ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Brăila, secția penală prin sentința penală nr. 131 din 20 mai 2000 dată în Dosar

nr. 1770/113/2007 a condamnat pe inculpatul

D.V.

(comisar financiar în cadrul

secției Brăila a Gărzii de Finanțe, fiul lui M. și F., cetățenie română, studii

superioare, căsătorit, fără antecedente penale) pentru săvârșirea a două

infracțiuni concurente de luare de mită în forma agravantă prevăzută de art. 254

alin. (2) C. pen. [„de un funcționar cu atribuții de control”] rap.la art. 6 și

7 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2009 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. la

pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicându-i-se în final prin

contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și

stabilirea unui spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă principală de 2

ani închisoare [a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de

încercare de 4 ani în conformitate cu dispozițiile art. 81 și urm.C. pen. și art.

359 C. proc. pen.].

Potrivit

dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului amintit și

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. a cărei executare fiind funcție de executarea pedepsei

principale a fost de asemenea suspendată în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

În

temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul către stat cu

titlu de confiscarea specială la suma totală de 6.500 lei (ron) reprezentând bani

ori alte ce au făcut obiectul lucării de mită.

Instanța a fost sesizată

prin rechizitoriul nr. 7/P/2007 din 28 mai 2007 al D.N.A. – Serviciul

Teritorial Galați, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și

investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a

inculpatului D.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită

prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și combaterea corupției – urmare

denunțurilor formulate de martorii P.A. și T.C. – prin aceea că în calitatea sa

de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Brăila:

i)

în luna noiembrie

2005 a solicitat martorei – denunțătoare P.A. să-i achiziționeze, în leasing,

prin firmele sale un autoturism S.O. – la care inculpatul a achitat avansul și

ratele ulterioare – pretinzând însă în schimbul „protecției” acordate

activităților comerciale desfășurate de denunțătoare (prin neefectuarea de

controale, anunțarea controalelor altor colegi, neaplicarea / aplicarea la

limita minimă legală de sancțiuni contravenționale) restituirea TVA-ului

aferent în sumă de 13.400 lei (ron) deoarece a și încasat în luna ianuarie

2006, corespunzător avansului și primei rate achitate, suma de 3.000 lei (ron)

și respectiv;

ii)

în

perioada august-septembrie 2006 a pretins și beneficiat de la celălalt martor –

denunțător T.C., în aceleași condiții, de servicii grațiate în valoare de 3.500

lei, constând în montare tâmplărie PVC și geam termopan la locuința proprietate

personală a inculpatului din municipiul Brăila. [trimiterea în judecată a

inculpatului sub aspectul învinuirilor amintite, fiind dispusă de procuror în

considerarea ca probe necesare și legale strânse în cursul urmăririi penale a:

denunțurilor formulate de P.A. și T.C. susținute ulterior prin declarații de

martori, înscrisuri privind atribuțiile de serviciu ale inculpatului și

controalele efectuate de Garda Financiară Secția Brăila la firmele

denunțătorilor, contracte,facturi și alte acte financiar-contabile privind

achiziționarea autoturismului /efectuarea lucrării incriminate, nota de redare

a convorbirii ambientale dintre denunțătoarea P.A. și inculpat ce a avut loc la

10 aprilie 2003, efectuată în condițiile art. 91

6

C. proc. pen. în

coroborare cu declarațiile martorilor P.C., B.C., A.N., A.C., N.V., M.N., P.O.L.,

V.G.G., T.E., D.I., E.M., G.C., T.V., F.C. și declarațiile inculpatului D.V.].

Hotărând soluționarea în

fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin.

(2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288

– art. 291 procedură penală în cursul căreia au fost administrate probele

strânse la urmărirea penală și alte probe noi în apărare cu martori, înscrisuri

și expertiză tehnică potrivit art. 91

6

alin. (1) C. proc. pen. –

instanța a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând existența

faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, în

care sens a reținut că inculpatul D.V. a îndeplinit funcția de comisar în

cadrul Gării Financiare Secția Brăila

având ca atribuții

principale de serviciu în conformitate cu O.U.G. nr. 91/2003 privind

Organizarea Gărzii Financiare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 132/2004

[publicată în M. Of. 372 din 28 aprilie 2004] exercitarea controlului operativ

și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și

fapte care au ca efect eroziunea și frauda fiscală (art. 1 alin. (3)) în care

scop încheia acte de control prin care constata contravențiile săvârșite și

aplica sancțiunile prevăzute de lege (art. 5 alin. (1)), iar ca obligații

principale aferente – stabilite prin art. 10 lit. a), e), f) din Regulamentul

de organizare și funcționare a Gărzii de Finanțe – să respecte legile în

vigoare, să păstreze secretul în exercitarea serviciului și mai ales să nu

pretindă și să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau bani, nici

să-și creeze avantaje în legătură cu serviciul.

În

competența legitimă a funcționarului public amintit, apreciată din punct de

vedere material, teritorial și personal – cu referire specială mai ales la prevederile

art. 9 alin. (2) lit. b) din legea amintită privind efectuarea în mod permanent

de controale operative și inopinate pentru respectarea normelor de comerț,

prevenirea, depistarea și înlăturarea operațiunilor ilicite – s-au aflat și

societățile având ca administrator și director general pe martora–denunțătoare

P.A.: SC N.V. SRL Brăila (având sediul chiar la parterul blocului în care

locuia și inculpatul ce includea în obiectul de activitate coafură și

înfrumusețare servicii la care acesta a apelat repetat intrând și în relații de

prietenie cu denunțătoarea); SC U.C. SRL Brăila și SC S. SRL Brăila dar și

societatea având ca administrator pe celălalt martor-denunțător T.C. – prieten

de familie al inculpatului, relație, intermediată de prima denunțătoare; - SC B.I.

SRL Brăila, având obiectul de activitate – montarea de tâmplărie p.v.c. și geam

termopan tip Gealan.

În

legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu anterior arătate sub

promisiunea că va acorda „protecție firmelor respective prin neefectuarea de

controale, anunțarea controalelor altor colegi, neaplicarea / aplicarea la

limita minimă legală de sancțiuni contravenționale inculpatul D.V. a pretins

necuvenit, bani și alte foloase, de la reprezentanții legali ai celor două

societăți comerciale astfel:

a) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei denunțătoare P.A. să-i achiziționeze în leasing prin firma sa SC U.C. SRL Brăila,

un autoturism S. – avansul și ratele fiind achitate de inculpat – pretinzând ca

aceasta să-i restituie T.V.A. aferent în sumă de 13.400 lei (ron) din care a și

încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespondentul

T.V.A.-ului deductibil pentru avans și prima rată achitată [contractul de

leasing financiar a fost încheiat la 9 noiembrie 2005 între SC U.C. SRL Brăila

–reprezentată de martora denunțătoare P.A. – și SC P.L. SA România prin

dealerul autorizat SC I. SRL Galați, val./totală a autoturismului fiind de

31.019,48 euro iar T.V.A.- aferent de 3920,81 euro; avansul în sumă de

153.350.000 lei (rol) – potrivit recunoașterii denunțătoarei – a fost achitat

de inculpat prin firma contractantă care a întocmit ordinul de plată respectiv;

ratele lunare au fost achitate în același condiții sumele de bani, respective

fiind remise denunțătoarei, de către inculpat prin intermediul martorului A.C.,

salariat la SC N.V. SRL Brăila; restituirea T.V.A. deductibil în suma 3.000 lei

(ron) în luna ianuarie 2006 s-a făcut de denunțătoare în prezența martorului T.C.;

autoturismul achiziționat în condițiile amintite a intrat imediat în posesia

inculpatului fără a se încheia vreo procură în acest sens, fiind folosit

neîntrerupt de acesa până la 15 ianuarie 2007 când a fost indisponibilizate de

poliție].

b)

în perioada august – septembrie 2006, în aceleași condiții inițial arătate, inculpatul

a pretins și primit de la martorul denunțător T.C., ca administrator al SC B.

SRL Brăila, servicii gratuite în valoare de 3.500 lei (ron) constând în montare

tâmplărie PVC la locuința proprietate personală [lucrarea a fost executată în

integralitate în perioada arătată societatea denunțătorului cu angajații

acesteia martorii B.I., T.V. și E.M. iar inculpatul nu a prezentat deviz ori

factură fiscală pentru lucrarea amintită împrejurări de fapt necontestate în

cauză; din notele de redare a convorbirii telefonice avute la data de 2

februarie 2007 rezultă că inculpatul s-a justificat față de comisarul general

al Gărzii Financiare, care i-a cerut explicații privind cercetările penale

începute împotriva sa, afirmând nesincer că și-a montat tâmplărie din aluminiu

cu geam termopan, cu o altă societate comercială pe care a plătit-o cu suma de

4.000 lei (ron); în perioada ianuarie 2005 și până la formularea denunțului

Garda Financiară Brăila nu a efectuat controale la SC B. SRL Brăila].

Legătura

indisolubilă dintre cele două acte de pretindere necuvenită de bani ori alte

foloase și atribuțiile de serviciu ale inculpatului s-a considerat de instanță a

fi fost probată în cauză și prin nota de redare a convorbirii proprii dintre

denunțătoare și inculpat ce a avut loc la data de 10 aprilie 2003 – a cărei

existență ca atare este confirmată și de martorul P.C., coleg de serviciu cu

inculpatul față de care acesta „s-a destăinuit” și că „autoturismul a fost

achiziționat printr-o firmă a unui unchi din București”, aceiași reprezentare

falsă asupra provenienței bunului având chiar și soția inculpatului martora D.I.

care a declarat că știa de la acesta că autoturismul a fost achiziționat printr-o

altă societate SC A. SRL Brăila – din cuprinsul căreia rezultă că denunțătoarea

P.A. a fost anunțată de inculpat că urmează să i se efectueze un control

tematic la SC S. SRL Brăila cerut de I.J.P. Brăila cu adresa din 14 martie 2003

(d. 221 dosar) indicându-i-se obiectivele urmărite pentru a putea lua măsuri

preventive și alcătuirea echipei de control cu care se afla un coleg cunoscut

al acestuia („B. o să vină, în uniformă”, comisar financiar ce a și efectuat

acest control la data de 14 aprilie 2003 întocmind ulterior procesul verbal nr.

37982 din 30 mai 2003 al Gărzii Financiare – Secția Brăila aflat la dosar) [la

cererea inculpatului a fost efectuată expertiză criminalistică – în baza căreia

acesta a solicitat înlăturarea ca probă în acuzare sub aspectul învinuirilor

deduse judecății a convorbirii ambientale amintite – ce a concluzionat că nu se

poate stabili autenticitatea înregistrării respective avându-se în vedere că:

(i) s-a depus o copie a C.D.-ului pe care a fost înregistrată iar un exemplar

original și (ii) diferențele existente – ce nu pot fi înlăturate în lipsa unui

standard internațional sau a unei metodologii validate științific pentru

autentificarea acestui tip de înregistrare – dintre valorile spectrului prin

operațiuni necorespunzătoare de conversie (înregistrarea pe un reportofon a

fost transferată pe un CD) dintr-un format HTS în format WAS/ fie datorită

zgomotului de fond din înregistrare, inculpatul aflându-se în momentul

efectuării înregistrării în deplasare, pe linia auto de centură a municipiului

Brăila; instanța a respins ca nefondată cererea inculpatului cu motivarea că

elementele de fapt relevate de convorbirea ambientală contestată au fost

obținute în condițiile legale prevăzute de art. 91

6

C. proc. pen. („înregistrările

(.) efectuate de părți (.) constituie mijloace de probă când privesc propriile

convorbiri (.) pe care le-au purtat cu terții”), iar semnificația lor

probatorie în cauză este dată – potrivit art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

– de gradul de adecvare al acestora – situație ce se regăsește în speță - cu celelalte

probe administrate în scopul aflării adevărului, pe parcursul procedurii penale

pendinte].

Audiat

în legătură cu învinuirile aduse acestuia în calitate de comisar financiar de

reprezentanții celor două societăți comerciale în declarațiile date în cursul

urmăririi penale și cercetării judecătorești prin concluziile scrise și

pledoaria finală făcută prin apărător ales – cu respectarea garanțiilor

procesuale prevăzute de art. 6, 70 și 71 C. proc. pen. – inculpatul a susținut

că denunțurile formulate împotriva sa au caracter mincinos – având ca

justificare exclusivă dorința de răzbunare generată de încetarea relațiilor de

prietenie sau între familii deoarece cu soții T. și-au petrecut împreună și

concediile - și a solicitat în apărare următoarele:

a) referitor

la infracțiunea de luare de mită din luna noiembrie 2005, achitarea în baza art.

345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. [„fapta nu există” întrucât

nu a pretins /primit sumele de 13.400 lei/respectiv 3.000 lei și cu atât mai

mult în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu] în care sens a cerut

a se avea în vedere pe de o parte că însăși denunțătoarea P.A. a recunoscut că

i-a plătit avansul și ratele la autoturism până în luna ianuarie 2006, iar

pretinderea/primirea sumelor de 13.400 lei respectiv 3.000 lei se regăsește

doar în declarațiile subiective ale celor doi denunțători, și pe de altă parte nu

au fost valorificateîn sprijinul susținerilor amintite comunicarea trimisă

instanței de garda financiară și declarațiile martorilor P.C., M.N. și B.C. din

cuprinsul cărora rezultă că repartizarea echipelor de control se făcea în

fiecare dimineață de către comisari șefi, inculpatul fiind lipsit de

posibilitatea de a avea cunoștință când și unde au loc controale/verificările

efectuate de comisarii B.C. și T.M. în anul 2003 la SC S. SRL s-au finalizat prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale severe de 3000 lei

(ron) și întocmirea unui dosar penal/de fiecare dată când inculpatul a

participat la controale efectuate la firmele denunțătoarei s-au aplicat și

sancțiuni contravenționale / înregistrarea audio efectuată de denunțătoare, în

considerarea expertizei criminalistice efectuate la cercetarea judecătorească,

este lipsită de pertinență ca probă în acuzare;

b)

referitor la infracțiunea de luare de mită din perioada august-septembrie 2006

achitarea în baza art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

[„fapta nu este prevăzută de legea penală” întrucât efectuarea lucrărilor

respective reprezintă o operațiune comercială licită, a cărei contravaloare în

sumă de 2.500 lei (ron) a fost integral plătită astfel cum a declarat martorul

F.C.].

Susținerile

și solicitările amintite precum și probele în apărare administrate de inculpat

au fost respinse ca nefondate/ înlăturate ca nesincere ori lipsite de

pertinență în raport cu celelalte probe în acuzare strânse/administrate pe

parcursul procesului penal pe baza cărora instanța a constatat că faptele

ilicite deduse judecății există ca atare fiind săvârșită cu vinovăție și realizează

elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în forma agravantă

prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

O.U.G. nr. 78/2000.

La

individualizarea sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 72 și

urm. C. pen., instanța a avut în vedere cu precădere datele ce au caracterizat

persoana inculpatului - lipsa de antecedente penale, vârsta tânără a acestuia,

buna pregătire profesională și situația sa familială - ce au fost reținute și valorificate

ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. cu

consecința coborârii pedepselor individuale sub minimul legal special de 3 ani

închisoare până la 1 an și 6 luni închisoare și a suspendării pedepsei rezultate

de 2 ani închisoare – prin aplicarea unui spor de concurs de 6 luni închisoare

– potrivit art. 81 și urm. C. pen.

Dată

fiind lipsa unei cereri privind restituirea acestora către denunțător foloasele

neconvenite ce au făcut obiectul luării de mită (suma de 3000 lei și respectiv

c/valoarea lucrărilor de 350 lei, în total 6.500 lei) au fost confiscate în

folosul statului potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen.

2.

Împotriva hotărârii amintite au declarat apeluri D.N.A. - serviciul teritorial Galați

pentru netemeinicie - pedepsele aplicate fiind apreciate greșit individualizate

sub aspectul cuantumului acestora prin reținerea nejustificată de circumstanțe

atenuante judiciare dar și a modalității de executare nepreventivă de libertate

în condițiile art. 81 și urm. C. pen., considerată inadecvată pentru realizarea

finalității preventive din art. 52 C. pen. – și inculpatul în cauză D.V. pentru

netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că probele administrate au fost eronat

interpretate, impunându-se schimbarea soluției actuale de condamnare cu aceea

de achitare în baza art. 379 pct. 2 lit. a) rap.la art. 345 alin. (3) și art. 10

lit. a) și respectiv b) C. proc. pen. .

În

apel la cererea inculpatului a fost admisă completarea cercetării judecătorești

fiind administrate ca probe noi, în apărare înscrisuri (oferte de preț din partea

altor societăți similare privind c/valoarea lucrărilor efectuate în anul 2006

prin SC B. SRL Brăila) și audierea pe situația de fapt, a martorilor C.G., P.I.

și R.T. (42-44) care au relatat ca împrejurări relevante în speță – deteriorate

la începutul anului 2007 – despre relațiile de prietenie între inculpat și

denunțători și faptul că din relatările părților au luat cunoștință că

inculpatul a achitat avansul și ratele la autoturism.

Curtea,

verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a

probelor noi în apel, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate

invocate de procuror și inculpat, dar și din oficiu cu privire la toate

celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății – în conformitate cu

dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. – a constatat următoarele:

Schimbarea

soluției de condamnare în achitare – cerere formulată de inculpat – este

nefondată, întrucât faptele sesizate există au fost săvârșite cu vinovăție și

constituie infracțiuni și anume acelea de luare de mită în formă agravantă

prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap.la art. 6 și 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, impunându-se menținerea sentinței atacate cu privire la

rezolvarea dată acțiunii penale în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

În

acest sens instanța de control judiciar a constatat motivat la rândul său că

denunțurile/susținute ulterior prin declarații de martori/ modalitatea și

condițiile în care în calitate de comisar financiar inculpatul a achiziționat

autoturismul [în leasing, prin firma denunțătoare achitându-i în particular avansul

și ratele lunare; tentativele anterioare ale acestuia de a încheia contractul

prin SC A. SRL administrată de martorul A.N., dar și prin SC B.I. SRL, eșuate

în totalitate din motive financiare întrucât cifra de afaceri prea mică nu

permitea achitarea unui avans de numai 10% cum dorea inculpatul] ori a fost

executată lucrarea de montare ferestre termopan și tâmplărie PVC prin SC B.I.

SRL Brăila [inculpatul nu a prezentat chitanța/factura doveditoare a lucrării

efectuate; a făcut parte din echipele de control în perioada 2002-2005 iar din

anul 2006 nu s-a mai efectuat nici un control la această societate; conduita

ulterioară nesinceră a inculpatului care s-a justificat față de comisarul general

că a executat lucrarea prin altă societate, la un preț mai mare – nu cunoștea

nici contra-valoarea lucrării – pe care l-ar fi achitat în totalitate] în

coroborare cu declarațiile în consens ale denunțătorilor referitoare la

pretinderea restituirii T.V.A. aferent cumpărării autoturismului și remiterea

efectivă a T.V.A. achitat în sumă de 3.000 lei reprezentând avansa și rată pe

luna ianuarie 2006, declarațiile martorilor P.C., zis B.C., procesul-verbal de

control din 30 mai 2003 la firma SC S. SRL Brăila și adresa din 14 martie 2003

a I.P.J. Brăila „chiar și în condițiile în care nu se lua în calcul proba cu

înregistrarea audio”, constituie suficiente și necesare dovezi pentru a se

putea concluziona că în legătură nemijlocită cu exercitarea atribuțiilor de

serviciu, sub promisiunea că va acorda „protecție” firmelor respective prin

neefectuarea de controale, anunțarea controalelor altor colegi,

neaplicarea/aplicarea la limită minimă legală de sancțiuni contravenționale,

inculpatul D.V., a pretins necuvenit bani și alte foloase de la reprezentanții

celor două societăți comerciale astfel:

a)

în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei denunțătoare

P.A.

să-i achiziționeze în leasing prin firma sa SC U.C. SRL Brăila, un autoturism S.

– avansul și ratele fiind achitate de inculpat – pretinzând ca aceasta să-i

restituie T.V.A. aferent în sumă de 13.400 lei (ron) din care a și încasat în

luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespondentul T.V.A.-ului

deductibil pentru avans și prima rată achitată;

b)

în perioada august – septembrie 2006, în aceleași condiții inițial arătate,

inculpatul a pretins și primit de la martorul denunțător T.C., ca administrator

al SC B. SRL Brăila, servicii gratuite în valoare de 3.500 lei (ron) constând

în montare tâmplărie PVC la locuința proprietate personală [fapte ce realizează

elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită deduse judecății și

reținute ca atare de prima instanță].

Individualizare

pedepselor principale în raport cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen. – față

de criticile de netemeinicie invocate de procuror – a fost modificată în sensul

majorării cuantumului acesteia la 2 ani închisoare, prin menținerea circumstanțelor

atenuante judiciare, cu consecința modificării și a pedepsei principale

rezultante/aplicarea și de pedepse complementare, menținându-se de asemenea și

modalitatea de executare neprivativă de libertate, în condițiile noi ale

suspendării sub supraveghere potrivit art. 86

1

și urm. C. pen.

În

consecință prin Decizia penală nr. 29/ A din 19 martie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. – Serv.Teritorial Galați, desființându-se în parte sentința atacată

iar în rejudecare au fost majorate de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani

închisoare pedepsele stabilite inițial pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit.

c) C. pen., aplicându-se alăturat acestora și pedeapsa complementară a

întârzierii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen. pe durata de 2 ani, astfel încât în final, prin contopire potrivit art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a aplicat pedeapsa principală de

3 ani și 6 luni închisoare – prin sporirea în acest sens a pedepsei de bază –

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și

c) C. pen. pe durata de 2 ani [a cărei executare a fost suspendată sub

supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, cu condițiile art. 86

1

,

86

3

, 86

4

arătate în decizie, interval de timp în care

aceeași măsură a fost dispusă și cu privire la pedeapsa accesorie prevăzută de art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., fiind menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate].

Apelul

inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. cu consecința obligării sale potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

amintite au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curții de

Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați pentru netemeinicie

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. - în

considerarea cererilor respinse în apel principale de înlăturare ca

nejustificate a circumstanțelor atenuante judiciare / majorare a pedepselor

principale aplicate peste limita minimă legală de 3 ani închisoare și executarea

pedepsei principale rezultante, prin privare de libertate într-un loc de

deținere – și inculpatul D.V., cu solicitarea în principal pentru achitare în

totalitate în temeiul art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. a) și b) C. proc.

pen. cu aplicarea art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. iar în

subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare dată fiind “existența unui

puternic dubiu ceea ce conduce la aplicarea vechiului principiului de drept

<< in dubio proreo >> în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

c) teza finală.

În susținerea recursului declarat

inculpatul D.A. a înțeles să se folosească suplimentar în apărare – deși i s-au

adus la cunoștință prevederile art. 301 alin. (1) și art. 385

14

alin.

(1)

1

C. proc. pen. – numai de înscrisuri noi constând în declarația

extrajudiciară făcută de martorul – denunțător T.C.N., a cărei legalizare de

semnătură a fost autentificată prin încheierea nr. 17432 din 20 octombrie 2009

a notarului public M.A.M. [în cuprinsul căreia retractând acuzația inițială și toate

celelalte declarații ulterioare date la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească în primă instanță martorul amintit confirmă în totalitate

susținerile în apărare ale inculpatului privind caracterul nereal al

denunțurilor, ca fiind formulate“din dorința de a-l face să sufere pe prietenul

meu (.) având impresia că acesta încearcă să-mi strice căsnicia și să aibă

relații cu soția mea” cu precizarea că “protecția nu a existat nu m-a anunțat

niciodată când vin controale” iar “referitor la faptul că am fost de față când

P.A. i-a înmânat suma de 3.000 ron reprezentând o parte din T.V.A.-ul mașinii S.,

nu am fost de față și nici nu am auzit vreodată de la ei de această condiție de

a recupera T.V.A.-ul sau că ea i-ar fi dat banii”].

A. Înalta Curte examinând în

prealabil motivele de achitare invocate de inculpat circumscrise cazurilor

prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen. - pe baza

materialului probator aflat în dosarul cauzei și a înscrisului nou depus în

recurs - constată următoarele:

Inculpatul D.V., acuzat de

săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită în calitatea acestuia de comisar

financiar invocă și la momentul procesual actual al judecății în recurs – în

pofida soluției de condamnare în primă instanță menținută ulterior în apel prin

respingerea acelorași critici de nelegalitate și netemeinicie – “existența unui

puternic dubiu, ceea ce conduce la aplicarea vechiului principiu de drept în

dubiu pro reo” de natură a atrage cel puțin casarea cu trimitere spre

rejudecare, întrucât materialul probator existent apreciat în conformitate cu

dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., induce în opinia sa doar

concluzia juridică, de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit.

a) și b) C. proc. pen. [prima faptă de luare de mită nu există – lipsind cu

desăvârșire elementele constitutive incriminatorii prevăzute de art. 254 alin.

(1) și (2) C. pen., iar cea de-a doua faptă pretins ilicită reprezintă în

realitate o operațiune comercială de prestare servicii derulată în condiții

legale a căror c/valoare totală este “de 3.100 ron achitată de D.V. în două

tranșe una la restaurant și cealaltă la mine acasă pe data de 24 decembrie 2006”

astfel cum a recunoscut în final și martorul denunțător prin înscrisul nou

depus în recurs].

În examinarea/criticilor susținerilor

amintite cu caracter prealabil trebuie arătat că potrivit dispozițiilor art. 64

C. proc. pen., alături de depozițiile inculpatului și celorlalte părți, și

declarațiile martorilor mituitori atunci când răspunderea lor penală este

înlăturată – cum este cazul în speță prin incidența art. 255 alin. (3) C. proc.

pen. – constituie mijloace legale de probă a căror lipsă de putere probatorie ori

putere probatorie mai redusă – exclus fiind de însuși legiuitor prin art. 62 C.

proc. pen. a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive de

orice fel date în diverse etape ale procesului penal – poate rezulta, eventual,

numai din propriul conținut dacă, în contextul celorlalte probe administrate, apar

nesincere sau echivoce [iar în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. (1) C.

pen. constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului de a

pretinde, primi, accepta sau nu respingere o promisiune, de bani sau alte

foloase chiar dacă nu îndeplinește actul – legal sau ilegal – la care s-a

obligat, fiind suficient ca acest act să intre în sfera atribuțiilor sale de

serviciu; infracțiunea amintită se consumă în momentul în care se realizează

înțelegerea dintre persoana care oferă și aceea care primește mită, prin simpla

acceptare a promisiunii făcute funcționarului sau prin nerespingerea unei atari

promisiuni, predarea efectivă a banilor sau a altor foloase putând să aibă loc

și ulterior sau chiar să nu se realizeze].

Prima faptă de luare de mită,

reținută în sarcina recurentului inculpat D.V. în legătură cu exercitarea

atribuțiilor de serviciu de comisar financiar, comisă în luna noiembrie 2005,

constând în pretinderea restituirii T.V.A. deductibil în suma totală de 13.400

lei (ron) – aferent achiziționării în leasing prin firma martorei denunțătoare

P.A. SC U.C. SRL Brăila pentru inculpat amintit a unui autoturism S.O. – din

care s-a și încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron)

corespunzătoare T.V.A. inclus în avans și prima rată este dovedită în cauză

astfel cum s-a stabilit prin sentință și decizia atacată – contrar susținerilor

inculpatului – cu: (i) contractul de leasing financiar încheiat la 9 noiembrie

2005 de SC U.C. SRL Brăila – reprezentată de martora denunțătoare, condiții în

care, imediat după achiziționare, fără a se încheia vreo procură autoturismul a

intrat în posesia inculpatului, fiind încălcată astfel obligația de serviciu

prevăzută de art. 19 lit. f) din Regulamentul de organizare și funcționare a

Gărzii Financiare mai ales că potrivit art. 22 pct. 3 din Legea nr. 345/2002

deducerea T.V.A. aferent nu este posibilă în situația contractelor de leasing

încheiate de persoane fizice; (ii) conduita anterioară necorespunzătoare a

inculpatului constând în protecția acordată firmelor martorei-denunțătoare

inclusiv prin încălcarea obligației păstrării secretului de serviciu prevăzută

de art. 19 lit. j) din Regulament, atestată de declarațiile

martorei-denunțătoare în coroborare cu acelea ale martorilor P.C. adresa I.P.J.

Brăila, proces-verbal de control nr. 37982 din 30 mai 2005 al Secției Brăila a

Gărzii Financiare și nota de redare a convorbirii ambientale din 10 aprilie 2003

înregistrată în condițiile art. 91

1

alin. (6) C. proc. pen., a cărei

valabilitate ca mijloc de probă în cauză nu a fost afectată de concluziile

lipsite de pertinența sub acest aspect ale expertizei criminalistice efectuate

la cercetarea judecătorească și nu în ultimul rând; (iii) declarațiile repetate

în acuzare, în confirmarea denunțului inițial făcute în cadrul și pe parcursul

procesului penal și de martorul T.C., în raport cu care declarația ultimă din

recurs, cu caracter extrajudiciar – nesusținută prin cererea de audiere

specială atât de titularul acesteia cât și de inculpatul în cauză – urmează a

fi înlăturată ca nesinceră și făcută pro causa și; (iv) contrar celor susținute

de inculpat, existența infracțiunii de luare de mită din luna noiembrie 2005 -

și implicit netemeinicia motivului de achitare în baza art. 345 alin. (3)

rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. – este probată în cauză și de împrejurarea

că, potențial inculpatul avea competență materială, teritorială și personală în

conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.

91/3002 privind Organizarea Gărzii Financiare astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 132/2004 în vigoare la momentul respectiv să efectueze alături de

controale operative tematice în calitate de comisar șef și controale inopinate

privind respectarea normelor de comerț, operarea, depistarea și înlăturarea

operațiunilor ilicite la firmele denunțătorilor cu consecința aplicării de

sancțiuni contravenționale și alte măsuri administrative coercitive, în acest

mod explicându-se și acceptarea de către denunțători a acțiunilor necuvenite de

pretindere bani ori alte foloase, întreprinse de inculpat.

Lucrarea de montare ferestre

termopan și tâmplărie PVC la locuința proprietate personală a fost comisă în

același context al asigurării de către inculpat a protecției financiare a SC B.I.

SRL Brăila administrată de martorul-denunțător T.C. în schimbul dobândirii

folosului material arătat în cuantum de 35.000 lei (rol) la timpul respectiv.

Conform situației anexate

adresei din 29 august 2007 emisă de Garda Financiară – Secția Județeană Brăila

inculpatul a făcut parte din toate cele 6 echipe ce au efectuat controale la SC B.I. SRL Brăila în perioada 2002-2005, lucrarea a fost efectuată în perioada

august-septembrie 2005 potrivit declarațiilor martorilor B.I., K.C. și E.M. iar

ulterior nu a mai fost realizat nici-un control la această societate; lipsa

unei chitanțe ori facturi doveditoare a efectuării plății și conduita nesinceră

a inculpatului la explicațiile ulterioare solicitate de Comisarul general – că

au efectuat lucrarea prin altă societate ori ar fi achitat un preț mai mare de

40.000.000 rol – justifică înlăturarea de către procuror și instanțe a apărării

acestuia făcută cu ajutorul martorilor F.C. și D.V. soția sa și în recurs chiar

cu martorul denunțător T.C. prin declarația extrajudiciară privind caracterul

legal al lucrării amintite și plata prețului acesteia și implicit constatarea

în cursul judecății în fond și a apel că această faptă are de asemenea caracter

ilicit realizând elementele unei alte infracțiuni de luare de mită în varianta

agravantă, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 6

și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În consecință probele

administrate pe parcursul procesului penal necesare și suficiente pentru

aflarea adevărului în cauza cu privire la faptele denunțate și încadrarea

acestora ca infracțiuni de luare de mită atestă netemeinicia motivelor de

casare invocate de inculpat și impun respingerea ca nefondat a recursului sau

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. precum și obligarea

sa – potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 600 lei

cheltuieli judiciare statului.

B. Referitor la critica de

netemeinicie circumscrisă art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. privind

greșita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora stabilit

sub minimul legal special de 3 ani închisoare prin reținerea nejustificată de

circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. / cât și a

modalității inadecvate neprivative de libertate în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen. în raport cu finalitatea preventivă a sancțiunii penale

indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., invocat de procuror se constată

următoarele:

Relațiile sociale protejate

de lege prin incriminarea faptelor reținute în sarcina inculpatului sunt cele

referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu activitate

incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite.

Ca atare Înalta Curte

apreciază că în considerarea pericolului concret ridicat al faptelor de

corupție în speță constând în comiterea repetată a unor infracțiuni de luare de

mită și a finalității preventive a sancțiunii penale stabilite prin art. 52 C.

pen. pedeapsa actuală de 2 ani și 6 luni închisoare – al cărei cuantum a fost

stabilit prin reținere justificată de circumstanțe atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 C. pen. față de celelalte criterii de individualizare din art.

72 și urm. C. pen. – se impune a fi executată prin privare de libertate în

condițiile art. 71, art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

înlăturându-se suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86

1

și

urm. C. pen., în care sens va fi admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul teritorial Galați, potrivit art.

385

15

pct. 2 lit. d) rap.la art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Se vor menține restul

dispozițiilor deciziei atacate.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

obligă recurentul inculpat să plătească statului suma

de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –Serviciul

Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 29/ A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul D.V.

Casează decizia penală

sus-menționată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei

rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.

86

1

și următoarele C. pen. și dispune executarea pedepsei principale

rezultante în regim de detenție de 2 ani și 6 luni închisoare în condițiile

dispozițiilor art. 71 – 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

Menține restul dispozițiilor

deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de inculpatul D.V. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2010.