ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1606/2012

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 67 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Sălaj în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.R. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-au respins ca nefondate pretențiile civile formulate de denunțătorii G.D. și D.G. S-au respins ca nedovedite cheltuielile de transport efectuate de martorii C.D., L.D., S.I., G.C., B.I., B.E.L. și I.B. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Pitești a fost trimis în judecată inculpatul S.R., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. S-a reținut în fapt că inculpatul S.R., în calitate de funcționar vamal, a pretins și primit la data de 26 aprilie 2006 suma de 5.000.000 ROL de la denunțătorul D.G., în scopul de a nu dispune sancționarea acestuia contravențională și respectiv reținerea în vederea confiscării a autoturismului său marca B., pentru nerespectarea legislației vamale în vigoare.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale: denunțul formulat de D.G. și G.D., declarațiile inculpatului S.R., declarațiile martorilor T.A., G.C., B.I., B.E.L., I.B., C.D., L.D. și S.S., procesele-verbale de confruntare, note explicative ofițeri poliție judiciară, adrese de la Direcția Regională Vamală Craiova, cu cele administrate în instanță: declarațiile inculpatului S.R., declarațiile martorilor T.A., B.E.L., I.B., G.C., B.I., L.D., C.D., adrese de la Consulatul General al României - Milano - Biroul Atașatului de Afaceri Interne, adrese de la I.G.P.R., Tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 08 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj s-a dispus, în baza art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.R. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani conform art. 82 C. pen. Conform art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 38 C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. din momentul în care prezenta hotărâre a rămas definitivă și până la terminarea pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorilor D.G. și G.D., suma de 5.000.000 ROL. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut vinovăția inculpatului, în urma audierii martorilor propuși prin rechizitoriu și a inculpatului, dispunând astfel condamnarea inculpatului. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Cluj și părțile civile D.G. și G.D. Prin decizia penală nr. 112/A/2008 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. s-au admis apelurile declarate de martorii G.D. și D.G., împotriva sentinței penale nr. 14 din 08 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj care a fost desființată în parte și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Sălaj spre rejudecare doar sub aspectul soluționării pretențiilor formulate de martorii apelanți G.D. și D.G. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate, respingându-se ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul S.R. Împotriva acestei decizii penale s-a declarat recurs de către inculpatul S.R., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și martorii G.D.

și D.G. Prin decizia penală nr. 1999 din 28 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu majoritate, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul S.R. și denunțătorii D.G. și G.D., împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj. A casat hotărârea recurată, precum și sentința penală nr. 14 din 08 august 2008 a Tribunalului Sălaj și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. În motivarea deciziei, s-a reținut că instanțele de judecată nu au supus analizei și interpretării logice toate contradicțiile semnalate de inculpat existente în probatoriul administrat, care erau necesare a fi luate în considerare în soluționarea cauzei sub toate aspectele.

În acest sens, instanța de fond urma să reaudieze toate părțile, inculpatul, denunțătorii, martorii, să insiste asupra lămuririi contradicțiilor învederate în notele scrise și în motivele de recurs, să asigure inculpatului posibilitatea de a-și face apărare efectivă, să lămurească relația dintre denunțători și martori, să emită o adresă la Ministerul Administrației și Internelor, prin intermediul căruia să solicite relații în țara de origine unde autoturismul era înmatriculat, în vederea efectuării de verificări a datelor privind proprietarul, existența unei eventuale procuri pentru folosința autoturismului. Cu ocazia rejudecării cauzei, Tribunalul a reținut următoarele: În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Cluj, se arată că la data de 26 aprilie 2006 denunțătorii D.G. și G.D. au formulat un denunț împotriva inculpatului S.R. în sensul că în aceeași zi, în timp ce se deplasau cu autoturismul marca B. pe DN 64 Drăgășani - Rm. Vâlcea, în punctul B. au fost opriți în trafic de doi funcționari vamali care, după ce le-au verificat documentele de proveniență ale autoturismului și au constatat că au încălcat reglementările vamale în vigoare, le-au pretins suma de 5.000.000 ROL cu scopul de a nu-i sancționa contravențional și de a nu le reține autoturismul în vederea confiscării. În denunțul depus și înregistrat la Ministerul de Interne - I.P.J. Vâlcea la 26 aprilie 2006, denunțătorii au arătat următoarele: În data de 26 aprilie 2006, în jurul orelor 11 00 ne deplasam cu autoturismul marca B. înmatriculat în Italia, din direcția Drăgășani - Rm.

Vâlcea, în localitatea I., fiind opriți de doi funcționari vamali, îmbrăcați în uniforme, care au coborât dintr-un autoturism marca Bo. de culoare neagră, aceștia recomandându-se ca fiind controlori vamali, numele unuia fiind S. Cei doi au solicitat actele mașinii și sesizând că sunt pe numele unei persoane T.M., li s-a spus că nu au dreptul de circulație cu mașina și că se fac vinovați de comiterea unor contravenții vamale trebuind să li se aplice și o amendă. Cei doi denunțători au afirmat că nu au bani de amendă, inculpații spunând că-i iartă dacă îi dă 5.000.000 ROL. Neavând bani, D.G. a mers acasă, de unde a luat suma de 5.000.000 ROL pe care i-a dat inculpatului în prezența soției sale, pentru a fi iertați de amenda de 120 milioane ROL.

În aceeași zi, celor doi denunțători li s-au și luat declarații de către organele de poliție, în care au arătat că în data de 26 aprilie 2006, în jurul orelor 11 00 , el, împreună cu soția sa se deplasau cu autoturismul marca B. din direcția Drăgășani, iar în comuna I., au fost opriți în trafic de doi funcționari vamali, care s-au recomandat, li s-au cerut actele mașinii, spunându-li-se că nu figurează în documente și că nu poate circula cu acest autoturism. S-a mai arătat că inculpatul s-a urcat în mașina lui, soția lui coborând și plecând acasă, inculpatul spunându-i să se deplaseze spre Rm. Vâlcea în vederea confiscării mașinii. Când au ajuns în localitatea B., inculpatul i-a cerut suma de 5.000.000 ROL pentru a-l ierta, iar întrucât nu avea bani la el s-au întors în localitatea I. pentru ca denunțătorul să facă rost de bani, celălalt funcționar staționând în localitatea B. pentru a-i aștepta.

În apropierea locuinței s-a întâlnit cu soția lui, care s-a urcat și ea în autoturism. Iar de acasă au luat suma de 4.000.000 ROL, după care s-au dus la Postul de Poliție de unde soția denunțătorului a luat de la soția șefului de post suma de 1.000.000 ROL și s-au întors spre localitatea B., unde i-a dat banii inculpatului, de față fiind și soția lui. Aceeași stare de fapt a declarat și G.D. în declarația dată în fața organelor de poliție la data de 26 aprilie 2006. Aceeași denunțătoare a mai declarat că „pe timpul cât soțul meu a fost plecat cu lucrătorii vamali, iar eu am rămas în localitatea I., au povestit cele întâmplate șefului de post I.B. și soției lui”, și cu toate acestea, la întoarcerea soțului s-a dus la soția șefului de post și a cerut suma de 1.000.000 ROL pe care trebuia să o dea inculpatului, în loc să le aducă la cunoștință și acest incident.

În declarațiile ulterioare date la procuror în data de 27 decembrie 2006 cei doi denunțători și-au schimbat în parte declarațiile, arătând că în data de 26 aprilie 2006, când s-au întors de la Drăgănești, în autoturism, împreună cu ei se mai afla sora denunțătorului G.C. și mama acesteia B.I., că nu au fost opriți în trafic, ci se aflau în staționare în fața unui magazin, lângă ei apropiindu-se o mașină cu inscripțiile vama, din care a coborât inculpatul, care i-a cerut actele, recomandându-se ca fiind S. de la vamă, spunându-i că nu are actele în regulă și că este pasibil de amendă și de confiscarea mașinii, cerându-i să-l însoțească cu mașina la Rm. Vâlcea după ce lasă „doamnele” acasă. Denunțătorul a plecat cu mașina spre locuința sa, în fața lui deplasându-se mașina vămii.

După ce le-a lăsat pe „doamne” acasă, în mașina lui s-a urcat inculpatul, plecând spre Rm. Vâlcea, pe drum inculpatul i-a cerut suma de 5.000.000 ROL arătându-și cele cinci degete de la mâna dreaptă. Întrucât denunțătorul nu avea acești bani, s-au întors înapoi în localitatea I. unde denunțătorul a văzut-o pe sora sa G.C., care i-a dat suma de 4.000.000 ROL, aceasta reprezentând salariul ei, după care s-a urcat și ea în mașină și au mers la Primărie pentru a o căuta pe soția denunțătorului. În această declarație s-a mai arătat că banii ceruți de inculpat au fost dați în localitatea B., după ce au oprit autoturismul inculpatul i-a spus denunțătorului „haide, bagă banii aici” indicându-i buzunarul din partea stângă a vestonului său a hainei de serviciu.

Tot în aceeași, zi, în jurul orei 13 00 s-au deplasat la Rm. Vâlcea, pentru a o duce pe soția șefului de post la un control medical, pe drum întâlnindu-se cu mașina vămii la intrarea în Rm. Vâlcea. În cursul judecății, denunțătorii nu au putut fi audiați, pentru a lămuri contradicțiile dintre cele două declarații date, întrucât nu s-au prezentat în instanță deși au fost citați de nenumărate ori. De asemenea, și între declarațiile date de martori s-a constatat existența anumitor contradicții. Astfel, martora G.C. în declarația dată în fața procurorului în data de 16 mai 2006 a arătat că în data de 26 aprilie 2006 s-a aflat în autoturism împreună cu cumnata sa, fratele său și mama sa, în timp ce erau în staționare în fața magazinului din localitatea I., a oprit mașina vămii, au coborât cei doi vameși, inculpatul a venit la mașină și a cerut actele fratelui său, ambii inspectori verificând actele.

Ea și celelalte femei au fost duse acasă, denunțătorul urmând să meargă la Rm. Vâlcea. După ceva timp la locuința lor a venit fratele său care i-a cerut suma de 5.000.000 ROL pentru a o da vameșului să nu-i rețină mașina și să nu-i aplice amenda. În declarația dată în instanță martora a arătat că în data de 26 aprilie 2006, ea, mama și cumnata sa au coborât din mașină, în fața magazinului și au plecat acasă, iar inculpatul s-a urcat în mașină lângă fratele ei, de la acesta aflând că banii au fost puși în buzunarul vestei inculpatului înainte de a ajunge în localitatea B. Martora B.I. a declarat în fața instanței că din spusele fiului ei știe că banii au fost dați după ce au coborât din mașină, în localitatea B., inculpatul cerându-i să-i bage în buzunarul de la vestă arătându-i cu mâna locul unde să-i pună.

Martora B.E.L. a arătat că nu-și amintește sigur de la cine a cerut suma de 1.000.000 ROL pe care i-a dat lui G.D., știind că trebuie să dea acei bani unei persoane de la vamă. Aceeași martoră a mai declarat că G.D. i-a povestit că în localitatea B. s-au întâlnit cu mașina vămii în care erau două persoane iar banii au fost dați unuia dintre ei, dar nu mai reține dacă i-a pus în buzunarul de la haină sau între scaunele mașinii însă nu-și mai amintește ce componență aveau bancnotele, numele persoanei la care au fost dați, trecând mult timp de atunci. Martorul I.B. a arătat că denunțătorul i-a spus că a dat suma de 5.000.000 ROL unei persoane de la vamă, atunci ei discutând cu colegul său L. care se afla în control.

La întrebările adresate de inculpat acesta a negat existența unui protocol încheiat de I.P.J. Vâlcea cu vama în sensul de a opri în trafic mașinile care au numere de înmatriculare străine. Martorul T.A. a declarat că în data de 26 aprilie 2006 se afla împreună cu inculpatul într-o misiune de trei zile pe raza jud. Vâlcea. În localitatea I. a oprit un autoturism marca B. de culoare neagră, a cerut actele mașinii șoferul spunându-i că nu le are la el, el spunându-i că trebuie să-i însoțească la Rm. Vâlcea la biroul vamal. Acesta a luat-o înainte, ei cu mașina vămii în urma lui, la un moment dat denunțătorul a fugit. Au fost anunțate organele vamale Rm. Vâlcea ceea ce s-a întâmplat fiind menționat în raport.

S-a mai arătat că el nu a reținut actele mașinii și că în acea zi nu s-a despărțit deloc de inculpat. Din adresa înaintată de Autoritatea Națională a Vămilor, a rezultat că în data de 26 aprilie 2006, în perioada 10-11 30 echipajul a comunicat telefonic conducerii Direcției Regionale Vamale Craiova că un autoturism marca B. de culoare neagă, înmatriculat în Italia, a fost oprit în trafic, conducătorul nu a putut prezenta documentele mașinii, după care a demarat în viteză. De asemenea, din foile de deplasare întocmite s-a putut observa că în data de 26 aprilie 2006, în jurul orei 11 30 autoturismul nu a staționat în localitatea B., iar în jurul orei 14 00 se aflau în mers spre localitatea C. Din planșele foto existente s-a putut observa că vesta reflectorizantă purtată de vameși nu este prevăzută cu nici un buzunar.

De asemenea, la data de 15 aprilie 2005 a fost semnat un protocol între I.G.P.R. și Autoritatea Națională a Vămilor privind prevenirea și combaterea fraudelor de natură vamală astfel încât, chiar și polițiștii de la posturile de poliție aveau obligația de a înștiința Autoritatea Vamală în cazul depistării în trafic a autoturismelor străine care nu prezentau documentele legale, contrar celor susținute de martorul I.B. Coroborând toate aceste declarații și mijloace de probă, având în vedere și contradicțiile dintre declarațiile martorilor audiați și ale denunțătorilor date în cursul urmăririi penale se reține că probele administrate nu oferă suficiente indicii de vinovăție a inculpatului care să justifice tragerea la răspundere a acestuia.

Conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen. asupra învinuirii instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Art. 345 alin. (2) C. proc. pen. precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat. Or, din piesele și lucrările existente la dosar, nu s-a putut reține dacă inculpatul S.R. a pretins și primit o sumă de bani, sub ce formă, în ce loc au fost pretinși și primiți banii, în prezența căror persoane, întrucât așa cum am relatat din declarațiile denunțătorilor și ale așa zișilor martori oculari, aceștia se contrazic în mod constant.

Interesul numiților D.G. și G.D. în a formula un asemenea denunț, este unul justificat având în vedere că nu posedau documentele necesare introducerii în țară a unui autoturism înmatriculat în străinătate fiind pasibili de sancțiuni contravenționale și confiscarea autoturismului, iar la câteva zile de la data incidentului aceștia au părăsit teritoriul țării. Pentru aceste considerente, având în vedere că probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în instanță, nu dovedesc în mod cert că fapta a fost comisă de inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului. Inculpatului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, cu privire la acest principiu Convenția Europeană a Drepturilor Omului precizează că „exigențele egalității de arme, în sensul unui echilibru just, între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj față de adversarul său”, ceea în cazul de față i s-a asigurat inculpatului. Pe cale de consecință, s-au respins pretențiile civile formulate de martorii denunțători, în baza art. 346 pct. 3 C. proc. pen. De asemenea, întrucât martorii C.D., L.D., S.I., G.C., B.I., B.E.L. și I.B. nu au justificat contravaloarea cheltuielilor de transport și mijlocul de transport cu care s-au deplasat, având în vedere că doi dintre ei sunt polițiști și au fost emise și mandate de aducere, instanța a respins cererile ca nedovedite.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj. În motivele de apel s-a apreciat că soluția apelată este criticabilă, achitarea inculpatului S.R. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fiind în contradicție cu starea de fapt rezultată din probatoriul administrat. În cauza de față, instanța de fond și-a întemeiat soluția de achitare pe dispozițiile procedurale care reglementează situația în care fapta dedusă judecății nu a fost săvârșită de către inculpat, respectiv art. 10 lit. c) C. proc. pen., ceea ce presupune existența unei infracțiuni de luare de mită, însă aceasta nu poate fi reținută în sarcina persoanei inculpate.

Motivarea sentinței se fundamentează pe aprecierea probatoriului ca fiind contradictoriu, fără alte argumente de natură să fundamenteze o astfel de soluție. Prin decizia penală nr. 149/A din 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de procuror, a desființat în totalitate sentința penală apelată și, rejudecând: În baza art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.R. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorilor D.G.

și G.D. suma de 500 RON. În considerentele deciziei recurate se reține că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, dar a dat o greșită interpretare probelor administrate, reținând existența infracțiunii de luare de mită, care însă ar fi fost comisă de o altă persoană și nu de către inculpat. A rezultat din probatoriul administrat că la data de 26 aprilie 2006 inculpatul S.R. a pretins și primit suma de 500 RON de la denunțătorul D.G., în scopul de a nu dispune sancționarea acestuia contravențională și respectiv reținerea în vederea confiscării a autoturismului marca B., pentru nerespectarea legislației vamale în vigoare. Comiterea faptei și vinovăția inculpatului S.R. sunt demonstrate de denunțul și declarațiile denunțătorilor D.G.

și G.D. , fișa postului inculpatului S.R., raport de misiune din 25 aprilie 2006, planul de misiune pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006, ordinul de misiune din 25 aprilie 2006, ordinul de deplasare nr. D1, declarațiile martorilor G.C. , B.I., B.E.L., I.B., C.D.M., L.D., S.I., proces-verbal de confruntare între denunțătorul D.G. și inculpatul S.R., proces-verbal de confruntare între denunțătorul D.G. și martorul T.A., proces-verbal de confruntare între denunțătoarea G.D. și inculpatul S.R., proces-verbal de confruntare între denunțătoarea G.D. și martorul T.A., procese-verbale de confruntare între inculpatul S.R. și martorii G.C., B.I. În mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta nu a fost comisă de inculpatul S.R., câtă vreme probele administrate dovedesc contrariul.

Din planul de misiune pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006 reiese că pentru data de 26 aprilie 2006 au fost planificați să desfășoare misiune timp de 10 ore pe raza județului Vâlcea inculpatul S.R. și T.A. în scopul identificării mărfurilor sustrase de la vămuire și a mărfurilor contrafăcute și a verificării legalității transporturilor de coletărie. Din ordinul de deplasare nr. D1 din 25 aprilie 2006 aflat la dosar u.p. reiese că inculpatul S.R. s-a deplasat pe raza județului Vâlcea în perioada 26-28 aprilie 2006, fiind reținut un autoturism cu A.R.B. nr. R1 din 27 aprilie 2006 clarificarea situației vamale și că în timpul misiunii a fost semnalat un incident consemnat în raportul la ordinul de misiune din 25 aprilie 2006. Din raportul de misiune din 25 aprilie 2006, dosar u.p.

reiese că în data de 26 aprilie 2006 între orele 10 și 11,30 inculpatul împreună cu martorul T.A. au efectuat supraveghere vamală pe raza localității I., fiind oprit în trafic un autoturism marca B. de culoare neagră, cu numere de Italia și pentru că actele de identificare ale conducătorului auto și ale autoturismului nu au fost prezentate, conducătorul auto motivând că le-a uitat acasă, a fost invitat conducătorul auto să meargă la cel mai apropiat Birou Vamal, și anume cel din Râmnicu Vâlcea, pentru clarificarea situației vamale a autoturismului. În timpul escortării către Biroul Vamal Râmnicu Vâlcea conducătorul auto a fugit, îndreptându-se către Râmnicu Vâlcea, echipajul mobil nereușind să-l mai prindă.

Acest raport este datat 27 aprilie 2006, însă în lipsa altor elemente care să confirme întocmirea sa la data respectivă (exemplu: consemnarea într-un registru special, cu numerotarea filelor, sau cu număr de înregistrare), nu se poate exclude varianta întocmirii sale la o altă dată. Se remarcă și faptul că în raport nu este trecut numărul de înmatriculare al autoturismului marca B., număr ce ar fi trebuit reținut de inculpat sau de însoțitorul său, în condițiile în care se susține că se bănuia comiterea unei contravenții de către denunțător. La dosarul de urmărire penală se află adresa din data de 24 mai 2006 prin care Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat sprijinul Direcției Poliției de Frontieră Giurgiu în vederea clarificării situației vamale a autoturismului marca B. de culoare neagră.

De asemenea la dosarul de urmărire penală se află adresa din data de 30 mai 2006 a P.T.F Porțile de Fier I întocmită urmare a solicitării telefonice a inculpatului, din care reiese că autoturismul a intrat în România prin P.T.F. Nădlac în 26 noiembrie 2005, proprietarul autoturismului fiind cetățeanul român C.M., la aceeași dată cu autoturismul intrând în România și cetățeanul român D.G. Se observă că aceste din urmă demersuri au fost efectuate după circa o lună de zile de la data sesizării organelor de urmărire penală cu prezenta faptă, nefiind de natură a ilustra buna credință a inculpatului în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Fiind audiat de instanța de apel la data de 8 iunie 2011 inculpatul a arătat că nu a solicitat ajutorul organelor de poliție și nu a înștiințat poliția de frontieră în 26 aprilie 2006 deoarece nu avea astfel de atribuții, doar șefii săi putând face respectivele sesizări (dosar curte).

Această susținere a inculpatului este contrazisă de adresa din dosarul de urmărire penală, care a fost întocmită la solicitarea telefonică a inculpatului și nu a șefilor săi. Denunțătorii D.G. și G.D. au arătat în mod constant că inculpatul S.R. a pretins și primit suma de 5.00.000 ROL pentru a nu li se aplica o amendă în sumă de 120.000.000 ROL și a nu se confisca autoturismul. La denunțul formulat au fost atașate și actele de proprietate ale autovehiculului. Existența acestor acte pune sub semnul întrebării susținerea inculpatului S.R. în sensul că denunțătorul nu a prezentat nici un act cu privire la autovehicul, ci doar niște acte în limba italiană, fiind greu de crezut că acesta nu ar fi prezentat actele, din moment ce se afla în posesia lor.

Din declarația de la dosarul de urmărire penală dată în 27 decembrie 2006 de către D.G. reiese că acestuia i s-a prezentat spre vedere fotografia inculpatului S.R., denunțătorul confirmând cu certitudine că acesta este vameșul care l-a oprit în trafic și i-a solicitat documentele pentru control. Greșit a reținut instanța de fond că nu se poate stabili dacă inculpatul S.R. a pretins și primit o sumă de bani, sub ce formă, în ce loc au fost pretinși și primiți banii, în prezența căror persoane, întrucât denunțătorii și așa zișii martori oculari se contrazic în mod constant.

Aspectele reținute ca și contradicții de instanța de fond, referitoare la forma sub care au fost pretinși banii, în ce loc au fost pretinși și primiți banii, în prezența căror persoane nu sunt relevante pentru existența infracțiunii de luare de mită, aspectul esențial, acela al pretinderii și primirii sumei de 5.000.000 ROL fiind relatat în mod constant în toate declarațiile denunțătorilor și ale martorilor L.D., G.C., B.I., B.E.L., I.B. Nu poate fi primită nici reținerea instanței de fond că denunțătorii D.G. și G.D. aveau interes să formuleze denunț împotriva inculpatului S.R., deoarece nu posedau documentele necesare introducerii în țară a unui autoturism înmatriculat în străinătate fiind pasibili de sancțiuni contravenționale și confiscarea autoturismului, iar la câteva zile de la data incidentului aceștia au părăsit teritoriul țării, câtă vreme nu s-a demonstrat că autoturismul cu care circulau ar fi fost introdus ilegal în țară ori că denunțătorul D.G.

nu avea dreptul de a circula cu respectivul autoturism, fiind astfel pasibil la data de 26 aprilie 2006 de a fi sancționat contravențional. Din adresele de la dosarul de u.p. reiese că autoturismul cu nr. de înmatriculare a intrat în România prin P.T.F. Nădlac în 26 noiembrie 2005, proprietarul autoturismului fiind cetățeanul român C.M., la aceeași dată cu autoturismul intrând în România și cetățeanul român D.G. Scopul misiunii inculpatului din data de 26 aprilie 2006 a fost de a identifica mărfuri sustrase de la vămuire, mărfuri contrafăcute și de a verifica legalitatea transporturilor de coletărie. Nu s-a demonstrat în prezenta cauză că autoturismul a fost sustras de la vămuire de inculpat, eventuala datorie vamală fiind în sarcina proprietarului autoturismului și nu a utilizatorului.

Cu ocazia rejudecării cauzei s-au făcut demersuri suplimentare, iar din nota Consulatului General al României din Milano de la Dosarul nr. 2710/84/2010 al Tribunalului Sălaj reiese că autoturismul marca B. nu figurează ca fiind furată din Italia, vândută sau radiată din circulație și este înscrisă la 22 octombrie 2007 pe numele R.A.S., rezident în Italia, localitatea L. și că din data de 29 iunie 2005 până la cea a vânzării auto în cauză a aparținut cetățeanului român T.I.M., rezident în localitatea L. În declarația dată la 27 decembrie 2006 denunțătorul D.G. a arătat că a venit în România în preajma sărbătorilor de Paști, pentru a oficia căsătoria cu actuala sa soție G.D., cu autoturismul, pe care îl împrumutase de la nașul său T.I.M., care lucrează, ca și denunțătorul, în Italia.

În consecință nu se poate reține că denunțătorii aveau interes să formuleze denunț împotriva inculpatului deoarece erau pasibili de plata unei amenzi contravenționale consistente ori de confiscarea autoturismului, nefiind demonstrat că autoturismul era furat. Darea sau pretinderea de sume de bani pentru ca funcționarul să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu reprezintă una din modalitățile alternative de comitere a infracțiunilor de dare și luare de mită, astfel că de regulă în cazul acestor infracțiuni cei care dau bani unui funcționar cu atribuții de sancționare contravențională o fac pentru a nu fi sancționați. Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că prezentul dosar se datorează relației de prietenie dintre denunțătorul D.G.

și șeful de post din localitatea I. și a relației de dușmănie dintre inculpat și șeful de post ca urmare a unui control declanșat la postul de poliție în urma identificării de către funcționarii vamali pe raza localității I. a unor autoturisme furate, câtă vreme afirmațiile inculpatului nu se coroborează cu nici un mijloc de probă și câtă vreme nu s-a demonstrat că șeful de post a avut de suferit vreo consecință pe plan profesional ori personal în urma controlului la care a făcut inculpatul referire. Suma pretinsă de inculpat, de 500 RON, la nivelul anului 2006, când salariul minim pe economie era de 370 RON, începând cu data de 1 aprilie 2006, nu poate fi considerată ca fiind o sumă prin care s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.

În opinia Curții la aprecierea gravității atingerii aduse relațiilor sociale trebuie să se țină seama de situația generală a societății și de cea particulară a celui direct lezat. Aceasta deoarece o astfel de sumă într-o țară în care venitul minim pe economie este și în prezent de circa 100 euro, în care pensia de care beneficia majoritatea pensionarilor nu depășea 100 euro, nu poate fi apreciată ca fiind o sumă mică. Suma nu este nesemnificativă nici din perspectiva denunțătorului D.G., nefiind demonstrat că acesta era o persoană care să realizeze venituri importante, suma fiind astfel insignifiantă, cu atât mai mult cu cât la data respectivă denunțătorul nici nu dispunea de suma de 500 RON, fiind nevoit să apeleze la mai multe persoane, pentru a aduna suma de bani pretinsă de inculpat.

Pentru toate aceste considerente Curtea a apreciat că fapta mai sus descrisă prezintă toate trăsăturile tipice și esențiale ale infracțiunii de luare de mită și că a fost comisă de inculpatului S.R., motiv pentru care î n baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 25 octombrie 2010 a Tribunalului Sălaj. Împotriva deciziei penale nr. 149 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul S.R. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Cluj a criticat decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului. În motivarea recursului se arată că lipsa antecedentelor penale și conduita corespunzătoare a inculpatului anterior săvârșirii faptei nu sunt elemente de individualizare de natură să determine reținerea în mod obligatoriu în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, în condițiile atitudinii de nerecunoaștere adoptată și a rezonanței negative pe care activitatea infracțională a generat-o. În consecință, se solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepsei aplicate și a termenului de încercare. Inculpatul S.R. a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, având în vedere că probele administrate nu dovedesc cu certitudine comiterea acestei infracțiuni.

Recurentul inculpat a solicitat casarea deciziei penale recurate și menținerea hotărârii instanței de fond. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească, inclusiv în cursul rejudecării, instanța de apel a reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În fapt, la data de 26 aprilie 2006, inculpatul, în calitate de funcționar vamal, a pretins și a primit de la denunțătorul D.G.

suma de 500 RON (5.000.000 ROL) cu scopul de a nu dispune sancționarea contravențională a acestuia și reținerea, în vederea confiscării, a autoturismului marca B. pentru nerespectarea legislației vamale în vigoare. Săvârșirea infracțiunii de către inculpat rezultă din declarațiile martorilor denunțători D.G. și G.D. ce se coroborează cu declarațiile martorilor G.C., B.I., B.E.L., I.B., C.D., L.D., S.I., procesele-verbale de confruntare între inculpat și denunțătorii D.G. și G.D., inculpat și martorii G.C., B.I., procesul-verbal de confruntare între denunțătoarea G.C. și martorul T.A., cu fișa postului inculpatului S.R., raportul de misiune din 25 aprilie 2006, ordinul de deplasare nr. D1 și planul de misiune pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006. Astfel, denunțătorii au arătat constant pe parcursul procesului penal că inculpatul a pretins suma de 500 RON pentru a nu aplica o amendă în cuantum de 120.000.000 ROL și a nu dispune confiscarea autoturismului.

Pentru că denunțătorul D.G. nu dispunea de suma respectivă a împrumutat 400 RON de la sora sa, martora G.C. și 100 RON de la martora B.E.L. Împrejurarea că denunțătorul a împrumutat sumele respective de la martorele menționate rezultă din declarațiile acestora ce se coroborează cu declarațiile martorilor C.D., I.B., L.D. și B.I. Aceștia au aflat de la denunțător care este scopul pentru care a împrumutat banii, respectiv pentru a-i da inculpatului, care îi pretinsese această sumă de bani. Martora G.D. a mers împreună cu inculpatul și cu soțul său D.G. cu autoturismul condus de acesta la sediul Primăriei I. unde lucra martora B.E.L. pentru a împrumuta de la aceasta suma de 100 RON, după care toți trei s-au deplasat în localitatea B. unde martorul T.A.

- celălalt vameș - cu autoturismul de serviciu. Pe drum, G.D. i-a înmânat soțului său suma de 100 RON, iar în momentul în care autoturismul marca B. condus de denunțător a oprit lângă autoturismul vămii, inculpatul i-a cerut denunțătorului să-i bage banii în buzunarul din partea stângă a ținutei. Denunțătorii și martorele G.C. și B.I. și-au menținut aceste declarații și cu ocazia confruntării cu inculpatul și cu martorul T.A. În cursul judecății martorii și-au menținut declarațiile date la procuror, din acestea rezultând fără dubiu că în momentul când inculpatul i-a pretins banii denunțătorului D.G. în mașina acestuia nu se aflau decât ei, iar banii au fost dați inculpatului în prezența soției denunțătorului - martora G.D.

Ambii martori au arătat că banii au fost puși de D.G. în buzunarul stâng al uniformei pe care o purta inculpatul, la solicitarea acestuia, susținând că inculpatul a ridicat vesta reflectorizantă pe care o avea (Dosar nr. 1539/84/2007). Înalta Curte constată că nu au relevanță sub aspectul comiterii infracțiunii, împrejurarea că martorii au folosit diferiți termeni cu privire la obiectul vestimentar - sacou, ținută, haină, veston, aceasta fiind o chestiune de percepție a martorilor. Oricum martorii au arătat că inculpatul purta o ținută oficială, de culoare închisă, precum și vesta reflectorizantă, aspect recunoscut și de inculpat. Conform fișei postului, inculpatul avea ca atribuții de serviciu constatarea și sancționarea nerespectării reglementărilor în domeniul vamal, reținerea și confiscarea mărfurilor și bunurilor care fac obiectul nerespectării prevederilor legale aplicabile domeniului vamal.

Conform planului de misiune al echipelor mobile pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006, inculpatul și martorul T.A. au fost planificați să desfășoare o misiune timp de 10 ore pe raza județului Vâlcea pentru a identifica eventuale mărfuri sustrase de la vămuire, mărfuri contrafăcute și a verifica legalitatea transporturilor de coletărie. Din raportul de misiune din 25 aprilie 2006 întocmit de inculpat rezultă că la data de 26 aprilie 2006 între orele 10:00 și 11:30 a oprit în trafic un autoturism marca B. de culoare neagră, înmatriculat în Italia și pentru că șoferul a refuzat prezentarea actelor sale și ale autoturismului a fost invitat să meargă la cel mai apropiat birou vamal, respectiv cel din Rm.

Vâlcea. În timpul escortării către biroul vamal, șoferul a fugit, iar echipajul mobil nu a reușit să-l prindă. Din examinarea raportului de misiune rezultă că a fost datat 27 aprilie 2006, însă așa cum a reținut și instanța de apel nu există alte elemente care să susțină întocmirea sa în acea dată (înscrierea într-un registru, primirea unui număr de înregistrare etc.), ceea ce nu exclude împrejurarea ca acest raport să fie întocmit ulterior. Cele susținute de inculpat și consemnate în raportul de misiune sunt contrazise și de declarațiile martorilor G.C., B.I. din care rezultă că inculpatul s-a întors cu denunțătorul la domiciliul acestuia, în localitatea I., din drumul spre Biroul Vamal Rm.

Vâlcea. Martora B.E.L. a arătat că în aceeași zi - 26 aprilie 2006 - s-a deplasat în mun. Rm. Vâlcea împreună cu denunțătorii pentru investigații medicale depunând la dosar biletul de trimitere pentru analize medicale eliberat la 26 aprilie 2006 și și-a notat nr. de înmatriculare al autoturismului de serviciu al celor doi vameși, pe baza căruia comisarul șef C.G. de la I.P.J. Vâlcea a identificat membrii echipei mobile aflată în misiune pe raza județului Vâlcea. Ulterior, după începerea cercetărilor în prezenta cauză, inculpatul a făcut demersuri pentru a clarifica situația vamală a autoturismului marca B. Astfel, la data de 30 mai 2006, ca urmare a solicitării telefonice a inculpatului, P.T.F.

Porțile de Fier 1 comunică Direcției Vamale Craiova că autoturismul respectiv a intrat în România prin P.T.F. Nădlac la data de 26 noiembrie 2005, iar la aceeași dată a intrat în România și martorul D.G. Din nota Consulatului General al României la Milano rezultă că autoturismul respectiv nu figurează ca furat din Italia sau radiat din circulație, este înscris din 22 octombrie 2007 pe numele lui R.A.S., iar din 29 iunie 2005 până la cea a vânzării a aparținut cetățeanului român T.I.M., rezident în Italia. Această notă se coroborează cu declarațiile martorului denunțător D.G. care a relatat că a venit în România cu autoturismul marca B. pe care îl împrumutase de la nașul său T.I.M., ce lucrează în Italia.

Toate aceste aspecte demonstrează că denunțătorii nu aveau un interes să formuleze denunțul împotriva inculpatului, autoturismul nefiind furat sau radiat din circulație, iar o eventuală sancțiune contravențională legată de regimul vamal nu putea fi aplicată decât proprietarului acestuia. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită este temeinică și legală. Referitor la recursul declarat de procuror prin care se solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepsei și a termenului de încercare, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

Prin decizia recurată s-a realizat o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, suma de bani pretinsă și primită cu titlu de mită, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a mai fost anterior cercetat penal sau disciplinar pentru fapte legate de activitatea de serviciu, este căsătorit și are în întreținere un copil minor, iar după comiterea faptei a demisionat din cadrul D.R.V. Craiova. În favoarea inculpatului a fost reținută corect circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa fiind redusă corespunzător și este în măsură - prin cuantumul său și modalitatea de executare - să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În motivele scrise de recurs, inculpatul S.R. a criticat decizia recurată și sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, apreciind că acesta este nejustificat în raport cu actele efectuate în dosar. Înalta Curte nu poate cenzura însă cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul prin prisma cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 385 9 pct. 1-21 C. proc. pen. În raport cu cele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror și de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 149 A din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.