ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Brăila, secția penală prin sentința penală nr. 131 din 20 mai 2000 dată în Dosar nr. 1770/113/2007 a condamnat pe inculpatul D.V. (comisar financiar în cadrul secției Brăila a Gărzii de Finanțe, fiul lui M. și F., cetățenie română, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale) pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de luare de mită în forma agravantă prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. [„de un funcționar cu atribuții de control”] rap.la art. 6 și 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2009 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. la pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

și stabilirea unui spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă principală de 2 ani închisoare [a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani în conformitate cu dispozițiile art. 81 și urm.C. pen. și art. 359 C. proc. pen.]. Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului amintit și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. a cărei executare fiind funcție de executarea pedepsei principale a fost de asemenea suspendată în baza art. 71 alin. (5) C. pen. În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul către stat cu titlu de confiscarea specială la suma totală de 6.500 lei (ron) reprezentând bani ori alte ce au făcut obiectul lucării de mită.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 7/P/2007 din 28 mai 2007 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului D.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și combaterea corupției – urmare denunțurilor formulate de martorii P.A. și T.C. – prin aceea că în calitatea sa de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Brăila: i) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei – denunțătoare P.A. să-i achiziționeze, în leasing, prin firmele sale un autoturism S.O.

– la care inculpatul a achitat avansul și ratele ulterioare – pretinzând însă în schimbul „protecției” acordate activităților comerciale desfășurate de denunțătoare (prin neefectuarea de controale, anunțarea controalelor altor colegi, neaplicarea / aplicarea la limita minimă legală de sancțiuni contravenționale) restituirea TVA-ului aferent în sumă de 13.400 lei (ron) deoarece a și încasat în luna ianuarie 2006, corespunzător avansului și primei rate achitate, suma de 3.000 lei (ron) și respectiv; ii) în perioada august-septembrie 2006 a pretins și beneficiat de la celălalt martor – denunțător T.C., în aceleași condiții, de servicii grațiate în valoare de 3.500 lei, constând în montare tâmplărie PVC și geam termopan la locuința proprietate personală a inculpatului din municipiul Brăila.

[trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul învinuirilor amintite, fiind dispusă de procuror în considerarea ca probe necesare și legale strânse în cursul urmăririi penale a: denunțurilor formulate de P.A. și T.C. susținute ulterior prin declarații de martori, înscrisuri privind atribuțiile de serviciu ale inculpatului și controalele efectuate de Garda Financiară Secția Brăila la firmele denunțătorilor, contracte,facturi și alte acte financiar-contabile privind achiziționarea autoturismului /efectuarea lucrării incriminate, nota de redare a convorbirii ambientale dintre denunțătoarea P.A. și inculpat ce a avut loc la 10 aprilie 2003, efectuată în condițiile art. 91 6 C. proc. pen. în coroborare cu declarațiile martorilor P.C., B.C., A.N., A.C., N.V., M.N., P.O.L., V.G.G., T.E., D.I., E.M., G.C., T.V., F.C.

și declarațiile inculpatului D.V.]. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 procedură penală în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi în apărare cu martori, înscrisuri și expertiză tehnică potrivit art. 91 6 alin. (1) C. proc. pen. – instanța a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, în care sens a reținut că inculpatul D.V. a îndeplinit funcția de comisar în cadrul Gării Financiare Secția Brăila având ca atribuții principale de serviciu în conformitate cu O.U.G.

nr. 91/2003 privind Organizarea Gărzii Financiare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 132/2004 [publicată în M. Of. 372 din 28 aprilie 2004] exercitarea controlului operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect eroziunea și frauda fiscală (art. 1 alin. (3)) în care scop încheia acte de control prin care constata contravențiile săvârșite și aplica sancțiunile prevăzute de lege (art. 5 alin. (1)), iar ca obligații principale aferente – stabilite prin art. 10 lit. a), e), f) din Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii de Finanțe – să respecte legile în vigoare, să păstreze secretul în exercitarea serviciului și mai ales să nu pretindă și să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau bani, nici să-și creeze avantaje în legătură cu serviciul.

În competența legitimă a funcționarului public amintit, apreciată din punct de vedere material, teritorial și personal – cu referire specială mai ales la prevederile art. 9 alin. (2) lit. b) din legea amintită privind efectuarea în mod permanent de controale operative și inopinate pentru respectarea normelor de comerț, prevenirea, depistarea și înlăturarea operațiunilor ilicite – s-au aflat și societățile având ca administrator și director general pe martora–denunțătoare P.A.: SC N.V. SRL Brăila (având sediul chiar la parterul blocului în care locuia și inculpatul ce includea în obiectul de activitate coafură și înfrumusețare servicii la care acesta a apelat repetat intrând și în relații de prietenie cu denunțătoarea); SC U.C.

SRL Brăila și SC S. SRL Brăila dar și societatea având ca administrator pe celălalt martor-denunțător T.C. – prieten de familie al inculpatului, relație, intermediată de prima denunțătoare; - SC B.I. SRL Brăila, având obiectul de activitate – montarea de tâmplărie p.v.c. și geam termopan tip Gealan. În legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu anterior arătate sub promisiunea că va acorda „protecție firmelor respective prin neefectuarea de controale, anunțarea controalelor altor colegi, neaplicarea / aplicarea la limita minimă legală de sancțiuni contravenționale inculpatul D.V. a pretins necuvenit, bani și alte foloase, de la reprezentanții legali ai celor două societăți comerciale astfel: a) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei denunțătoare P.A.

să-i achiziționeze în leasing prin firma sa SC U.C. SRL Brăila, un autoturism S. – avansul și ratele fiind achitate de inculpat – pretinzând ca aceasta să-i restituie T.V.A. aferent în sumă de 13.400 lei (ron) din care a și încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespondentul T.V.A.-ului deductibil pentru avans și prima rată achitată [contractul de leasing financiar a fost încheiat la 9 noiembrie 2005 între SC U.C. SRL Brăila –reprezentată de martora denunțătoare P.A. – și SC P.L.

SA România prin dealerul autorizat SC I. SRL Galați, val./totală a autoturismului fiind de 31.019,48 euro iar T.V.A.- aferent de 3920,81 euro; avansul în sumă de 153.350.000 lei (rol) – potrivit recunoașterii denunțătoarei – a fost achitat de inculpat prin firma contractantă care a întocmit ordinul de plată respectiv; ratele lunare au fost achitate în același condiții sumele de bani, respective fiind remise denunțătoarei, de către inculpat prin intermediul martorului A.C., salariat la SC N.V. SRL Brăila; restituirea T.V.A. deductibil în suma 3.000 lei (ron) în luna ianuarie 2006 s-a făcut de denunțătoare în prezența martorului T.C.; autoturismul achiziționat în condițiile amintite a intrat imediat în posesia inculpatului fără a se încheia vreo procură în acest sens, fiind folosit neîntrerupt de acesa până la 15 ianuarie 2007 când a fost indisponibilizate de poliție].

b) în perioada august – septembrie 2006, în aceleași condiții inițial arătate, inculpatul a pretins și primit de la martorul denunțător T.C., ca administrator al SC B. SRL Brăila, servicii gratuite în valoare de 3.500 lei (ron) constând în montare tâmplărie PVC la locuința proprietate personală [lucrarea a fost executată în integralitate în perioada arătată societatea denunțătorului cu angajații acesteia martorii B.I., T.V. și E.M.

iar inculpatul nu a prezentat deviz ori factură fiscală pentru lucrarea amintită împrejurări de fapt necontestate în cauză; din notele de redare a convorbirii telefonice avute la data de 2 februarie 2007 rezultă că inculpatul s-a justificat față de comisarul general al Gărzii Financiare, care i-a cerut explicații privind cercetările penale începute împotriva sa, afirmând nesincer că și-a montat tâmplărie din aluminiu cu geam termopan, cu o altă societate comercială pe care a plătit-o cu suma de 4.000 lei (ron); în perioada ianuarie 2005 și până la formularea denunțului Garda Financiară Brăila nu a efectuat controale la SC B. SRL Brăila].

Legătura indisolubilă dintre cele două acte de pretindere necuvenită de bani ori alte foloase și atribuțiile de serviciu ale inculpatului s-a considerat de instanță a fi fost probată în cauză și prin nota de redare a convorbirii proprii dintre denunțătoare și inculpat ce a avut loc la data de 10 aprilie 2003 – a cărei existență ca atare este confirmată și de martorul P.C., coleg de serviciu cu inculpatul față de care acesta „s-a destăinuit” și că „autoturismul a fost achiziționat printr-o firmă a unui unchi din București”, aceiași reprezentare falsă asupra provenienței bunului având chiar și soția inculpatului martora D.I. care a declarat că știa de la acesta că autoturismul a fost achiziționat printr-o altă societate SC A. SRL Brăila – din cuprinsul căreia rezultă că denunțătoarea P.A.

a fost anunțată de inculpat că urmează să i se efectueze un control tematic la SC S. SRL Brăila cerut de I.J.P. Brăila cu adresa din 14 martie 2003 (d. 221 dosar) indicându-i-se obiectivele urmărite pentru a putea lua măsuri preventive și alcătuirea echipei de control cu care se afla un coleg cunoscut al acestuia („B.

o să vină, în uniformă”, comisar financiar ce a și efectuat acest control la data de 14 aprilie 2003 întocmind ulterior procesul verbal nr. 37982 din 30 mai 2003 al Gărzii Financiare – Secția Brăila aflat la dosar) [la cererea inculpatului a fost efectuată expertiză criminalistică – în baza căreia acesta a solicitat înlăturarea ca probă în acuzare sub aspectul învinuirilor deduse judecății a convorbirii ambientale amintite – ce a concluzionat că nu se poate stabili autenticitatea înregistrării respective avându-se în vedere că: (i) s-a depus o copie a C.D.-ului pe care a fost înregistrată iar un exemplar original și (ii) diferențele existente – ce nu pot fi înlăturate în lipsa unui standard internațional sau a unei metodologii validate științific pentru autentificarea acestui tip de înregistrare – dintre valorile spectrului prin operațiuni necorespunzătoare de conversie (înregistrarea pe un reportofon a fost transferată pe un CD) dintr-un format HTS în format WAS/ fie datorită zgomotului de fond din înregistrare, inculpatul aflându-se în momentul efectuării înregistrării în deplasare, pe linia auto de centură a municipiului Brăila; instanța a respins ca nefondată cererea inculpatului cu motivarea că elementele de fapt relevate de convorbirea ambientală contestată au fost obținute în condițiile legale prevăzute de art. 91 6 C. proc.

pen. („înregistrările (.) efectuate de părți (.) constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri (.) pe care le-au purtat cu terții”), iar semnificația lor probatorie în cauză este dată – potrivit art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. pen. – de gradul de adecvare al acestora – situație ce se regăsește în speță - cu celelalte probe administrate în scopul aflării adevărului, pe parcursul procedurii penale pendinte]. Audiat în legătură cu învinuirile aduse acestuia în calitate de comisar financiar de reprezentanții celor două societăți comerciale în declarațiile date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești prin concluziile scrise și pledoaria finală făcută prin apărător ales – cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, 70 și 71 C. proc.

pen. – inculpatul a susținut că denunțurile formulate împotriva sa au caracter mincinos – având ca justificare exclusivă dorința de răzbunare generată de încetarea relațiilor de prietenie sau între familii deoarece cu soții T. și-au petrecut împreună și concediile - și a solicitat în apărare următoarele: a) referitor la infracțiunea de luare de mită din luna noiembrie 2005, achitarea în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. [„fapta nu există” întrucât nu a pretins /primit sumele de 13.400 lei/respectiv 3.000 lei și cu atât mai mult în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu] în care sens a cerut a se avea în vedere pe de o parte că însăși denunțătoarea P.A.

a recunoscut că i-a plătit avansul și ratele la autoturism până în luna ianuarie 2006, iar pretinderea/primirea sumelor de 13.400 lei respectiv 3.000 lei se regăsește doar în declarațiile subiective ale celor doi denunțători, și pe de altă parte nu au fost valorificateîn sprijinul susținerilor amintite comunicarea trimisă instanței de garda financiară și declarațiile martorilor P.C., M.N. și B.C. din cuprinsul cărora rezultă că repartizarea echipelor de control se făcea în fiecare dimineață de către comisari șefi, inculpatul fiind lipsit de posibilitatea de a avea cunoștință când și unde au loc controale/verificările efectuate de comisarii B.C. și T.M.

în anul 2003 la SC S. SRL s-au finalizat prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale severe de 3000 lei (ron) și întocmirea unui dosar penal/de fiecare dată când inculpatul a participat la controale efectuate la firmele denunțătoarei s-au aplicat și sancțiuni contravenționale / înregistrarea audio efectuată de denunțătoare, în considerarea expertizei criminalistice efectuate la cercetarea judecătorească, este lipsită de pertinență ca probă în acuzare; b) referitor la infracțiunea de luare de mită din perioada august-septembrie 2006 achitarea în baza art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. b) C. proc. pen. [„fapta nu este prevăzută de legea penală” întrucât efectuarea lucrărilor respective reprezintă o operațiune comercială licită, a cărei contravaloare în sumă de 2.500 lei (ron) a fost integral plătită astfel cum a declarat martorul F.C.].

Susținerile și solicitările amintite precum și probele în apărare administrate de inculpat au fost respinse ca nefondate/ înlăturate ca nesincere ori lipsite de pertinență în raport cu celelalte probe în acuzare strânse/administrate pe parcursul procesului penal pe baza cărora instanța a constatat că faptele ilicite deduse judecății există ca atare fiind săvârșită cu vinovăție și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în forma agravantă prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2000. La individualizarea sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen., instanța a avut în vedere cu precădere datele ce au caracterizat persoana inculpatului - lipsa de antecedente penale, vârsta tânără a acestuia, buna pregătire profesională și situația sa familială - ce au fost reținute și valorificate ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

cu consecința coborârii pedepselor individuale sub minimul legal special de 3 ani închisoare până la 1 an și 6 luni închisoare și a suspendării pedepsei rezultate de 2 ani închisoare – prin aplicarea unui spor de concurs de 6 luni închisoare – potrivit art. 81 și urm. C. pen. Dată fiind lipsa unei cereri privind restituirea acestora către denunțător foloasele neconvenite ce au făcut obiectul luării de mită (suma de 3000 lei și respectiv c/valoarea lucrărilor de 350 lei, în total 6.500 lei) au fost confiscate în folosul statului potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. 2. Împotriva hotărârii amintite au declarat apeluri D.N.A.

- serviciul teritorial Galați pentru netemeinicie - pedepsele aplicate fiind apreciate greșit individualizate sub aspectul cuantumului acestora prin reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante judiciare dar și a modalității de executare nepreventivă de libertate în condițiile art. 81 și urm. C. pen., considerată inadecvată pentru realizarea finalității preventive din art. 52 C. pen. – și inculpatul în cauză D.V. pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că probele administrate au fost eronat interpretate, impunându-se schimbarea soluției actuale de condamnare cu aceea de achitare în baza art. 379 pct. 2 lit. a) rap.la art. 345 alin. (3) și art. 10 lit. a) și respectiv b) C. proc.

pen. . În apel la cererea inculpatului a fost admisă completarea cercetării judecătorești fiind administrate ca probe noi, în apărare înscrisuri (oferte de preț din partea altor societăți similare privind c/valoarea lucrărilor efectuate în anul 2006 prin SC B. SRL Brăila) și audierea pe situația de fapt, a martorilor C.G., P.I. și R.T. (42-44) care au relatat ca împrejurări relevante în speță – deteriorate la începutul anului 2007 – despre relațiile de prietenie între inculpat și denunțători și faptul că din relatările părților au luat cunoștință că inculpatul a achitat avansul și ratele la autoturism. Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor noi în apel, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de procuror și inculpat, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății – în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. – a constatat următoarele: Schimbarea soluției de condamnare în achitare – cerere formulată de inculpat – este nefondată, întrucât faptele sesizate există au fost săvârșite cu vinovăție și constituie infracțiuni și anume acelea de luare de mită în formă agravantă prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap.la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, impunându-se menținerea sentinței atacate cu privire la rezolvarea dată acțiunii penale în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. În acest sens instanța de control judiciar a constatat motivat la rândul său că denunțurile/susținute ulterior prin declarații de martori/ modalitatea și condițiile în care în calitate de comisar financiar inculpatul a achiziționat autoturismul [în leasing, prin firma denunțătoare achitându-i în particular avansul și ratele lunare; tentativele anterioare ale acestuia de a încheia contractul prin SC A. SRL administrată de martorul A.N., dar și prin SC B.I.

SRL, eșuate în totalitate din motive financiare întrucât cifra de afaceri prea mică nu permitea achitarea unui avans de numai 10% cum dorea inculpatul] ori a fost executată lucrarea de montare ferestre termopan și tâmplărie PVC prin SC B.I. SRL Brăila [inculpatul nu a prezentat chitanța/factura doveditoare a lucrării efectuate; a făcut parte din echipele de control în perioada 2002-2005 iar din anul 2006 nu s-a mai efectuat nici un control la această societate; conduita ulterioară nesinceră a inculpatului care s-a justificat față de comisarul general că a executat lucrarea prin altă societate, la un preț mai mare – nu cunoștea nici contra-valoarea lucrării – pe care l-ar fi achitat în totalitate] în coroborare cu declarațiile în consens ale denunțătorilor referitoare la pretinderea restituirii T.V.A.

aferent cumpărării autoturismului și remiterea efectivă a T.V.A. achitat în sumă de 3.000 lei reprezentând avansa și rată pe luna ianuarie 2006, declarațiile martorilor P.C., zis B.C., procesul-verbal de control din 30 mai 2003 la firma SC S. SRL Brăila și adresa din 14 martie 2003 a I.P.J. Brăila „chiar și în condițiile în care nu se lua în calcul proba cu înregistrarea audio”, constituie suficiente și necesare dovezi pentru a se putea concluziona că în legătură nemijlocită cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, sub promisiunea că va acorda „protecție” firmelor respective prin neefectuarea de controale, anunțarea controalelor altor colegi, neaplicarea/aplicarea la limită minimă legală de sancțiuni contravenționale, inculpatul D.V., a pretins necuvenit bani și alte foloase de la reprezentanții celor două societăți comerciale astfel: a) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei denunțătoare P.A.

să-i achiziționeze în leasing prin firma sa SC U.C. SRL Brăila, un autoturism S. – avansul și ratele fiind achitate de inculpat – pretinzând ca aceasta să-i restituie T.V.A. aferent în sumă de 13.400 lei (ron) din care a și încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespondentul T.V.A.-ului deductibil pentru avans și prima rată achitată; b) în perioada august – septembrie 2006, în aceleași condiții inițial arătate, inculpatul a pretins și primit de la martorul denunțător T.C., ca administrator al SC B. SRL Brăila, servicii gratuite în valoare de 3.500 lei (ron) constând în montare tâmplărie PVC la locuința proprietate personală [fapte ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită deduse judecății și reținute ca atare de prima instanță].

Individualizare pedepselor principale în raport cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen. – față de criticile de netemeinicie invocate de procuror – a fost modificată în sensul majorării cuantumului acesteia la 2 ani închisoare, prin menținerea circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința modificării și a pedepsei principale rezultante/aplicarea și de pedepse complementare, menținându-se de asemenea și modalitatea de executare neprivativă de libertate, în condițiile noi ale suspendării sub supraveghere potrivit art. 86 1 și urm. C. pen. În consecință prin Decizia penală nr. 29/ A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serv.Teritorial Galați, desființându-se în parte sentința atacată iar în rejudecare au fost majorate de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedepsele stabilite inițial pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., aplicându-se alăturat acestora și pedeapsa complementară a întârzierii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe durata de 2 ani, astfel încât în final, prin contopire potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a aplicat pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare – prin sporirea în acest sens a pedepsei de bază – și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

pe durata de 2 ani [a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, cu condițiile art. 86 1 , 86 3 , 86 4 arătate în decizie, interval de timp în care aceeași măsură a fost dispusă și cu privire la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate]. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu consecința obligării sale potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului. 3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curții de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Galați pentru netemeinicie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. - în considerarea cererilor respinse în apel principale de înlăturare ca nejustificate a circumstanțelor atenuante judiciare / majorare a pedepselor principale aplicate peste limita minimă legală de 3 ani închisoare și executarea pedepsei principale rezultante, prin privare de libertate într-un loc de deținere – și inculpatul D.V., cu solicitarea în principal pentru achitare în totalitate în temeiul art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare dată fiind “existența unui puternic dubiu ceea ce conduce la aplicarea vechiului principiului de drept << in dubio proreo >> în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) teza finală.

În susținerea recursului declarat inculpatul D.A. a înțeles să se folosească suplimentar în apărare – deși i s-au adus la cunoștință prevederile art. 301 alin. (1) și art. 385 14 alin. (1) 1 C. proc. pen. – numai de înscrisuri noi constând în declarația extrajudiciară făcută de martorul – denunțător T.C.N., a cărei legalizare de semnătură a fost autentificată prin încheierea nr. 17432 din 20 octombrie 2009 a notarului public M.A.M.

[în cuprinsul căreia retractând acuzația inițială și toate celelalte declarații ulterioare date la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în primă instanță martorul amintit confirmă în totalitate susținerile în apărare ale inculpatului privind caracterul nereal al denunțurilor, ca fiind formulate“din dorința de a-l face să sufere pe prietenul meu (.) având impresia că acesta încearcă să-mi strice căsnicia și să aibă relații cu soția mea” cu precizarea că “protecția nu a existat nu m-a anunțat niciodată când vin controale” iar “referitor la faptul că am fost de față când P.A. i-a înmânat suma de 3.000 ron reprezentând o parte din T.V.A.-ul mașinii S., nu am fost de față și nici nu am auzit vreodată de la ei de această condiție de a recupera T.V.A.-ul sau că ea i-ar fi dat banii”].

A. Înalta Curte examinând în prealabil motivele de achitare invocate de inculpat circumscrise cazurilor prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. - pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei și a înscrisului nou depus în recurs - constată următoarele: Inculpatul D.V., acuzat de săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită în calitatea acestuia de comisar financiar invocă și la momentul procesual actual al judecății în recurs – în pofida soluției de condamnare în primă instanță menținută ulterior în apel prin respingerea acelorași critici de nelegalitate și netemeinicie – “existența unui puternic dubiu, ceea ce conduce la aplicarea vechiului principiu de drept în dubiu pro reo” de natură a atrage cel puțin casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât materialul probator existent apreciat în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., induce în opinia sa doar concluzia juridică, de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen. [prima faptă de luare de mită nu există – lipsind cu desăvârșire elementele constitutive incriminatorii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., iar cea de-a doua faptă pretins ilicită reprezintă în realitate o operațiune comercială de prestare servicii derulată în condiții legale a căror c/valoare totală este “de 3.100 ron achitată de D.V. în două tranșe una la restaurant și cealaltă la mine acasă pe data de 24 decembrie 2006” astfel cum a recunoscut în final și martorul denunțător prin înscrisul nou depus în recurs]. În examinarea/criticilor susținerilor amintite cu caracter prealabil trebuie arătat că potrivit dispozițiilor art. 64 C. proc.

pen., alături de depozițiile inculpatului și celorlalte părți, și declarațiile martorilor mituitori atunci când răspunderea lor penală este înlăturată – cum este cazul în speță prin incidența art. 255 alin. (3) C. proc. pen. – constituie mijloace legale de probă a căror lipsă de putere probatorie ori putere probatorie mai redusă – exclus fiind de însuși legiuitor prin art. 62 C. proc. pen. a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive de orice fel date în diverse etape ale procesului penal – poate rezulta, eventual, numai din propriul conținut dacă, în contextul celorlalte probe administrate, apar nesincere sau echivoce [iar în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen.

constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului de a pretinde, primi, accepta sau nu respingere o promisiune, de bani sau alte foloase chiar dacă nu îndeplinește actul – legal sau ilegal – la care s-a obligat, fiind suficient ca acest act să intre în sfera atribuțiilor sale de serviciu; infracțiunea amintită se consumă în momentul în care se realizează înțelegerea dintre persoana care oferă și aceea care primește mită, prin simpla acceptare a promisiunii făcute funcționarului sau prin nerespingerea unei atari promisiuni, predarea efectivă a banilor sau a altor foloase putând să aibă loc și ulterior sau chiar să nu se realizeze]. Prima faptă de luare de mită, reținută în sarcina recurentului inculpat D.V.

în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu de comisar financiar, comisă în luna noiembrie 2005, constând în pretinderea restituirii T.V.A. deductibil în suma totală de 13.400 lei (ron) – aferent achiziționării în leasing prin firma martorei denunțătoare P.A. SC U.C. SRL Brăila pentru inculpat amintit a unui autoturism S.O. – din care s-a și încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespunzătoare T.V.A. inclus în avans și prima rată este dovedită în cauză astfel cum s-a stabilit prin sentință și decizia atacată – contrar susținerilor inculpatului – cu: (i) contractul de leasing financiar încheiat la 9 noiembrie 2005 de SC U.C.

SRL Brăila – reprezentată de martora denunțătoare, condiții în care, imediat după achiziționare, fără a se încheia vreo procură autoturismul a intrat în posesia inculpatului, fiind încălcată astfel obligația de serviciu prevăzută de art. 19 lit. f) din Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii Financiare mai ales că potrivit art. 22 pct. 3 din Legea nr. 345/2002 deducerea T.V.A. aferent nu este posibilă în situația contractelor de leasing încheiate de persoane fizice; (ii) conduita anterioară necorespunzătoare a inculpatului constând în protecția acordată firmelor martorei-denunțătoare inclusiv prin încălcarea obligației păstrării secretului de serviciu prevăzută de art. 19 lit. j) din Regulament, atestată de declarațiile martorei-denunțătoare în coroborare cu acelea ale martorilor P.C.

adresa I.P.J. Brăila, proces-verbal de control nr. 37982 din 30 mai 2005 al Secției Brăila a Gărzii Financiare și nota de redare a convorbirii ambientale din 10 aprilie 2003 înregistrată în condițiile art. 91 1 alin. (6) C. proc.

pen., a cărei valabilitate ca mijloc de probă în cauză nu a fost afectată de concluziile lipsite de pertinența sub acest aspect ale expertizei criminalistice efectuate la cercetarea judecătorească și nu în ultimul rând; (iii) declarațiile repetate în acuzare, în confirmarea denunțului inițial făcute în cadrul și pe parcursul procesului penal și de martorul T.C., în raport cu care declarația ultimă din recurs, cu caracter extrajudiciar – nesusținută prin cererea de audiere specială atât de titularul acesteia cât și de inculpatul în cauză – urmează a fi înlăturată ca nesinceră și făcută pro causa și; (iv) contrar celor susținute de inculpat, existența infracțiunii de luare de mită din luna noiembrie 2005 - și implicit netemeinicia motivului de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. – este probată în cauză și de împrejurarea că, potențial inculpatul avea competență materială, teritorială și personală în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 91/3002 privind Organizarea Gărzii Financiare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 132/2004 în vigoare la momentul respectiv să efectueze alături de controale operative tematice în calitate de comisar șef și controale inopinate privind respectarea normelor de comerț, operarea, depistarea și înlăturarea operațiunilor ilicite la firmele denunțătorilor cu consecința aplicării de sancțiuni contravenționale și alte măsuri administrative coercitive, în acest mod explicându-se și acceptarea de către denunțători a acțiunilor necuvenite de pretindere bani ori alte foloase, întreprinse de inculpat.

Lucrarea de montare ferestre termopan și tâmplărie PVC la locuința proprietate personală a fost comisă în același context al asigurării de către inculpat a protecției financiare a SC B.I. SRL Brăila administrată de martorul-denunțător T.C. în schimbul dobândirii folosului material arătat în cuantum de 35.000 lei (rol) la timpul respectiv. Conform situației anexate adresei din 29 august 2007 emisă de Garda Financiară – Secția Județeană Brăila inculpatul a făcut parte din toate cele 6 echipe ce au efectuat controale la SC B.I. SRL Brăila în perioada 2002-2005, lucrarea a fost efectuată în perioada august-septembrie 2005 potrivit declarațiilor martorilor B.I., K.C. și E.M.

iar ulterior nu a mai fost realizat nici-un control la această societate; lipsa unei chitanțe ori facturi doveditoare a efectuării plății și conduita nesinceră a inculpatului la explicațiile ulterioare solicitate de Comisarul general – că au efectuat lucrarea prin altă societate ori ar fi achitat un preț mai mare de 40.000.000 rol – justifică înlăturarea de către procuror și instanțe a apărării acestuia făcută cu ajutorul martorilor F.C. și D.V. soția sa și în recurs chiar cu martorul denunțător T.C. prin declarația extrajudiciară privind caracterul legal al lucrării amintite și plata prețului acesteia și implicit constatarea în cursul judecății în fond și a apel că această faptă are de asemenea caracter ilicit realizând elementele unei alte infracțiuni de luare de mită în varianta agravantă, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În consecință probele administrate pe parcursul procesului penal necesare și suficiente pentru aflarea adevărului în cauza cu privire la faptele denunțate și încadrarea acestora ca infracțiuni de luare de mită atestă netemeinicia motivelor de casare invocate de inculpat și impun respingerea ca nefondat a recursului sau în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. precum și obligarea sa – potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului. B. Referitor la critica de netemeinicie circumscrisă art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. privind greșita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora stabilit sub minimul legal special de 3 ani închisoare prin reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.

/ cât și a modalității inadecvate neprivative de libertate în condițiile art. 86 1 și urm. C. pen. în raport cu finalitatea preventivă a sancțiunii penale indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., invocat de procuror se constată următoarele: Relațiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor reținute în sarcina inculpatului sunt cele referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite. Ca atare Înalta Curte apreciază că în considerarea pericolului concret ridicat al faptelor de corupție în speță constând în comiterea repetată a unor infracțiuni de luare de mită și a finalității preventive a sancțiunii penale stabilite prin art. 52 C. pen.

pedeapsa actuală de 2 ani și 6 luni închisoare – al cărei cuantum a fost stabilit prin reținere justificată de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. față de celelalte criterii de individualizare din art. 72 și urm. C. pen. – se impune a fi executată prin privare de libertate în condițiile art. 71, art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b) și c) C. pen. înlăturându-se suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86 1 și urm. C. pen., în care sens va fi admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul teritorial Galați, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) rap.la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 29/ A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul D.V. Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și următoarele C. pen. și dispune executarea pedepsei principale rezultante în regim de detenție de 2 ani și 6 luni închisoare în condițiile dispozițiilor art. 71 – 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.V.

împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.