ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 943/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 22 din 29 ianuarie 2013, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul V.C.L., pentru comiterea infracțiunilor: - de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. - de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

- uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare. - stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., sporită cu 1 an închisoare, rezultând pedeapsa finală de 3 ani și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prev.art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 71 alin. (1), (2) C. pen. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile în sumă de 68.293 RON, plus accesorii, începând cu data de 13 iunie 2009 pentru suma de 17.114 RON - impozit pe profit și pentru suma de 30.061 RON TVA, respectiv cu data de 6 iunie 2009 pentru restul debitelor, până al achitarea integrală a sumelor respective, către partea civilă Statul Român prin ANAF - DGFP Cluj. S-a dispus anularea facturii din 30 iunie 2008 și a contractului prestări servicii. S-a dispus comunicarea către Registrul Comerțului al județului Cluj a unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de libertate, a inculpatului V.C.L. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin scriptul provenit din partea inculpatului, aflat la muncă în Italia, emis de către autoritățile române competente din orașul italian Bologna, instanța a luat act că acest inculpat dorește să beneficieze de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., adică recunoașterea săvârșirii în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nesolicitând alte probe. în aceste condiții, instanța a încuviințat cererea inculpatului și judecarea acestuia se va face pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul le cunoaște și le însușește, faptele fiind stabilite și fiind suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Astfel fapta inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca, în perioada decembrie 2007 - octombrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a omis în mod repetat evidențierea în documentele legale și în actele contabile, a veniturilor realizate în cuantum de 136.004,05 RON, cu scopul sustragerii de la pata TVA în sumă de 21.714.89 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C.

SRL Cluj-Napoca, din luna iunie 2008, de a înregistra în mod repetat în evidența contabilă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de cheltuieli nereale în valoare de 46,631,30 RON, cu scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit în sumă de 17.114 RON și TVA în cuantum de 8.345,87 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat din luna aprilie 2009, de a folosi cu ocazia verificărilor financiar contabile efectuate de inspectorii din cadrul ANAF, a unui înscris sub semnătură privată falsificat, care atesta o operațiune comercială nereală între SC L.C.C.

SRL Cluj-Napoca și SC G.J.S. SRL Cluj-Napoca, a cărui conținut nereal l-a cunoscut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 teza a II-a C. pen. În fine, fapta inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca, din perioada 25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a reține lunar de la salariați prin stopaj la sursă, a sumelor reprezentând impozitul pe venituri din salarii, CAS, șomaj asigurați și CASS, în sumă totală de 4.656 RON, care nu a fost vărsată la bugetul de stat, în termen de 30 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepselor, instanța a aplicat criteriile generale precizate în art. 72 C. pen. și de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Astfel, au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunile antisociale ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor respective, nu în ultimul rând persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală.

S-a constatat că inculpatul este recidivist, ultima condamnare fiind de 4 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1765 din 21 octombrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă în data de 7 mai 2001 a Tribunalului Cluj, a cărui executare a început la data de 30 decembrie 2002 și a fost liberat condiționat la data de 30 decembrie 2002 cu un rest neexecutat de 627 zile închisoare, condamnare care este primul termen al recidivei postexecutorii prev. în art. 37 lit. b) C. pen. Aceste elemente au fost avute în vedere de către instanță la stabilirea în concret a cuantumului pedepselor, orientându-se spre limita minimă potrivit art. 320 1 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul V.C.L.

și ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj. Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii și judecând, să se aplice pedepse mai reduse și înlăturarea sporului de 1 an închisoare, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că este căsătorit și are un copil minor în întreținere. Apelul ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj nu a fost motivat. Prin Decizia penală nr. 84/A din 24 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a admis apelul declarat de partea civilă ANAF - DGFP Cluj împotriva Sentinței penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj, a desființat hotărârea numai cu privire la latura civilă a cauzei și în rejudecare a obligat inculpatul V.C.L.

să plătească părții civile suma de 83.816 RON despăgubiri civile, plus accesorii datorate potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc., calculate la suma de 22.576 RON (impozit pe profit) începând cu data de 13 iunie 2009 și până la data achitării acestei sume; la suma de 38.040 RON (TVA) începând cu data de 13 iunie 2009 și până la achitarea sumei; la debitele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și nevirate (impozit pe venit din salarii, CAS reținută de la asigurați, șomaj asigurați, CASS reținută de la asigurați) de la data de 6 iunie 2009 și până la achitarea acestora. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.C.L.

împotriva aceleiași sentințe și a obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și le-a însușit prevalându-se de procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., precum și vinovăția sa și încadrarea juridică pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (două fapte) ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut că inculpatul a comis această infracțiune în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen., raportat la ultima condamnare de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1765 din 21 octombrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a executat-o începând cu data de 30 decembrie 2002 fiind liberat condiționat cu un rest de 627 zile închisoare care s-a epuizat la data săvârșirii infracțiunilor ce constituie obiectul prezentului dosar. Referitor la individualizarea pedepselor s-a constatat că acestea se situează spre minimul prevăzut de lege și raportat la modalitatea de comitere, urmările produse, cuantumul prejudiciului, împrejurarea că inculpatul nu a acoperit nicio parte din acesta, că este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea, nu se justifică în favoarea sa reținerea unor circumstanțe atenuante.

Prin urmare, pedepsele aplicate sunt juste și proporționale cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar operațiunea de contopire a acestora este conformă cu dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., fiind justificată aplicarea sporului de 1 an închisoare raportat la numeroase fapte și acte materiale care compun infracțiunile comise în formă continuată.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj s-a constatat că în cauză ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 68.293 RON + accesorii, iar ulterior a formulat o precizare la constituirea de parte civilă, arătând că pretențiile se ridică la suma de 83.816 RON la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege și se compune din 22.576 RON impozit pe profit; 6.963 RON accesorii impozit pe profit; 38.040 RON TVA; 10.175 RON accesorii TVA; 1.092 RON impozit pe veniturile din salarii; 354 RON majorări de întârziere impozit pe veniturile din salarii; 354 RON majorări de întârziere impozit pe venituri din salarii; 2.038 RON CAS reținută de la asigurați în perioada 25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009; 587 RON majorări de întârziere CAS; 116 RON șomaj asigurați (25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009); 36 RON majorări de întârziere șomaj; 1410 RON CASS reținută de la asigurați (25 ianuarie 2008 - 25 aprilie 2009) și 429 RON majorări de întârziere CASS reținută de la asigurați.

La această sumă de 83.816 RON se adaugă accesorii datorate potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la suma de 22.576 RON (impozit pe profit) începând cu data de 13 iunie 2009 și până la data achitării acestei sume; la suma de 38.040 RON (TVA) începând cu data de 13 iunie 2009 și până la achitarea sumei; la debitele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și nevirate (impozit pe venit din salarii, CAS reținută de la asigurați, șomaj asigurați, CASS reținută de la asigurați) de la data de 6 iunie 2009 și până la achitarea acestora.

Având în vedere că instanța de fond nu a luat în considerare această precizare la constituirea de parte civilă acordând sumele care au fost solicitate inițial de către ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, instanța de control judiciar a apreciat că și în situația în care partea civilă nu a motivat apelul, dat fiind efectul devolutiv al acestei căi de atac și împrejurarea că această cerere de acordare în totalitate a despăgubirilor civile este justificată, sumele fiind calculate potrivit legii, se impune admiterea căii de atac în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. (în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor) obligarea inculpatului la plata sumei de 83.816 RON și accesoriile datorate potrivit art. 119 din O.G.

nr. 92/2003 astfel cum au fost solicitate și detaliate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.C.L. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei penale atacate, precum și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond, și în rejudecare, aplicarea art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile. Totodată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei, precum și înlăturarea sau reducerea sporului de 1 an aplicat nejustificat, în opinia apărării.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013. Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 24 aprilie 2013, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu și de temeinicie. În ceea ce privește cererea de reindividualizare a pedepselor se reține că Legea nr. 2/2013 permite instanței de recurs să analizeze această critică prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior, doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de casare devine incident numai atunci când instanța comite erori în legătură cu aplicarea pedepsei, erori care se pot produce prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale - sub minimul legal sau peste maximul general al pedepsei. Verificând decizia recurată prin prisma acestui caz de casare se constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile săvârșite se încadrează între limitele minime și maxime prevăzute de lege, astfel că și această critică este nefondată. Examinând, din oficiu, cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpați, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen.

la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din noul C. pen., instanța de recurs constată că nu este incidentă aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu au intervenit modificări. Nici în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals nu există modificări în norma incriminatorie, singurul aspect de noutate este că legiuitorul a prevăzut modalitate alternativă de sancționare și în cazul folosirii unui înscris oficial. Întrucât inculpatul V.C.L. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior și art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime. Cu privire la concursul de infracțiuni, reglementat de art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, se observă că instanța de fond a aplicat un spor de 1 an. Art. 39 lit. b) din noul C. pen. stipulează că în cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că s-ar constata o agravare a situației inculpatului în propria cale de atac, lucru nepermis de legiuitor. Cât privește tratamentul sancționator al stării de recidivă, acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situația în care una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

Ca atare, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă o constituie legea sub imperiul căreia au fost comise infracțiunile. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori și va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2014. Procesat de GGC - LM