ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1457/2013

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 860 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul I.E., la: - 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii se spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) și 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, și s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., prin privare de libertate, potrivit art. 57 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen.

rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.E.T. SRL Suseni, să plătească suma de 6.127.396 lei despăgubiri, către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. și D.G.F.P Argeș, la care s-au adăugat penalități de întârziere și dobânzi calculate până la achitarea efectivă a debitului. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul instituit prin ordonanța procurorului nr. 36/P din 07 mai 2012 asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei de 6.242.300 lei. În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 170 C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile false, respectiv 42 de borderouri de achiziții aflate în volumul III în dosarul de urmărire penală.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la 11.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 10.000 lei în faza de urmărire penală. Suma de 300 lei, reprezentând onorariile de avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansată de fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat, că la data de 28 mai 2012, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești, prin rechizitoriul nr. 36/P din 25 mai 2012, a trimis în judecată pe inculpatul I.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c), cu aplic.

alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 23 alin. (1) lit. b) și c), din Legea nr. 656/2002 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 290 C. pen. cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, așa cum cer disp. art. 320 1 C. proc. pen.

Având în vedere probatoriul administrat de către organele de urmărire penală, tribunalul a reținut, în fapt, următoarele: Una dintre formele de manifestare a fenomenului evazionist în ceea ce privește fraudarea TVA-ului este definită generic de organismele fiscale europene și ca „missing trader", fraudă ce se caracterizează prin aceea ca, un operator economic român nou constituit și înregistrat în scopuri de TVA (notat „A") - efectuează achiziții naționale de la persoane fizice, scutite de TVA, mărfurile astfel achiziționate sunt comercializate de către „A" ulterior către un alt operator economic român (notat B"), însă de data acesta cu TVA, fără a declara organelor fiscale operațiunile efectuate, astfel că beneficiul de TVA ce trebuia achitat către bugetul de stat rămâne la societatea care a coordonat întreaga activitate respectiv la operatorul economic „A". Caracteristica acestui mecanism constă in aceea că, operatorul economic „A" are de regulă o durată de viată de maxim 3-8 luni de zile (generată de perioada legală de depunere a deconturilor de TVA obligatorii), după care „dispare", asigurându-și astfel contravaloarea taxei sustrase ce trebuia achitată bugetului de stat.

Specificul acestui tip de fraudă este acela că, operatorul economic, inițiator al mecanismului evazionist, nu conduce evidenta contabilă, nu declară operațiunile economice efectuate și conturile bancare deținute, îți desfășoară activitatea pe raza altor județe decât cel al domiciliului fiscal, fapt ce îngreunează foarte mult activitatea de identificarea și reconstituire a activității comerciale desfășurată, operațiune care se realizează ulterior, ca regulă generală, de către organele de urmărire penală, după obținerea rulajelor de cont bancar, documente imposibil de obținut de către organele fiscale la nivelul anilor 2008-2011, până la modificarea prevederilor Codului Fiscal, datorită invocării, secretului bancar", aspect bine cunoscut de către evazioniști.

În scopul fraudării bugetului consolidat al statului prin metoda descrisă mai sus a fost înființată și SC C.E.T. SRL Suseni. SC C.E.T. SRL Suseni a fost înființată la data de 3 martie 2008 de către inculpatul I.E. și inculpatul T.G., in calitate de asociați, societatea fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș la aceeași dată sub nr. J03/525/2008. Calitatea de administrator al SC C.E.T. SRL Suseni a avut-o inculpatul I.E. După înființarea societății comerciale, în perioada 01 martie 2008-31 august 2008, SC C.E.T. SRL Suseni a derulat operațiuni comerciale cu mai multe societăți din tară și din străinătate. Din actele de control inițiale, întocmite de organele fiscale, a rezultat că SC C.E.T.

SRL Suseni a emis mai multe facturi pentru comercializarea diferitelor bunuri cât și facturi pentru prestarea unor servicii, toate aceste activități fiind in sumă de 13.771.994 lei. În acest sens, din verificările efectuate au rezultat următoarele: În baza unui număr de 4 facturi fiscale in sumă de 243.814 lei, SC C.E.T. SRL Suseni a comercializat către SC A.R.O. SRL cantitatea de 61.160 kg mere. În baza a 38 facturi fiscale SC C.E.T. SRL Suseni a livrat, către SC L.L. SRL Constanta, diferite produse agricole, respectiv cantitatea de 3.608 tone rapiță, 3.608 tone grâu, 817 tone orz și 484 tone floarea soarelui in valoare totală de 10.702.327 lei. Pentru SC L.L. SRL Constanta, SC C.E.T. SRL Suseni a prestat și servicii de transport la valoarea totală de 34.802 lei, emițând in acest sens un număr de 3 facturi fiscale.

De asemenea, pentru aceeași societate a fost emisă o factură in sumă de 289.900 lei pe care a fost înscris, avans marfă către SC L.L. SRL Constanta". Către SC P.G. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis un număr de 4 facturi din care rezultă că a comercializat către această societate 2 excavatoare, un buldozer și un greder la valoarea totală de 2.437.060 lei. Pentru SC M.L. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis o factură in sumă de 10.115 lei „pentru servicii conform contract", fără însă să se specifice serviciile prestate și fără ca factura să fie însoțită de alte documente (deviz sau situație de lucrări), in care să se specifice serviciile prestate. Pentru SC A.S.I. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis o factură fiscală in sumă de 50.076 lei, din care rezultă că a comercializat cantitatea de 15.828 kg mere.

Pentru SC F.W.M. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis o factură in sumă de 3.900 lei din care rezultă ca a comercializat o punte semiremorcă. În legătură cu toate aceste activități comerciale, administratorul SC C.E.T. SRL Suseni, inculpatul I.E. nu a prezentat documente din care să rezulte că au fost evidențiate in contabilitate și nici nu a făcut declarațiile legale la organele fiscale pentru plata taxelor și impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului. Tot din verificările efectuate de către organele de control fiscal, a rezultat că in perioada martie-august 2008, SC C.E.T. SRL Suseni a efectuat achiziții intracomunitare de la operatori economici din Austria, Germania, Ungaria și Slovacia in sumă totală de 1.787.281 lei.

Informațiile privind achizițiile intracomunitare au fost obținute din raportul care cuprinde informațiile referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toți contribuabilii din toate statele membre UE privind relațiile SC C.E.T. SRL Suseni, informații transmise de către Direcția Generală de Informații din cadrul Ministerului Finanțelor Publice prin adresa nr. 846.730 din 7 noiembrie 2011. Din acest raport rezultă că SC C.E.T. SRL Suseni nu a declarat, prin declarația recapitulativă trimestrială, achizițiile intracomunitare efectuate, nerespectând in acest sens prevederile art. 1564 alin. (2) C. fisc. Din adresele nr. 10227 din 31 ianuarie 2012, nr. 25624 din 13 martie 2008 și nr. 38453 din 18 aprilie 2008 ale Biroului Județean de Informații Fiscale din cadrul DGFP Argeș, care cuprinde răspunsurile primite pentru o parte din solicitările de control efectuate, rezulta ca in perioada 20 martie 2008-19 aprilie 2008 SC C.E.T.

SRL a achiziționat intracomunitar mărfuri in suma de 65803 euro ( 242.739 lei) astfel. - de la F.M.U., mere in suma de 45.084 euro (166.092 lei) in baza unui număr de 3 facturi ; - de la L.B.C.K. - Germania legume in suma de 14.829 euro (54.718 lei) in baza a 6 facturi ; - de la E.J.S.G. - Austria legume in suma de 5890 euro (21929 lei) in baza unei facturi. Din compararea datelor înscrise pe facturile pentru achizițiile intracomunitare efectuate, puse la dispoziție de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, cu datele înscrise pe facturile de livrare întocmite de SC C.E.T. SRL, aflate la dosarul cauzei, coroborat cu faptul ca nu exista o concordanta între datele in care s-au efectuat achiziții intracomunitare cu datele la care au fost emise facturile de livrare la intern, rezulta ca produsele achiziționate din comunitatea europeana au fost comercializate pe piața internă, însa fără ca SC C.E.T.

SRL să întocmească documente pentru evidențierea veniturilor realizate din aceasta activitate. Din rulajul contului deschis la R. Bank – Agenția Pitești 2 pus la dispoziție de această unitate bancară rezultă că SC C.E.T. SRL Suseni a încasat în anul 2008 suma totală de 19.856.816 lei, respectiv de la SC L.L. SRL Constanta suma de 17.062.668 lei, de la SC P.G. SRL suma de 2.521.172 lei, de la SC E.I. SRL suma de 219.000 lei și de la SC A.S.I. SRL suma de 50.076 lei. De asemenea, din documentele aflate la dosarul cauzei s-a mai constatat ca SC C.E.T. SRL a mai încasat suma de 3900 lei de la SC F.W.M. SRL in numerar, în baza chitanței din 14 martie 2008. Fată de cele de mai sus, prin raportul de constatare, s-a stabilit că „având in vedere mențiunile efectuate pentru justificarea plaților, coroborat cu faptul ca in documentele existente la dosarul cauzei nu s-au identificat eventuale facturi pentru avans marfa iar SC C.E.T.

SRL nu a restituit nicio suma către operatorii economici specificări mai sus, ca fiind sume încasate necuvenit, rezultă că plățile în suma de 19.856.816 lei, efectuate in perioada martie 2008-august 2008 de către SC L.L. SRL, SC P.G. SRL, SC E.I. SRL, SC A.S.I. SRL si SC F.W.M. SRL reprezintă contravaloarea bunurilor si serviciilor, inclusiv TVA, aprovizionate in aceasta perioada de la SC C.E.T. SRL. " Tot din raportul de constatare întocmit de specialistul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești rezultă ca in perioada 01 martie 2008 - 31 august 2008 SC C.E.T.

SRL a comercializat diferite bunuri si servicii achiziționate atât de pe teritoriul național cat si din spațial intracomunitar în suma totala, inclusiv TVA, de 22.242.369 lei, prin neînregistrarea in contabilitate a respectivelor activități și prin nedeclararea lor la organele fiscale a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 6.242.300 lei, reprezentând 3.551.302 lei TVA de plată, sumă pe care SC C.E.T. SRL Suseni avea obligația să o calculeze, să o evidențieze și să o plătească și 2.690.998 lei, reprezentând impozitul pe profit. Sumele de bani, reprezentând TVA și impozit pe profit, pe care SC C.E.T. SRL Suseni trebuia să le plătească la bugetul general consolidat al statului, au fost însușite de către inculpatul I.E.

prin retrageri succesive din contul pe care această societate îl avea la R. Bank, folosind in acest sens borderouri de achiziții cereale falsificate. Astfel, pentru a da o aparență de legalitate a sumelor de bani retrase din contul societății, inculpatul I.E., ajutat fiind de inculpatul P., au întocmit un număr de 42 borderouri de achiziții produse agricole, în care s-au menționat cumpărarea de la diferite persoane fizice a unor cantități de produse agricole, în care s-au menționat cumpărarea de la diferite persoane fizice a unor cantități de produse agricole. Din verificările efectuate, s-a constatat că cele 42 borderouri de achiziție conțin date nereale, întrucât seriile și numerele cărților de identitate consemnate în cuprinsul acestor documente, fie nu au fost atribuite, fie sunt atribuite altor persoane decât cele menționate în respectivele borderouri.

Inculpatul I.E. a recunoscut că el împreună cu inculpatul P.D.E. au întocmit în fals aceste borderouri de achiziție produse agricole pe care le-au folosit la retragerea sumelor de bani din contul societății sub falsa motivare de achiziții cereale. În raport cu situația de fapt reținută, tribunalul a apreciat, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c), cu aplic. alin. (3) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 și fals, prevede art. 290 C. pen., texte în baza cărora se va pronunța condamnarea. Întrucât inculpatul a comis, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, instanța de fond a reținut pentru fiecare dintre faptele deduse judecății dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată.

De asemenea, dat fiind că cele trei fapte au fost comise mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reținut de instanța de fond și disp. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracțiuni. La stabilirea pedepselor, au fost avute în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., privind consecințele sancționatorii ale recunoașterii vinovăției. În acest context, tribunalul a apreciat, că scopul preventiv și educativ prev. de art. 52 C. pen., a fost realizat numai prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, către minimul special, în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

Pentru infracțiunea de evaziune fiscală, dat fiind că textul incriminator prevede, în baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. Instanța de fond a constatat, că întrucât faptele deduse judecății sunt concurente, în baza art. 34 C. pen. acestea au fost contopite, și s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, în condițiile art. 57 C. pen., plus pedeapsa complementară. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În cursul urmăririi penale și al judecății, împotriva inculpatului s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, motiv pentru care, în baza art. 357 alin. (2) lit. b), rap.

la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă. Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat, că Statul Român, prin ANAF, s-a constituit parte civilă cu suma de 6.127.396 lei, plus penalitățile de întârziere și dobânzile aferente. Întrucât prin fapta sa inculpatul a cauzat părții civile prejudiciul reclamat, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat acesta, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei solicitate, la care s-au adăugat penalitățile de întârziere și dobânzile calculate până la data achitării integrale a debitului. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen., s-a menținut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpatului, iar în baza art. 14 alin. (3) rap. la art. 170 C. proc. pen., s-au anulat actele false de care acesta s-a folosit la săvârșirea infracțiunilor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.E. criticând sentința sub aspectul netemeiniciei susținând în esență că se impune și aplicare de circumstanțe atenuate în cauză cu consecința reducerii pedepsei în așa fel încât executarea pedepsei să poată fi dată în condițiile art. 86 1 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei. În acest sens a arătat că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, mai mult nu el este ce-l care a obținut beneficiile faptelor sale având în vedere prejudiciul foarte mare cauzat bugetului statului reținut în cauză.

Prin decizia penală nr. 150 /A din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.E. împotriva sentinței penale nr. 860 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș. A obligat apelantul la 350 lei, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele: Inculpatul apelant a fost condamnat în procedura recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. prima instanță arătând în motivele invocate exprimate în considerente, criteriile ce au vizat orientarea spre acest cuantum al pedepsei, dar și spre modalitate neprivativă de libertate. Curtea a constatat că în raport de natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea de săvârșire a acesteia, prejudiciul creat bugetului de stat, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este o pedeapsă just individualizată aceasta reflectă criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Totodată a fost avută în vedere și persoana inculpatului care a recunoscut și regretat fapta și a consimțit la judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul I.E. reiterând criticile formulate în fața instanței de apel. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul declarat de inculpatul I.E. în raport de motivul de casare invocat, cât și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat. Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase și obiective a întregului material probator; încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde stării de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei.

Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal. Trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă, în raport cu toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu ca anumite împrejurări să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.

Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale și au făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., aplicând acestuia o pedeapsă principală de 7 ani închisoare. Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt cele prevăzute de prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c), cu aplic. alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 23 alin. (1) lit. b) și c), din Legea nr. 656/2002 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 290 C. pen. cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prin care acesta a cauzat un prejudiciu statului în sumă de 6.127.396 lei reprezentând despăgubiri către partea civilă Statul Român prin ANAF și DGFP Argeș la care se adaugă penalități de întârziere și dobânzi calculate până la achitarea efectivă a debitului.

Având în vedere modul de desfășurare al activității infracționale, caracterul repetat al unor asemenea activități, faptele reținute în concurs și frauda cauzată bugetului de stat, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului aceea de 4 ani închisoare este o pedeapsă corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare, cu privare de libertate, această pedeapsă fiind în măsură să reflecte criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. vizând pe de o parte faptele cu un grad ridicat de pericol social, cât și persoana inculpatului care a regretat faptele și care a consimțit la judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Reține Înalta Curte că instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., prin orientarea către un cuantum de pedeapsă spre limita minimă prevăzută de lege, astfel că nu se mai impune ca în recurs să se dea eficiență din nou acelorași criterii prin reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei rezultante și a aplicării acesteia în condițiile art. 86 1 C. pen. Avându-se în vedere și faptul că verificându-se decizia atacată și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.E. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2013.