ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din data de 30 martie 2012 , pronunțată de Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu și la solicitarea procurorului, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu:

a) în cazul inculpatului S.F., din infracțiunea de:

- înșelăciune în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de:

- înșelăciune în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen.

b) în cazul inculpatei C.F., din infracțiunea de:

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin.(1) și pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 27 acte materiale), în infracțiunea de:

- înșelăciune sub formă continuată -prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- în baza art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune sub formă continuată și în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate acestui inculpat durata reținerii din data de 26 februarie 2005.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- în baza art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune sub formă continuată, iar potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. i-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei menționată mai sus, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor, a căror nerespectare, au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile A.V. și în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile A.S. și au fost obligați inculpații după cum urmează:

inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale;

inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale;

inculpații S.F. și C.F., să plătească, în solidar, părții civile suma de 500 euro, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, pretențiile părții civile cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea civilă B.C.V. a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile C.D. și l-a obligat pe inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse, ca neîntemeiate acțiunile civile ale părților civile C.M., D.T. și F.C.

S-a luat act de faptul că partea civilă G.M.C. a renunțat la pretențiile civile formulate, s-a constatat că partea vătămată M.I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost respinsă, ca tardivă, acțiunea civilă a părții civile N.D.M.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile P.D. și a obligat-o pe inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 1.300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiți de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiți de partea civilă pentru cazarea la hotel, în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale încasate de inculpată în locul părții civile pentru munca prestată de aceasta, fiind respinse, ca neîntemeiate și nedovedite, celelalte pretențiile ale părții civile cu titlu de daune materiale și morale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile P.E. și au fost obligați inculpații S.F. și C.F., în solidar, să plătească părții civile suma de 500 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, fiind respinse, ca neîntemeiate, pretențiile părții civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, acțiunea civilă, a părții civile P.V. și a fost obligată inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile F.V. (fostă P.) și au fost obligați inculpații S.F. și C.F., în solidar, să plătească părții civile suma de 50 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile S.V.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile S.M. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 400 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile Ș.I. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile S.I.M. și a fost obligată inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 100 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile T.C.C. fiind obligați inculpații după cum urmează:

- inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 1.300 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiți de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiți de partea civilă pentru cazarea la hotel, în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale, încasate, de inculpată în locul părții civile pentru munca prestată de aceasta, respingându-se ca neîntemeiate și nedovedite celelalte pretențiile ale părții civile cu titlu de daune materiale și morale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile T.M.C., s-a constatat că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, s-a luat act de faptul că partea civilă G.A. a renunțat la pretenții, de asemenea, s-a luat act de faptul că partea civilă G.C.A. a renunțat la pretenții.

Conform art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile U.A. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, de asemenea, în temeiul acelorași dispoziții legale s-a admis și acțiunea civilă a părții civile U.D., fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile P.B.M. (fostă B.) și au fost obligați inculpații după cum urmează:

- inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 325 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 25 euro costul cazării la hotel, în lipsa rezervării făcute de inculpați, 100 euro costul transportului în Grecia, până în localitatea unde a fost trimisă de inculpată, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile C.C. fiind obligați inculpații după cum urmează:

inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 250 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, sumă primită de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

S-a constatat că partea vătămată P.I.C.  nu s-a constituit parte civilă în cauză, că partea vătămată P.D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar conform art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile S.C.R. fiind obligați inculpații după cum urmează:

inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, sumă primită, de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

S-a constatat că părțile vătămată S.S., H.V. nu s-au constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că părțile vătămate I.S., B.K., S.G., nu s-a constituit parte civilă în cauză și potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile A.M. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile sumele de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 1.000 RON, cu titlu de daune materiale, ultima sumă reprezentând contravaloarea călătoriilor făcute de partea civilă de la Târnăveni la Tg-Mureș, pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, precum și a îmbrăcămintei și hranei cumpărate pentru a pleca în Grecia, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile G.V. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 20 RON, cu titlu de daune materiale.

Conform art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile V.R. și a fost obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 20 RON, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile C.C. și a fost obligat pe inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

S-a luat act de faptul că partea civilă C.T.E. a renunțat la pretenții, și, potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, acțiunea civilă, a părții civile M.L. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 175 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra sumei de 615 euro, ridicată de la inculpatul S.F., sumă depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureș cu dovada seria XX nr. X1. din data de 6 aprilie 2005, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părților civile și în situația nefolosirii sumei respective, conform destinației menționate în baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform culpei procesuale a fiecăruia.

Pentru a pronunța această soluție în cauză, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - S.T. Mureș din data de 19 decembrie 2008, emis în Dosarul nr. 68/D/P/2005, s-a dispus:

I. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M.E. și S.F., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dar și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reținut că, inculpatul S.F., în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, în condiții avantajoase, în străinătate, a indus în eroare părțile vătămate: A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., S.V., S.M., Ș.I., S.N.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., U.A., U.D., B.M., C.C., P.M.C., P.D.I., S.C.R., S.S., H.V., I.S., B.K., B.S.L., S.G., A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.C. și M.L., de la care a obținut, astfel, acordul să plece în excursiile organizate de societatea comercială, pe care o conducea, obținând, în acest fel, foloase materiale injuste și pricinuind pagube părților vătămate, care au plătit inculpatului diverse sume de bani, pentru a obține locurile de muncă promise.

Referitor la inculpata C.F. s-a reținut că aceasta, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceeași perioadă, prin intermediul coinculpatului S.F., în baza unei înțelegeri, prealabile, cu acesta, a racolat mai multe persoane, din România, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, bine plătite, în Grecia, persoane de la care, după ce au ajuns în această țară, inculpata a încasat diverse sume de bani, după care Ie-a plasat la diferite locuri de muncă, aici fiind vorba de părțile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., Ș.I., S.N.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., B.M., C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R., S.S. și S.G., unde au fost supuse exploatării prin muncă.

Din analiza lucrărilor și materialului dosarului instanța a reținut următoarele cu privire la starea de fapt: în toamna anului 2004, inculpatul S.F. a purtat mai multe discuții cu numita M.E., o cunoștință de-a sa, căreia i-a cerut relații despre persoane din străinătate, care l-ar putea sprijini în plasarea forței de muncă, știind faptul că respectiva, M.E., a lucrat la o firmă cu un asemenea profil de activitate, respectiv plasarea forței de muncă, în străinătate.

Întrucât numita M.E. cunoștea numărul de telefon, din Grecia, al inculpatei C.F., pe care-l primise, cu mai mulți ani în urmă, de la o persoană a cărei identitate nu și-a mai adus-o aminte, a transmis acest număr inculpatului S.F. Sus-numita i-a mai spus inculpatului că, din cunoștințele sale, inculpata C.F. (pe care o cunoștea cu apelativul de „C.") avea în Grecia un birou, prin care se ocupa cu plasarea forței de muncă.

După ce a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatei C.F., inculpatul S.F. a contactat-o pe aceasta și a primit confirmarea că era angajata, unei firme de plasare a forței de muncă, în Grecia, precum și promisiunea de a-l ajuta, în schimbul unui comision, să le găsească oamenilor, pe care urma să-i găsească, în România, inculpatul și să-i trimită în Grecia, locuri de muncă în agricultură, pentru bărbați sau familii întregi, ori menaj, pentru femei singure.

Inculpata C.F. a redactat, pe calculator, o ofertă de locuri de muncă, în care a precizat comisionul pe care urma să-l încaseze, pentru intermedierea locurilor de muncă, respectiv câte 150 de euro pentru fiecare persoană, ce urma a fi trimisă în Grecia de către inculpatul S.F.

După discuțiile purtate cu inculpata C.F., inculpatul S.F. a început demersurile, pentru racolarea de persoane doritoare să meargă, în Grecia, la muncă, urmând ca, după racolare, acestea să fie trimise în Grecia, iar acolo să fie preluate de inculpata C.F., care trebuia să le găsească locuri de muncă.

De precizat că inculpatul S.F. înființase, încă din anul 1992, SC F.T. SRL, societate care avea ca principal obiect de activitate turismul. În anul 1999, inculpatul a cesionat părțile sociale, pe care le deținea, la societatea susmenționată celor doi fii ai săi, M.S. și S.F. În anul 2002, S.F. s-a retras din societate și și-a înființat una nouă, SC F.T. SRL rămânând doar lui M.S. În realitate, cel care s-a ocupat, efectiv, de activitățile derulate, prin această societate a fost inculpatul S.F., în baza unei procuri autentice, date de M.S.

Începând cu anul 2003, inculpatul S.F. a început o colaborare cu numitul S.I., care înființase SC E.S. SRL, societate având ca obiect de activitate plasarea forței de muncă, în străinătate. Cu toate eforturile depuse de inculpatul S.F. nu s-a reușit obținerea pe numele SC E.S. SRL a acreditărilor necesare, din partea autorităților române, pentru ca societatea să poată desfășura activitatea de plasare a forței de muncă, în străinătate. Cu toate acestea, inculpatul S.F. a dat anunțuri, la mica publicitate, referitoare la recrutarea de persoane, în vederea trimiterii lor, la muncă, în Spania, Anglia și Grecia.

În baza anunțurilor la mica publicitate făcute de inculpatul S.F., în toamna anului 2004, mai multe persoane s-au prezentat la adresa indicată, în anunț pentru contactarea inculpatului și solicitarea de relații suplimentare. Adresa indicată era, de fapt, sediul social al SC F.T. SRL în acest fel inculpatul S.F. și-a creat o bază de date, cu sute de persoane doritoare să meargă la muncă, în străinătate; persoane care au depus la sediul societății, conduse de inculpat, câte un dosar conținând mai multe formulare. În discuțiile purtate cu persoanele respective, inculpatul S.F. Ie-a prezentat acestora ofertele de locuri de muncă, asigurându-le că le va rezolva locuri de muncă, avantajoase.

Referitor la inculpata C.F., de precizat că, în luna ianuarie 2004, aceasta a obținut prin intermediul SC I. SRL Tg-Mureș un contract de muncă în Grecia. În baza contractului respectiv inculpata a plecat în Grecia, însă, odată ajunsă acolo, a constatat că a fost indusă în eroare de reprezentanții firmei, care au recrutat-o, nefiindu-i asigurat locul de muncă promis din România. Nemaiavând bani asupra sa, inculpata a început să lucreze ocazional, profitând și de faptul că știa limba engleză, reușind, după un timp, să se redreseze financiar. În toamna anului 2004, inculpata a cunoscut un cetățean grec care, conform afirmațiilor sale, ar fi angajat-o, pentru a se folosi de cunoștințele sale de limbi străine, cetățeanul grec spunându-i că este în derularea formalităților pentru deschiderea unui birou de plasarea forței de muncă, provenită din străinătate. În acest fel, inculpata a luat cunoștință cu specificul activității de plasare în Grecia a forței de muncă din străinătate, ocupându-se, efectiv, de aceste activități, care au constat în traducerea discuțiilor, purtate cu persoanele care urmau să fie plasate la muncă, conducerea lor la gări și autogări, pentru a fi expediate la locurile de muncă respective, cumpărarea biletelor de călătorie și îndrumarea persoanelor spre locurile unde aveau să muncească.

Revenind la inculpatul S.F., de arătat că activitatea de racolare a persoanelor pentru a fi trimise în Grecia s-a desfășurat, în concret, astfel:

A contactat, telefonic, mai multe persoane, care-și depuseseră deja dosarele și, sub pretextul că nu mai sunt disponibile locuri de muncă, în Spania, Ie-a oferit posibilitatea unor locuri de muncă în Grecia, la cules de portocale, asigurând persoanele respective că, dacă acceptau oferta, urmau să aibă asigurate în Grecia cazare și masă, precum și câștigul de circa 30 de euro, pe zi, pentru munca prestată, cu posibilitatea de a ajunge chiar la 50 de euro, pe zi. A mai asigurat persoanele respective că li se vor încheia contracte de muncă. În schimbul serviciului pe care urma să-l facă, inculpatul solicita, de la fiecare persoană, plata unui comision de 200 euro, către firma pe care o conducea, iar pentru persoana care urma să aștepte doritorii în Grecia, și să-i plaseze la muncă, un comision de 150 euro, de persoană. Pentru a le întări convingerea, Ie-a prezentat oferta, de locuri de muncă, din Grecia ce-i fusese trimisă de inculpata C.F.

Cu privire la suma de 200 de euro ce trebuia plătită, și a fost plătită de fiecare persoană, firmei pe care o conducea inculpatul, acesta a precizat că banii erau necesari, deoarece plecarea persoanelor se urma a realiza sub forma unei excursii organizate de SC F.T. SRL, pentru a nu mai fi nevoie ca fiecare persoană să aibă asupra sa suma de 500 euro să-i prezinte la vamă (conform reglementărilor legale vamale din acea perioadă).

În plus, pentru a-și dovedi buna-credință și a câștiga încrederea persoanelor cu care a discutat, inculpatul S.F. Ie-a promis acestora că, în cadrul celor 200 euro pe care-i vor plăti, urmau să aibă asigurate patru nopți de cazare, la un hotel din Atena, unde puteau sta până ce erau contactați de persoana de legătură din Grecia, respectiv de inculpata C.F., zisă „C.".

În acest mod, inculpatul S.F. a reușit racolarea a circa 30 de persoane, pe care Ie-a constituit într-un grup, iar, drept acoperire, pentru transportarea acestora în Grecia, inculpatul a organizat prin intermediul SC F.T. SRL o excursie, cu ocazia revelionului 2004/2005, în capitala Greciei, Atena.

Plecarea a fost stabilită pentru data de 30 decembrie 2004, iar îmbarcarea persoanelor, în autocarul cu care s-a făcut deplasarea, s-a realizat la sediul SC F.T. SRL din Tg-Mureș.

Din grupul de persoane menționat mai sus au făcut parte părțile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., S.M., Ș.I., S.I.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., U.A. și U.D. Alături de aceștia, au mai plecat în Grecia și martorul H.H., numita M.E. și conducătorii auto M.C. și S.M.

Inculpatul a trimis o adresă către inculpata C.F., cu numele persoanelor, din grup, pentru rezervare hotel în perioada 30 decembrie 2004 - 3 ianuarie 2005.

Autocarul a plecat din Tg-Mureș, la data de 30 decembrie 2004, însă, înainte de plecare, inculpatul S.F., personal, s-a ocupat de aranjarea pasagerilor în autocar, grupându-i astfel încât, pe fiecare banchetă, să fie așezați un bărbat și o femeie, pentru a da impresia că sunt cupluri care pleacă în excursie, în Grecia.

Călătoria a decurs, fără probleme, până la granița Greciei, unde câteva persoane, respectiv S.M., N.D.M., U.A., U.D. și C.D., au fost coborâte din autocar și nu li s-a permis intrarea în Grecia, de către autoritățile vamale, pe motiv că nu arătau și nu se comportau ca niște turiști, născând astfel suspiciunea că mergeau la lucru.

Ceilalți călători au trecut granița și au ajuns la Atena, la hotelul „C.", unde, au fost încunoștințați de către inculpatul S.F., că li s-au făcut rezervări pentru câte patru zile, de persoană.

În realitate, călătorii au aflat că rezervarea la hotel Ie-a fost făcută pentru o singură zi și nu li s-a asigurat nici masa, aceasta trebuind plătită de fiecare.

În aceeași seară la hotel s-a prezentat inculpata C.F., despre care toate persoanele care au ajuns în Grecia știau că se numește „C.", și Ie-a cerut tuturor ca a doua zi să o aștepte cu bagajele, făcute, în holul hotelului. Le-a mai spus că urmează să fie trimis fiecare la muncă, iar pentru serviciul făcut, fiecare trebuia să-i plătească, sub formă de comision, suma de 150 de euro, conform înțelegerii pe care o avuse cu inculpatul S.F.

Parte din persoanele prezente i-au solicitat inculpatei C.F. să le permită să plătească aceste sume, după ce urmau să lucreze în Grecia și să câștige ceva bani, însă inculpata s-a enervat și i-a amenințat că cei, care nu vor plăti, nu vor fi duși la lucru.

De precizat că, din majoritatea declarațiilor părților vătămate, a rezultat faptul că în acea seară, când inculpata s-a prezentat la hotel, aceasta era însoțită de un cetățean care vorbea limba greacă, și ale cărui discuții cu oamenii din România au fost traduse de inculpată.

De menționat, de asemenea că, din declarațiile majorității părților vătămate a rezultat că, încă în acea seară, li s-a solicitat de către inculpată, și mare parte din ele au achitat acesteia, comisionul de 150 euro. Alte părți vătămate au achitat sume mai mici, întrucât nu aveau bani suficienți, iar altele deloc, acestea urmând să achite diferența sau suma respectivă după ce reușeau să câștige ceva din muncă. A mai rezultat, din unele declarații, că sumele respective au ajuns, de fapt, la cetățeanul grec care a însoțit-o pe inculpata C.F., tot acesta fiind și cel care a promis oamenilor locuri de muncă, inculpata făcând mai mult oficiul de translator între oameni și cetățeanul grec.

Cu toate acestea, de precizat că, a doua zi dimineața, persoanele ajunse în Grecia au așteptat-o în holul hotelului pe inculpata C.F., care, într-adevăr, s-a prezentat, a împărțit oamenii în grupuri și i-a condus astfel la gară, pentru a nu atrage atenția autorităților.

Fiecărui grup de persoane, inculpata i-a indicat destinația și, pe banii obținuți de la persoanele din grup, Ie-a cumpărat acestora biletele de călătorie necesare.

Inculpata Ie-a mai spus membrilor grupurilor că, la destinațiile anunțate, vor fi așteptați de patronii, la care urmau să lucreze.

În acest mod, mare parte a persoanelor trimise în Grecia au ajuns pe plantații de portocali, din zona localității Argos, unde au fost cazate în condiții improprii, în barăci, 10-12 persoane într-o singură încăpere, fără geamuri și fără acoperiș, cu paturi suprapuse, cu saltele rupte și murdare, fără pături, bărbați și femei împreună, fără condiții de igienă personală. Neavând altă opțiune, și cu dorința de a câștiga bani, persoanele respective, au acceptat, pe moment, condițiile ce li s-au oferit.

Chiar de a doua zi dimineața a început exploatarea părților vătămate, prin luarea lor, de către patronii la care au fost trimise, prin transportarea la plantațiile de portocali și prin supunerea lor la muncă, de dimineața până seara, cu o singură pauză, la amiază, când părțile vătămate au și primit de mâncare de la patronii greci (mâncare insuficientă însă), în toată această perioadă fiind supravegheate îndeaproape, pentru a li se impune un ritm alert de lucru.

După terminarea zilei de lucru, părților vătămate li s-a făcut calcului câștigului din ziua respectivă și au constatat că, deși au muncit întreaga zi în condiții grele, cu o singură pauză, au reușit să câștige doar circa 16 euro de persoană. Însă nici aceste sume nu li s-au achitat oamenilor, plata urmând a fi făcută la sfârșitul săptămânii.

Părțile vătămate au mai fost anunțate că, din banii respectivi, urma să li se rețină și contravaloarea chiriei și a celorlalte utilități ce li s-au oferit.

Patronii greci au refuzat să discute cu cetățenii români, pe tema nemulțumirilor acestora, legate de condițiile de muncă și cazare.

Neavând sume de bani cu care să se întoarcă în România, multe părți vătămate au fost nevoite, practic, să accepte condițiile menționate și să continue să lucreze.

Pe măsură ce deveneau tot mai nemulțumite și reușeau să adune ceva bani, părțile vătămate au început să părăsească plantațiile, pe care fuseseră trimise de inculpata C.F., și, fie să-și găsească de lucru pe cont propriu, fie să se întoarcă în România.

În aceste împrejurări, inculpatul S.F. s-a hotărât să trimită un alt grup de persoane, în Grecia, luând legătura în acest sens cu inculpata C.F. Și de această dată au pus la punct condițiile trimiterii oamenilor, iar inculpata a solicitat același comision, de 150 de euro, de persoană.

Astfel, la începutul lunii februarie 2005, inculpatul S.F. a contactat un număr de 6 persoane, din cele care erau înscrise pe listele de așteptare pentru plecare la muncă în străinătate, respectiv pe părțile vătămate B.M., C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R. și S.S., pe care Ie-a anunțat că le poate intermedia locuri de muncă, în Grecia, unde persoanele respective urmau să aibă asigurate cazarea și masa, și să câștige circa 500 euro pe lună, urmând a le fi încheiate contracte de muncă.

Pentru că le intermedia locuri de muncă, inculpatul S.F. Ie-a pretins, părților vătămate menționate mai sus, câte 150 de euro.

Și de această dată Ie-a informat pe părțile vătămate că vor pleca sub forma unei excursii în Grecia, iar din sumele pe care urmau să le plătească, el urma să le facă rezervări la hotel, pentru o perioadă de 4 zile, pentru a avea unde să locuiască până urmau să plece la muncă. Inculpatul Ie-a mai cerut părților vătămate să aibă asupra lor câte 250 euro, din care 100 euro reprezenta contravaloarea transportului, iar 150 de euro trebuiau plătiți persoanei, din Grecia, care urma să se ocupe de găsirea locurilor de muncă, adică „C." (inculpata C.F.).

Ziua plecării a fost fixată pentru data de 5 februarie 2005.

Inculpatul S.F. a închiriat un microbuz de la o firmă de transport, microbuz care urma să fie condus de martorii M.I. și M.V.A.

La ziua fixată, cele 6 părți vătămate s-au prezentat la sediul firmei inculpatului S.F. și s-au îmbarcat în microbuz. Inculpatul s-a ocupat personal de aranjarea călătorilor în microbuz, grupându-i, în așa fel, încât să pară perechi care pleacă în excursie.

Înainte de a pleca părțile vătămate i-au cerut inculpatului să le predea contractele de muncă, însă, acesta a motivat că procedura de obținere a contractelor de muncă, în Grecia, era una greoaie și nu era cazul să se întârzie plecarea, din cauza acestui fapt, însă a promis că se va ocupa, ulterior, de acest lucru, împreună cu persoana sa de legătură din Grecia.

Tot anterior plecării, fiecare din părțile vătămate, a achitat inculpatului câte 100 euro.

Ajungând la granița Greciei, părților vătămate nu li s-a permis de către autorități intrarea în această țară, pe motiv că rezervările la hotel promise de inculpatul S.F. nu existau.

După mai multe insistențe ale părților vătămate acestea au fost lăsate, totuși, să intre în Grecia însă, ajungând la destinație, au constatat că, într-adevăr, rezervările la hotel nu au fost făcute și nici nu li s-a plătit cazarea pentru patru zile. În aceste condiții părțile vătămate au fost nevoite să-și plătească cazarea, la hotel, din banii proprii.

A doua zi dimineața, părțile vătămate au fost contactate de inculpata C.F., care s-a prezentat ca fiind persoana de legătură a inculpatului S.F.

Aceasta Ie-a solicitat părților vătămate plata comisionului de 150 de euro de persoană, pentru a le trimite la locurile de muncă pe care, afirmativ, le rezolvase.

După ce au achitat sumele cerute, cele 6 părți vătămate au fost trimise de inculpata C.F. la locurile de muncă respective, în diferite localități, însă, odată ajunse acolo, părțile vătămate au constatat că, cele promise de inculpată, nu erau adevărate.

Spre exemplu, părții vătămate B.M. i se spusese că va lucra în menaj, urmând să îngrijească o casă, însă, în realitate, după ce a ajuns la destinație, a constatat că inculpata C.F. a plasat-o în casa unui bărbat, care intenționa să se căsătorească cu ea, chiar agresând-o sexual pe aceasta și determinând-o să fugă, după scurt timp.

Părții vătămate S.S., deși i s-a spus că va lucra, tot, la menaj, în realitate, a fost trimisă la o familie unde i s-a cerut să îngrijească o femeie infirmă, fiind prost plătită, deși a lucrat de dimineața până seara și nu i s-a permis să-și ia vreo zi liberă. După ce a reușit să-și strângă o sumă mică de bani, partea vătămată a plecat de la acea familie și și-a găsit de lucru, pe cont propriu.

Părțile vătămate C.C. și S.C.R., au fost trimise de inculpata C.F. într-o localitate în care urmau să ia legătura cu numitul „M.", care urma să-i angajeze. Ajunse acolo, l-au contactat pe numitul „M.", însă acesta a afirmat că nu o cunoștea pe inculpată. Din milă, numitul „M." Ie-a ajutat pe cele două părți vătămate să-și găsească, de lucru, la cules portocale.

Părțile vătămate P.I.C. și P.D.I. nu au mai putut fi audiate, motiv pentru care nu s-a cunoscut destinația și tratamentul la care au fost supuși.

Cu acea ocazie, au existat patru persoane care s-au înscris pentru „excursia" anunțată, respectiv martorii G.C., G.S., P.O.I. și R.L.

Pentru a completa locurile rămase libere în microbuz, inculpatul S.F. a contactat alte patru persoane care, anterior, își exprimaseră dorința de a pleca la lucru, în străinătate, respectiv pe părțile vătămate H.V., I.S., B.K. și martora B.S.L. Acestora, inculpatul S.F. Ie-a prezentat oferta de muncă din Grecia, promițându-le locuri de muncă bine plătite, care urmau să fie intermediate de persoana sa de legătură, din Grecia, respectiv de inculpata C.F.

Și acestor persoane, inculpatul S.F. Ie-a solicitat, și a încasat de la fiecare, câte 150 de euro, drept comision pentru încheierea contractelor de muncă.

Grupul de persoane astfel constituit a plecat spre Grecia la începutul lunii martie 2005, însă autoritățile de frontieră elene nu Ie-a permis accesul în Grecia, fără a le explica motivul refuzului. Persoanele din grup au fost nevoite să se întoarcă în România.

Ulterior, persoanele din grupul respectiv, care voiau să meargă la lucru în Grecia, l-au contactat pe inculpatul S.F. și i-au solicitat acestuia restituirea sumelor plătite de ei.

Inculpatul a restituit sumele doar martorei B.S.L. și părții vătămate B.K.

Inculpatul Ie-a spus celor doi că munca în construcții în Grecia urma să înceapă doar în luna aprilie și că avea posibilitatea să le rezolve locurile de muncă dorite, însă numai în schimbul unui comision de 50 de euro de persoană, sume pe care aceștia urmau a le achita, după ce începeau munca. Până atunci, însă, inculpatul Ie-a propus celor doi să meargă la cules de portocale, urmând ca și pentru acest gen de muncă să fie bine plătiți, cu 750 euro pe lună.

Inculpatul Ie-a și prezentat celor doi ofertele de muncă și i-a îndrumat să ia legătura telefonică cu inculpata C.F., care să le confirme cele promise.

Partea vătămată S.G. a contactat-o pe inculpata C.F. și aceasta l-a asigurat că vor obține locurile de muncă dorite, cu condiția să plătească comisioanele solicitate.

În aceste condiții cele două persoane au fost, de acord, să plece la lucru, în Grecia.

Inculpatul i-a înștiințat că vor pleca în Grecia sub acoperirea unei excursii, pentru a nu crea suspiciuni autorităților elene.

După circa două săptămâni de la discuțiile menționate mai sus, cei doi au fost înștiințați de inculpatul S.F. că plecarea va fi întârziată, deoarece nu a reușit să strângă suficiente femei și bărbați, de vârste aproximativ egale, cu care să ocupe un întreg autocar, pentru a putea da impresia că niște cupluri pleacă în excursie.

Pentru că partea vătămată S.G. a insistat, inculpatul i-a spus că i-a rezolvat să plece cu avionul.

Partea vătămată S.G. și martorul S.A. i-au plătit inculpatului fiecare câte 350 euro, sume despre care inculpatul Ie-a spus că reprezintă contravaloarea biletelor de avion și a cazării pe 5 zile, la hotelul unde urmau să aștepte, până când inculpata C.F. urma să le rezolve locurile de muncă.

În realitate, când cei doi au ajuns în Grecia, au constatat că hotelul a fost rezervat și plătit pentru o singură noapte, deși primiseră de la inculpatul S.F. un vaucher care confirma că hotelul era plătit pentru 5 nopți.

În aceste condiții, cei doi au luat legătura telefonică cu inculpata C.F., al cărei număr de telefon Ie-a fost dat de către inculpatul S.F., iar aceasta i-a trimis la muncă pe o insulă, dar nu înainte de a încasa de la fiecare câte 250 de euro, reprezentând comisionul pentru rezolvarea locurilor de muncă.

Deși li s-au promis că li se vor încheia contracte de muncă și li se vor da salarii decente, cei doi au fost nevoiți să lucreze într-o carieră de piatră, în condiții deosebit de grele, munca constând în spargerea pietrelor și încărcarea lor în camioane. Cazarea Ie-a fost asigurată într-o baracă fără apă curentă și grup sanitar. În urma muncii prestate, după o lună și jumătate de lucru, aceștia au primit de la patronul societății pentru care au lucrat doar 70 de euro, restul aflând că a fost trimis inculpatei C.F.

La locul respectiv de muncă, cei doi s-au întâlnit și cu alte persoane din România, respectiv cu parte din cei ce au fost trimiși în Grecia, de inculpatul S.F., la sfârșitul lunii decembrie 2004 și care fugiseră de pe plantațiile unde fuseseră plasați, după cum s-a arătat anterior.

După circa o lună și jumătate, partea vătămată S.G. și martorul S.A. au reușit să fugă de pe insulă, iar după ce au lucrat, ocazional, o perioadă și au reușit să strângă o sumă mică de bani, s-au întors în România.

De această dată grupul a fost constituit din părțile vătămate A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.C. și M.L.

Acestora, inculpatul Ie-a spus că le poate rezolva locuri de muncă, în agricultură, în menaj, sau la îngrijirea unor persoane.

Pentru serviciul făcut inculpatul Ie-a pretins un comision de 350 euro de persoană.

Inculpatul Ie-a spus că deplasarea urma să aibă loc sub forma unei excursii, iar din cei 350 de euro plătiți, de fiecare parte vătămată, suma de 100 euro reprezenta contravaloarea transportului, 100 euro reprezenta rezervarea de la hotel, iar 150 de euro urmau a fi plătiți inculpatei C.F., care urma să le rezolve efectiv locurile de muncă în Grecia.

Întrucât, între timp, organele judiciare au luat la cunoștință, prin metode specifice, de activitățile desfășurate de inculpatul S.F., a fost autorizată introducerea unui investigator sub acoperire în cauză. Acesta a făcut parte din ultimul grup de persoane care urmau a fi trimise în Grecia.

Și investigatorului sub acoperire inculpatul S.F. i-a spus aceleași lucruri ca și celorlalte persoane din grup, cu referire la oferta de locuri de muncă în Grecia.

La data de 26 februarie 2005, a avut loc îmbarcarea persoanelor într-un microbuz, iar inculpatul S.F. s-a ocupat de aranjarea persoanelor în mașină în așa fel încât să dea impresia că sunt niște cupluri, care plecau în excursie.

La ieșirea din municipiul Tg-Mureș, microbuzul condus de martorul M.I. a fost oprit de organele de poliție, stopându-se astfel activitatea celor doi inculpați.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inculpații S.F. și C.F. au recunoscut, parțial, materialitatea faptelor, însă au încercat tot timpul să dea vina unul pe celălalt, cu privire la ceea ce s-a întâmplat, cu persoanele trimise în Grecia.

Astfel, inculpatul S.F., în declarația dată, în calitate de învinuit, la data de 27 februarie 2005 a arătat că, pe firma pe care o administra în calitate de delegat, SC F.T. SRL, a organizat excursii în mai multe țări, printre care și Grecia, iar cu ocazia desfășurării acelor excursii, s-a întâmplat ca, de multe ori, persoane din grupurile respective de turiști să nu se mai întoarcă în România. Pentru a evita acest lucru s-a întâmplat să dispună ca pașapoartele persoanelor din grupul, trimis în excursie, să rămână tot timpul la ghidul care însoțea grupul, lucru cu care persoanele, ce plecau în excursie, erau de acord. Cu ocazia Revelionului 2004/2005 a organizat o excursie în Grecia. Până la data plecării, 29 decembrie 2004, s-au înscris 24 de persoane. Le-a prezentat acestora oferta, costul excursiei fiind de 250 de euro, turiștii având inclusă masa de revelion, la restaurantul hotelului unde urmau a fi cazați. Cu câteva zile înainte de data plecării, au fost persoane care au venit și i-au cerut să nu mai plătească masa de revelion, economisind astfel 50 de euro. Le-a spus acelor persoane că era imposibil pentru că niciun hotel din Grecia nu ar renunța la rezervările făcute. Acele persoane i-au spus cu aveau o cunoștință în Grecia, care putea să le rezolve revelionul, așa cum doreau ele. Chiar i-au dat un număr de telefon, ca aparținând numitei „C.". A luat legătura telefonic cu numita „C." și aceasta i-a spus că este din România și este angajată a unei firme de plasare a forței de muncă din Grecia și că, în câteva ore, îi va trimite rezervarea de la un hotel, care urma să accepte cazarea unor turiști, fără masa de revelion. Pentru că înființase, cu câteva luni în urmă, o firmă cu profil intermedierea locurilor de muncă în străinătate, i-a spus numitei „C." că ar vrea să colaboreze cu ea. Până la urmă a realizat rezervarea pentru grupul ce urma să-l trimită la hotelul „C.", fiind îndrumat în acest sens de „C.". Din modul de comportare a unor persoane din grup și-a dat seama că pe acestea nu le interesa excursia de revelion, ci deplasarea în Grecia, unde să rămână la lucru. A fost sesizat, în acest sens și de patronul firmei de la care urma să închirieze mijlocul de transport, care, afirmativ, ar fi recunoscut că pe unele persoane aveau de gând să rămână la lucru, în străinătate, însă în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții A.R.R. și Ministerului Turismului, acesta a acceptat să facă transportul. I-a pus pe participanți să scrie o declarație că nu vor rămâne în Grecia peste durata excursiei. Grupul a fost condus de o prietenă de-a sa, M.E., contra cost. Deplasarea grupului s-a făcut conform planificării. La granița Greciei au existat ceva probleme, motiv pentru care, 8 persoane din grup, au fost alese aleatoriu și nu li s-a permis intrarea în această țară. Restul grupului și-a continuat drumul, însă excursia nu s-a derulat conform programului, întrucât a doua zi, majoritatea persoanelor au părăsit hotelul, iar de la M.E. a aflat că acestea au plecat împreună cu numita „C.". Autocarul a rămas în Grecia pe perioada stabilită a excursiei. După 2-3 zile, unele din persoane, au revenit la hotel și au spus că nu pot accepta condițiile de lucru oferite de „C.", motiv pentru care s-au și întors în România. Ulterior a fost sunat de un domn CH., participant la excursie, care a rămas în Grecia, și care i-a spus că le pare rău că nu l-au ascultat, atunci când Ie-a spus că nu poate organiza plecarea. Acea persoană i-a mai spus că va mai rămâne în Grecia o perioadă, chiar în condițiile oferite de „C.". A arătat că nu a avut nici o înțelegere cu „C." sau cu persoanele din grup, cu privire la asigurarea unor locuri de muncă în Grecia. De asemenea, că nu a perceput nici o sumă de bani în afară de cei reprezentând costul excursiei. Unora din persoanele, cărora li s-a refuzat intrarea în Grecia și unora din cele care s-au întors din Grecia, Ie-a restituit parte din banii încasați. A aflat că persoanele duse la muncă, de „C.", erau total nemulțumite de condițiile de muncă, de câștig și de faptul că nu li s-au întocmit contracte de muncă. În ianuarie 2005 a întrebat-o telefonic pe „C." ce fel de colaborare dorea să aibă, în condițiile în care aflase despre ceea ce s-a întâmplat, cu cei din grupul menționat mai sus. „C." I-a asigurat că nu vor mai fi probleme și îi va trimite o ofertă de locuri de muncă și condițiile în care putea intermedia locuri de muncă pentru români, în speță comisioanele, taxele, condițiile de muncă etc. Primind aceste oferte de la „C." Ie-a pus, mai departe, la dispoziția doritorilor, dându-le acestora și numărul de telefon al „C.", pentru ca doritorii să poată discuta, direct, cu ea. În continuare, mai multe persoane s-au arătat interesate de plecarea la lucru în Grecia, deși Ie-a atenționat că nu li se vor încheia contracte de muncă și Ie-a relatat ce s-a întâmplat cu cei din grupul precedent. Le-a spus persoanelor respective, care voiau să plece la lucru în Grecia, că putea organiza o excursie rentabilă, pentru firma sa, aspect cu care persoanele respective au fost de acord. La începutul lunii februarie 2005 a trimis 9 astfel de persoane. A organizat excursia, în mod legal, plătind rezervările la hotel, transportul și încheind contracte de prestări servicii. A încasat de la persoanele menționate doar contravaloarea excursiei. Nu a încasat sume pentru intermedierea locurilor de muncă. În aceleași condiții a mai plecat un grup de persoane, tot în luna februarie 2005, care, însă, a fost întors de la granița elenă, pe motiv că nu ar fi avut rezervare la hotel, lucru total neadevărat (a susținut că din acest motiv a și sesizat Consulatul României din Salonic), iar la întoarcere a restituit, persoanelor din grup, banii plătiți pentru excursie. În aceleași condiții, la data de 26 februarie 2005, a plecat un alt grup spre Grecia, membrii acestuia urmând să lucreze în această țară prin intermediul „C.". A arătat că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, pentru că nu s-a obligat să asigure locuri de muncă în Grecia și nu a obținut nici un folos de pe urma acestui aspect. Deși știa că persoanele plecate în Grecia urmau să rămână, acolo, la lucru, nu a avut nici o contribuție la aceasta, ocupându-se doar de excursii, astfel încât persoanele respective să ajungă în Grecia și să poată lua legătura cu „C.".

Într-o altă declarație din data de 22 septembrie 2006, inculpatul a arătat că, de fapt, cea care i-a spus că, dacă va găsi persoane din România, doritoare să meargă la lucru în Grecia, ea îl va ajuta, a fost inculpata C.F. („C."). A arătat, de asemenea, că inculpata C.F. i-a spus că persoanelor respective li se vor încheia contracte de muncă, aspect pe care I-a adus la cunoștin