ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.12.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6745/2004

HOTĂRÂRE
14.12.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6745/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 545 din 9

octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, inculpatul C.V. a fost condamnat la

următoarele pedepse:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea instigării la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 25,

raportat la art. 215 alin. (3) și (4) C. pen. [(prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 25, raportat la art. 215 alin.

(3), (4) și (5) C. pen.)], cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit.

c) C. pen.

- 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen.

- 5 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr.

42/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 74 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1337/1998 a Judecătoriei

Cluj-Napoca și executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în prezenta

cauză, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 2 ani și 4 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 28 ianuarie 2000 la 17

mai 2000.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor

civile față de D.G.F.P. a Județului Cluj în sumă de 13.952.207 lei, cu majorări

de întârziere de la data de 29 februarie 2000 și până la achitarea efectivă a prejudiciului,

calculate conform O.G. nr. 11/1996 și nr. 61/2002.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu inculpații H.P. și P.I. (aceștia fiind obligați prin sentința penală nr.

606/2001 a Tribunalului Cluj) la plata despăgubirilor civile în sumă de:

- 230.763.410 lei către S.C. P. SA

Cluj.

- 10.463.420 lei în favoarea S.C. N.

SA Cluj-Napoca.

- 72.083.127 lei în favoarea S.C.

K.E. SRL Cluj-Napoca.

- 11.495.450 lei în favoarea SC

I.I.E. SRL Cluj-Napoca.

Măsura asiguratorie a sechestrului

aplicat pe bunurile inculpatului prin ordonanța din 10 noiembrie 1999 a fost

menținută.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului

în sumă de 1.700.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul C.V. este administratorul

societății comerciale A. SRL Cluj Napoca, având ca obiect de activitate

comerțul en-gros și en-detail cu produse alimentare și nealimentare.

La începutul lunii octombrie 1998,

fiind în căutarea unei activități comerciale fără activitate, inculpatul C.V. a

luat legătura cu H.P., administrator al SC B. SRL Cluj-Napoca, căruia i-a

propus să deruleze împreună afaceri.

Inculpații H.P. și P.I. au emis file

C.E.C. fără acoperire bancară achiziționând mărfuri pe care le livrau către SC

contabile.

În acest mod, inculpatul C.V. s-a

sustras de la plata impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată,

cauzând statului un prejudiciu de 8.389.782 lei.

La achiziționarea mărfurilor,

inculpatul C.V. și-a folosit relațiile și influența pentru a determina

furnizorii să le livreze și l-a îndemnat pe inculpatul H.P. să emită file

C.E.C. fără acoperire bancară.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză; proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, notele de constatare

ale Gărzii Financiare din Cluj și Dolj, facturi comerciale, copii ale

documentelor bancare, proces-verbal de conducere în teren, foi de parcurs,

declarațiile martorilor, proces-verbal de confruntare, declarațiile

inculpaților.

Inculpatul C.V. nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 62 din 25 februarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul C.V.

Instanța de control judiciar a

apreciat că criticile formulate în apelul procurorului prin care s-a solicitat

înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului sunt

nefondate, pedepsele aplicate fiind just individualizate în raport de conduita

procesuală a acestuia.

Totodată, s-au apreciat ca

neîntemeiate susținerile inculpatului privind nerezolvarea corectă a fondului

și solicitarea de a se trimite cauza spre rejudecare tribunalului, deoarece s-a

constatat că instanța de judecată a administrat probele necesare și a reținut o

situație de fapt conformă cu realitatea.

Cât privește critica formulată de

inculpat în subsidiarul apelului său prin care a solicitat achitarea, Curtea de

Apel Cluj a apreciat că probele administrate stabilesc cu certitudine vinovăția

acestuia pentru faptele reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul C.V., în temeiul dispozițiilor art. 385

9

pct. 12, 14, 17, 17

1

, 18 și 21 C. proc. pen.

S-a susținut că stabilirea stării de

fapt se bazează pe o gravă eroare, ceea ce a determinat o aplicare greșită a

legii, încadrări juridice eronate, în cauză nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, motiv pentru

care s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, s-a învederat faptul că

judecarea cauzei în apel a avut loc fără citarea părții civile D.G.F.P. Cluj,

inculpatul fiind astfel privat de dezbaterea cauzei în contradictoriu cu

această parte.

S-a susținut că, din acest motiv,

hotărârea judecătorească a instanței de apel este lovită de nulitate și s-a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

375 alin. (2) C. proc. pen., judecarea apelului se face cu citarea părților.

Curtea de Apel Cluj a procedat la

judecarea cauzei fără ca partea civilă D.G.F.P. a județului Cluj să fi fost

citată la vreunul din termene.

Partea civilă D.G.F.P. a județului

Cluj a solicitat acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 13.952.207 lei

reprezentând neplata impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată,

precum și majorările de întârziere aferente calculate până la 29 februarie 2000

și după această dată, până la achitarea efectivă a prejudiciului cauzat ca

urmare a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală.

Cum inculpatul C.V. a negat constant

săvârșirea acestei infracțiuni și a solicitat achitarea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, Curtea constată că, prin încălcarea

de către instanța de apel a dispozițiilor art. 375 alin. (2) și art. 175 și

următoarele C. proc. pen. și necitarea părții civile, acestuia i-a fost vătămat

dreptul la apărare, pe care nu și l-a putut exercita pe deplin și în

contradictorialitate cu partea civilă.

În consecință, Curtea urmează să

admită recursul inculpatului C.V. și să caseze decizia atacată, cauza fiind

trimisă Curții de Apel Cluj în vederea rejudecării apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de inculpat.

Celelalte motive invocate de

inculpatul C.V. în recurs, urmează a fi examinate de Curtea de Apel Cluj cu

ocazia rejudecării cauzei.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admite recursul declarat de inculpatul

C.V. împotriva deciziei penale nr. 62 din 25 februarie 2004 a Curții de Apel

Cluj.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 decembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 943/2014
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 22 din 29 ianuarie 2013, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul V.C.L., pentru comiterea infracțiunilor: - de evaziune fiscală, prevă
ÎCCJ 2022-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală
ul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării
ÎCCJ 2005-10-31
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6133/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1619 din 23 noiembrie 2004, Judecătoria Cluj Napoca a condamnat pe inculpatul R.A., la pedepsele de: - 6 (șase) luni închisoare, pentru
ÎCCJ 2004-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2004
215 alin. (3) C. pen. Din datele dosarului, rezultă că, în termenul de încercare de 2 ani și 5 luni inculpatul a săvârșit infracțiunea intenționată dedusă în prezent judecății, respectiv, la 5 ianuarie 2002, și, ca atare, se impune revocare
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7017/2005
- 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2
Sursă