ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
cererii de contestație în anulare de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 ianuarie 2012, a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva
deciziei penale nr. 52 din 16 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 10707/306/2009.
În motivarea
demersului său, contestatorul, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 386
lit. a), lit. b) și lit. c) C. proc. pen., a arătat că, la data la care s-a
judecat cauza de către instanța de recurs, nu s-a putut prezenta din motive
medicale și a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre această
imposibilitate.
S-a mai
arătat în motivarea cererii că nu a avut posibilitatea să fie reprezentat de un
apărător ales, acesta din urmă neprezentându-se la nici un termen de judecată,
că nu a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu a fost
ascultat de instanța de recurs.
Cererea de
contestație în anulare este inadmisibilă, pentru cosiderentele ce se vor arăta
în continuare:
Prin sentința
penală nr. 214 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, inculpatul
P.D. a fost condamnat la pedeapsa de:
- 3 ani 6
luni închisoare pentru infracțiunea continuată de înșelăciune, și la pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.
292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 cu aplicarea art. 74 lit. a), și a
art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de:
- 2 luni
închisoare pentru infracțiunea continuată de fals în declarații.
În baza art.
86 raportat la art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin
sentința penală nr. 150 din 3 martie 2010 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin
decizia penală nr. 230 din 22 septembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, și a fost
descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente,
de 1 an închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 84
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, și de 3 ani închisoare, pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
A constatat
că infracțiunile comise în cauza de față sunt concurente cu infracțiunile
pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 150/2010 a
Judecătoriei Sibiu și în consecință:
În baza art.
36, 34, 35 C. pen. au contopite pedepsele de 1 an închisoare și 3 ani
închisoare cu pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre (de 3 ani 6 luni ani
închisoare și pedeapsa complementară și de 2 luni închisoare), urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare, sporită
la 4 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani
după executarea pedepsei principale.
În baza art.
71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art.
14, 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON
daune morale către partea civilă C.l.; s-a constatat că părțile civile M.I.C.
și H.N., au renunțat la pretențiile civile formulate, iar C.l., a renunțat la
restul pretențiilor civile solicitate.
Au fost
respinse pretențiile formulate de partea civilă F.V.
În baza art.
193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli
judiciare către partea civilă C.l. și la plata sumei de 2.700 RON cheltuieli
judiciare către partea civilă H.N.
În baza art.
191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 RON
cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat. Onorariul avocatului din oficiu
a stabilit a se suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
A fost admisă
cererea formulată de M.I.C. și în baza art. 199 C. proc. pen., și a dispus
scutirea acesteia de plata amenzii aplicate prin încheierea penală 03 noiembrie
2010.
În considerente,
prima instanță a reținut că, în cursul anului 2006, inculpatul P.D. a solicitat
Primăriei orașului Cisnădie, eliberarea unei autorizații de construcție mansardă
pe blocul R, scările A și B situat pe strada M. din orașul Cisnădie, județul Sibiu.
În data de 10 iunie 2006, Primăria Cisnădie a eliberat autorizația prin care l-a
autorizat pe inculpat să construiască opt apartamente la mansarda blocului R.
După obținerea
autorizației de construire dar înainte de finalizarea apartamentelor, inculpatul
P.D. a încheiat în formă autentică mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare,
unele prin care a vândut aceleași apartamente altor persoane decât promitentul cumpărător
inițial.
Împotriva sentinței
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă F.V. și inculpatul
P.D.
Prin decizia penală
nr. 51/A/2011 din 22 martie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, a fost
admis apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței
penale nr. 244 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, sub aspectul
cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, săvârșită
în formă continuată și sub aspectul despăgubirilor civile la care a fost obligat
inculpatul în favoarea părții civile C.l., și în consecință:
Rejudecând cauza
în aceste limite, instanța de control judiciar a descontopit pedepsele aplicate
inculpatului în elementele componente:
- 1 an închisoare,
3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară și 2 luni
închisoare.
A înlăturat sporul
de 6 luni închisoare aplicat prin sentința apelată. A menținut dispozițiile privitoare
la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare,
aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 150 din 3 martie 2010 a Judecătoriei
Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 230 din 22 septembrie 2010 a Tribunalului
Sibiu, precum și cele referitoare la descontopirea pedepsei rezultante în elementele
ei componente, astfel cum s-a menționat în sentința atacată.
A majorat pedeapsa
aplicată inculpatului P.D. pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată
prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)
și (42) C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. la 5 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a,
lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
A menținut pedeapsa
aplicată aceluiași inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații
în formă continuată.
A menținut dispozițiile
referitoare la concursul de infracțiuni în legătură cu faptele pentru care inculpatul
a fost condamnat prin sentința penală nr. 150/2010 a Judecătoriei Sibiu și în consecință:
În temeiul
art. 36, 34, 35 C. pen. a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 3 ani închisoare,
cu pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre: de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară
și 2 luni închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de
5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de
art. 74 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea
pedepsei principale.
În temeiul
art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de
art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul
art. 14, 346 C. proc. pen., a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă
C.l.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
A respins cererea
de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul P.D. și, în consecință,
a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul P.D. împotriva aceleiași sentințe.
A respins ca nefondat
apelul declarat de partea civilă F.V. împotriva aceleiași sentințe.
L-a obligat inculpatul
apelant P.D. să achite intimatului H.N. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare.
A obligat partea
civilă F.V. să achite statului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
L-a obligat pe
inculpatul apelant să achite statului suma de 450 RON cheltuieli judiciare, din
care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu urma fi suportat
din fondurile Ministerului Justiției
Împotriva acestei
decizii inculpatul a formulat recurs; prin decizia penală nr. 52 din 16 ianuarie
2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul
nr. 10707/306/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
P.D. împotriva deciziei penale nr. 51/A/2011 din 22 martie 2011 a Curții de Apel
Alba lulia, secția penală.
Recurentul inculpat
a fost obligat a plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei
din urmă decizii, condamnatul P.D. a formulat cererea de contestație în anulare
de față, cerere care, examinată, cu precădere, în raport cu prevederile art. 391
C. proc. pen., se apreciază a fi inadmisibilă pentru considerentele ce succedă.
Art. 386 C. proc.
pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație
în anulare, între altele, și în cazul în care:
a) procedura de
citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs
nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea
dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a
fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această
împiedicare;
e) când, la judecarea
recursului inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie,
potrivit art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin. (1).
Potrivit art.
391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este
făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația
este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației
se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația
și dispune citarea părților interesate.
Analizând cererea
de contestație în anularea de față în raport cu motivele invocate de contestator,
Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici unul din cazurile invocate
de acesta.
Astfel, recursul
declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 51/A/2011 din 22 martie
2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 mai 2011.
Pentru primul
termen de judecată în recurs - 12 septembrie 2011, inculpatul a lipsit, cauza amânându-se
la cererea acestuia pentru angajare de apărător, pentru data de 24 octombrie 2011
inculpatul primind termen în cunoștință, întrucât pe dovada de îndeplinire a procedurii
de citare, acesta a semnat pesonal.
Potrivit art.
291 alin. (3) C. proc. pen. părții care i se îmânează în mod legal citația pentru
un termen de judecată nu mai este citată petru termenele ulterioare, astfel primul
motiv al cererii de contestație în anulare - întemeiat pe dispozițiile art. 386
alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - nefiind incident în cauză, inculpatul având, pe
tot parcursul desfășurării procesului în recurs, cunoștință de termenele acordate.
Nici motivul prevăzut
de art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu este incident în cauză. Pentru termenul
de judecată din 16 ianuarie 2012, la dosarul cauzei nu au fost depusă nici o cerere
din partea inculpatului de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare
din motive medicale și nici cererea de contestație nu a fost însoțită de dovezi
în acest sens. Astfel din practicaua deciziei penale contestate din 16 ianuarie
2012 - reiese că în timpul ședinței de judecată, (în recurs) la dosarul cauzei a
fost depusă o cerere formulată de dl. avocat H.S.C., prin care solicită instanței
să ia act de rezilierea contractului de asistentă juridică cu recurentul inculpat
P.D., reziliere intervenită la data de 14 ianuarie 2012.
La 15 ianuarie
2012, prin fax, inculpatul a trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere
prin care aducea la cunoștință instanței că la 14 ianuarie 2012 a fost reziliat
contractul de asistență juridică cu avocatul H.S.C., solicitând termen pentru a
lua cunoștință cu apărătorul desemnat din oficiu; totodată cererea a fost însoțită
de motivele de recurs.
Instanța de recurs
a cunoscut această situație și a apreciat că nu se impunea acordarea unui nou termen
de judecată.
Cu privire la
cel de al treilea motiv - când, la judecarea recursului inculpatul prezent nu a
fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie, potrivit art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin. (1), Înalta Curte constată
că nici acesta nu este incident.
Textul de lege
vorbește de ascultarea inculpatului atunci acând acesta este prezent și când ascultarea
sa este obligatorie.
Inculpatul nu
s-a prezentat la nici un termen de judecată în recurs, iar audierea acestuia (după
cum în mod corect a constatat și instanța de recurs) nu era obligatorie.
Așa fiind, cererea
de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului,
potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către
stat, în sumă de 100 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva deciziei
penale nr. 52 din 16 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 10707/306/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei
de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
9 ianuarie 2013.