicio situație conflictuală între inculpat și vreunul dintre agenții de pază și nu s-a oferit, deci, un motiv pentru o atare amenințare din partea agenților, instanța nu a reținut caracterul veridic al susținerilor martorului. Aceasta mai ales în condițiile în care inculpata H.M. în declarația dată în cursul urmăririi penale a arătat că prin intermediul martorului N.I.

li s-a transmis doar să stea liniștiți că agenții sunt cu ochii pe ei. Or, este puțin probabil ca inculpata să nu fi auzit amenințarea adresată de agenții de pază prin intermediul martorului mai ales în condițiile în care acesta a precizat că i-a spus expres lui H.I. ce a înțeles el din spusele agenților, adică faptul că "în acea seară o să ia bătaie". În aceste condiții a fost evident faptul că declarația martorului a fost pro causa, în concordanță cu susținerile inculpatului H.I., și pentru a pune într-o lumină favorabilă pe inculpat și a-i accentua statutul de "victimă". În plus, solicitarea adresată grupului din care făceau parte și inculpații de către agenții de pază a-i clubului de a părăsi localul a fost pe deplin justificată prin raportare la cele două incidente create de membrii grupului.

În primul rând că agenții de pază au atras atenția grupului datorită faptului că unul dintre ei, respectiv "C." (de fapt martorul I.A.), a stricat o ușă de la baie, a rezultat din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu ale martorilor audiați în cauză, martorul C.D. relatând expres despre acest moment în detaliu. De altfel și inculpatul H.I. în declarația dată a recunoscut acest incident. În al doilea rând, lovirea de către inculpatul H.I. a martorului U.A. a rezultat din coroborarea declarațiilor date de martorii C.O.G., U.A. și B.A.M. cu declarațiile părților vătămate P.D. și P.C. și ale martorului C.D. Chiar dacă ceilalți martori au susținut că nu au văzut un atare incident între membrii grupului, iar martorii C.O.G.

și U.A. nu au putut fi audiați nemijlocit de instanță, nu au existat motive pentru ca declarațiile date de cei doi în cursul urmăririi penale să fie considerate că nu corespund adevărului mai ales în condițiile în care se coroborează cu alte susțineri din cauză. În plus, martora B.A.M., audiată nemijlocit de instanță, a confirmat că C.O.G. i-ar fi spus despre incidentul dintre inculpatul H. și martorul U. În aceste condiții instanța nu a reținut ca veridică declarația inculpatului H.I. că doar s-a prefăcut că lovește pe martorul U. Aceasta mai ales în contextul în care o astfel de glumă prietenească descrisă de inculpat nu o poți face decât cu o persoană cunoscută; or, inculpatul a susținut că nu cunoștea pe cei doi martori anterior, văzând pentru prima dată în acea seară pe C.O.G.

și U.A. În afara celor două momente instanța nu a reținut motivat că grupul din care făceau parte și inculpații ar fi avut un comportament diferit de al altor clienți. Deși în actul de sesizare s-a arătat că din acest grup o persoană a dansat pe masă, aspect recunoscut de martorul C.A.D., comportamentul nu este ieșit din comun în condițiile în care pe imaginile captate de camerele de supraveghere din incinta clubului s-a constatat că un atare comportament a fost adoptat și de alți clienți ai clubului. Momentul de debut al conflictului propriu-zis dintre părți a fost surprins de camerele de supraveghere ale clubului. Astfel, în folder-ul de imagini se văd clar discuțiile dintre agenții de pază și inculpații A.C.V., H.I.

și A.I.A. În ciuda discuțiilor care par amiabile prin raportare la gestica persoanelor de față, inculpatul A. împinge pe un agent de pază, moment de la care începe o busculadă generală. Derularea cadru cu cadru a imaginilor surprinse de camera de supraveghere pune însă în evidență momentul la care inculpatul H.I. se înarmează și, în încercarea de a lovi, se deplasează spre grupul agenților de pază, ieșind din raza camerei de supraveghere. De aceea, derularea exactă a conflictului dintre agenții de pază și inculpatul H.I. poate fi stabilită doar cu aproximație, pe baza declarațiilor persoanelor implicate, în special părți vătămate și inculpați, întrucât martorii nu au avut vizibilitate asupra conflictului ce avea loc într-un hol, cu excepția martorului C.D.

care făcea parte din dispozitivul de pază. Cert este că dintre persoanele implicate în acest "clinci" descris de martori doar inculpatul H.I. avea cuțit asupra sa, obiect cu care s-a înarmat la momentul imediat următor debutului conflictului și nu în timpul acestuia cum a susținut inculpatul. De asemenea, contrar susținerilor inculpatului, acesta nu a fost nevoit să facă față atacului celor cinci agenți de pază, conform declarațiilor părților vătămate și ale martorului C.D. inculpatul fiind cel care-și alegea următoarea victimă din grup. Camerele de supraveghere au surprins desfășurarea periferică a conflictului, respectiv cum inculpatul A.I.A. lovește cu pumnul o persoană sau cum se îmbrâncește cu alte două persoane, sau momentul la care inculpatul Argint încearcă să intervină în ajutorul lui H.I.

Aceleași imagini surprind și momentul în care inculpata H.M. și martora P.I.C. trec pe lângă grupul agenților de pază și al inculpaților, existând posibilitatea ca martora la acest moment să fi fost tăiată la picior cum a susținut. Că există posibilitatea ca tot inculpatul H.I. să fi fost cel care a tăiat-o în graba cu care mânuia cuțitul împotriva agenților de pază este o variantă luată în considerare și de martoră probabil, din moment ce nu a depus plângere împotriva agresorilor, martora fiind prietenă cu sora inculpatului. Instanța a reținut în acord cu apărarea și contrar susținerilor actului de acuzare al procurorului că clienții clubului par să fi luat inițial hotărârea de a părăsi clubul datorită mirosului de spray iritant lacrimogen și nu din cauza conflictului dintre agenții de pază și inculpați, conflict care nici nu a fost perceput de foarte multe persoane dat fiind că s-a desfășurat exclusiv în holul localului.

În plus, este cert faptul că apariția mirosului în sine nu a produs panică între clienți, imaginile captate de camerele de supraveghere evidențiind că, deși lumea pune mâna la nas, deplasarea spre ieșire are loc calm. O stare de agitația s-a creat însă datorită faptului că, așa cum au susținut părțile vătămate și martorii D.E.M. și C.D., clienții nu au putut inițial ieși, conducerea clubului solicitând personalului să nu deschidă ușile întrucât nu se plătise toată consumația. Abia în momentul în care mirosul a devenit foarte deranjant s-a decis să se permită părăsirea localului de către clienți. Este evident însă că vederea agenților de pază plini de sânge și ulterior, zgomotul produs de arma de foc utilizată de inculpata H.M.M.

a accentuat spaima clienților clubului, iar comportamentul inculpaților, la care aceștia au asistat, a fost de natură să aducă atingere ordinii publice, astfel că susținerea apărării privind lipsa legăturii de cauzalitate dintre faptele inculpaților și atingerea adusă bunelor moravuri sau scandalul public cauzat nu poate fi susținută. Dincolo de susținerile părții vătămate M.R. vizând sentimentul de panică cauzat de faptele inculpaților, și imaginile captate de camerele de supraveghere reflectă sentimentul de teamă și spaimă încercat de unii clienți ai localului. Astfel, după momentul la care inculpata H.M.M. execută focuri de armă și se îndreaptă spre ieșire, din urma ei vine un val de oameni ce par a fi panicați; momentul a fost perceput și de martorul C.V.M.

care a relatat că "am auzit niște pocnituri, moment în care s-au intensificat țipetele"; anterior, când clienții părăsesc localul într-o oarecare ordine, se văd pe camerele de supraveghere persoane ce se uită mirați la partea vătămată P.C. care este tăiat și se dau deoparte; la momentul la care inculpații se întorc în încercarea de a pătrunde din nou în club, fluxul de oameni ce se îndreaptă spre ieșire se întrerupe brusc, făcând loc inculpaților; prin urmare comportamentul general al acestora a fost perceput de clienți drept periculos, fiind evidentă tulburarea adusă ordinii și liniștii publice. Inculpatul A.C.V. în declarația dată în fața instanței de judecată nu a recunoscut comiterea faptei.

A susținut inculpatul că el nu a făcut nimic și că a fost lovit deodată de un agent de pază. Susținerea inculpatului este la modul evident infirmată de imaginile captate de camerele de supraveghere, imagini din care rezultă că inculpatul este cel care s-a împins primul în agenții de pază și că a fost lovit de un agent în momentul în care a intervenit în ajutorul inculpatului H.I. Deși a susținut că nu a mai revenit în local în a doua parte a conflictului, pe imaginile captate de camerele de supraveghere se vede clar momentul în care inculpatul vrea să prindă un agent de pază ce intră la garderobă și apoi trage cu putere de ușa garderobei în încercarea de a pătrunde după acesta; de asemenea, aceleași imagini arată cum inculpatul reintră în holul de la garderobă și împinge lumea din calea sa, motiv pentru care toți clienții, mai ales, fetele, se retrag din calea lui.

Însă caracterul mincinos al declarației acestui inculpat rezultă cu și mai mare evidență din faptul că acesta a susținut că "am auzit în acea seară zgomote asemănătoare focurilor de armă, însă nu-mi mai aduc aminte unde eram în acel moment, cred că eram în zona de ieșire din club" în condițiile în care în imaginile captate de camerele de supraveghere se vede cu claritate momentul în care inculpata H.M.M. folosește pistolul pe care-l scoate din poșetă iar inculpații A. și A.I. încearcă să o oprească (fără a fi foarte convingători însă căci este exclus ca doi bărbați de talia inculpaților să nu se fi putut opune fizic inculpatei). Și inculpatul A.I.A. a susținut prin concluziile pe fondul cauzei că nu se face vinovat de faptele imputate.

Deși este adevărat că descrierea faptelor comise de inculpat în actul de sesizare a instanței de judecată este deficitară, din probatoriile administrate a rezultat cu prisosință contribuția acestui inculpat la activitatea de tulburare a ordinii și liniștii publice. Inculpatul A. a participat activ la activitatea de tulburare a ordinii și liniștii publice și, deși nu a acționat în aceeași zonă cu inculpatul H.I., din imaginile captate de camerele de supraveghere rezultă că a încercat să intervină de partea acestuia, împingând agenții de pază și chiar lovind cu pumnul pe o persoană care stătea cu spatele la el, la aproximativ 2 m de inculpatul H., pentru ca la puțin timp să continue îmbrâncelile cu alte două persoane, îndreptându-se spre ieșire la solicitarea inculpatei H.M.M.

De asemenea, inculpatul A. a încercat împreună cu ceilalți doi să revină în club, fiind surprins de camera de supraveghere din afara clubului în momentul în care, nervos fiind că inculpatul H.I. nu l-a lăsat să intre din nou în club, trage un picior în ușa localului. În drept, faptele inculpatului H.I. care în dimineața zilei de 29 ianuarie 2012 a provocat scandal în Clubul M.P. din Iași, context în care a aplicat mai multe lovituri de cuțit părților vătămate P.C., R.O.C., M.O.D. și P.D., cauzând leziuni grave acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. b) C. pen., fapte aflate în concurs real. Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunilor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul a prevăzut posibilitatea de afectare a ordinii publice prin acțiunile sale, posibilitatea producerii unui scandal public. Instanța nu a putut reține în cauză forma agravată a infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., sens în care a și dispus schimbarea încadrării juridice a acestei fapte.

În accepțiunea practicii (facem trimitere la Decizia nr. 77 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, Decizia nr. 480 din 12 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și teoriei judiciare, pentru existența condițiilor care să determine încadrarea faptei în disp. art. 321 alin. (2) C. pen. aceasta trebuie să fie săvârșită cu ocazia unei manifestări populare, într-o adunare numeroasă de oameni și să producă opiniei publice o neliniște persistentă, să creeze o stare gravă de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială.

În lipsa unei definiții legale a termenului de tulburare gravă a liniștii publice, existența sau nu a agravantei legale poate fi determinată doar prin raportare la amploarea și intensitatea atingerii aduse climatului de liniște și securitate ce caracterizează desfășurarea normală a vieții sociale, putându-se vorbi de o atare atingere adusă relațiilor sociale doar atunci când sunt atinse resorturi esențiale ale conviețuirii în societate. Or, așa cum s-a arătat anterior, deși conflictul dintre inculpați și părțile vătămate a avut loc într-un club în care erau prezente un număr mare de persoane, foarte puțini au perceput direct evenimentele datorită locului de desfășurare, respectiv într-un hol din incinta clubului, dar care era separat de sala de dans.

În plus, părăsirea clubului de către clienți nu s-a datorat inițial acțiunilor celor patru inculpați ci, așa cum s-a arătat anterior, modului defectuos în care agenții de pază au gestionat conflictul. Deși potrivit Legii nr. 333/2003 agenții de pază trebuiau să încerce aplanarea conflictului cu încunoștințarea imediată a conducerii unității și a poliției, aceștia au înțeles să poarte un adevărat "război" cu inculpații, respingând încercarea acestora de a pătrunde din nou în club prin aruncarea de scaune și provocarea de distrugeri clubului în care erau angajați. Mai mult, la momentul când s-a simțit miros de spray lacrimogen, conducerea clubului, în loc să facă toate demersurile pentru a asigura evacuarea clienților din local, au dispus inițial menținerea ușilor închise pentru că nu se achitaseră toate notele de plată, fapt de natură a spori panica între clienți.

Deși manifestările comise de toți inculpații au fost grave, iar faptul că inculpatul H.I. a lovit cu cuțitul patru agenți de pază este apt prin sine însuși a afecta ordinea și liniștea publică (Decizia nr. 2935 din 6 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), impactul acțiunilor inculpatului asupra clienților prezenți în club nu a avut o amploare care să justifice reținerea formei agravate a infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. Din imaginile surprinse de camerele de supraveghere rezultă că evenimentele la care a participat inculpatul nu au fost percepute direct de foarte mulți oameni, mulți dintre martorii audiați relatând instanței din "auzite" conflictul în sine. Dovadă că mulți dintre clienți nici nu au avut cunoștință de conflict ci doar au auzit despre "bătaia din club" sunt imaginile surprinse de camerele de supraveghere astfel cum au fost extrase de instanță de pe hard-disk-ul înaintat.

Folder-ul care nu s-a regăsit în imaginile prelucrate de organele de urmărire penală, conține imagini relevante din interiorul clubului, fiind evident cum mulți clienți au luat hotărârea de a părăsi clubul doar datorită mirosului pe care-l resimt (pun mâna la nas și gură), alții comportându-se ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, stând la bar și consumând în continuare alcool, părăsind localul abia după sosirea organelor de poliție. Sub aspectul laturii subiective a faptei de tentativă de omor deosebit de grav instanța a reținut că inculpatul H.I. a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunilor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Contrar celor susținute de apărare, instanța a reținut că diferența dintre infracțiunea de omor și cea de vătămare corporală nu este dată de punerea sau nu în pericol a vieții victimei, esențială pentru încadrarea juridică a faptelor inculpatului în una sau alta dintre infracțiuni fiind stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea. Omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenția generală de a vătăma. Demonstrează astfel intenția de ucidere perseverentă cu care inculpatul a aplicat victimei loviturile, multitudinea lor, locul aplicării și gravitatea leziunilor cauzate, ca și împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

În cazul infracțiunii de omor rămasă în forma tentativei actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut intenția specifică de omor iar nu intenția generală de a vătăma. În practica judiciară s-a decis că există tentativă de omor și nu vătămare corporală ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Ceea ce deosebește esențial cele două infracțiuni este până la urmă poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.

Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor (Decizia nr. 702 din 13 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 77 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, Decizia nr. 480 din 12 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 67 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, Decizia nr. 3570 din 8 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 2740 din 20 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Faptul că inculpatul a aplicat loviturile repetat, cu o anumită intensitate și la întâmplare, este de natură să conducă la ideea că a prevăzut și acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potențial mortal ridicat (cap, torace, abdomen, carotidă). Este adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează mai puternic intenția de a ucide (care este directă), însă lipsa acestei orientări concretizată în loviri întâmplătoare a unor atari regiuni nu poate constitui o prezumție de înlăturare a intenției indirecte.

Intenția indirectă de omor cu care inculpatul a acționat în cazul celor patru victime rezultă cu prisosință din faptul că inculpatul cunoștea ce obiect vulnerant folosește - un cuțit, și a conștientizat aptitudinea acestuia de a produce moartea, din faptul că inculpatul a lovit părțile vătămate în zone vitale - abdomen și torace - și nu la extremități, din profunzimea plăgilor cauzate, ca și din faptul incontestabil că la momentul imediat ulterior lovirii acestora inculpatul a conștientizat urmările grave ale faptei sale, motiv pentru care a și părăsit localul anterior sosirii organelor de poliție, obiectul vulnerant folosit de inculpat nefiind astfel recuperat. Leziunile mai puțin grave cauzate părților vătămate P.C.

(cea din zona coapsei, pentru că și această parte vătămată a fost lovită inițial în zona toracică) și M.O.D. (doar plagă tăiată în zona coapsei) nu determină prin ele însele reținerea că în cazul acestora inculpatul a acționat cu intenția de vătămare a integrității corporale și nu de omor, aplicarea de lovituri în zona coapsei (care poate fi și ea considerată o zonă vitală, putându-se pune în primejdie viața unei persoane dacă se secționează artere importante) și intensitatea mai redusă a acestora datorându-se condițiilor de comitere a faptei. Dacă în cazul părții vătămate P.C. lovitura inițială a fost aplicată intempestiv, inculpatul acționând fără a fi împiedicat de vreun obstacol, partea vătămată fiind primul lovit, în cazul celorlalte părți vătămate deja se generase acea stare de învălmășeală specifică confruntării în grup, loviturile fiind astfel atenuate.

În plus, din imaginile captate de camerele de supraveghere rezultă că inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată M. doar în zona coapsei pentru că acolo a ajuns lovitura, partea vătămată fiind în fugă, fiind prins de inculpat de spate și tras de o altă persoană de brațe pentru a-l smulge din mâinile acestuia, condiții în car