ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

269 din 15 iunie 2010, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul P.M., pentru

comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute

de art. 215 alin. (2),(3) și (5) cu art. 41 alin. (2) și art. 40, art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1352 din 13 octombrie 2005 a

Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru ca inculpatul să execute împreună aceste două

pedepse, rezultând pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

- uz de fals, prevăzut

de art. 291 cu art. 41 alin. (2), art. 40, art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1352 din 13 octombrie 2005 a

Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru ca inculpatul să execute împreună aceste două

pedepse,rezultând pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor două pedepse

rezultante, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5

ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

S-a făcut

aplicațiunea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă timpul reținerii și arestării

preventive din 11 octombrie 2007 până la 14 februarie 2008.

S-a dispus ridicarea

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Prin aceeași sentință

a fost condamnat inculpatul C.I., pentru comiterea infracțiunilor de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (2), (3)

și (5) cu art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a)

C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

- uz de fals, prevăzut

e art. 291 cu art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e)

C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor două pedepse, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, în

regim de detenție.

S-a făcut aplicațiunea

art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă timpul reținerii și arestării

preventive din 16 octombrie 2007 până la 14 februarie 2008.

S-a dispus ridicarea

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Prin aceeași sentință

a fost condamnat inculpatul V.V., pentru comiterea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., la

pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.

S-a făcut

aplicațiunea prevăzută art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 384

și art. 14 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisului

falsificat înregistrat la Primăria Cluj-Napoca sub nr. 1713 din 26 aprilie 2007.

A fost menținută

măsura asigurătorie, respectiv a inscripției ipotecare, asupra terenului situat

în Cluj-Napoca str. Aurel Vlaicu, înscris în CF Cluj-Napoca sub nr. 150096 cu nr.

top 14950/2, deținut de către inculpatul P.M.

În temeiul art. 14 și

346 C. proc. pen., a fost admisă constituirea de parte civilă a numitei R.R. și

obligați inculpații P.M. și C.I. să plătească, în solidar către această parte

civilă, suma de 58.000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății.

În temeiul art. 14 și

346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă a părților civile S.M.

și S.R. și obligați inculpații P.M. și C.I., în solidar, să plătească acestor

părți civile suma de 39.000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării

plății cu dobânda anuală efectivă DAE de 9,12 % de la data de 25 mai 2007 la

data efectuării plății.

Au fost respinse

restul pretențiilor civile ale acestor părți civile privind obligarea

inculpaților la plata de daune morale.

În temeiul art. 193

alin. ultim C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații P.M. și C.I. să

plătească părților civile S.M. și S.R. cheltuieli de judecată în sumă de 2.000

lei, reprezentând onorariul de avocat ales.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații P.M., C.I. și V.V. să

plătească câte 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2006, numitul P.A.,

fratele inculpatului P.M., stabilit de mai mult timp în S.U.A., a decis

achiziționarea unui teren pe raza municipiului Cluj-Napoca, cu intenția de a

demara investiții imobiliare.

Întrucât acesta nu se

afla în țară, a luat legătura cu martorul C.S.C., cu care este prieten, și cu

inculpatul P.M., pentru a identifica un teren potrivit investiției și, de

asemenea, pentru a se ocupa de toate demersurile necesare în vederea construirii

unui imobil cu destinația bloc de locuințe, finanțarea întregii activități

urmând să fie realizată de către P.A.

La data de 21 aprilie

2006 a fost încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului

în suprafață de 770 m.p., situat pe strada Aurel Vlaicu, înscris în Cartea

funciară 150096. Contractul a fost încheiat de către soții F.M. și F.G., socrii

numitului P.A., întrucât acesta din urmă nu a putut fi prezent în fața

notarului.

În perioada aprilie

2006 – septembrie 2006, inculpatul P.M., împreună cu martorul C.C., au început

demersurile pentru angajarea unui arhitect proiectant care să întocmească

documentația necesară pentru edificarea construcției.

La recomandarea

inculpatului P.M., pentru întocmirea proiectului de construcție a fost aleasă

firma SC V. SRL Cluj-Napoca, reprezentată de către inculpatul V.V. Recomandarea

s-a făcut având în vedere că inculpatul P.M. colaborase anterior cu inculpatul

V.V. în derularea unui proiect de construcție pe care intenționa să o edifice

pe terenul proprietatea sa, situat pe strada Pasteur din Cluj-Napoca.

În toamna anului

2006, la venirea în țară a numitului P.A., a fost încheiat contractul de

proiectare cu SC V. SRL, inculpatul V.V. urmând să întocmească întreaga

documentație necesară obținerii autorizației de construire, precum și proiectul

corespunzător.

La finele anului

2006, constatând că derularea afacerii este anevoioasă în condițiile în care nu

se află în țară, numitul P.A. a comunicat martorului C.S.C. și inculpatului P.M.

că dorește să vândă terenul, sens în care i-a mandatat verbal pe cei doi să

găsească un cumpărător. La acea dată, proiectul de construcție era parțial

întocmit de către inculpatul V.V., care și încasase în două tranșe sume de bani

pentru serviciul prestat.

Inculpatul P.M. a

decis să continue în nume propriu afacerea demarată de către fratele său,

apreciind în urma studiului de piață făcut că investițiile imobiliare sunt

profitabile. Cu toate că nu avea veniturile necesare achiziționării terenului

și nici pentru edificarea construcției, inculpatul P.M. i-a comunicat fratelui

său intenția sa, convenind cu acesta să plătească prețul terenului în mai multe

tranșe, pe măsură ce încasa sume cu titlu de avans de la viitorii cumpărători

ai apartamentelor.

Anterior inculpatul P.M.

a urmărit îndeaproape, implicându-se personal, derularea contractului de

proiectare, ținând în permanență legătura cu inculpatul V.V. și solicitându-i

acestuia să urgenteze demersurile pentru obținerea autorizației de construire.

Concomitent, inculpatul P.M. s-a ocupat de identificarea unei firme de

construcții, fiind selecționată societatea D. din Făgăraș, reprezentată de

martorul G.S., care executa lucrări pe șantierul I.M. din Cluj-Napoca.

De asemenea,

inculpatul P.M. l-a contactat pe inculpatul C.I., la acea dată angajat ca agent

imobiliar la SC T.E. SRL, propunându-i acestuia să colaboreze în activitatea de

promovare și vânzare a viitoarelor apartamente.

Din probele

administrate în cauză rezultă că cei doi inculpați s-au cunoscut anterior, la

sediul agenției imobiliare T., în circumstanțe legate de proiectul de

construcții pe care P.M. intenționa să-l execute pe terenul situat pe strada

Pasteur. Dată fiind relația de prietenie care s-a stabilit între cei doi

inculpați, P.M. i-a propus inculpatului C.I. ca activitatea de promovare și

intermediere a vânzării apartamentelor să o realizeze în nume propriu, iar nu

prin intermediul agenției imobiliare al cărei angajat era, evitând astfel plata

comisionului datorat societății. În schimb, i-a promis inculpatului C.I. că îi

va achita un procent de 4 % din fiecare sumă ce se va încasa de la viitorii

cumpărători.

În toată această

perioadă, pe parcursul lunilor martie-aprilie 2007, atât inculpatul P.M., cât

și martorul C.C., au ținut în permanență legătura cu inculpatul V.V. privitor

la stadiul proiectului de construcție, solicitându-i acestuia să urgenteze

demersurile pentru obținerea autorizației de construire.

Inculpatul V.V. a

declarat,în faza de urmărire penală, că încasase pentru proiectul întocmit suma

totală de 90.000 RON, avansată integral de P.A., urmând ca la finalizarea

proiectului, odată cu emiterea autorizației de construire, să-i fie achitată

ultima tranșă, de circa 40.000 RON. De asemenea, acesta a susținut că a depus

la C.L.M. Cluj-Napoca dosarul necesar pentru emiterea autorizației de

construire, care în luna aprilie 2007 se afla în stadiul de analiză a planului

urbanistic de detaliu (PUD), etapă premergătoare emiterii autorizației de

construire. În aceste condiții, l-a asigurat pe inculpatul P.M. că a făcut

toate demersurile necesare, urmând ca autoritatea competentă să elibereze

autorizația de construire.

La data de 23 aprilie

2007, inculpatul P.M. a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 199, cu SC

D. SRL, potrivit căruia executantul se obliga să realizeze și să finalizeze

lucrări de execuție „Bloc locuințe, parter comercial P + 4”, beneficiarul, în speță inculpatul P.M., având obligația ca anterior începerii lucrărilor să

obțină toate autorizațiile și avizele necesare. Martorul G.S. a declarat că la

momentul încheierii contractului beneficiarul i-a comunicat că autorizația de

construire este în curs de eliberare, convenind ca lucrările să înceapă efectiv

după obținerea autorizației.

Cu toate că nu se

semnase contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului și nu fusese eliberată

autorizația de construire, încă din luna aprilie 2007, inculpatul P.M.,

împreună cu coinculpatul C.I., au început activitatea de promovare a

imobilului, fiind încheiat chiar un prim contract, denumit „de rezervare”, ce

poartă data 26 aprilie 2007, promitent cumpărător fiind partea vătămată S.M.,

care a achitat cu titlu de avans suma de 3.000 euro. Pentru a determina partea

vătămată la încheierea contractului de rezervare, inculpatul P.M. a prezentat

contractul de execuție a lucrării, urmând ca după obținerea actului de

dobândire a terenului și a autorizației de construire să fie încheiat un

antecontract de vânzare-cumpărare.

Evident, întrucât

inculpatul P.M. nu avea resurse financiare proprii nici pentru plata prețului terenului

și nici pentru plata construcției, era absolut necesară încheierea de

antecontracte și încasarea de avansuri de la viitorii cumpărători. Pentru a

putea convinge potențialii clienți la încheierea de contracte, inculpatul P.M.

avea nevoie să le prezinte acestora proiectul și autorizația de construire,

motiv pentru care a solicitat insistent inculpatului V.V. să obțină aceste

acte.

Inculpatul V.V. a

susținut că percepând presiunile exercitate de către inculpat, în ultima parte

a lunii aprilie 2007 a luat hotărârea de a contraface autorizația de

construire.

Astfel, acesta a

folosit o autorizație de construire valabil emisă de către P.M. Cluj-Napoca

după care a executat o copie xerox. Pe înscrisul astfel obținut, a aplicat

benzi de hârtie la rubricile corespunzătoare, și a înscris datele

corespunzătoare proiectului de pe strada Aurel Vlaicu, respectiv numele P.A. și

adresa acestuia, datele imobilului pe care se edifica lucrarea și numărul de

înregistrare 1713 din 26 aprilie 2007. Inculpatul a susținut că nu a xerocopiat

în mod voit o parte dintre semnăturile funcționarilor pentru a se putea observa

cu ușurință că actul nu este valabil și nu provine de la autoritatea emitentă.

A executat însă xerocopierea semnăturii de la rubrica P. și a ștampilei. După

contrafacerea actului, el a executat o nouă copie xerox, iar înscrisul astfel

obținut l-a transmis prin e-mail, la data de 27 aprilie 2007, de la adresa SC V.

SRL

,

martorului C.C. La rândul său,

acesta a transmis actul numitului P.A. și cu siguranță i-a comunicat telefonic

inculpatului P.M. că a primit înscrisul; fără a putea preciza dacă i l-a

transmis acestuia. Totodată, inculpatul a declarat că după ce a scanat actul

contrafăcut a distrus înscrisul.

Având în vedere că

inițial inculpatul V.V. s-a situat pe o poziție de nerecunoașterea a

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în cauză s-a solicitat

martorului C.C. să predea întreaga corespondență electronică purtată în

legătură cu înscrisul falsificat, fiind listate toate e-mail-urile deținute în

arhiva martorului, care se regăsesc la dosar. A fost prezentat astfel e-mail-ul

transmis în data de 27 aprilie 2007, al cărui fișier atașat conținea

autorizația contrafăcută.

Parțial, susținerile

inculpatului V.V. sunt confirmate de conținutul corespondenței purtate prin

e-mail între martorul C.C. și P.A. Astfel, la data de 3 mai 2007, acesta a

transmis numitului P.A. că din relatările lui V. cunoaște că înscrisul denumit

autorizație și transmis în ziua de vineri, 27 aprilie 2007, constituia „o copie

înainte de a se înregistra oficial”.

Inculpatul V.V. a

susținut, de asemenea, că în prima zi lucrătoare după ce a transmis înscrisul

contrafăcut, s-a deplasat la primărie pentru a verifica dacă planul urbanistic

de detaliu a fost aprobat, ocazie cu care i s-a comunicat avizul negativ,

impunându-se refacerea proiectului, pentru un imobil de dimensiuni mai reduse,

respectiv P+3. În aceste condiții, a comunicat inculpatului P.M. că autorizația

nu este valabilă, fiind anulată și că este necesară refacerea întregii

documentații pentru ca PUD-ul să fie avizat pozitiv. Inculpatul P.M. a negat

faptul că a luat la cunoștință aceste împrejurări, susținând că a avut

permanent reprezentarea că înscrisul transmis este copia actului original,

valabil emis de către primărie.

În data de 2 mai

2007, inculpatul P.M. s-a deplasat la notarul public, încheind contractul

autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului situat pe strada Aurel Vlaicu A,

ocazie cu care a prezentat copia autorizației nr. 1713 din 26 aprilie 2007

pentru ca în cuprinsul actului să se facă mențiune cu privire la transmiterea

beneficiului proiectului de construcție în favoarea sa. Întrebat fiind asupra

modului în care a ajuns în posesia autorizației de construire falsificată,

inculpatul P.M. a susținut că la data semnării actului notarial s-a deplasat

personal la biroul firmei de arhitectură, unde i-a fost înmânată o copie a

actului, inculpatul V.V. susținând că originalul se află la registratura

primăriei.

După ce a intrat în

posesia autorizației, inculpatul P.M. a transmis actul martorului G.S. și i-a

solicitat acestuia să înceapă lucrările de construcție. De asemenea, un înscris

similar i-a înmânat și inculpatului C.I. pentru a fi folosit în activitatea

desfășurată de acesta.

Relevant este faptul

că inculpatul C.I. a susținut că în mod repetat i-a atras atenția inculpatului P.M.

cu privire la necesitatea obținerii exemplarului original al autorizației. Mai

mult, acesta relatează că personal a avut suspiciuni cu privire la

veridicitatea actului, astfel că la câteva zile după ce a intrat în posesia

copiei autorizației, în preajma datei de 10-15 mai 2007, a verificat personal la primărie, constatând că la registratura acestei instituții nu figurează

emisă autorizația cu numărul 1713, fapt pe care l-a comunicat de îndată

inculpatului P.M.

Concluzionând,

începând cu data de 2 mai 2007, inculpatul P.M. a folosit în mod repetat

înscrisul falsificat reprezentat de autorizația de construire, cu toate că

probele administrate în cauză dovedesc că în diferite împrejurări, în mai multe

modalități și de la diferite persoane, acesta a luat la cunoștință despre

caracterul contrafăcut al actului și cu privire la inexistența autorizației de

construire. Inculpatul P.M. a solicitat constructorului G.S. să debuteze

lucrările, scopul urmărit fiind acela de a forma convingerea cumpărătorilor că

a demarat construcția, că aceasta se realizează în condiții de legalitate și se

va finaliza în termenul stipulat în contracte.

Relevantă este din

acest punct de vedere declarația martorului N.A.S., subantreprenor în

contractul de execuție, care arată că deși a solicitat beneficiarului

autorizația în original și proiectul de rezistență pentru a efectua afișajul

obligatoriu și pentru a comunica I.S.C. începerea lucrărilor, acesta i-a cerut

să organizeze șantierul, insistând că este necesar să prezinte cumpărătorilor

începerea execuției, pentru a-i convinge să încheie contractele. Astfel, în

primele zile ale lunii mai 2007, pe teren au fost deplasate utilaje, s-a

executat împrejmuire, lucrări de decupare și excavare.

Concomitent, noua

construcție a fost promovată de către inculpatul C.I., postând anunțuri pe

internet și în ziarul „Piața de la A la Z”, anunțuri ce cuprindeau minime

detalii tehnice și prețul viitoarelor apartamente. În cursul cercetărilor,

martorul T.V., director general al agenției imobiliare W., a prezentat anunțul

existent în baza de date a agenției, din cuprinsul căruia rezultă că persoană

de contact este un anume P.I.

Cu privire la numele

sub care s-a prezentat, inculpatul C. a susținut că deschisese anterior un cont

în care indica numele P.I., cont folosit și pentru prezenta promovare, dar că

nu s-a prezentat cu acest nume nici unei persoane dintre potențialii clienți.

Inculpatul mai susține că a procedat astfel întrucât la acea dată era încă

angajat al agenției „T.”, iar activitatea pe care o desfășura pentru inculpatul

P.M. era prejudiciabilă agenției.

Toate activitățile

mai sus descrise au avut drept unic scop crearea condițiilor necesare

determinării persoanelor interesate să încheie contracte și să achite sume de

bani cu titlu de avans, creând acestora falsa reprezentare a legalității

construcției și a bunei credințe a inculpaților. S-a urmărit în mod direct

obținerea de foloase în mod injust, semnatarii contractelor fiind induși în

eroare prin mijloace frauduloase la încheierea convențiilor, și menținuți în

eroare și ulterior, pe parcursul executării acestora.

Din datele comunicate

de către P.M. Cluj-Napoca, rezultă că pe numele P.A. nu a fost emisă

autorizație de construire pentru imobil de locuințe pe strada Aurel Vlaicu și

că numărul de ordine în registrul de evidență a autorizațiilor de construire

era la data de 15 august 2007 1365. De asemenea, C.T.A.T.U. a comunicat faptul

că PUD-ul depus pentru avizare nu a fost avizat întrucât amplasarea propusă

pentru construcție nu este conformă cu reglementările urbanistice.

Rezultă, așadar, cu

evidență că înscrisul folosit este contrafăcut, numărul de înregistrare neavând

corespondent în evidențele primăriei, această autoritate neemițând actul

utilizat de către inculpați.

S-a precizat, de

asemenea, că la data de 14 mai 2007, urmare a sesizărilor persoanelor ce

locuiesc în vecinătatea imobilului, inspectorul B.D. din cadrul S.C.U.D.C. s-a

deplasat la fața locului, constatând că lucrările de construcție se execută

fără autorizație de construire. A fost întocmit proces-verbal în acest sens,

semnat de către inculpatul P.M., în cuprinsul căruia se menționează aplicarea

sancțiunii contravenționale întrucât lucrările sunt neautorizate. Martorul B.D.

declară că inculpatul P.M. nu a formulat obiecțiuni, nu a prezentat autorizația

1713/2007 și nu a susținut că lucrările sunt autorizate.

Din probele

administrate rezultă că inculpații P.M. și C.I., în perioada mai 2007 – 23

iulie 2007, au indus în eroare un număr total de nouă părți vătămate,

determinându-le să încheie contracte în calitate de promitenți cumpărători

pentru apartamente ce urmau a fi construite pe strada Aurel și să achite

avansuri în sume cuprinse între 1.000 – 58.000 euro. Inițial, au fost încheiate

contracte de rezervare, folosindu-se un model tipizat, ulterior inculpații

apelând la serviciile avocatului S.O.C., care a întocmit antecontracte de

vânzare-cumpărare sau declarații certificate privind plata avansului și titlul

cu care s-a făcut.

Actele materiale de

inducere în eroare s-au derulat după cum urmează:

aprilie 2007, soții S.M. și S.R.S., au încheiat contractul de rezervare nr. 1,

având ca obiect rezervarea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 13,

achitând suma de 3.000 euro inculpatului P.M.

Din declarațiile

părților vătămate a rezultat că încheierea contractului s-a realizat la sediul

agenției imobiliare M., unde au fost prezenți inculpații P.M. și C.I. Despre

acesta din urmă, soții S. au afirmat că a fost prezentat ca fiind asociatul sau

partenerul de afaceri al inculpatului P.M. și că avea asupra sa mai multe

documente referitoare la construcție. Martorul A.N.P., prezent la încheierea

contractului, arată că P.M., proprietar al terenului, era însoțit de o persoană

care a fost prezentată ca „reprezentant” al proprietarului și care purta

întreaga discuție, prezentând detaliile legate de lucrare.

Întrucât la

încheierea contractului de rezervare promitentul vânzător nu deținea documente

care să ateste proprietatea, părțile au convenit ca după obținerea acestora,

dar nu mai târziu de data de 26 mai 2007, să se procedeze la încheierea

antecontractului de vânzare-cumpărare. În schimb, în zilele următoare,

cumpărătorii au fost conduși la locul unde era amplasat terenul, fiindu-le

prezentat șantierul, pentru a le forma convingerea în ce privește seriozitatea

vânzătorilor și a ofertei.

La data de 25 mai

2007, la biroul avocatului S., părțile vătămate au achitat suma de 39.000 euro,

fiind întocmită declarația de la dosar. La solicitarea părții vătămate S.M.,

inculpații P.M. și C.I. au prezentat autorizația de construire nr. 1713 din 26

aprilie 2007, înmânând o copie a actului cumpărătorului. Partea vătămată

declară că a primit asigurări că toate documentele sunt în regulă, fapt

confirmat și de către avocat.

După această dată,

părțile vătămate au purtat discuții telefonice cu inculpatul P.M., constatând

că lucrările nu avansează, iar la un moment dat șantierul a fost sistat.

Motivele prezentate de inculpatul P.M. vizau dificultăți create de vecini,

nefiind înștiințați cu privire la lipsa, retragerea sau anularea autorizației

de construire. Din declarația părții vătămate S.R.S. rezultă că, având îndoieli

asupra seriozității vânzătorului, în data de 9 august 2007 s-a deplasat la

primărie, prezentând copia autorizației, ocazie cu care funcționarul de la

ghișeu i-a comunicat că este falsă, astfel că au formulat prezenta plângere

penală.

Părțile vătămate S.M.

și S.R.S. s-au constituit inițial părți civile în cauză cu suma de 43.000 euro

(la data de 27 noiembrie 2007), pentru ca în ultima ședință de judecată

constituirea lor de părți civile să se ridice la suma de 93.714 Euro, reprezentând

daune materiale,suma de 20.000 Euro reprezentând daune morale sau echivalentul

în lei a acestor sume în valută, precum și suma de 2.000 lei onorariul de

avocat ales.

2-3. La data de 10

mai 2007 au fost încheiate contractele de rezervare nr. 2 și 3, cu părțile

vătămate A.M. și C.M., fiecare dintre acestea achitând suma de 2.000 euro. La

încheierea contractelor de rezervare a fost folosit același formular tipizat,

ca și anterior. Părțile vătămate au fost conduse la șantierul de construcție,

unde în prezența martorului G.S. inculpatul P.M. le-a prezentat lucrările,

convingându-le astfel că imobilul este în curs de edificare.

Părțile vătămate au arătat

că le-au fost prezentate acte a căror legalitate nu au pus-o la îndoială, motiv

pentru care ulterior s-au deplasat la biroul avocatului S., achitând suma de

15.000 euro fiecare. Cu acel prilej, la data de 16 mai 2007, inculpatul P.M. a

semnat înscrisul denumit „Declarație”, din care rezultă plata avansului

respectiv.

Ulterior, constatând

că lucrările nu avansează, dimpotrivă, șantierul a fost închis, părțile

vătămate (care sunt rude) l-au contactat telefonic pe inculpatul P.M., primind

de fiecare dată asigurări că au intervenit probleme minore, care se vor

rezolva. Părțile vătămate declară că abia în cursul lunii septembrie 2007

inculpatul P. a admis că sunt probleme cu autorizația, iar în data de 3 octombrie

2007 s-au încheiat acte adiționale pentru părțile vătămate.

Partea vătămată C.M.

s-a constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 17.500 euro, însă prin

primirea acestei sume de la inculpatul P.M. în data de 23 noiembrie 2007, a

precizat că nu se mai constituie partea civilă în cauză.

Partea vătămată A.M. s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.500 euro, însă prin primirea

acestei sume de la inculpatul P.M. în data de 23 noiembrie 2007, a precizat că

nu se mai constituie partea civilă în cauză.

2007, partea vătămată S.A. s-a deplasat la sediul agenției W.I., în vederea

încheierii unui contract pentru cumpărarea unui apartament în imobilul de pe

strada Aurel Vlaicu. Partea vătămată s-a întâlnit cu beneficiarul construcției,

inculpatul P.M., care era însoțit de o altă persoană. Din declarația părții

vătămate, dar și a martorului T.V., rezultă că P.M. era însoțit de asociatul

său, care s-a prezentat sub numele P.I.

La sediul agenției a

fost încheiat contractul de rezervare nr. 10, folosindu-se formularul pus la

dispoziție de către cei doi inculpați și a fost încasată suma de 1.000 euro,

urmând ca ulterior să se încheie un antecontract certificat de un avocat, cu

plata unui avans. La aceeași dată, părții vătămate i-au fost prezentate schițe

și autorizația de construire nr. 1713.

La data de 24 mai

2007, partea vătămată, însoțită de martorul T.V., s-a deplasat la biroul

avocatului, unde i-a întâlnit pe inculpații P.M. și C.I. Cu acest prilej,

partea vătămată a achitat suma de 15.000 euro, fiind întocmit înscrisul denumit

„Declarație”.

Din declarația părții

vătămate rezultă că în intervalul 15 mai – 24 mai 2007, a făcut mai multe deplasări la adresa indicată și a constatat că utilajele nu lucrează, iar

ulterior au fost retrase de pe șantier. A cerut explicații inculpaților, care

au afirmat că sunt probleme legate de locul de parcare, care însă vor fi în

scurt timp rezolvate.

Ulterior, martorul T.V.

și partea vătămată S.A. au purtat convorbiri telefonice cu cei doi inculpați,

care au invocat diverse probleme minore, omițând să comunice lipsa autorizației

sau anularea acesteia. Abia în luna octombrie 2007 inculpatul C.I. a recunoscut

că P.M. are probleme, că primăria a sistat lucrările, autorizația fiind falsă.

Partea vătămată S.A. s-a

constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 16.000 euro,însă fiind-i

restituită,nu a mai formulat pretenții civile în instanță.

2007, partea vătămată R.R.I. a încheiat la sediul agenției imobiliare „L.” SRL

contractul de rezervare nr. 4, achitând inculpatului P.M. suma de 2.000 euro.

Partea vătămată arată că inculpatul P. era însoțit de asociatul său, pe nume I.,

persoană care a fost foarte explicită în privința detaliilor construcției și

care a purtat majoritatea discuțiilor.

În ziua următoare, 22

mai 2007, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpații P.M. și C.I. la biroul

avocatului S., unde a fost redactată declarația ce atesta plata sumei de 56.000

euro pentru cumpărarea unui apartament. Totodată, părții vătămate i-au fost

înmânate copii după extrasul de carte funciară și autorizația de construire,

fapt consemnat și în cuprinsul declarației.

După plata sumei

totale de 58.000 euro, constatând că lucrările s-au sistat, partea vătămată a

purtat numeroase convorbiri telefonice cu inculpatul P.M., care promitea că

lucrările vor începe în scurt timp. Nici un moment inculpatul nu i-a comunicat

că autorizația de construire nu este valabilă, că a fost retrasă sau anulată.

Partea vătămată R.R.I.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 58.000 euro sau echivalentul în

lei la data plății.

2007, inculpatul P.M. a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 5, cu

partea vătămată R.I., acesta achitând suma de 1.000 euro, fiind condus în

aceeași zi, de către cei doi inculpați, la locul viitoarei construcții, unde

era săpată o groapă, dar nu se găseau utilaje. Partea vătămată, care locuiește

în municipiul Arad, a revenit în Cluj la data de 20 iunie 2007, în vederea

semnării antecontractului la biroul avocatului S. Cu această ocazie, partea

vătămată a achitat suma de 39.000 euro cu titlu de avans, fiindu-i înmânate

copii ale actului de proprietate, schițe și autorizația de construire nr. 1713.

Partea vătămată a

declarat că majoritatea discuțiilor le-a purtat cu persoana care îl însoțea pe

inculpatul P.M., pe care l-a recunoscut în cursul cercetărilor ca fiind

inculpatul C.I.; acesta i-a dat detalii privind construcția și a identificat pe

schiță apartamentul nr. 7 pe care intenționa să-l achiziționeze.

După mai multe

amânări, în cursul lunii septembrie 2007, partea vătămată a aflat de la fiica

sa că lucrările stagnează, primind însă noi asigurări de la inculpatul P.M. cu

privire la continuarea construcției, potrivit înțelegerii inițiale.

Nici un moment partea

vătămată nu a cunoscut că autorizația de construire nu este valabilă ori că a

fost retrasă sau anulată. Acesta arată că dacă ar fi cunoscut caracterul

contrafăcut al autorizației nu ar fi încheiat contractul cu inculpatul P.M.

Partea vătămată R.I. s-a

constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro.

mandatar al părților vătămate S.A. și D.M., fiind împuternicit de către acestea

să încheie contracte având ca obiect cumpărarea unei proprietăți imobiliare.

În cursul lunii iunie

2007, S.O. a apelat numărul de telefon indicat în ziarul „P.” pentru a discuta

cumpărarea unui apartament pe strada Aurel Vlaicu, persoana recomandându-se cu

numele I. Primele discuții s-au purtat cu această persoană, care a precizat că

se ocupă de vânzare, proprietar fiind P.M.

La data de 27 iunie

2007, S.O., în calitate de mandatar al părților vătămate, a încheiat

antecontractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul cu nr. 10, achitând cu

titlu de avans suma de 46.000 euro. Actul a fost redactat la biroul avocatului S.,

menționându-se în cuprinsul acestuia faptul că lucrarea se efectuează în baza

autorizației de construire nr. 1713. Totodată, i-au fost înmânate copii după

actele de proprietate și autorizația de construire. S.O. precizează că acestea

i-au fost înmânate de persoana pe nume I., care a executat copii la cererea

inculpatului P.M.

Numitul S.O., în

calitate de reprezentant al părților vătămate, a formulat pretenții civile în

sumă de 46.000 euro, însă suma a fost restituită și nu a mai formulat pretenții

civile în instanță.

iulie 2007, partea vătămată Ț.I., s-a deplasat la sediul agenției imobiliare „C.C.”,

în vederea achiziționării unui apartament în imobilul situat pe strada Aurel

Vlaicu, urmare a anunțului identificat pe site-ul ziarului „P. de la A la Z”.

Partea vătămată a declarat

că agentul imobiliar i-a înmânat o copie a autorizației de construire nr. 1713/2007

și l-a însoțit pentru vizionare.

În data de 23 iulie

2007, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul P.M., care era însoțit de

inculpatul C.I., la biroul avocatului S.C., unde a fost încheiat un

antecontract, fiind achitată suma de 14.000 euro. Cu această ocazie, părții

vătămate i-au fost prezentate din nou autorizația de construire și contractul

de execuție, acte care i-au format convingerea că oferta este serioasă și în

lipsa cărora partea vătămată afirmă cu nu ar fi încheiat contractul.

Totodată, inculpatul P.M.

a asigurat-o pe partea vătămată că lucrările vor fi demarate până cel târziu în

10 august 2007.

La data de 1 august

2007, partea vătămată a mai achitat suma de 7.800 euro, suma totală plătită

fiind de 21.800 euro.

Constatând că

lucrările nu au început și având suspiciuni asupra seriozității inculpatului,

partea vătămată a verificat la primărie, constatând că autorizația prezentată

este falsă.

La data de 14 august

2007, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului P.M. și

i-a solicitat acestuia restituirea avansului. La data de 31 august 2007,

inculpatul P.M. a virat în contul părții vătămate suma de 5.000 euro pentru a

evita tragerea sa la răspundere penală.

Partea vătămată Ț.I. s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.800 euro, însă fiindu-i

restituită respectiva sumă, nu a mai formulat pretenții civile în instanță.

23 iulie 2007, a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între

inculpatul P.M. și martora C.B.E., care aflase de oferta imobiliară prin

intermediul părții vătămate S.M.

La semnarea

antecontractului, a fost achitată suma de 1.000 euro cu titlu de avans, la

biroul avocatului S.C. Martora C.B.E. declară că l-a contactat pe inculpatul P.M.,

care pentru discuțiile privitoare la cumpărarea imobilului l-a indicat pe

„consilierul” său, I., recunoscut de martoră în persoana inculpatului C.I.

Acesta era cel care i-a prezentat oferta și care a însoțit-o apoi la biroul

avocatului pentru redactarea actului.

Martora arată că nu i

s-a prezentat autorizația, însă în cuprinsul antecontractului s-a menționat

numărul acesteia și că în zilele următoare s-a gândit să verifice dacă actul

este emis de primărie. În urma verificărilor, a constatat că numărul de

înregistrare nu a fost încă atribuit vreunui act, astfel că împreună cu partea

vătămată S.M. s-a prezentat la primărie, prezentând copia pe care acesta o

deținea, ocazie cu care funcționarul a afirmat că actul este contrafăcut.

Martora l-a întâlnit

pe inculpatul P.M., i-a adus la cunoștință cele aflate și i-a solicitat

restituirea avansului, fapt cu care acesta a fost de acord, procedându-se la

distrugerea exemplarului deținut de martoră.

C.B.E. a arătat că

întrucât paguba i-a fost recuperată nu formulează pretenții civile și nu

dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, astfel că

s-a procedat la ascultarea sa în calitate de martor.

Sumele dobândite în

mod injust în modalitatea descrisă mai sus au fost folosite de către inculpatul

P.M. pentru a achita, în parte, prețul terenului, existând la dosarul cauzei

ordine de plată valutare și pentru plata serviciului prestat de către

constructor. Inculpatul susține că pentru ajutorul acordat de către inculpatul

C.I. i-a achitat acestuia suma de aproximativ 16.000 euro, iar restul sumelor

încasate au fost folosite pentru restituirea unor împrumuturi, pentru acordarea

unor împrumuturi sau pentru nevoi personale.

Cu toate că prin

prezentarea ordinelor de plată valutare inculpatul P.M. tinde să dovedească

folosirea cu bună-credință a sumelor, câtă vreme au fost destinate pentru

achitarea prețului terenului, plata s-a făcut în folosul personal al inculpatului,

pentru menținerea în patrimoniul său a terenului.

Inculpatul C.I. a

contestat încasarea sumei de 16.000 euro, susținând că i-au fost achitate sume

cuprinse între 8-9.000 euro.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu plângerile și

declarațiile părților vătămate, înscrisuri ce atestă încheierea

antecontractelor de vânzare-cumpărare, copii ale ziarului Piața de la A la Z,

anunțul de promovare pe contul P.I., proces-verbal de cercetare la fața locului

întocmit de organele de poliție și planșa foto anexă, declarațiile martorilor,

toate coroborate cu declarațiile inculpaților.

Reținând că din

probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpaților P.M. și

C.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatului V.V. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen., instanța de

fond a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea.

La individualizarea

sancțiunilor penale, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

A apreciat instanța

fondului că în raport de gradul de pericol social concret al faptelor comise,

modalitatea de comitere a faptelor și consecințele produse, scopul educativ și

preventiv al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate, fapt

pentru care a dispus față de toți inculpații executarea pedepselor în regim

penitenciar.

Sub aspectul laturii

civile, instanța de fond a admis cererea formulată de partea civilă R.R. și a

dispus obligarea în solidar a inculpaților P.M. și C.I. la plata sumei de

58.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de

despăgubiri civile.

De asemenea, s-a

admis în parte cererea formulată de părțile civile S.M. și S.R. și au fost

obligați inculpații P.M. și C.I. să plătească în solidar suma de 39.000 euro cu

dobânda anuală efectivă DAE de 9,12 % de la data de 25 mai 2007 la data

efectuării plății.

S-a respins cererea

acestor părți civile de acordare a daunelor morale, apreciind instanța de fond

că nu se justifică, acordarea acestora echivalând cu o îmbogățire fără justă

cauză.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel, în termenul legal, prevăzut de art. 363 C. proc. pen.,

inculpații C.I., V.V., P.M. și părțile civile S.R.S. și S.M.

Părțile civile nu au

depus motive de apel în extenso și au arătat că atacă atât latura penală cât și

latura civilă.

În apelul său

inculpatul C.I. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa iar

în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86

1

C.

pen.

Apelantul inculpat P.M.,

la fel a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și ridicarea sechestrului

asigurator instituit asupra imobilului, față de împrejurarea că de la data

instituirii sechestrului și până la data soluționării apelului s-a

tranzacționat cu părțile vătămate, dovezile fiind depuse la dosar.

Apelantul inculpat V.V.

a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse

într-un cuantum redus iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată

conform art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr.

154 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de către părțile civile S.M. și S.R.S. și inculpatul V.V., împotriva

sentinței penale nr. 269 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 189 C.

proc. pen., a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 300 lei

onorariu pentru apărător din oficiu pentru inculpatul V.V. ce s-a avansat din

fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul V.V. la plata cheltuielilor judiciare

avansate de către stat în sumă de 1.000 lei din care suma de 300 lei reprezintă

onorariu avocațial, iar pe părțile civile S.M. și S.R.S. la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare.

2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către inculpații P.M.

și C.I. împotriva Sentinței penale nr. 269 din 15 iunie 2010 a Tribunalului

Cluj pe care a desființat-o numai cu privire la soluționarea laturii penale și

judecând în aceste limite.

A condamnat pe

inculpatul P.M., la pedepsele de:

- 3 ani și 6 luni de

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (2), (3), (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 40 C. pen. și art. 74, 76 C. pen.

- o lună de

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită

de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 40 C. pen. și art. 74

și 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani și 6 luni de închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni de

închisoare aplicată inculpatului P.M. prin Sentința penală nr. 1352 din 13

octombrie 2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca și a dispus executarea acesteia

alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, în final execută 3 ani

și 10 luni de închisoare cu executare în regim de detenție.

A făcut aplicarea art.

71 și a art. 64 lit. a) și teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive

începând cu data de 11 octombrie 2007 până la data de 14 februarie 2008.

A condamnat pe

inculpatul C.I., la pedepsele de:

- 3 ani și 4 luni de

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 C. pen.

- o lună de

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită

de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74,76 lit. e) C.

pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul C.I. să execute pedeapsa mai grea de 3 ani și 4 luni de închisoare

cu executare în regim de detenție.

A făcut aplicarea art.

71 și a art. 64 lit. a) și teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen.. a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive

începând cu data de 16 octombrie 2007 până la data de 14 februarie 2008.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate, inclusiv cele referitoare la luarea

măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea prin instituirea

sechestrului asigurător, respectiv a inscripției ipotecare asupra terenului

situat în Cluj-Napoca, str. Aurel Vlaicu, înscris în C.F. Cluj-Napoca, nr. 150096,

cu nr. top. 14950/2 deținut în proprietate de către inculpatul P.M.

În baza art. 192 alin.

(3) C. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de apelurile inculpaților P.M.

și C.I. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că probele administrate

pe parcursul procesului penal confirmă în mod neechivoc atât starea de fapt cât

și vinovăția inculpaților.

Cu ocazia

soluționării apelurilor, instanța de apel a procedat la audierea inculpaților P.M.,

C.I., V.V. și a martorilor A.M.A., L.B.N., G.S., N.A.S., A.M. și B.Z.

De asemenea, a fost

admisă și administrată și proba cu înscrisuri solicitată de inculpați constând

în următoarele acte: tranzacție, copie autorizație de construcție nr. 954 din

12 august 2011, aviz emis de Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și

urbanism a Municipiului Cluj Napoca.

Reține instanța de

prim control judiciar că probele administrate în apel nu modifică situația de

fapt stabilită de instanța fondului, apreciind în acest fel că vinovăția

inculpaților a fost în mod indubitabil dovedită iar solicitarea inculpaților P.M.

și C.I. de achitare de orice penalitate apare ca lipsită de fundament.

Cu privire la

inculpatul C.I. reține instanța de apel că sub aspectul laturii obiective a

infracțiunii de înșelăciune, acțiunea de inducere în eroare s-a concretizat

prin folosirea de mijloace frauduloase constând în prezentarea de către

inculpat a autorizației de construcție nr. 1713 din 26 aprilie 2007 înscris

oficial contrafăcut prin desfășurarea de manopere dolosive de natură a crea o

falsă reprezentare a realității și prezentându-se sub nume sau calități

mincinoase cu prilejul încheierii și executării contractelor de rezervare și

antecontractelor de vânzare-cumpărare.

Sub aspectul laturii

subiective se apreciază că inculpatul C,I. a acționat cu intenție directă, el

fiind conștient că desfășura o activitate de inducere în eroare și că prin

aceasta cauzează o pagubă, urmare pe care a dorit-o.

Și cu privire la

infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., reține instanța de

apel că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

rezultând din materialul probator că inculpatul C.I. a folosit la încheierea

contractelor de rezervare și antecontractelor de vânzare-cumpărare autorizația

de construire nr. 1713 din 26 aprilie 2007 deși știa că este falsă, acționând

deci cu intenție directă, forma de vinovăție caracteristică a infracțiunii de

uz de fals.

Și în cazul

inculpatului P.M., reține instanța de prim control judiciar că sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, modul

în care a acționat, activitățile desfășurate de acesta conducând la concluzia

că a cunoscut tot timpul că autorizația de construcție este falsă.

Reține instanța de

prim control judiciar că în perioada mai-august 2007, inculpatul P.M. în mod

repetat, prin folosirea de mijloace frauduloase constând în prezentarea

autorizației de construire nr. 1713 din 26 aprilie 2007, înscris oficial

contrafăcut, precum și prin desfășurarea de manopere dolosive, de natură a crea

o falsă reprezentare a realității, cu prilejul încheierii și pe parcursul

executării de contracte de rezervare și antecontracte de vânzare-cumpărare

având ca obiect vânzarea de apartamente viitoare în imobilul ce se promite a fi

edificat pe str. Aurel Vlaicu, a indus în eroare un număr de nouă părți

vătămate în scopul obținerii de foloase materiale injuste și producând acestora

o pagubă totală de 258.500 euro, reprezentând în echivalent în lei 853.050 lei.

De asemenea, se

reține că inculpatul P.M. a folosit în scopul determinării părților vătămate la

încheierea convențiilor, un înscris oficial, cunoscând că acesta este fals,

acționând în acest mod cu intenție directă.

Ca atare, a apreciat

instanța de apel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave și uz de fals iar

apărările sale în sensul achitării nu sunt în măsură să determine adoptarea

unei soluții de achitare.

A apreciat însă

instanța de prim control judiciar că sunt întemeiate apelurile declarate de

inculpații P.M. și C.I. sub aspectul criticilor referitoare la netemeinicia

pedepselor aplicate sens în care a redus pedepsele aplicate acestora însă a

reținut că față de gravitatea faptelor comise și consecințele acestora se

impune menținerea modalității de executare, respectiv cea referitoare la

executarea în penitenciar.

Cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului V.V. a reținut instanța de apel că a fost corect

dozată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, așa

încât a considerat că apelul declarat de inculpat este nefondat.

Reține, de asemenea,

instanța de apel că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată,

criticile formulate de părțile civile S.M. și S.R.S. fiind apreciate ca nefondate.

Se reține că în mod

corect instanța de fond a dispus obligarea inculpaților P.M. și C.I. la plata

sumei de 39.000 euro sau echivalentul în lei cu dobânda aferentă, restul

sumelor solicitate de părțile civile S.M. și S.R.S. fiind considerate ca nejustificate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații V.V., C.I. și P.M., în termenul legal de

10 zile prevăzut de art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat P.M.

a invocat în susținerea recursului său cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 12 și 14 C. proc. pen.

Criticile formulate

din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 și 10 C.

proc. pen., se referă la faptul că deși a solicitat efectuarea unei expertize

tehnice în construcții pentru a stabili dacă proiectul demarat era sau nu

realizabil și în ce măsură prețurile convenite cu părțile civile erau realiste

și dacă acopereau costurile, însă nici instanța de fond și nici de prim control

judiciar nu au admis această probă, care, în opinia apărării ar fi condus la

concluzia că latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune lipsește, iar o

soluție de achitare sub acest aspect era inevitabilă.

În raport de aceste

argumente, apărarea inculpatului P.M. solicită casarea celor două hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Un alt motiv pentru

care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în opinia apărării este

determinată de existența unei contradicții între motivarea sentinței și

dispozitivul acesteia.

Sub acest aspect, se

arată că deși cu privire la acest inculpat instanța de fond reține că este

cunoscut cu antecedente penale, în dispozitivul sentinței a reținut incidența

dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., firesc fiind a se reține dispozițiile

art. 74 lit. b) C. pen., această situație vizând stăruința depusă de inculpat

în vederea recuperării prejudiciului.

În subsidiar,

apărătorul inculpatului P.M. a solicitat casarea celor două hotărâri și

pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune întrucât nu a

existat nici o acțiune de inducere în eroare a celorlalte părți contractante în

scopul obținerii unor foloase materiale în mod injust, cât și cu privire la

infracțiunea de uz de fals arătând că nu a cunoscut că autorizația de

construcție este falsă.

Criticile formulate

de inculpatul P.M. se referă și la omisiunea instanțelor inferioare de a reține

incidența dispozițiilor art. 74

1

C. pen., având în vedere stăruința

depusă de inculpat pentru acoperirea prejudiciului, sens în care solicită

reținerea acestor dispoziții legale cu consecințe asupra naturii sancțiunii

penale și a cuantumului acesteia.

Este criticată, de

asemenea, încadrarea juridică a infracțiunii d