ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 931/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 931/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față;

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 24 din 18 ianuarie

2013 pronunțată în Dosarul nr. 3056/99/2012 al Tribunalului Iași, s-au dispus

următoarele:

C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care

inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași, din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice în forma agravată prev. de art. 321

alin. (1) și (2) C. pen. în forma simplă prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.,

cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului

A.C.V., și din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.

(1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. pentru

inculpata H.M.M.

Au fost condamnați

inculpații:

- H.I. la pedepsele:

- 7 (șapte) ani și 6

(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de

omor deosebit de grav" prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit.

i) și 176 lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 3 (trei) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

- 2 (doi) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice" prev. de art. 321

alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite

pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului H.I., urmând ca acesta să

execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni

închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)

ani.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul H.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În baza art. 350 din

C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea Iași dispusă împotriva inculpatului H.I. prin încheierea de ședință

din data de 26 iulie 2012 și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata

pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului

preventiv, de la 2 februarie 2012, ora 16:00, la 3 februarie 2012, ora 16:00,

și de la 10 februarie 2012 la 30 iulie 2012.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul, după rămânerea definitivă a

hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului

genetic în S.N.D.G.J.

- H.M.M. la

pedepsele:

- 10 (zece) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice", prev. de art. 321

alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

- 5 (cinci) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de armă neletală fără

drept" prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 74 lit. a)

C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.;

- 2 (două) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte

violențe" prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a)

C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și b), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea

aplicate inculpatei H.M.M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa principală

cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni

închisoare pe o durată de 2 ani și 10 luni, reprezentând termen de încercare

stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 din

C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei H.M.M. asupra dispozițiilor art. 83

C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) din C. proc. pen. a fost

achitată inculpata H.M.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.

134 din Legea nr. 295/2004.

În baza art. 12 din

C. proc. pen., cu referire la art. 129 pct. 31 și art. 131 din Legea nr. 295/2004

se vor încunoștința organele de poliție din cadrul I.P.J. Iași despre soluția

dispusă de instanță, după rămânerea ei definitivă.

În baza art. 350 din

C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara

dispusă împotriva inculpatei prin încheierea de ședință din data de 29

octombrie 2012, și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei cu

închisoarea aplicată inculpatei perioada reținerii și a arestului preventiv, de

la 7 februarie 2012, ora 14:30, la 27 martie 2012.

- A. (nume anterior

B.) C.V. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

"ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii

publice" prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C.

pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- A.I.A. la pedeapsa

de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice", în

baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76

lit. d) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni

închisoare pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare

stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 din

C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului A.I.A. asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

În baza art. 14 și

art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 a

fost obligat inculpatul H.I. la plata către partea civilă P.C. a sumei de 5.000

RON, către partea civilă P.D. a sumei de 8.300 RON, către partea civilă R.O.C.

a sumei de 7.000 RON și către partea civilă M.O.D. a sumei de 3.000 RON, toate

cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 și

art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 a

fost obligată inculpata H.M.M. la plata către partea civilă M.R.G. a sumei de

2.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 și

art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009, cu

referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul

H.I. la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași a sumei

de 1.270 RON cu titlu de despăgubiri civile și la plata către partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență "S.S." Iași a sumei de 5.456,01

RON cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală prevăzută de art. 3 din

O.G. nr. 13/2011.

În baza art. 14 și

art. 346 din C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009, cu

referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost obligată inculpata

H.M.M. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

"Prof. Dr. N.O." Iași a sumei de 61,96 RON cu titlu de despăgubiri

civile.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata H.M.M. a

pistolului marca M.W. și a muniției ridicate de organele de poliție și depuse

la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Iași conform procesului-verbal atașat

dosarului de urmărire penală.

În baza art. 169 din

C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii,

către SC M.E. SRL Iași a Hard Disk-ului model B., precum și a obiectelor

ridicate de la fața locului de organele de poliție și sigilate în plicul nr. a

și în sacii nr. a și b, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a

Tribunalului Iași.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la

plata sumei de 1.110,39 RON (fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate de stat.

S-a luat act că

părțile vătămate și civile P.C., P.D., R.O.C. și M.O. nu au solicitat

cheltuieli de judecată.

În baza art. 193

alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata H.M.M. la plata

către partea vătămată și civilă M.R.G. a sumei de 1.500 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Iași a reținut că în seara zilei de 28 ianuarie

2012 la inițiativa martorilor I.A., B.A.M., C.D.A. și P.I.C., s-a organizat o

ieșire în grup în Clubul M.P. situat în Iași, zona Copou. Martorul C.D.A. a

rezervat o masă în zona VIP a clubului (indicată de unii martori drept

"zona canapelelor") începând cu orele 22:00, fiind invitată să

participe și inculpata H.M.M. împreună cu alți prieteni. Aceasta din urmă a

venit la club împreună cu fratele său, inculpatul H.I., fostul prieten,

inculpatul A.I.A., dar și cu inculpatul A.C.V.

Conform declarațiilor

martorilor toate aceste persoane au ajuns pe rând în club, întregul grup fiind

întrunit la masa rezervată în jurul orelor 23:00. Din acest grup mai făceau

parte și martorii U.A. și C.O.G., împreună cu grupul stând pentru o scurtă

perioadă de timp și martorul P.Ș.A.

S-a menționat că nu

toate persoanele care stăteau la masa rezervată se cunoșteau între ei, dintre

inițiatori fiecare venind cu propriul grup de prieteni.

În seara respectivă

la Clubul M.P. erau de serviciu, legal, agenții de pază P.C. (coordonatorul

pazei), R.O.C., M.O.D. și P.D. De asemenea, din serviciul de pază mai făcea

parte martorul C.D., dar și o altă persoană rămasă neidentificată până la acest

moment, persoane care deși îndeplineau atribuții specifice nu făceau parte din

planul de pază avizat conform disp. art. 55 lit. a) din Legea nr. 333/2003 de

către I.P.J. Iași, Serviciul de Ordine publică.

Conform dispozițiilor

legale, la intrarea în club, agenții de pază au procedat la perchiziția

corporală sumară a persoanelor de sex masculin, cu privire la întregul grup de

persoane din care făceau parte și cei patru inculpați nefiind identificate

probleme la intrare.

În incinta clubului

grupul de persoane din care făceau parte martorii anterior menționați și cei

patru inculpați au consumat băuturi alcoolice și suc. Dintre toate persoanele

se pare că cel mai afectat de consumul de băuturi alcoolice a fost martorul

C.A.D. care a și plecat din club anterior celorlalți membri ai grupului.

Pe durata cât au stat

în incinta clubului membrii grupului din care făceau parte și inculpații nu au

avut un comportament cu mult diferit de al altor persoane din club, însă două

incidente au determinat pe agenții de pază să le solicite părăsirea clubului.

Astfel, între

inculpatul H.I. și martorul U.A. a avut loc un conflict datorită faptului că

inculpatul a pretins martorului să nu mai danseze cu martora C.O.G., deși cei

doi veniseră cu același grup în club. Deși inculpatul H.I. nu a recunoscut

acest aspect, instanța a reținut ca fiind pe deplin dovedit faptul că

inculpatul a lovit cu pumnul pe martorul U., acesta căzând în urma loviturii

aplicate. Conflictul a fost aplanat de agenții de pază înainte de a degenera.

Un al doilea incident

a fost cauzat de un alt membru al grupului identificat de participanți doar

după poreclă "C." (pare a fi vorba de martorul I.A. prin raportare la

afirmația inculpatului H.I. că au fost audiați la același termen de instanța de

judecată, deși martorul nu a recunoscut acest aspect). Astfel, în contextul

unei deplasări în zona toaletelor clubului și cel mai probabil datorită stării

de excitație nervoasă cauzată de alcool, această persoană a deteriorat una

dintre ușile de acces la baie.

În aceste condiții

pare a fi pe deplin întemeiată solicitarea adresată întregului grup de agenții

de pază ai clubului de a părăsi incinta acestuia.

Inițial se pare că

inculpatul H.I. a fost de acord cu această solicitare, insistând însă că mai

întâi vrea să meargă la baie, ceea ce a și făcut. Împreună cu inculpatul H.I.

au intrat în baie și inculpatul A.I.A. și un alt tânăr din grupul lor. La scurt

timp, în baie a intrat și inculpatul A.C.V. care venise din sala clubului

însoțit de inculpata H.M.M. și martora P.I.C. După ce au ieșit din baie, partea

vătămată P.C. a observat că toți cei din grupul inculpatului erau îmbrăcați,

mai puțin inculpatul H.I., motiv pentru care a crezut că cei din grup vor

pleca. Inculpații H.I., A.C.V. și A.I.A. s-au îndreptat însă spre sala

clubului, inculpata H.M.M. și martora P.I.C. rămânând în dreptul ușii de la

baie. Văzând că, de fapt, nu vor să plece, partea vătămată P.C. a pus mâna pe

spatele inculpatului H.I. conducându-l spre ieșire, spunându-i, totodată, să

părăsească clubul și să nu provoace scandal. S-a menționat că în holul unde

avea loc această discuție se aflau și ceilalți agenți de pază, respectiv P.D.

și C.D.

În acest moment

inculpatul H.I., pe un ton din ce în ce mai ridicat conform declarațiilor

părților vătămate, l-a întrebat pe P.C. de ce pune mâna pe el. În susținerea

reacției inculpatului H.I. au intervenit și ceilalți doi inculpați, inculpatul

A.C.V. împingându-se în agenții de pază. La acel moment inculpatul A.I.A. îi

înmânase o haină de culoare închisă inculpatului H.I., acesta ținând pentru

scurt timp haina pe mână. Este momentul la care inculpatul H.I. s-a înarmat cu

un cuțit, fără a se putea stabili dacă obiectul l-a luat din haina înmânată de

inculpatul A. sau i-a fost dat de acesta din urmă concomitent cu înmânarea

hainei.

Din momentul în care

inculpatul A.C.V. s-a împins în agenții de pază conflictul dintre cele două

tabere a degenerat.

Inculpatul H.I. a

scos mâna dreaptă de sub haină, mână în care avea cuțit, intenționând să-l

lovească pe P.C. Acesta a reacționat și l-a lovit pe inculpatul H.I. cu mâna

dreaptă în zona feței, după care cei doi s-au lovit reciproc.

În acest timp

inculpatul A.I.A., care fusese împins pe scări de un agent de pază, coborând 3

- 4 trepte, a urcat scările și a lovit cu pumnul pe o persoană care se afla cu

spatele spre el, iar inculpatul A.C.V. a intervenit de partea inculpatului

H.I., fiind însă lovit de unul dintre agenții de pază.

În acest context

conflictul principal s-a desfășurat între inculpații A. și H. pe de o parte și

agenții de pază P.C., M.O.D., P.D. și C.D. pe de altă parte. S-a creat o învălmășeală,

toți aplicându-și lovituri reciproc. În aceste împrejurări, inculpatul H.I. i-a

aplicat părții vătămate P.C. patru lovituri cu acel cuțit în zona

toraco-abdominală, iar părții vătămate P.D. o lovitură cu cuțitul în coapsa

stângă. Pentru că nu mai putea să meargă, P.D. s-a retras la baie, fiind ajutat

de un alt agent de pază, martorul C.D.

Deoarece inculpatul

H.I. intenționa să îl lovească în continuare pe P.C., care se afla cu spatele

la el, a intervenit și partea vătămată R.O.C. care a lovit pe inculpatul H.I.

În acest context și partea vătămată R.O.C. a fost lovit de către inculpatul

H.I. cu acel cuțit, mai întâi în abdomen. Simțind o căldură în corp, R.O.C. s-a

retras un pas în spate pentru a vedea ce a pățit, moment în care inculpatul

H.I. a încercat din nou să-l lovească. R.O.C. a ridicat mâna pentru a para

lovitura motiv pentru care a fost tăiat de inculpatul H.I. dinspre cot spre

degete. Speriat fiind de posibila gravitate a leziunilor suferite, partea

vătămată R.O.C. s-a refugiat spre garderobă.

În acest timp o

persoană din cele două grupuri, rămasă neidentificată, a pulverizat spray

iritant lacrimogen în holul unde a avut loc conflictul. Acest miros a pătruns

datorită sistemului de ventilație și în incinta clubului, motiv pentru care

clienții și-au pus mâna la gură și au încercat să se îndrepte spre ieșirile din

club. Inculpata H.M.M., care trecuse de busculada din hol și ajunsese spre zona

de ieșire din club, zonă în care au ajuns și inculpații A.I. și A.C.V., a scos

din poșeta pe care o avea asupra ei o armă (pistol cu bile de cauciuc) pe care

a îndreptat-o spre zona de intrare în sala de club unde se aflau agenții de

pază și mai mulți clienți ai clubului, executând focuri de armă. Două dintre

proiectilele trase de inculpata H.M.M. au lovit pe partea vătămată M.R.G.,

cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5 - 6 zile de

îngrijiri medicale, ca și pe martora C.T., ambele în zona capului.

După acest moment

inculpata H.M.M. a revenit spre zona de ieșire, fiind urmată practic de o

avalanșă de clienți ai clubului care căutau să iasă din local. Inculpatul

A.C.V. văzând că partea vătămată R.O.C. intră la garderobă, a încercat să-l

oprească, fără a reuși. Inculpatul A. nu a renunțat însă și revine în zona

garderobei, trăgând de ușă, moment surprins de camerele de supraveghere.

După câteva secunde

de acalmie, inculpații H.I., urmat de A.I.A., A.C.V. și H.M.M., au revenit în

holul de acces în club. Pentru a împiedica accesul acestora în club agenții de

pază au pulverizat spray lacrimogen și au ripostat cu tomfele din dotare. Din

acest motiv s-a întețit avalanșa de clienți care căutau să iasă din incinta

localului.

Inculpații H.M.M. și

A.I.A. au părăsit în grabă localul, cel din urmă fiind scos afară de o

persoană, fără a-l agresa. În urma lor camerele de supraveghere au surprins

imaginea inculpatului H.I., acesta fiind lovit la o arcadă. Este momentul în

care în mâna inculpatului camerele de supraveghere surprind din nou un cuțit.

În acest timp inculpatul A.C.V. continua conflictul cu agenții de pază,

împingând o persoană și aruncând un obiect luat de pe jos, cel mai probabil un

rest dintr-un scaun.

În timp ce inculpatul

H.I. se află în holul de ieșire din club, părând amețit, pe lângă el a trecut

partea vătămată M.O.D., acesta dorind să intre în zona garderobei unde se aflau

depozitate materialele din dotarea agenților de pază. Datorită faptului că ușa

era închisă, aici fiind în continuare refugiat agentul de pază R.O.C., partea

vătămată M.O.D. s-a întors spre holul de acces în club. Inculpatul H.I. l-a

prins însă din urmă, apucându-l cu mâna stângă de zona spatelui, iar cu mâna

dreaptă i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona coapsei dreapta. Inculpatul

H.I. a fost scos din incinta clubului de alte persoane.

Chiar și după ieșirea

din club comportamentul recalcitrant al inculpaților a continuat, inculpatul A.

fiind surprins de camerele de supraveghere în momentul în care încearcă din nou

să intre în club, trăgând de ușa de la intrare. Inculpatul a fost

"temperat" de H.I. însă nu înainte de a trage și un picior în ușa de

acces în club. Toți inculpații au părăsit zona clubului anterior sosirii la

fața locului a organelor de poliție.

Situația de fapt

reținută de instanța de judecată a rezultat din coroborarea mijloacelor de

probă administrate în faza urmăririi penale și în fața instanței de judecată.

În prealabil, cu

privire la legalitatea probelor, legalitate invocată de apărare atât la

momentul cererii de restituire a cauzei la procuror, cât și în cuvântul pe

fond, instanța a reținut că, deși s-au făcut erori nepermise de către procuror

în procesul de administrare a probelor, acestea nu au determinat nulitatea

absolută a vreunuia dintre mijloacele de probă administrate, iar nulitatea

relativă nu a fost invocată de apărare în termenul legal.

Este adevărat că unii

dintre martori au fost audiați exclusiv de organele de cercetare penală, deși

prin raportare la obiectul cauzei competența de efectuare a urmăririi penale

aparținea procurorului, dar orice încălcare a drepturilor inculpaților nu mai

poate fi invocată în condițiile în care martorii au fost reaudiați de instanța

de judecată. Martorii C.O.G. și U.A. a căror audiere nu a mai fost posibilă în

fața instanței au fost audiați de procuror, reținerea declarațiilor acestora la

analiza situației de fapt a cauzei fiind perfect legală în raport de

dispozițiile art. 327 alin. (3) din C. proc. pen. Instanța a recunoscut și

faptul că cercetarea la fața locului s-a făcut defectuos, fiind sesizate

paralel două organe de cercetare, și nu de către procuror cum era legal, iar

din dosarul cauzei lipsește procesul-verbal de consemnare a actelor

premergătoare. De asemenea, ordonanța de delegare dată de procuror în cauză nu

a fost conformă dispozițiilor legale, iar vizionarea imaginilor captate de

camerele de supraveghere nu a fost efectuată de procuror ci de organele de

poliție și în lipsa unei delegări. În același sens în cauză s-a întocmit un

raport criminalistic cu privire la arma folosită de inculpata H.M.M., anterior

începerii urmăririi penale și la dispoziția organelor de poliție, deși, așa cum

s-a arătat, urmărirea penală era în atribuția procurorului, nu putea exista

delegare sub acest aspect fiind vorba de un act de dispoziție și nici nu s-a

întocmit un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare.

Totuși, așa cum a

reținut instanța și la momentul respingerii cererii de restituire, urmărirea

penală în ansamblul său a fost echitabilă și nu au existat încălcări ale

drepturilor fundamentale ale inculpaților.

Faptul că raportul de

constatare tehnico-științifică este lovit de nulitate relativă nu a influențat

cu nimic probatoriul cauzei în condițiile în care inculpata H.M.M. a recunoscut

în cursul urmăririi penale utilizarea armei pe care o avea asupra ei (deci arma

era funcțională), iar din declarațiile martorilor audiați, ale părților

vătămate și din imaginile captate de camerele de supraveghere a rezultat

dincolo de orice dubiu că inculpata a utilizat o armă.

Însăși C.E.D.O. s-a

pronunțat în practica sa în sensul că o probă de vinovăție, chiar lovită de

nulitate absolută (și nu doar relativă, cum este cazul speței de față), poate

fi reținută ca temei al condamnării dacă se coroborează cu alte mijloace de

probă, legal administrate, și care formează convingerea instanței în sensul

reținerii vinovăției inculpatului (a se vedea Gäfgen contra Germaniei).

Instanța a pornit la

evaluarea declarațiilor date în cele două etape procesuale de persoanele

audiate în cauză de la imaginile surprinse de camerele de supraveghere, astfel

cum au fost identificate pe hard-disk-ul solicitat de instanță. De aceea, prin

raportare la imaginile video surprinse instanța a reținut că nici inculpații și

nici părțile vătămate nu au prezentat o situație de fapt conformă adevărului,

fiecare încercând să minimizeze contribuția sa la scandalul produs sau să

ascundă instanței încălcările normelor legale privind efectuarea serviciului de

pază de la club.

În plus, declarațiile

unora dintre martorii audiați în cauză au fost reținute sub beneficiu de

inventar de instanță. Este cazul declarațiilor date de martorii P.Ș.A. și

C.A.D., martori care, în raport de cantitatea de alcool declarată ca fiind

ingerată în seara de 28/29 ianuarie 2012, nu sunt considerați de instanță ca

fiind capabili să ofere o descriere reală a evenimentelor la care au asistat. De

asemenea, instanța a constatat că toți martorii audiați în cauză s-au

poziționat prin declarațiile date în una sau alta dintre tabere, susținând fie

varianta inculpaților, fie pe cea a părților vătămate. Coroborând însă

susținerile părților vătămate cu totalitatea declarațiilor date de martorii

audiați în cauză, ca și cu imaginile captate de camerele de supraveghere,

instanța a reținut că varianta faptică prezentată de aceștia pare mai aproape

de adevăr, cu luarea în considerare a încercărilor părților de a ascunde

instanței neregulile vizând realizarea serviciului de pază și identitatea unei

alte persoane care a participat la realizarea pazei în club în seara de 28/29

ianuarie 2012.

Potrivit adresei nr.

104.440/2012 a I.P.J. Iași în incinta Clubului M.P. măsurile de ordine se

realizau cu personal propriu, agenții fiind autorizați pentru a fi dotați cu

tomfă și spray iritant lacrimogen potrivit art. 45 din Legea nr. 333/2003. În

același timp însă, s-a comunicat instanței faptul că planul de pază avizat conform

art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 cuprindea la data de 29

ianuarie 2012 doar patru agenți de pază, respectiv pe părțile vătămate P.C.,

P.D., R.O.C. și M.O.D.

În raport de

informațiile comunicate de I.P.J. Iași și dispozițiile Legii nr. 333/2003

instanța a reținut că legal în noaptea de 28/29 ianuarie 2012 lucrau drept

agenți de pază doar părțile vătămate dar că, în fapt și cu încălcarea legii de

către societatea deținătoare a clubului, planul de pază cuprindea și pe

martorul C.D., ca și pe o altă persoană rămasă neidentificată (un bărbat cu

barbișon, identificat și de apărare pe imaginile puse la dispoziție de către

instanță). Această persoană apare în înregistrările de imagini încă de la

momentul sosirii în club a clienților și se comportă ca un agent de pază,

înlocuind chiar pe partea vătămată R.O.C. la un moment dat, și a rămas

neidentificat de organele de poliție, deși se afla în club la momentul sosirii

acestora.

Din atitudinea

părților vătămate și a martorului D.E.M. (administratorului clubului) instanța

a reținut și că agenții de pază și conducerea clubului cunoșteau faptul că

modul în care se realizează paza în club excede dispozițiilor legale. Nici una

dintre părțile vătămate nu a recunoscut că în seara de 28/29 ianuarie 2012 în

club au activat și alți agenți, cu excepția părților vătămate și a martorului

C.D., și au refuzat să dezvăluie identitatea bărbatului cu barbișon deși în

înregistrările de imagini se vede clar că acesta stă de vorbă cu toți ceilalți

agenți și că asigură dispozitivul de la intrarea în club împreună cu un alt

agent. De asemenea, părțile vătămate nu au recunoscut că în seara respectivă

erau înarmați cu tomfe, deși aceste obiecte le dețineau legal și faptul că

atârnă la centura lor se vede clar în imaginile surprinse de camerele de

supraveghere. Probabil această atitudine a părților vătămate se explică prin

aceea că, așa cum a rezultat și din declarația martorului D.E.M.

(administratorului clubului), conducerea clubului a lăsat în sarcina lor

asumarea răspunderii pentru situația creată în club și pentru modul defectuos

în care au administrat situația conflictuală, martorul nerecunoscând nici măcar

faptul că s-a solicitat avizul poliției pentru dotarea cu tomfe și spray

lacrimogen a agenților de pază, dar sugerând că probabil agenții au avut

diferite obiecte contondente în dotare, din propria inițiativă.

În aceste condiții,

prin raportare și la declarația părții vătămate P.C. care a recunoscut faptul

că sprayurile din dotare erau foarte mari, motiv pentru care în seara

respectivă avea un spray mai mic asupra lui, pe care a susținut însă că nu l-a

folosit, chiar dacă din imaginile captate de camerele de supraveghere s-a

constatat că sprayurile din dotare au fost preluate de agenți de la garderobă

doar la finalul conflictului, instanța a reținut că pare mai veridic ca agenții

de pază să fi fost cei care au pulverizat spray iritant lacrimogen în partea de

debut a conflictului, mai ales în condițiile în care din nicio probă

administrată în cauză nu rezultă că vreunul dintre inculpați avea un astfel de

obiect asupra lui.

Deși instanța a

constatat că paza la Clubul M.P. s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale

și agenții de pază nu au gestionat corect conflictul izbucnit, comportamentul

acestora față de membrii grupului din care făceau parte inculpații nu a fost cu

nimic deosebit sau dincolo de lege, cum a susținut apărarea.

Inculpata H.M.M. în

declarația dată în cursul urmăririi penale a susținut că a fost percheziționată

la intrare de către agenții de pază. Din imaginile captate de camerele de

supraveghere s-a constatat însă că agenții nu au percheziționat nicio fată la

intrarea în club, ci doar băieți, și nici pe aceștia în mod constant. De altfel

o percheziționare a inculpatei ca cea descrisă în declarația dată ar fi fost

imposibil să nu conducă la descoperirea pistolului din geanta acesteia,

inculpata susținând că agentul de la ușă s-a uitat și în geanta sa și că nici

măcar ea nu mai ținea minte că avea pistol în acea geantă.

A susținut apărarea

că agenții de pază le-ar fi adus la cunoștință încă de la început faptul că vor

fi agresați în acea seară, mai ales inculpatul H.I. Instanța a reținut însă că

declarația martorului N.I. care a susținut acest aspect sub prestare de

jurământ este pro causa și nu corespunde adevărului. În condițiile în care nu

s-a dovedit nicio situație conflictuală între inculpat și vreunul dintre

agenții de pază și nu s-a oferit, deci, un motiv pentru o atare amenințare din

partea agenților, instanța nu a reținut caracterul veridic al susținerilor martorului.

Aceasta mai ales în condițiile în care inculpata H.M. în declarația dată în

cursul urmăririi penale a arătat că prin intermediul martorului N.I. li s-a

transmis doar să stea liniștiți că agenții sunt cu ochii pe ei. Or, este puțin

probabil ca inculpata să nu fi auzit amenințarea adresată de agenții de pază

prin intermediul martorului mai ales în condițiile în care acesta a precizat că

i-a spus expres lui H.I. ce a înțeles el din spusele agenților, adică faptul că

"în acea seară o să ia bătaie". În aceste condiții a fost evident

faptul că declarația martorului a fost pro causa, în concordanță cu susținerile

inculpatului H.I., și pentru a pune într-o lumină favorabilă pe inculpat și a-i

accentua statutul de "victimă".

În plus, solicitarea

adresată grupului din care făceau parte și inculpații de către agenții de pază

a-i clubului de a părăsi localul a fost pe deplin justificată prin raportare la

cele două incidente create de membrii grupului.

În primul rând că

agenții de pază au atras atenția grupului datorită faptului că unul dintre ei,

respectiv "C." (de fapt martorul I.A.), a stricat o ușă de la baie, a

rezultat din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu ale martorilor

audiați în cauză, martorul C.D. relatând expres despre acest moment în detaliu.

De altfel și inculpatul H.I. în declarația dată a recunoscut acest incident.

În al doilea rând,

lovirea de către inculpatul H.I. a martorului U.A. a rezultat din coroborarea

declarațiilor date de martorii C.O.G., U.A. și B.A.M. cu declarațiile părților

vătămate P.D. și P.C. și ale martorului C.D. Chiar dacă ceilalți martori au

susținut că nu au văzut un atare incident între membrii grupului, iar martorii

C.O.G. și U.A. nu au putut fi audiați nemijlocit de instanță, nu au existat

motive pentru ca declarațiile date de cei doi în cursul urmăririi penale să fie

considerate că nu corespund adevărului mai ales în condițiile în care se

coroborează cu alte susțineri din cauză. În plus, martora B.A.M., audiată

nemijlocit de instanță, a confirmat că C.O.G. i-ar fi spus despre incidentul

dintre inculpatul H. și martorul U. În aceste condiții instanța nu a reținut ca

veridică declarația inculpatului H.I. că doar s-a prefăcut că lovește pe

martorul U. Aceasta mai ales în contextul în care o astfel de glumă prietenească

descrisă de inculpat nu o poți face decât cu o persoană cunoscută; or,

inculpatul a susținut că nu cunoștea pe cei doi martori anterior, văzând pentru

prima dată în acea seară pe C.O.G. și U.A.

În afara celor două

momente instanța nu a reținut motivat că grupul din care făceau parte și

inculpații ar fi avut un comportament diferit de al altor clienți. Deși în

actul de sesizare s-a arătat că din acest grup o persoană a dansat pe masă,

aspect recunoscut de martorul C.A.D., comportamentul nu este ieșit din comun în

condițiile în care pe imaginile captate de camerele de supraveghere din incinta

clubului s-a constatat că un atare comportament a fost adoptat și de alți

clienți ai clubului.

Momentul de debut al

conflictului propriu-zis dintre părți a fost surprins de camerele de

supraveghere ale clubului. Astfel, în folder-ul de imagini se văd clar

discuțiile dintre agenții de pază și inculpații A.C.V., H.I. și A.I.A. În ciuda

discuțiilor care par amiabile prin raportare la gestica persoanelor de față,

inculpatul A. împinge pe un agent de pază, moment de la care începe o busculadă

generală.

Derularea cadru cu

cadru a imaginilor surprinse de camera de supraveghere pune însă în evidență

momentul la care inculpatul H.I. se înarmează și, în încercarea de a lovi, se

deplasează spre grupul agenților de pază, ieșind din raza camerei de

supraveghere. De aceea, derularea exactă a conflictului dintre agenții de pază

și inculpatul H.I. poate fi stabilită doar cu aproximație, pe baza

declarațiilor persoanelor implicate, în special părți vătămate și inculpați,

întrucât martorii nu au avut vizibilitate asupra conflictului ce avea loc

într-un hol, cu excepția martorului C.D. care făcea parte din dispozitivul de

pază.

Cert este că dintre

persoanele implicate în acest "clinci" descris de martori doar

inculpatul H.I. avea cuțit asupra sa, obiect cu care s-a înarmat la momentul

imediat următor debutului conflictului și nu în timpul acestuia cum a susținut

inculpatul. De asemenea, contrar susținerilor inculpatului, acesta nu a fost nevoit

să facă față atacului celor cinci agenți de pază, conform declarațiilor

părților vătămate și ale martorului C.D. inculpatul fiind cel care-și alegea

următoarea victimă din grup.

Camerele de

supraveghere au surprins desfășurarea periferică a conflictului, respectiv cum

inculpatul A.I.A. lovește cu pumnul o persoană sau cum se îmbrâncește cu alte

două persoane, sau momentul la care inculpatul Argint încearcă să intervină în

ajutorul lui H.I. Aceleași imagini surprind și momentul în care inculpata H.M.

și martora P.I.C. trec pe lângă grupul agenților de pază și al inculpaților,

existând posibilitatea ca martora la acest moment să fi fost tăiată la picior

cum a susținut. Că există posibilitatea ca tot inculpatul H.I. să fi fost cel

care a tăiat-o în graba cu care mânuia cuțitul împotriva agenților de pază este

o variantă luată în considerare și de martoră probabil, din moment ce nu a

depus plângere împotriva agresorilor, martora fiind prietenă cu sora

inculpatului.

Instanța a reținut în

acord cu apărarea și contrar susținerilor actului de acuzare al procurorului că

clienții clubului par să fi luat inițial hotărârea de a părăsi clubul datorită

mirosului de spray iritant lacrimogen și nu din cauza conflictului dintre

agenții de pază și inculpați, conflict care nici nu a fost perceput de foarte

multe persoane dat fiind că s-a desfășurat exclusiv în holul localului. În

plus, este cert faptul că apariția mirosului în sine nu a produs panică între

clienți, imaginile captate de camerele de supraveghere evidențiind că, deși

lumea pune mâna la nas, deplasarea spre ieșire are loc calm. O stare de

agitația s-a creat însă datorită faptului că, așa cum au susținut părțile

vătămate și martorii D.E.M. și C.D., clienții nu au putut inițial ieși,

conducerea clubului solicitând personalului să nu deschidă ușile întrucât nu se

plătise toată consumația. Abia în momentul în care mirosul a devenit foarte

deranjant s-a decis să se permită părăsirea localului de către clienți.

Este evident însă că

vederea agenților de pază plini de sânge și ulterior, zgomotul produs de arma

de foc utilizată de inculpata H.M.M. a accentuat spaima clienților clubului,

iar comportamentul inculpaților, la care aceștia au asistat, a fost de natură

să aducă atingere ordinii publice, astfel că susținerea apărării privind lipsa

legăturii de cauzalitate dintre faptele inculpaților și atingerea adusă bunelor

moravuri sau scandalul public cauzat nu poate fi susținută.

Dincolo de

susținerile părții vătămate M.R. vizând sentimentul de panică cauzat de faptele

inculpaților, și imaginile captate de camerele de supraveghere reflectă

sentimentul de teamă și spaimă încercat de unii clienți ai localului. Astfel,

după momentul la care inculpata H.M.M. execută focuri de armă și se îndreaptă

spre ieșire, din urma ei vine un val de oameni ce par a fi panicați; momentul a

fost perceput și de martorul C.V.M. care a relatat că "am auzit niște

pocnituri, moment în care s-au intensificat țipetele"; anterior, când

clienții părăsesc localul într-o oarecare ordine, se văd pe camerele de

supraveghere persoane ce se uită mirați la partea vătămată P.C. care este tăiat

și se dau deoparte; la momentul la care inculpații se întorc în încercarea de a

pătrunde din nou în club, fluxul de oameni ce se îndreaptă spre ieșire se

întrerupe brusc, făcând loc inculpaților; prin urmare comportamentul general al

acestora a fost perceput de clienți drept periculos, fiind evidentă tulburarea

adusă ordinii și liniștii publice.

Inculpatul A.C.V. în

declarația dată în fața instanței de judecată nu a recunoscut comiterea faptei.

A susținut inculpatul că el nu a făcut nimic și că a fost lovit deodată de un

agent de pază. Susținerea inculpatului este la modul evident infirmată de

imaginile captate de camerele de supraveghere, imagini din care rezultă că

inculpatul este cel care s-a împins primul în agenții de pază și că a fost

lovit de un agent în momentul în care a intervenit în ajutorul inculpatului

H.I. Deși a susținut că nu a mai revenit în local în a doua parte a

conflictului, pe imaginile captate de camerele de supraveghere se vede clar

momentul în care inculpatul vrea să prindă un agent de pază ce intră la

garderobă și apoi trage cu putere de ușa garderobei în încercarea de a pătrunde

după acesta; de asemenea, aceleași imagini arată cum inculpatul reintră în holul

de la garderobă și împinge lumea din calea sa, motiv pentru care toți clienții,

mai ales, fetele, se retrag din calea lui.

Însă caracterul

mincinos al declarației acestui inculpat rezultă cu și mai mare evidență din

faptul că acesta a susținut că "am auzit în acea seară zgomote

asemănătoare focurilor de armă, însă nu-mi mai aduc aminte unde eram în acel

moment, cred că eram în zona de ieșire din club" în condițiile în care în

imaginile captate de camerele de supraveghere se vede cu claritate momentul în

care inculpata H.M.M. folosește pistolul pe care-l scoate din poșetă iar

inculpații A. și A.I. încearcă să o oprească (fără a fi foarte convingători

însă căci este exclus ca doi bărbați de talia inculpaților să nu se fi putut

opune fizic inculpatei).

Și inculpatul A.I.A.

a susținut prin concluziile pe fondul cauzei că nu se face vinovat de faptele

imputate. Deși este adevărat că descrierea faptelor comise de inculpat în actul

de sesizare a instanței de judecată este deficitară, din probatoriile administrate

a rezultat cu prisosință contribuția acestui inculpat la activitatea de

tulburare a ordinii și liniștii publice.

Inculpatul A. a

participat activ la activitatea de tulburare a ordinii și liniștii publice și,

deși nu a acționat în aceeași zonă cu inculpatul H.I., din imaginile captate de

camerele de supraveghere rezultă că a încercat să intervină de partea acestuia,

împingând agenții de pază și chiar lovind cu pumnul pe o persoană care stătea

cu spatele la el, la aproximativ 2 m de inculpatul H., pentru ca la puțin timp

să continue îmbrâncelile cu alte două persoane, îndreptându-se spre ieșire la

solicitarea inculpatei H.M.M. De asemenea, inculpatul A. a încercat împreună cu

ceilalți doi să revină în club, fiind surprins de camera de supraveghere din afara

clubului în momentul în care, nervos fiind că inculpatul H.I. nu l-a lăsat să

intre din nou în club, trage un picior în ușa localului.

În drept, faptele

inculpatului H.I. care în dimineața zilei de 29 ianuarie 2012 a provocat

scandal în Clubul M.P. din Iași, context în care a aplicat mai multe lovituri

de cuțit părților vătămate P.C., R.O.C., M.O.D. și P.D., cauzând leziuni grave

acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321

alin. (1) C. pen. și tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. b) C. pen., fapte aflate în

concurs real.

Cu privire la

infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție

indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al

acțiunilor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a prevăzut posibilitatea de afectare a ordinii publice prin

acțiunile sale, posibilitatea producerii unui scandal public.

Instanța nu a putut

reține în cauză forma agravată a infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C.

pen., sens în care a și dispus schimbarea încadrării juridice a acestei fapte.

În accepțiunea

practicii (facem trimitere la Decizia nr. 77 din 10 septembrie 2008 a Curții de

Apel Oradea, Decizia nr. 480 din 12 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție) și teoriei judiciare, pentru existența condițiilor care să

determine încadrarea faptei în disp. art. 321 alin. (2) C. pen. aceasta trebuie

să fie săvârșită cu ocazia unei manifestări populare, într-o adunare numeroasă

de oameni și să producă opiniei publice o neliniște persistentă, să creeze o

stare gravă de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială. În

lipsa unei definiții legale a termenului de tulburare gravă a liniștii publice,

existența sau nu a agravantei legale poate fi determinată doar prin raportare la

amploarea și intensitatea atingerii aduse climatului de liniște și securitate

ce caracterizează desfășurarea normală a vieții sociale, putându-se vorbi de o

atare atingere adusă relațiilor sociale doar atunci când sunt atinse resorturi

esențiale ale conviețuirii în societate.

Or, așa cum s-a

arătat anterior, deși conflictul dintre inculpați și părțile vătămate a avut

loc într-un club în care erau prezente un număr mare de persoane, foarte puțini

au perceput direct evenimentele datorită locului de desfășurare, respectiv

într-un hol din incinta clubului, dar care era separat de sala de dans. În

plus, părăsirea clubului de către clienți nu s-a datorat inițial acțiunilor

celor patru inculpați ci, așa cum s-a arătat anterior, modului defectuos în

care agenții de pază au gestionat conflictul. Deși potrivit Legii nr. 333/2003

agenții de pază trebuiau să încerce aplanarea conflictului cu încunoștințarea

imediată a conducerii unității și a poliției, aceștia au înțeles să poarte un

adevărat "război" cu inculpații, respingând încercarea acestora de a

pătrunde din nou în club prin aruncarea de scaune și provocarea de distrugeri

clubului în care erau angajați. Mai mult, la momentul când s-a simțit miros de

spray lacrimogen, conducerea clubului, în loc să facă toate demersurile pentru

a asigura evacuarea clienților din local, au dispus inițial menținerea ușilor

închise pentru că nu se achitaseră toate notele de plată, fapt de natură a

spori panica între clienți.

Deși manifestările

comise de toți inculpații au fost grave, iar faptul că inculpatul H.I. a lovit

cu cuțitul patru agenți de pază este apt prin sine însuși a afecta ordinea și

liniștea publică (Decizia nr. 2935 din 6 septembrie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție), impactul acțiunilor inculpatului asupra clienților

prezenți în club nu a avut o amploare care să justifice reținerea formei

agravate a infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Din imaginile

surprinse de camerele de supraveghere rezultă că evenimentele la care a

participat inculpatul nu au fost percepute direct de foarte mulți oameni, mulți

dintre martorii audiați relatând instanței din "auzite" conflictul în

sine. Dovadă că mulți dintre clienți nici nu au avut cunoștință de conflict ci

doar au auzit despre "bătaia din club" sunt imaginile surprinse de

camerele de supraveghere astfel cum au fost extrase de instanță de pe

hard-disk-ul înaintat. Folder-ul care nu s-a regăsit în imaginile prelucrate de

organele de urmărire penală, conține imagini relevante din interiorul clubului,

fiind evident cum mulți clienți au luat hotărârea de a părăsi clubul doar

datorită mirosului pe care-l resimt (pun mâna la nas și gură), alții

comportându-se ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, stând la bar și consumând în

continuare alcool, părăsind localul abia după sosirea organelor de poliție.

Sub aspectul laturii

subiective a faptei de tentativă de omor deosebit de grav instanța a reținut că

inculpatul H.I. a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte prev. de

art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente

periculos al acțiunilor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea

producerii lui.

Contrar celor

susținute de apărare, instanța a reținut că diferența dintre infracțiunea de

omor și cea de vătămare corporală nu este dată de punerea sau nu în pericol a

vieții victimei, esențială pentru încadrarea juridică a faptelor inculpatului

în una sau alta dintre infracțiuni fiind stabilirea formei și modalității

vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea.

Omorul se săvârșește cu

intenția de a suprima viața unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenția

generală de a vătăma. Demonstrează astfel intenția de ucidere perseverentă cu

care inculpatul a aplicat victimei loviturile, multitudinea lor, locul

aplicării și gravitatea leziunilor cauzate, ca și împrejurările în care s-a

produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului,

pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

În cazul infracțiunii

de omor rămasă în forma tentativei actele de punere în executare a omorului,

săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să

releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că

infractorul a avut intenția specifică de omor iar nu intenția generală de a

vătăma. În practica judiciară s-a decis că există tentativă de omor și nu

vătămare corporală ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât

provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori

folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul

necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic

infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al

actului infracțional. Ceea ce deosebește esențial cele două infracțiuni este

până la urmă poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care

constituie latura obiectivă a infracțiunii.

Practica judiciară

este unanimă atunci când reliefează că pentru stabilirea poziției subiective a

făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a

fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările

produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa

făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă atunci acesta va

răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor (Decizia nr. 702 din 13

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 77 din 10

septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, Decizia nr. 480 din 12 februarie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 67 din 26 februarie 2004 a

Curții de Apel Iași, Decizia nr. 3570 din 8 iunie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Decizia nr. 2740 din 20 mai 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și Decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție).

Faptul că inculpatul

a aplicat loviturile repetat, cu o anumită intensitate și la întâmplare, este

de natură să conducă la ideea că a prevăzut și acceptat posibilitatea lezării

unor regiuni cu potențial mortal ridicat (cap, torace, abdomen, carotidă). Este

adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează

mai puternic intenția de a ucide (care este directă), însă lipsa acestei

orientări concretizată în loviri întâmplătoare a unor atari regiuni nu poate

constitui o prezumție de înlăturare a intenției indirecte.

Intenția indirectă de

omor cu care inculpatul a acționat în cazul celor patru victime rezultă cu

prisosință din faptul că inculpatul cunoștea ce obiect vulnerant folosește - un

cuțit, și a conștientizat aptitudinea acestuia de a produce moartea, din faptul

că inculpatul a lovit părțile vătămate în zone vitale - abdomen și torace - și

nu la extremități, din profunzimea plăgilor cauzate, ca și din faptul

incontestabil că la momentul imediat ulterior lovirii acestora inculpatul a

conștientizat urmările grave ale faptei sale, motiv pentru care a și părăsit

localul anterior sosirii organelor de poliție, obiectul vulnerant folosit de

inculpat nefiind astfel recuperat.

Leziunile mai puțin

grave cauzate părților vătămate P.C. (cea din zona coapsei, pentru că și

această parte vătămată a fost lovită inițial în zona toracică) și M.O.D. (doar

plagă tăiată în zona coapsei) nu determină prin ele însele reținerea că în

cazul acestora inculpatul a acționat cu intenția de vătămare a integrității

corporale și nu de omor, aplicarea de lovituri în zona coapsei (care poate fi

și ea considerată o zonă vitală, putându-se pune în primejdie viața unei

persoane dacă se secționează artere importante) și intensitatea mai redusă a

acestora datorându-se condițiilor de comitere a faptei. Dacă în cazul părții

vătămate P.C. lovitura inițială a fost aplicată intempestiv, inculpatul

acționând fără a fi împiedicat de vreun obstacol, partea vătămată fiind primul

lovit, în cazul celorlalte părți vătămate deja se generase acea stare de

învălmășeală specifică confruntării în grup, loviturile fiind astfel atenuate.

În plus, din imaginile captate de camerele de supraveghere rezultă că

inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată M. doar în zona coapsei pentru

că acolo a ajuns lovitura, partea vătămată fiind în fugă, fiind prins de

inculpat de spate și tras de o altă persoană de brațe pentru a-l smulge din

mâinile acestuia, condiții în car