ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2981/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 477 din data de 1 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, între altele, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului G.V. din două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. și patru infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71-art.

64 lit. a) și lit. c) C. pen. A fost menținută măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului. A fost respinsă ca tardivă acțiunea civilă a părții civile M.I. S-a luat act că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile. Au fost anulate următoarele înscrisuri: - chitanța sub semnătură privată întocmită în fals de inculpata G.L. și datată 16 martie 1971, certificatul de moștenitor suplimentar din 7 decembrie 2006 și încheierea de rectificare aferentă, chitanța de vânzare-cumpărare falsă datată 23 martie 1971 provenind de la numitul H.V., contractul de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planul cadastral și setul de acte depuse de inculpatul A.V. la Oficiu Cadastral la data de 27 iunie 2007, certificatele de urbanism contrafăcute din 29 iulie 2008 și din 14 aprilie 2008 și raportul de evaluare al imobilului din str. C.V.

depuse la banca I.R., contractul de vânzare-cumpărare fals din 14 decembrie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planurile cadastrale și planurile de delimitare și amplasament depuse de inculpatul R.N. la Biroul Notarial Public M.D. și A.L. la datale de 20 iunie 2007 și 14 noiembrie 2007, fișa tehnică contrafăcută a imobilului din str. C.V. depusă la Oficiul de Cadastru, chitanța sub semnătură privată falsificată datată 17 mai 1953 privind imobilul din str. C.V., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conținutului certificatului din 4 aprilie 2007, depus de inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A., chitanța sub semnătură privată falsificată și datată în 15 iulie 1970 privind imobilul din str. V.J., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conținutului certificatului din 12 iulie 2006, emis de D.I.T.L.

sector 3 București, depus de inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A.; - bilanțul prescurtat contrafăcut purtând numărul de înregistrare din 16 aprilie 2009 al Administrației Finanțelor Publice, certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 15 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice, contractul contrafăcut din 10 decembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL, contractul contrafăcut din 20 noiembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL., contractul contrafăcut din 9 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL și SC A.D. SRL, contractul contrafăcut din 5 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL, documentul contrafăcut intitulat Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008, din 11 august 2009 al Administrației Finanțelor Publice sector 1, raportul de evaluare a imobilului din Intrarea S. sector 4, raportul de evaluare a imobilului din str. D.C.

sector 4, toate depuse la banca I.R., contractul fictiv de credit din 1 septembrie 2009 încheiat între inculpatul D.A. și SC B.C.M. SRL, (folosit la banca C.E., sucursala Dorobanți VIP), certificatele de urbanism contrafăcute din 31 iulie 2008 și din 7 octombrie 2008 depuse la evaluatorul SC P.P.

SRL, - certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 23 aprilie 2009, bilanțul prescurtat contrafăcut al Administrației Finanțelor Publice sector 4 din 1 iunie 2009, bilanțul prescurtat contrafăcut al Administrației Finanțelor Publice sector 1 din 6 martie 2008, documentul intitulat „Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008”, documentul intitulat Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009, documentul intitulat „Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010”, din 19 august 2010 al Administrației Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii, depuse la banca C., contractul fictiv de credit din 15 ianuarie 2009, încheiat între inculpatul D.A.

și SC B.C.M. SRL folosit la C.E., sucursala Dorobanți VIP, - certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2009, certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, documentul intitulat „Informații necesare”, Balanța de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, Balanța de verificare 1 februarie 2010-28 februarie 2010, Balanța de verificare 1 februarie 2009-28 februarie 2009, folosite la banca B.P., facturile fiscale fictive din 12 aprilie 2010 și din 14 aprilie 2010 care atestau plata unor sume de bani de către SC I.C. SRL. către SC A.E. SRL, contractul de credit fictiv datat 1 martie 2010, încheiat de inculpatul P.E. cu SC A.E. SRL, folosite la banca C.E.

- Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009; Balanța de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009; Balanța de verificare 1 iunie 2009-30 iunie 2009; Bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2008 înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009; Balanța de verificare 1 decembrie 2008-31 decembrie 2008; Informare suplimentară dosar credit, contractul de vânzare-cumpărare comercială din 12 septembrie 2009, încheiat între SC I.C. SRL. și SC C.O. SA; contractul de vânzare-cumpărare comercială din 1 august 2009, încheiat între SC I.C.

SRL. și SC C.F. SA; Situația creanțelor și datoriilor la 31 iulie 2010, precum și explicațiile referitoare la aceasta; bugetul de venituri și cheltuieli 2010, bugetul de venituri și cheltuieli 2011, Situația cash-flow-ului SC I.C. SRL.; Balanța de verificare 1 iulie 2010-31 iulie 2010; Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010; Bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2009, adresa falsă din 21 octombrie 2010 emisă de banca P., folosite la banca E., 3 facturi fiscale și un contract de vânzare-cumpărare între SC I.C. SRL. și SC E.S. SRL, facturile fiscale fictive din 27 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010 și din 4 octombrie 2010 încheiate între SC I.C.

SRL. și SC A.E. SRL, folosite la banca C.E., Sucursala Dorobanți VIP, - contractul de credit fictiv din 20 august 2010, încheiat de inculpatul P.E. cu SC A.E. SRL, folosit Ia banca C.E., Sucursala Dorobanți VIP. A fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 15.000 RON cheltuieli judiciare stat. Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: În ceea ce privește activitatea infracțională legată de obținerea prin inducere în eroare a două credite de la banca I.R., Tribunalul a reținut în fapt următoarele: În cursul lunilor septembrie-octombrie 2008, prin folosirea de acte falsificate, inculpatul B.D. a obținut de la banca I.R. două linii de credit, de 500.000 euro, și respectiv 250.000 euro, sume pe care Ie-a folosit în interes personal.

Inculpatul a încheiat contractele de credit din 30 septembrie 2008 (pentru prima linie de credit, de 500.000 euro), și respectiv din 28 octombrie 2008 pentru suma de 250.000 euro. Inculpatul B.D. a fost sprijinit în această activitate infracțională de inculpații R.N., R.P. și G.V., acesta din urmă sustrăgându-se atât urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești, pe numele său fiind emis în cursul urmăririi penale un mandat de arestare preventivă în lipsă. Scopul aparent al creditelor era dezvoltarea unui proiect imobiliar din București, str. C.V., sector 4, creditul a fost garantat ipotecar cu imobilul din str. C.V. Titlul de proprietate asupra terenului din str. C.V. are la bază acte falsificate, obținute de inculpații R.N.

și R.P. într-o modalitate similară celei descrise mai sus, cu contribuția inculpatului G.V. Inculpatul G.V., care este concubinul unei sore a inculpatului R.N., a deschis la biroul notarial G.A. succesiunea asupra bunurilor tatălui său decedat, incluzând în masa succesorală un imobil situat în calea B., folosind o chitanță sub semnătură privată falsificată care atesta dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil de către tatăl său, G.I., și un certificat de atestare fiscală contrafăcut. În acest mod inculpatul G.V. a obținut certificatul de moștenitor suplimentar din 6 aprilie 2007, emis de Biroul Notarial Public G.A. care atesta existența în masa succesorală a imobilului din str. C.V., imobil pe care l-a vândut mai departe inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.

Caracterul fals al înscrisurilor folosite de inculpatul G.V. pentru a obține titlul de proprietate asupra acestui imobil a rezultat din următoarele împrejurări constatate în cursul urmăririi penale: Înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță folosit de inculpatul G.V. ar atesta vânzarea imobilului de către numitul S.G. către numitul G.I.A. la data de 17 mai 1953; or, în acest an, din verificările în baza de date M.A.I. la imobilul în cauză locuia numita C.E.A., iar numitul S.G. nu a avut niciodată în proprietate acest imobil, așa cum a rezultat din verificările în baza de date Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4. Caracterul fals al certificatului de atestare folosit de inculpatul G.V.

pentru dezbaterea succesiunii a rezultat din compararea conținutului acestui act cu actul original, cu același număr înaintat de Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 4. Constatarea efectuată în cursul urmăririi penale este reală, putându-se observa că la rubrica destinată menționării imobilelor asupra cărora există un drept de proprietate, s-a adăugat sintagma „teren în proprietate cu suprafața 2975 mp”, în timp ce în exemplarul original al certificatului înaintat de Direcția Impozite și Taxe Locale nu există mențiuni decât cu privire la dreptul de proprietate asupra unei construcții situate pe acest teren. Aceste constatări au fost confirmate și de frații inculpatului (unii dintre ei menționați în mod nereal în certificat ca renunțători), respectiv martorii R.E., G.V.A., G.M.

și S.I., care au relatat că nu au cunoscut că ar fi fost deschisă succesiunea tatălui lor și nu au participat la o astfel de procedură, și evident nu cunosc despre existența unui astfel de imobil în masa succesorală. Desfășurarea faptelor ulterior obținerii acestui certificat relevă faptul că inculpatul G.V. a obținut acest titlu de proprietate în scopul de a-l sprijini pe inculpatul R.N., care la rândul său a sprijinit activitatea inculpatului B.D. de obținere în mod fraudulos a creditelor de la banca I.R. Astfel, imediat după obținerea titlului de proprietate, inculpatul G.V. a vândut imobilul inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.

Este ilogic ca o persoană de condiție modestă, precum inculpatul G.V., să înstrăineze un imobil de o atare valoare la suma de 100.000 euro sau 354.840 RON, într-o perioadă în care prețul de piață al imobilului situat la această adresă ar fi fost cel puțin triplu. Evaluarea făcută de o firmă de specialitate la un imobil situat teoretic în aceeași zonă și la o suprafață la jumătate din cea a acestui imobil, indică o valoare de 2.503.600 RON, deci de aproximativ 8 ori mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare-cumpărare.

Mai mult, existența acestei înțelegeri prealabile frauduloase între cei doi inculpați a fost relevată pe de o parte de legăturile strânse între cei doi, prin sora inculpatului R.N., și în al doilea rând de constatările organelor de urmărire penală după înaintarea dosarelor notariale întocmite în cazul faptelor de la pct. 2 și pct. 1. Astfel, Tribunalul a constatat că în dosarul privind succesiunea tatălui inculpatului G.I.A., înaintat Parchetului de Biroul Notarial Public G.A. s-a regăsit certificatul de moștenitor suplimentar din 10 ianuarie 2007 emis de Biroul Notarial Public F.N., care privește succesiunea numitei L.V., mama inculpatei G.L., și cuprinde în masa succesorală imobilul situat în București, str. M.P.

sectorul 4. Existența unui act ce face legătura dintre cele două fapte (depus din eroare la un alt dosar succesoral) probează pe cale de deducție logică implicarea inculpatului R.N. în ambele activități ilicite de producere a titlurilor de proprietate. La data de 20 iunie 2007, inculpatul R.N. a obținut rectificarea contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007, în sensul că suprafața reală a imobilului este de 1190 mp, în loc de 2975 mp, folosind în acest scop un plan cadastral contrafăcut și un plan de amplasament și delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut. Caracterul fals a acestor două acte a rezultat din simpla comparare cu planul cadastral și planul de amplasament și oficiale, planul cadastral folosit de inculpat conținând o delimitare a suprafeței de teren de 1190 mp în str. C.V., ce nu există în planul cadastral oficial, iar planul de amplasament și delimitare a imobilului din str. C.V.

contrafăcut reprezintă o schiță a terenului transpusă din planul cadastral contrafăcut. În data de 28 noiembrie 2007, inculpatul R.N. a obținut de la Primăria Municipiului București, acordarea numărului poștal provizoriu, pentru imobilul din str. C.V. Ulterior, acesta a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V. folosind o fișă tehnică contrafăcută a imobilului, caracterul fals al acestui înscris rezultând din împrejurarea că în fișa tehnică folosită de inculpat a fost eliminată rubrica ce conține datele privind adevăratul proprietar, date care însă apar pe fișa autentică a imobilului. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 a admis cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V., la data de 11 decembrie 2007. La data de 14 decembrie 2007 inculpatul a vândut imobilul situat în str. C.V.

inculpaților R.P., B.D. și numitei B.A. Contractul de vânzare-cumpărare a fost folosit de inculpatul B.D. pentru garantarea celor două credite de la banca I.R. Inculpatul B.D. a mai folosit următoarele înscrisuri falsificate, ce au fost depuse la dosarele de credit: - un certificat de urbanism contrafăcut prin xerocopierea certificatului original, pe care inculpații B.D. și R.P. l-au solicitat Primăriei sector 4, al cărui caracter fals a rezultat din împrejurarea că certificatul de urbanism din 29 iulie 2008, emis de Primăria sector 4, prevede la rubrica regimul juridic că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăsește sub blocurile de pe str. C.V.

Descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există și nu a existat construcție.”, în timp ce în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic, se prevede: „teren intravilan proprietate particulară, în suprafață de 1190 mp, conform actelor anexate”. Întrucât pentru obținerea creditului era necesar un raport de evaluare a imobilului garanție, inculpatul B.D.

a folosit un alt certificat de urbanism contrafăcut, în aceeași modalitate, de data aceasta pornind de la certificatul de urbanism din 14 aprilie 2008. În mod similar, dacă în actul oficial s-a menționat că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăsește sub blocurile de pe str. C.V., descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există și nu a existat construcție.”, în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic se prevede, „teren intravilan proprietate particulară, în suprafață de 1190 mp, conform actelor anexate”. Acest certificat de urbanism a fost depus de inculpatul B.D.

la SC B.E.C. SRL care e întocmit un raport de evaluare ce a constatat că imobilul din str. C.V. poate fi evaluat la 2.503.600 RON. Acest raport de evaluare a fost folosit pentru obținerea creditului de 500.000 euro. Inculpatul a mai folosit cu acest prilej și un contract de proiectare încheiat cu același SC B.C.M. SRL. Indicii ale caracterului fals au rezultat și cu privire la acest contract, în condițiile în care numitul A.A.C., indicat în contractul de proiectare ca arhitect, și care la acea dată era asociat unic al SC B.C.M. SRL este conform evidențelor oficiale M.A.I. de profesie dulgher. După cum se va vedea ulterior, societatea SC B.C.M. SRL a fost folosită de inculpat pentru obținerea frauduloasă și a altor credite.

Pentru obținerea celui de-al doilea credit, de 250.000 euro, inculpatul B.D. a obținut de la PFA T.B. un alt raport de evaluare, care evalua același imobil la suma de 2.300.000 RON, același certificat de urbanism contrafăcut folosit și la SC B.C.M. SRL, din 14 aprilie 2008. Inculpatul a mai folosit la dosarele de credit și documente de angajare la SC I.I. SRL, în funcția de director general. Și cu privire la acest act există indicii în sensul că este fals, întrucât cu privire la imobilul care constituie sediul acestei societăți, str. V.J., sector 3, organele de urmărire penală s-au sesizat în cadrul aceluiași dosar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals de către același G.V., cauza fiind disjunsă sub acest aspect.

Concluziile, pertinente, ale procurorului, au fost expuse pe larg în rechizitoriu. Și verificările la fața locului și planșele foto aferente au probat că la acest sediu nu se desfășoară activități, întrucât imobilul este în stare avansată de degradare. Cu privire la această activitate infracțională, s-au reținut însă faptele de fals numai cu privire la certificatele de urbanism contrafăcute, planurile cadastrale și de urbanism, și contractul de vânzare-cumpărare al imobilului din str. C.V. Toți cei trei inculpați au susținut că toate actele referitoare la acest imobil sunt reale, și că de asemenea prețurile menționate în contracte sunt reale și au fost plătite efectiv. Inculpatul R.P. a mai menționat că a semnat o procură pentru inculpatul B.D., intenția lor comună fiind de a revinde imobilul, fără a ști mai departe ce s-a întâmplat cu acest imobil.

Inculpatul R.N. nu a dat declarații detaliate cu privire la această faptă dar a negat comiterea vreunui fals cu privire la acest imobil. Și în acest caz susținerile inculpaților au fost infirmate de probele administrate care au dovedit cert caracterul fals al fiecăruia dintre înscrisurile folosite de cei trei inculpați cu privire la traseul juridic și modificările aduse statutului juridic al acestui imobil. Scopul infracțional al obținerii acestor sume de bani de la partea civilă banca I.R. a reieșit atât din modul fraudulos de obținere a creditelor, cât și din faptul că acest credit nu a fost restituit nici măcar parțial, la data sesizării instanței fiind înregistrate restanțe de 801.448,62 euro și 240 RON.

În ceea ce privește pe inculpatul G.V., s-a mai reținut că acesta a obținut într-un mod similar dreptul de proprietate asupra unui alt imobil, din str. V.J., sector 3, imobil cu privire la care verificările ulterioare au relevat că figurează ca sediu social al SC P.I. SRL, societate folosită la spălarea sumelor de bani provenite din contractul încheiat de inculpatul B.D. cu banca I.R., societate care are o existență fictivă și cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunii de spălare de bani. În cadrul aceleiași proceduri succesorale, inculpatul G.V. a folosit o chitanță sub semnătură privată, falsă, ce atesta dobândirea de către tatăl său a imobilului din str. V.J.

Caracterul fals al acestui înscris rezultă din simpla comparare a celor două chitanțe sub semnătură privată folosite în cadrul acestei proceduri succesorale de inculpat pentru a include în masa succesorală atât imobilul din str. C.V., cât și pe cel din str. V.J. Deși datate la diferență de 20 de ani, 17 mai 1953-15 iulie 1970, ambele înscrisuri, sunt identice ca formulare și conținut, cu excepția adreselor imobilelor și a numelui proprietarilor. Este evident că cele două chitanțe sunt rezultatul completării aceluiași model, ori față de datele întocmirii lor acest lucru nu era logic posibil. Deși din contextul concret al faptelor rezultă că și obținerea titlului fals de proprietate asupra imobilului din str. V.J.

s-a realizat tot sub oblăduirea inculpaților R. și în folosul inculpatului B.D., în lipsa unor date concrete nu s-a reținut în cursul urmăririi penale și participația acestor trei inculpați, activitatea infracțională referitoare la imobilul din str. V.J. fiind reținută numai în sarcina inculpatului G.V., sub forma infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals în cadrul procedurii succesorale. Sub aspectul încadrării juridice, Tribunalul a reținut următoarele: În actul de sesizare s-a reținut sub aspectul încadrării juridice, săvârșirea faptelor în concurs real, apreciindu-se că în raport de fiecare dintre actele materiale descrise la cele 7 puncte ale rechizitoriului s-a acționat cu o rezoluție infracțională distinctă.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului G.V. Tribunalul a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, atrase de împrejurarea că actele de proprietate obținute ilicit de acest inculpat au privit imobile a căror valoare însumată este mult peste sume de 200.000 RON, numărul faptelor și modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea că și în cazul său implicarea în activitatea infracțională stabilită de inculpații R. nu a fost determinată de vreo constrângere ci a fost benevolă, în plus reținând în detrimentul inculpatului că acesta a ignorat complet procesul penal, sustrăgându-se și el fazei urmăririi penale și cercetării judecătorești, mandatul de arestare preventivă emis în lipsă în cursul urmăririi penale împotriva sa nefiind pus în executare.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că o parte din instituțiile bancare prejudiciate s-au constituit părți civile în cauză. Inculpații nu au contestat în realitate cuantumul sumelor solicitate de părțile civile, apărarea inculpaților rezumându-se la susținerea că prejudiciul nu există în fapt și că oricum este garantat cu imobilele produse ca și garanție. În opinia instanței fondului, expertiza la care în mod constant a făcut referire inculpatul B.D. prin apărători pentru a se dovedi că până la arestarea inculpaților ratele erau plătite la timp ar avea efecte doar asupra laturii subiective, pentru motivele care au fost expuse în cadrul analizei situației de fapt, iar nu asupra cuantumului constituirilor de părți civile.

Pe de altă parte, în constituirile de părți civile, au fost solicitate doar sumele înregistrate cu titlu de restanțe, din sumele totale fiind scăzute ratele achitate de inculpați din creditele acordate. În ceea ce privește limitele despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că o justă și integrală reparație a prejudiciului include și acordarea penalităților și dobânzilor contractuale, în măsura în care au fost cerute de părțile civile, acest prejudiciu, cu temei contractual, fiind de altfel prevăzut de inculpați la momentul comiterii faptelor. Aceștia nu au contestat de altfel posibilitatea și dreptul părților civile de a solicita dobânzile și penalitățile stabilite prin contractele de credit. Tribunalul a luat act că banca I.R.

și Primăria S.J. nu s-au constituit părți civile și pe cale de consecință a confiscat sumele de bani obținute fraudulos din inducerea în eroare a acestor părți, de la inculpatul B.D., singurul inculpat care a beneficiat de aceste foloase ilicite, astfel cum personal a recunoscut și este indicat și de ceilalți inculpați, respectiv suma de 1.150.000 euro provenite din creditele obținute de la banca I.R. și suma de 79.300 RON provenită din contractul încheiat cu primăria S.J. În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile M.I., Tribunalul a constatat că acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților ce au acționat ca reprezentanți ai SC B.C.M. SRL, după citirea actului de sesizare.

La acel moment apărătorii inculpaților au invocat tardivitatea acțiunii civile. La un termen ulterior, această parte civilă, asistată de avocat, a precizat acțiunea civilă, iar chestiunea tardivității a fost repusă în discuție, aspect pe care și avocatul acestei părți și-a exprimat argumentele juridice. Tribunalul a apreciat că singura soluție echitabilă este respingerea acțiunii civile ca tardivă, soluție cerută și de inculpații interesați de soluționarea acesteia. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și între alții, și inculpatul G.V., respectiv partea civilă M.I. Critica parchetului nu l-a vizat pe inculpatul G.V. Inculpatul G.V. a criticat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând reducerea cuantumului acestora prin reținerea circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen.

Partea civilă M.I. a criticat sentința pe motiv că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat cu SC B.C.M. SRL, având ca obiect terenul situat în București, str. D.C., precum și asupra contractului de garanție reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009. Cu ocazia judecării apelurilor, inculpatul G.V. nu a dorit să dea declarație. Partea civilă banca I.R. a formulat o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei privind prejudiciul pe care l-a suferit prin faptele ilicite ale inculpaților, prin extinderea apelului părții civile M.I., cu precizarea că la judecarea în fond a cauzei, la termenul din 29 iunie 2011 s-a constituit parte civilă în cauză, acest lucru fiind reținut și în încheierea de ședință de la acea dată.

Ulterior, banca I.R. și-a precizat pretențiile civile, la sumele de 860.074,12 euro și 365,12 RON aferente convențiilor de credit încheiate cu inculpatul B.D., respectiv 1.504.567,67 euro și 304,10 RON față de SC B.C.M. SRL. Prin decizia penală nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, între altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.V. și în baza art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. Ia pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 33 alin. (1) Iit. a), art. 34 alin. (1) Iit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului G.V. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă M.I. împotriva aceleiași hotărâri. Instanța de apel verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de apelanți, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele: Cu privire la latura penală a cauzei, prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând că inculpatul G.V.

a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. În privința laturii civile, Tribunalul a evaluat corect prejudiciile cauzate instituțiilor bancare care s-au constituit părți civile, prin faptele ilicite ale inculpaților, pe care i-a obligat la repararea acestora, în raport de participația fiecăruia la obținerea creditelor de la părțile civile. Cu privire la banca I.R., în mod eronat prima instanță a luat însă act că această instituție nu s-a constituit parte civilă, o astfel de cerere fiind formulată oral la termenul din 29 iunie 2011, prin intermediul avocatului ales, înainte de citirea actului de sesizare și consemnată în încheierea de ședință de la acea dată.

Faptul că ulterior, banca nu și-a precizat cuantumul despăgubirilor civile, nu poate conduce la soluția adoptată de tribunal, câtă vreme prejudiciul suferit de această parte civilă rezultă cu certitudine din actele dosarului, fiind evaluat la suma de 1.150.000 euro ce a fost confiscată în mod greșit de la inculpatul B.D. Așadar, raportat la situația de fapt mai sus expusă privind creditele obținute de la banca I.R., se impunea obligarea în solidar a inculpaților implicați în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii. Referitor la criticile formulate de parchet, instanța de apel a apreciat că acestea sunt întemeiate, prima instanță neinstituind măsurile asigurătorii obligatorii, potrivit art. 24 1 din Legea nr. 656/2002, în cazul inculpaților B.D., P.E., D.A., V.B.A., P.A.

și S.F., condamnați pentru infracțiunea de spălare de bani. De asemenea, în mod nelegal instanța fondului nu a interzis, în baza art. 71 C. pen., inculpaților P.E., P.A. și S.F. drepturile prevăzute de 64 lit. a) și lit. b) C. pen. Având în vedere caracterul integral devolutiv al apelului declarat de procuror, care presupune repunerea în discuție a tuturor faptelor care au constituit obiectul judecății la prima instanță și situația tuturor persoanelor care sunt părți în proces, instanța de apel a apreciat că este în drept să examineze, în cadrul acestei căi de atac, situația și a părții civile banca I.R. și să oblige în solidar pe inculpații implicați în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.

Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul G.V., instanța de apel a reținut următoarele: Tribunalul a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, probele administrate conducând indubitabil la concluzia că inculpatul G.V. a indus în eroare notarul public G.A., cu prilejul dezbaterii succesiunii tatălui său, G.I.A., folosind un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. C.V., respectiv un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. V.J., sector 3, în detrimentul statului, proprietar al celui dintâi imobil, și al adevăraților proprietari, numiții S.M.

și S.A., în cazul celui de-al doilea imobil, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului G.V., având în vedere numărul mai redus de acte materiale la care a participat față de ceilalți inculpați, rolul avut în această activitate infracțională, instanța de apel, considerând că pedeapsa de 12 ani închisoare este prea mare, a reținut în beneficiul acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

pentru infracțiunea de înșelăciune, cu păstrarea modalității de executare în regim de detenție. Cu privire la motivele de apel formulate de partea civilă M.I. instanța de apel a constatat că acestea sunt nefondate, neputându-se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat de partea civilă, prin mandatar, cu SC B.C.M. SRL, având ca obiect terenul situat în București, str. D.C., respectiv a contractului de garanție reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009, câtă vreme nu s-a constatat că acestea sunt false. Pe de altă parte, în mod corect acțiunea civilă exercitată de M.I. a fost respinsă ca tardivă, întrucât acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților ce au acționat ca reprezentanți ai SC B.C.M.

SRL, după citirea actului de sesizare. Împotriva acestei decizii, inculpatul G.V. a declarat recurs, iar la termenul de astăzi, 3 octombrie 2013, a precizat personal că își retrage recursul formulat. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.V. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală în Dosarul nr. 37229/3/2011. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2013.