ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2981/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2981/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 477 din

data de 1 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, între

altele, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpatului G.V. din două infracțiuni de înșelăciune

prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. și patru

infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., în infracțiunea de

înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin.

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă

continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10

ani.

În baza art. 291

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa

de 1 an închisoare.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, de 12 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și lit. b) C. pen. pe 10 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71-art. 64 lit. a) și lit. c) C. pen.

A fost menținută

măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului.

A fost respinsă

ca tardivă acțiunea civilă a părții civile M.I.

S-a luat act că

celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile.

Au fost anulate

următoarele înscrisuri:

- chitanța sub

semnătură privată întocmită în fals de inculpata G.L. și datată 16 martie 1971,

certificatul de moștenitor suplimentar din 7 decembrie 2006 și încheierea de rectificare

aferentă, chitanța de vânzare-cumpărare falsă datată 23 martie 1971 provenind de

la numitul H.V., contractul de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2007 Biroul Notarial

Public M.D., planul cadastral și setul de acte depuse de inculpatul A.V. la Oficiu

Cadastral la data de 27 iunie 2007, certificatele de urbanism contrafăcute din

29 iulie 2008 și din 14 aprilie 2008 și raportul de evaluare al imobilului din

str. C.V. depuse la banca I.R., contractul de vânzare-cumpărare fals din 14

decembrie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planurile cadastrale și planurile de

delimitare și amplasament depuse de inculpatul R.N. la Biroul Notarial Public M.D.

și A.L. la datale de 20 iunie 2007 și 14 noiembrie 2007, fișa tehnică contrafăcută

a imobilului din str. C.V. depusă la Oficiul de Cadastru, chitanța sub semnătură

privată falsificată datată 17 mai 1953 privind imobilul din str. C.V., certificatul

de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conținutului certificatului

din 4 aprilie 2007, depus de inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A., chitanța

sub semnătură privată falsificată și datată în 15 iulie 1970 privind imobilul din

str. V.J., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conținutului

certificatului din 12 iulie 2006, emis de D.I.T.L. sector 3 București, depus de

inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A.;

- bilanțul prescurtat

contrafăcut purtând numărul de înregistrare din 16 aprilie 2009 al Administrației

Finanțelor Publice, certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 15

septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice, contractul contrafăcut

din 10 decembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL, contractul contrafăcut

din 20 noiembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL., contractul contrafăcut

din 9 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL și SC A.D. SRL, contractul contrafăcut

din 5 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL, documentul contrafăcut

intitulat Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30

iunie 2008, din 11 august 2009 al Administrației Finanțelor Publice sector 1, raportul

de evaluare a imobilului din Intrarea S. sector 4, raportul de evaluare a imobilului

din str. D.C. sector 4, toate depuse la banca I.R., contractul fictiv de credit

din 1 septembrie 2009 încheiat între inculpatul D.A. și SC B.C.M. SRL, (folosit

la banca C.E., sucursala Dorobanți VIP), certificatele de urbanism contrafăcute

din 31 iulie 2008 și din 7 octombrie 2008 depuse la evaluatorul SC P.P. SRL,

- certificatul

de atestare fiscală contrafăcut din 23 aprilie 2009, bilanțul prescurtat contrafăcut

al Administrației Finanțelor Publice sector 4 din 1 iunie 2009, bilanțul prescurtat

contrafăcut al Administrației Finanțelor Publice sector 1 din 6 martie 2008, documentul

intitulat „Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30

iunie 2008”, documentul intitulat Situația activelor, datoriilor și capitalurilor

proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009, documentul intitulat „Situația

activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010”, din 19

august 2010 al Administrației Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii, depuse

la banca C., contractul fictiv de credit din 15 ianuarie 2009, încheiat între inculpatul

D.A. și SC B.C.M. SRL folosit la C.E., sucursala Dorobanți VIP,

- certificatul

de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2009, certificatul de urbanism contrafăcut

din 31 iulie 2008, documentul intitulat „Informații necesare”, Balanța de verificare

1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, Balanța de verificare 1 februarie 2010-28

februarie 2010, Balanța de verificare 1 februarie 2009-28 februarie 2009, folosite

la banca B.P., facturile fiscale fictive din 12 aprilie 2010 și din 14 aprilie 2010

care atestau plata unor sume de bani de către SC I.C. SRL. către SC A.E. SRL, contractul

de credit fictiv datat 1 martie 2010, încheiat de inculpatul P.E. cu SC A.E.

SRL, folosite la banca C.E.

- Situația activelor,

datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009; Balanța

de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009; Balanța de verificare 1 iunie

2009-30 iunie 2009; Bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2008 înregistrat

la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22

octombrie 2009; Balanța de verificare 1 decembrie 2008-31 decembrie 2008; Informare

suplimentară dosar credit, contractul de vânzare-cumpărare comercială din 12

septembrie 2009, încheiat între SC I.C. SRL. și SC C.O. SA; contractul de vânzare-cumpărare

comercială din 1 august 2009, încheiat între SC I.C. SRL. și SC C.F. SA; Situația

creanțelor și datoriilor la 31 iulie 2010, precum și explicațiile referitoare la

aceasta; bugetul de venituri și cheltuieli 2010, bugetul de venituri și cheltuieli

2011, Situația cash-flow-ului SC I.C. SRL.; Balanța de verificare 1 iulie 2010-31

iulie 2010; Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30

iunie 2010; Bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2009, adresa falsă din

21 octombrie 2010 emisă de banca P., folosite la banca E., 3 facturi fiscale și

un contract de vânzare-cumpărare între SC I.C. SRL. și SC E.S. SRL, facturile fiscale

fictive din 27 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010 și din 4 octombrie 2010 încheiate

între SC I.C. SRL. și SC A.E. SRL, folosite la banca C.E., Sucursala Dorobanți VIP,

- contractul de

credit fictiv din 20 august 2010, încheiat de inculpatul P.E. cu SC A.E. SRL, folosit

Ia banca C.E., Sucursala Dorobanți VIP.

A fost obligat

fiecare dintre inculpați la câte 15.000 RON cheltuieli judiciare stat.

Tribunalul a reținut

următoarea situație de fapt:

În ceea ce privește

activitatea infracțională legată de obținerea prin inducere în eroare a două credite

de la banca I.R., Tribunalul a reținut în fapt următoarele:

În cursul lunilor

septembrie-octombrie 2008, prin folosirea de acte falsificate, inculpatul B.D. a

obținut de la banca I.R. două linii de credit, de 500.000 euro, și respectiv 250.000

euro, sume pe care Ie-a folosit în interes personal.

Inculpatul a încheiat

contractele de credit din 30 septembrie 2008 (pentru prima linie de credit, de 500.000

euro), și respectiv din 28 octombrie 2008 pentru suma de 250.000 euro.

Inculpatul B.D.

a fost sprijinit în această activitate infracțională de inculpații R.N., R.P. și

G.V., acesta din urmă sustrăgându-se atât urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești,

pe numele său fiind emis în cursul urmăririi penale un mandat de arestare preventivă

în lipsă.

Scopul aparent

al creditelor era dezvoltarea unui proiect imobiliar din București, str. C.V., sector

4, creditul a fost garantat ipotecar cu imobilul din str. C.V.

Titlul de proprietate

asupra terenului din str. C.V. are la bază acte falsificate, obținute de inculpații

R.N. și R.P. într-o modalitate similară celei descrise mai sus, cu contribuția inculpatului

G.V.

Inculpatul G.V.,

care este concubinul unei sore a inculpatului R.N., a deschis la biroul notarial

G.A. succesiunea asupra bunurilor tatălui său decedat, incluzând în masa succesorală

un imobil situat în calea B., folosind o chitanță sub semnătură privată falsificată

care atesta dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil de către tatăl

său, G.I., și un certificat de atestare fiscală contrafăcut.

În acest mod inculpatul

G.V. a obținut certificatul de moștenitor suplimentar din 6 aprilie 2007, emis de

Biroul Notarial Public G.A. care atesta existența în masa succesorală a imobilului

din str. C.V., imobil pe care l-a vândut mai departe inculpatului R.N., la data

de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial

Public M.D.

Caracterul fals

al înscrisurilor folosite de inculpatul G.V. pentru a obține titlul de proprietate

asupra acestui imobil a rezultat din următoarele împrejurări constatate în cursul

urmăririi penale:

Înscrisul sub

semnătură privată intitulat chitanță folosit de inculpatul G.V. ar atesta vânzarea

imobilului de către numitul S.G. către numitul G.I.A. la data de 17 mai 1953; or,

în acest an, din verificările în baza de date M.A.I. la imobilul în cauză locuia

numita C.E.A., iar numitul S.G. nu a avut niciodată în proprietate acest imobil,

așa cum a rezultat din verificările în baza de date Direcția Generală de Impozite

și Taxe Locale sector 4.

Caracterul fals

al certificatului de atestare folosit de inculpatul G.V. pentru dezbaterea succesiunii

a rezultat din compararea conținutului acestui act cu actul original, cu același

număr înaintat de Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 4. Constatarea efectuată

în cursul urmăririi penale este reală, putându-se observa că la rubrica destinată

menționării imobilelor asupra cărora există un drept de proprietate, s-a adăugat

sintagma „teren în proprietate cu suprafața 2975 mp”, în timp ce în exemplarul original

al certificatului înaintat de Direcția Impozite și Taxe Locale nu există mențiuni

decât cu privire la dreptul de proprietate asupra unei construcții situate pe acest

teren.

Aceste constatări

au fost confirmate și de frații inculpatului (unii dintre ei menționați în mod nereal

în certificat ca renunțători), respectiv martorii R.E., G.V.A., G.M. și S.I., care

au relatat că nu au cunoscut că ar fi fost deschisă succesiunea tatălui lor și nu

au participat la o astfel de procedură, și evident nu cunosc despre existența unui

astfel de imobil în masa succesorală.

Desfășurarea faptelor

ulterior obținerii acestui certificat relevă faptul că inculpatul G.V. a obținut

acest titlu de proprietate în scopul de a-l sprijini pe inculpatul R.N., care la

rândul său a sprijinit activitatea inculpatului B.D. de obținere în mod fraudulos

a creditelor de la banca I.R.

Astfel, imediat

după obținerea titlului de proprietate, inculpatul G.V. a vândut imobilul inculpatului

R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de

Biroul Notarial Public M.D.

Este ilogic ca

o persoană de condiție modestă, precum inculpatul G.V., să înstrăineze un imobil

de o atare valoare la suma de 100.000 euro sau 354.840 RON, într-o perioadă în care

prețul de piață al imobilului situat la această adresă ar fi fost cel puțin triplu.

Evaluarea făcută

de o firmă de specialitate la un imobil situat teoretic în aceeași zonă și la o

suprafață la jumătate din cea a acestui imobil, indică o valoare de 2.503.600 RON,

deci de aproximativ 8 ori mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare-cumpărare.

Mai mult, existența

acestei înțelegeri prealabile frauduloase între cei doi inculpați a fost relevată

pe de o parte de legăturile strânse între cei doi, prin sora inculpatului R.N.,

și în al doilea rând de constatările organelor de urmărire penală după înaintarea

dosarelor notariale întocmite în cazul faptelor de la pct. 2 și pct. 1. Astfel,

Tribunalul a constatat că în dosarul privind succesiunea tatălui inculpatului G.I.A.,

înaintat Parchetului de Biroul Notarial Public G.A. s-a regăsit certificatul de

moștenitor suplimentar din 10 ianuarie 2007 emis de Biroul Notarial Public F.N.,

care privește succesiunea numitei L.V., mama inculpatei G.L., și cuprinde în masa

succesorală imobilul situat în București, str. M.P. sectorul 4. Existența unui act

ce face legătura dintre cele două fapte (depus din eroare la un alt dosar succesoral)

probează pe cale de deducție logică implicarea inculpatului R.N. în ambele activități

ilicite de producere a titlurilor de proprietate.

La data de 20

iunie 2007, inculpatul R.N. a obținut rectificarea contractului de vânzare-cumpărare

din 4 mai 2007, în sensul că suprafața reală a imobilului este de 1190 mp, în loc

de 2975 mp, folosind în acest scop un plan cadastral contrafăcut și un plan de amplasament

și delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut. Caracterul fals a acestor

două acte a rezultat din simpla comparare cu planul cadastral și planul de amplasament

și oficiale, planul cadastral folosit de inculpat conținând o delimitare a suprafeței

de teren de 1190 mp în str. C.V., ce nu există în planul cadastral oficial, iar

planul de amplasament și delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut reprezintă

o schiță a terenului transpusă din planul cadastral contrafăcut.

În data de 28

noiembrie 2007, inculpatul R.N. a obținut de la Primăria Municipiului București,

acordarea numărului poștal provizoriu, pentru imobilul din str. C.V.

Ulterior, acesta

a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 intabularea

dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V. folosind o fișă tehnică

contrafăcută a imobilului, caracterul fals al acestui înscris rezultând din împrejurarea

că în fișa tehnică folosită de inculpat a fost eliminată rubrica ce conține datele

privind adevăratul proprietar, date care însă apar pe fișa autentică a imobilului.

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 a admis cererea de intabulare

a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V., la data de 11

decembrie 2007.

La data de 14

decembrie 2007 inculpatul a vândut imobilul situat în str. C.V. inculpaților R.P.,

B.D. și numitei B.A.

Contractul de

vânzare-cumpărare a fost folosit de inculpatul B.D. pentru garantarea celor două

credite de la banca I.R.

Inculpatul B.D.

a mai folosit următoarele înscrisuri falsificate, ce au fost depuse la dosarele

de credit:

- un certificat

de urbanism contrafăcut prin xerocopierea certificatului original, pe care inculpații

B.D. și R.P. l-au solicitat Primăriei sector 4, al cărui caracter fals a rezultat

din împrejurarea că certificatul de urbanism din 29 iulie 2008, emis de Primăria

sector 4, prevede la rubrica regimul juridic că, „conform număr factorial (fosta

numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăsește sub blocurile de pe str. C.V.

Descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv

pe terenul indicat în planul topo nu există și nu a existat construcție.”, în timp

ce în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic, se prevede:

„teren intravilan proprietate particulară, în suprafață de 1190 mp, conform actelor

anexate”. Întrucât pentru obținerea creditului era necesar un raport de evaluare

a imobilului garanție, inculpatul B.D. a folosit un alt certificat de urbanism contrafăcut,

în aceeași modalitate, de data aceasta pornind de la certificatul de urbanism

din 14 aprilie 2008. În mod similar, dacă în actul oficial s-a menționat că, „conform

număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăsește sub blocurile

de pe str. C.V., descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu

realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există și nu a existat

construcție.”, în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic

se prevede, „teren intravilan proprietate particulară, în suprafață de 1190 mp,

conform actelor anexate”.

Acest certificat

de urbanism a fost depus de inculpatul B.D. la SC B.E.C. SRL care e întocmit un

raport de evaluare ce a constatat că imobilul din str. C.V. poate fi evaluat la

2.503.600 RON.

Acest raport de

evaluare a fost folosit pentru obținerea creditului de 500.000 euro. Inculpatul

a mai folosit cu acest prilej și un contract de proiectare încheiat cu același SC

B.C.M. SRL.

Indicii ale caracterului

fals au rezultat și cu privire la acest contract, în condițiile în care numitul

A.A.C., indicat în contractul de proiectare ca arhitect, și care la acea dată era

asociat unic al SC B.C.M. SRL este conform evidențelor oficiale M.A.I. de profesie

dulgher. După cum se va vedea ulterior, societatea SC B.C.M. SRL a fost folosită

de inculpat pentru obținerea frauduloasă și a altor credite.

Pentru obținerea

celui de-al doilea credit, de 250.000 euro, inculpatul B.D. a obținut de la PFA

T.B. un alt raport de evaluare, care evalua același imobil la suma de 2.300.000

RON, același certificat de urbanism contrafăcut folosit și la SC B.C.M. SRL,

din 14 aprilie 2008.

Inculpatul a mai

folosit la dosarele de credit și documente de angajare la SC I.I. SRL, în funcția

de director general. Și cu privire la acest act există indicii în sensul că este

fals, întrucât cu privire la imobilul care constituie sediul acestei societăți,

str. V.J., sector 3, organele de urmărire penală s-au sesizat în cadrul aceluiași

dosar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals de către același G.V., cauza

fiind disjunsă sub acest aspect. Concluziile, pertinente, ale procurorului, au fost

expuse pe larg în rechizitoriu. Și verificările la fața locului și planșele foto

aferente au probat că la acest sediu nu se desfășoară activități, întrucât imobilul

este în stare avansată de degradare.

Cu privire la

această activitate infracțională, s-au reținut însă faptele de fals numai cu privire

la certificatele de urbanism contrafăcute, planurile cadastrale și de urbanism,

și contractul de vânzare-cumpărare al imobilului din str. C.V.

Toți cei trei

inculpați au susținut că toate actele referitoare la acest imobil sunt reale, și

că de asemenea prețurile menționate în contracte sunt reale și au fost plătite efectiv.

Inculpatul R.P.

a mai menționat că a semnat o procură pentru inculpatul B.D., intenția lor comună

fiind de a revinde imobilul, fără a ști mai departe ce s-a întâmplat cu acest imobil.

Inculpatul R.N. nu a dat declarații detaliate cu privire la această faptă dar a

negat comiterea vreunui fals cu privire la acest imobil.

Și în acest caz

susținerile inculpaților au fost infirmate de probele administrate care au dovedit

cert caracterul fals al fiecăruia dintre înscrisurile folosite de cei trei inculpați

cu privire la traseul juridic și modificările aduse statutului juridic al acestui

imobil.

Scopul infracțional

al obținerii acestor sume de bani de la partea civilă banca I.R. a reieșit atât

din modul fraudulos de obținere a creditelor, cât și din faptul că acest credit

nu a fost restituit nici măcar parțial, la data sesizării instanței fiind înregistrate

restanțe de 801.448,62 euro și 240 RON.

În ceea ce privește

pe inculpatul G.V., s-a mai reținut că acesta a obținut într-un mod similar dreptul

de proprietate asupra unui alt imobil, din str. V.J., sector 3, imobil cu privire

la care verificările ulterioare au relevat că figurează ca sediu social al SC

P.I. SRL, societate folosită la spălarea sumelor de bani provenite din contractul

încheiat de inculpatul B.D. cu banca I.R., societate care are o existență fictivă

și cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări

sub aspectul infracțiunii de spălare de bani.

În cadrul aceleiași

proceduri succesorale, inculpatul G.V. a folosit o chitanță sub semnătură privată,

falsă, ce atesta dobândirea de către tatăl său a imobilului din str. V.J. Caracterul

fals al acestui înscris rezultă din simpla comparare a celor două chitanțe sub semnătură

privată folosite în cadrul acestei proceduri succesorale de inculpat pentru a include

în masa succesorală atât imobilul din str. C.V., cât și pe cel din str. V.J.

Deși datate la

diferență de 20 de ani, 17 mai 1953-15 iulie 1970, ambele înscrisuri, sunt identice

ca formulare și conținut, cu excepția adreselor imobilelor și a numelui proprietarilor.

Este evident că cele două chitanțe sunt rezultatul completării aceluiași model,

ori față de datele întocmirii lor acest lucru nu era logic posibil. Deși din contextul

concret al faptelor rezultă că și obținerea titlului fals de proprietate asupra

imobilului din str. V.J. s-a realizat tot sub oblăduirea inculpaților R. și în folosul

inculpatului B.D., în lipsa unor date concrete nu s-a reținut în cursul urmăririi

penale și participația acestor trei inculpați, activitatea infracțională referitoare

la imobilul din str. V.J. fiind reținută numai în sarcina inculpatului G.V., sub

forma infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals în cadrul procedurii succesorale.

Sub aspectul încadrării

juridice, Tribunalul a reținut următoarele:

În actul de sesizare

s-a reținut sub aspectul încadrării juridice, săvârșirea faptelor în concurs real,

apreciindu-se că în raport de fiecare dintre actele materiale descrise la cele 7

puncte ale rechizitoriului s-a acționat cu o rezoluție infracțională distinctă.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpatului G.V. Tribunalul a avut în vedere limitele

speciale de pedeapsă, atrase de împrejurarea că actele de proprietate obținute ilicit

de acest inculpat au privit imobile a căror valoare însumată este mult peste sume

de 200.000 RON, numărul faptelor și modalitatea concretă de comitere a faptelor,

împrejurarea că și în cazul său implicarea în activitatea infracțională stabilită

de inculpații R. nu a fost determinată de vreo constrângere ci a fost benevolă,

în plus reținând în detrimentul inculpatului că acesta a ignorat complet procesul

penal, sustrăgându-se și el fazei urmăririi penale și cercetării judecătorești,

mandatul de arestare preventivă emis în lipsă în cursul urmăririi penale împotriva

sa nefiind pus în executare.

Sub aspectul laturii

civile, Tribunalul a constatat că o parte din instituțiile bancare prejudiciate

s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpații nu

au contestat în realitate cuantumul sumelor solicitate de părțile civile, apărarea

inculpaților rezumându-se la susținerea că prejudiciul nu există în fapt și că oricum

este garantat cu imobilele produse ca și garanție.

În opinia instanței

fondului, expertiza la care în mod constant a făcut referire inculpatul B.D. prin

apărători pentru a se dovedi că până la arestarea inculpaților ratele erau plătite

la timp ar avea efecte doar asupra laturii subiective, pentru motivele care au fost

expuse în cadrul analizei situației de fapt, iar nu asupra cuantumului constituirilor

de părți civile. Pe de altă parte, în constituirile de părți civile, au fost solicitate

doar sumele înregistrate cu titlu de restanțe, din sumele totale fiind scăzute ratele

achitate de inculpați din creditele acordate.

În ceea ce privește

limitele despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că o justă și integrală reparație

a prejudiciului include și acordarea penalităților și dobânzilor contractuale, în

măsura în care au fost cerute de părțile civile, acest prejudiciu, cu temei contractual,

fiind de altfel prevăzut de inculpați la momentul comiterii faptelor. Aceștia nu

au contestat de altfel posibilitatea și dreptul părților civile de a solicita dobânzile

și penalitățile stabilite prin contractele de credit.

Tribunalul a luat

act că banca I.R. și Primăria S.J. nu s-au constituit părți civile și pe cale de

consecință a confiscat sumele de bani obținute fraudulos din inducerea în eroare

a acestor părți, de la inculpatul B.D., singurul inculpat care a beneficiat de aceste

foloase ilicite, astfel cum personal a recunoscut și este indicat și de ceilalți

inculpați, respectiv suma de 1.150.000 euro provenite din creditele obținute de

la banca I.R. și suma de 79.300 RON provenită din contractul încheiat cu primăria

S.J.

În ceea ce privește

acțiunea civilă a părții civile M.I., Tribunalul a constatat că acesta s-a constituit

parte civilă împotriva inculpaților ce au acționat ca reprezentanți ai SC

B.C.M. SRL, după citirea actului de sesizare. La acel moment apărătorii inculpaților

au invocat tardivitatea acțiunii civile. La un termen ulterior, această parte civilă,

asistată de avocat, a precizat acțiunea civilă, iar chestiunea tardivității a fost

repusă în discuție, aspect pe care și avocatul acestei părți și-a exprimat argumentele

juridice. Tribunalul a apreciat că singura soluție echitabilă este respingerea acțiunii

civile ca tardivă, soluție cerută și de inculpații interesați de soluționarea acesteia.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și între alții,

și inculpatul G.V., respectiv partea civilă M.I.

Critica parchetului

nu l-a vizat pe inculpatul G.V.

Inculpatul G.V.

a criticat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând

reducerea cuantumului acestora prin reținerea circumstanțelor atenuante, iar ca

modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C.

pen.

Partea civilă

M.I. a criticat sentința pe motiv că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității

contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat cu SC B.C.M.

SRL, având ca obiect terenul situat în București, str. D.C., precum și asupra contractului

de garanție reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009.

Cu ocazia judecării

apelurilor, inculpatul G.V. nu a dorit să dea declarație.

Partea civilă

banca I.R. a formulat o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei privind prejudiciul

pe care l-a suferit prin faptele ilicite ale inculpaților, prin extinderea apelului

părții civile M.I., cu precizarea că la judecarea în fond a cauzei, la termenul

din 29 iunie 2011 s-a constituit parte civilă în cauză, acest lucru fiind reținut

și în încheierea de ședință de la acea dată.

Ulterior, banca

I.R. și-a precizat pretențiile civile, la sumele de 860.074,12 euro și 365,12 RON

aferente convențiilor de credit încheiate cu inculpatul B.D., respectiv 1.504.567,67

euro și 304,10 RON față de SC B.C.M. SRL.

Prin decizia penală

nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

ll-a penală, între altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.V. și în

baza art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul G.V. Ia pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65

alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată

de 3 ani.

În temeiul

art. 33 alin. (1) Iit. a), art. 34 alin. (1) Iit. b) și art. 35 alin. (1) C.

pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită

în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului G.V. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit.

b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

S-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de partea civilă M.I. împotriva aceleiași hotărâri.

Instanța de apel

verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport

cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de apelanți, dar și din oficiu

cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate

cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

Cu privire la

latura penală a cauzei, prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin

dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat

în cauză, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând că inculpatul

G.V. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În privința laturii

civile, Tribunalul a evaluat corect prejudiciile cauzate instituțiilor bancare care

s-au constituit părți civile, prin faptele ilicite ale inculpaților, pe care i-a

obligat la repararea acestora, în raport de participația fiecăruia la obținerea

creditelor de la părțile civile.

Cu privire la

banca I.R., în mod eronat prima instanță a luat însă act că această instituție nu

s-a constituit parte civilă, o astfel de cerere fiind formulată oral la termenul

din 29 iunie 2011, prin intermediul avocatului ales, înainte de citirea actului

de sesizare și consemnată în încheierea de ședință de la acea dată.

Faptul că ulterior,

banca nu și-a precizat cuantumul despăgubirilor civile, nu poate conduce la soluția

adoptată de tribunal, câtă vreme prejudiciul suferit de această parte civilă rezultă

cu certitudine din actele dosarului, fiind evaluat la suma de 1.150.000 euro ce

a fost confiscată în mod greșit de la inculpatul B.D.

Așadar, raportat

la situația de fapt mai sus expusă privind creditele obținute de la banca I.R.,

se impunea obligarea în solidar a inculpaților implicați în această activitate la

acoperirea prejudiciului cauzat băncii.

Referitor la criticile

formulate de parchet, instanța de apel a apreciat că acestea sunt întemeiate, prima

instanță neinstituind măsurile asigurătorii obligatorii, potrivit art. 24

1

din Legea nr. 656/2002, în cazul inculpaților B.D., P.E., D.A., V.B.A., P.A. și

S.F., condamnați pentru infracțiunea de spălare de bani.

De asemenea, în

mod nelegal instanța fondului nu a interzis, în baza art. 71 C. pen., inculpaților

P.E., P.A. și S.F. drepturile prevăzute de 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

Având în vedere

caracterul integral devolutiv al apelului declarat de procuror, care presupune repunerea

în discuție a tuturor faptelor care au constituit obiectul judecății la prima instanță

și situația tuturor persoanelor care sunt părți în proces, instanța de apel a apreciat

că este în drept să examineze, în cadrul acestei căi de atac, situația și a părții

civile banca I.R. și să oblige în solidar pe inculpații implicați în această activitate

la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.

Referitor la motivele

de apel formulate de inculpatul G.V., instanța de apel a reținut următoarele:

Tribunalul a reținut

corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, probele administrate

conducând indubitabil la concluzia că inculpatul G.V. a indus în eroare notarul

public G.A., cu prilejul dezbaterii succesiunii tatălui său, G.I.A., folosind un

înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului

asupra imobilului din str. C.V., respectiv un înscris sub semnătură privată fals

ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. V.J.,

sector 3, în detrimentul statului, proprietar al celui dintâi imobil, și al adevăraților

proprietari, numiții S.M. și S.A., în cazul celui de-al doilea imobil, fapte ce

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate inculpatului G.V., având în vedere numărul mai redus de acte materiale

la care a participat față de ceilalți inculpați, rolul avut în această activitate

infracțională, instanța de apel, considerând că pedeapsa de 12 ani închisoare este

prea mare, a reținut în beneficiul acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune, cu păstrarea modalității

de executare în regim de detenție.

Cu privire la

motivele de apel formulate de partea civilă M.I. instanța de apel a constatat că

acestea sunt nefondate, neputându-se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare

din 30 septembrie 2009 încheiat de partea civilă, prin mandatar, cu SC B.C.M.

SRL, având ca obiect terenul situat în București, str. D.C., respectiv a contractului

de garanție reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009,

câtă vreme nu s-a constatat că acestea sunt false.

Pe de altă parte,

în mod corect acțiunea civilă exercitată de M.I. a fost respinsă ca tardivă, întrucât

acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților ce au acționat ca reprezentanți

ai SC B.C.M. SRL, după citirea actului de sesizare.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul G.V. a declarat recurs, iar la termenul de astăzi, 3 octombrie

2013, a precizat personal că își retrage recursul formulat.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

4

alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., părțile își pot retrage

recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea

recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză

fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua

act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.V.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei

de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea

recursului declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 2

noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală în Dosarul

nr. 37229/3/2011.

Constată că inculpatul

este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 3 octombrie 2013.