ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 943/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 943/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22 din 29 ianuarie

2013, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul V.C.L., pentru comiterea

infracțiunilor:

- de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art.

41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și interzicerea pe 2 ani a exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

- de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art.

41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și interzicerea pe 2 ani a exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

- uz de fals,

prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare.

- stopaj la sursă,

prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni

închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai

sus, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani

închisoare și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b), c) C. pen., sporită cu 1 an închisoare, rezultând pedeapsa finală

de 3 ani și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut

aplicațiunea prev.art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile în

sumă de 68.293 RON, plus accesorii, începând cu data de 13 iunie 2009 pentru

suma de 17.114 RON - impozit pe profit și pentru suma de 30.061 RON TVA,

respectiv cu data de 6 iunie 2009 pentru restul debitelor, până al achitarea

integrală a sumelor respective, către partea civilă Statul Român prin ANAF -

DGFP Cluj.

S-a dispus anularea

facturii din 30 iunie 2008 și a contractului prestări servicii.

S-a dispus

comunicarea către Registrul Comerțului al județului Cluj a unei copii de pe

prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă.

În temeiul art. 191

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată

penală, în stare de libertate, a inculpatului V.C.L. pentru comiterea

infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen., stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., uz

de fals, prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin scriptul

provenit din partea inculpatului, aflat la muncă în Italia, emis de către

autoritățile române competente din orașul italian Bologna, instanța a luat act

că acest inculpat dorește să beneficieze de prevederile art. 320

1

C.

proc. pen., adică recunoașterea săvârșirii în totalitate a faptelor reținute în

actul de sesizare a instanței, nesolicitând alte probe. în aceste condiții,

instanța a încuviințat cererea inculpatului și judecarea acestuia se va face pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul

le cunoaște și le însușește, faptele fiind stabilite și fiind suficiente date

cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Astfel fapta

inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL

Cluj-Napoca, în perioada decembrie 2007 - octombrie 2008, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a omis în mod repetat evidențierea în documentele legale și în

actele contabile, a veniturilor realizate în cuantum de 136.004,05 RON, cu

scopul sustragerii de la pata TVA în sumă de 21.714.89 RON, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii evaziune fiscală în formă continuată,

prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului

V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca, din luna

iunie 2008, de a înregistra în mod repetat în evidența contabilă, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, de cheltuieli nereale în valoare de

46,631,30 RON, cu scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit în sumă

de 17.114 RON și TVA în cuantum de 8.345,87 RON, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută

și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat din luna aprilie 2009, de a folosi cu ocazia verificărilor financiar

contabile efectuate de inspectorii din cadrul ANAF, a unui înscris sub

semnătură privată falsificat, care atesta o operațiune comercială nereală între

SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca și SC G.J.S. SRL Cluj-Napoca, a cărui conținut nereal

l-a cunoscut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de

fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 teza a II-a C. pen.

În fine, fapta

inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL

Cluj-Napoca, din perioada 25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, de a reține lunar de la salariați prin

stopaj la sursă, a sumelor reprezentând impozitul pe venituri din salarii, CAS,

șomaj asigurați și CASS, în sumă totală de 4.656 RON, care nu a fost vărsată la

bugetul de stat, în termen de 30 de zile, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Procedând la

individualizarea pedepselor, instanța a aplicat criteriile generale precizate

în art. 72 C. pen. și de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. Astfel,

au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime,

gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este ridicat având în

vedere valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunile

antisociale ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor

respective, nu în ultimul rând persoana inculpatului, care nu se află la prima

confruntare cu legea penală. S-a constatat că inculpatul este recidivist,

ultima condamnare fiind de 4 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința

penală nr. 1765 din 21 octombrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă în

data de 7 mai 2001 a Tribunalului Cluj, a cărui executare a început la data de

30 decembrie 2002 și a fost liberat condiționat la data de 30 decembrie 2002 cu

un rest neexecutat de 627 zile închisoare, condamnare care este primul termen al

recidivei postexecutorii prev. în art. 37 lit. b) C. pen. Aceste elemente au

fost avute în vedere de către instanță la stabilirea în concret a cuantumului

pedepselor, orientându-se spre limita minimă potrivit art. 320

1

C.

proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul V.C.L. și ANAF - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Cluj.

Inculpatul a

solicitat desființarea hotărârii și judecând, să se aplice pedepse mai reduse

și înlăturarea sporului de 1 an închisoare, având în vedere circumstanțele

personale ale inculpatului, respectiv că este căsătorit și are un copil minor

în întreținere.

Apelul ANAF -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj nu a fost motivat.

Prin Decizia penală

nr. 84/A din 24 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a

admis apelul declarat de partea civilă ANAF - DGFP Cluj împotriva Sentinței

penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj, a desființat hotărârea

numai cu privire la latura civilă a cauzei și în rejudecare a obligat

inculpatul V.C.L. să plătească părții civile suma de 83.816 RON despăgubiri

civile, plus accesorii datorate potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003 C. proc.

fisc., calculate la suma de 22.576 RON (impozit pe profit) începând cu data de

13 iunie 2009 și până la data achitării acestei sume; la suma de 38.040 RON

(TVA) începând cu data de 13 iunie 2009 și până la achitarea sumei; la debitele

reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și nevirate (impozit

pe venit din salarii, CAS reținută de la asigurați, șomaj asigurați, CASS

reținută de la asigurați) de la data de 6 iunie 2009 și până la achitarea

acestora. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul V.C.L. împotriva aceleiași sentințe și a obligat

apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corespunzător

starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care

inculpatul și le-a însușit prevalându-se de procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., precum și vinovăția sa și încadrarea juridică pentru

infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 (două fapte) ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de

fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și stopaj la sursă prev. de art. 6

din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a

apreciat că în mod corect s-a reținut că inculpatul a comis această infracțiune

în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen., raportat

la ultima condamnare de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 1765 din 21 octombrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a

executat-o începând cu data de 30 decembrie 2002 fiind liberat condiționat cu

un rest de 627 zile închisoare care s-a epuizat la data săvârșirii

infracțiunilor ce constituie obiectul prezentului dosar.

Referitor la

individualizarea pedepselor s-a constatat că acestea se situează spre minimul

prevăzut de lege și raportat la modalitatea de comitere, urmările produse,

cuantumul prejudiciului, împrejurarea că inculpatul nu a acoperit nicio parte

din acesta, că este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori la pedepse cu

închisoarea, nu se justifică în favoarea sa reținerea unor circumstanțe

atenuante.

Prin urmare,

pedepsele aplicate sunt juste și proporționale cu criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., iar operațiunea de contopire a acestora este conformă cu

dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., fiind justificată aplicarea sporului de 1

an închisoare raportat la numeroase fapte și acte materiale care compun

infracțiunile comise în formă continuată.

În ceea ce privește

apelul declarat de partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Cluj s-a constatat că în cauză ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Cluj s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 68.293 RON + accesorii, iar

ulterior a formulat o precizare la constituirea de parte civilă, arătând că

pretențiile se ridică la suma de 83.816 RON la care se adaugă accesoriile

prevăzute de lege și se compune din 22.576 RON impozit pe profit; 6.963 RON

accesorii impozit pe profit; 38.040 RON TVA; 10.175 RON accesorii TVA; 1.092

RON impozit pe veniturile din salarii; 354 RON majorări de întârziere impozit

pe veniturile din salarii; 354 RON majorări de întârziere impozit pe venituri

din salarii; 2.038 RON CAS reținută de la asigurați în perioada 25 februarie

2008 - 25 aprilie 2009; 587 RON majorări de întârziere CAS; 116 RON șomaj

asigurați (25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009); 36 RON majorări de întârziere

șomaj; 1410 RON CASS reținută de la asigurați (25 ianuarie 2008 - 25 aprilie

2009) și 429 RON majorări de întârziere CASS reținută de la asigurați. La această

sumă de 83.816 RON se adaugă accesorii datorate potrivit art. 119 din O.G. nr.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la suma de 22.576 RON (impozit pe

profit) începând cu data de 13 iunie 2009 și până la data achitării acestei

sume; la suma de 38.040 RON (TVA) începând cu data de 13 iunie 2009 și până la

achitarea sumei; la debitele reprezentând impozite și contribuții cu reținere

la sursă și nevirate (impozit pe venit din salarii, CAS reținută de la

asigurați, șomaj asigurați, CASS reținută de la asigurați) de la data de 6

iunie 2009 și până la achitarea acestora.

Având în vedere că

instanța de fond nu a luat în considerare această precizare la constituirea de

parte civilă acordând sumele care au fost solicitate inițial de către ANAF -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, instanța de control judiciar a

apreciat că și în situația în care partea civilă nu a motivat apelul, dat fiind

efectul devolutiv al acestei căi de atac și împrejurarea că această cerere de

acordare în totalitate a despăgubirilor civile este justificată, sumele fiind

calculate potrivit legii, se impune admiterea căii de atac în baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art.

998 C. civ. (în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor) obligarea

inculpatului la plata sumei de 83.816 RON și accesoriile datorate potrivit art.

119 din O.G. nr. 92/2003 astfel cum au fost solicitate și detaliate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul V.C.L.

Apărătorul desemnat

din oficiu pentru inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea

deciziei penale atacate, precum și a sentinței penale pronunțată de instanța de

fond, și în rejudecare, aplicarea art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale

mai favorabile.

Totodată, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a

solicitat reducerea pedepsei, precum și înlăturarea sau reducerea sporului de 1

an aplicat nejustificat, în opinia apărării.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru

cele ce se vor arăta în continuare:

Codul de procedură

penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie

2013.

Având în vedere data

pronunțării deciziei recurate, respectiv 24 aprilie 2013, se constată că sunt

aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate,

nu și de temeinicie.

În ceea ce privește

cererea de reindividualizare a pedepselor se reține că Legea nr. 2/2013 permite

instanței de recurs să analizeze această critică prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, doar în ceea ce

privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de casare devine incident numai atunci când instanța comite erori în

legătură cu aplicarea pedepsei, erori care se pot produce prin stabilirea unei

pedepse neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale - sub minimul

legal sau peste maximul general al pedepsei.

Verificând decizia

recurată prin prisma acestui caz de casare se constată că pedepsele aplicate

inculpatului pentru infracțiunile săvârșite se încadrează între limitele minime

și maxime prevăzute de lege, astfel că și această critică este nefondată.

Examinând, din

oficiu, cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la

săvârșirea infracțiunii de către inculpați, raportat la intrarea în vigoare a

noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței

instituției aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din noul C.

pen., instanța de recurs constată că nu este incidentă aplicarea legii penale

mai favorabile, întrucât pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu au

intervenit modificări.

Nici în ceea ce

privește infracțiunea de uz de fals nu există modificări în norma

incriminatorie, singurul aspect de noutate este că legiuitorul a prevăzut

modalitate alternativă de sancționare și în cazul folosirii unui înscris

oficial.

Întrucât inculpatul

V.C.L. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată

prev. de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că

nu există diferențe între art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior

și art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea

limitelor sancțiunii cu o treime.

Cu privire la

concursul de infracțiuni, reglementat de art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen. anterior, se observă că instanța de fond a aplicat un spor de 1 an.

Art. 39 lit. b) din

noul C. pen. stipulează că în cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse cu

închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3

din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că s-ar constata o agravare a

situației inculpatului în propria cale de atac, lucru nepermis de legiuitor.

Cât privește

tratamentul sancționator al stării de recidivă, acesta va rămâne cel din legea

anterioară, date fiind dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd

aplicabilitatea noii reglementări doar în situația în care una dintre

infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, aspect

care nu este incident în cauză.

Ca atare, Înalta

Curte constată că legea penală mai favorabilă o constituie legea sub imperiul

căreia au fost comise infracțiunile.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

V.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori și va obliga recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.L. împotriva Deciziei penale nr.

84/A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2014.

Procesat de GGC - LM