ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2058/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 481 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul B.N., arestat în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv cu începere de la 28 noiembrie 2004 la zi.

Cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64 C. pen. În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1003 C. civ., inculpatul B.N. a fost obligat, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC T. SRL Cluj-Napoca la despăgubiri civile, astfel: - 487.716.139 lei cu dobânda legală din decembrie 2003 și până la plata integrală a sumei către SC G.C. SRL București; - 610.815.342 lei cu dobânda legală din decembrie 2003 și până la plata integrală a sumei către SC E. SRL Cluj-Napoca; - 2.071.168.075 lei către SC C.C. SRL Fetești, județul Ialomița. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul B.N. a fost obligat la 120 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și s-a achitat din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocatură Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin intermediul numitului G., poreclit U., inculpatul B.N. i-a cunoscut pe numiții M.N. și C.M., cu care s-a întâlnit în cursul lunii octombrie 2003. Numiții M.N. și C.M. i-au propus inculpatului B.N. să accepte cumpărarea unei societăți comerciale, banii pentru cumpărarea societății urmând să fie achitați de M.N. și C.M., societatea să aibă o vechime de peste doi ani, inculpatul B.N. urmând să fie administratorul societății cumpărate. Încă de la început au convenit ca prin intermediul societății cumpărate, al cărui administrator urma să fie B.N., să se dea „țepe” altor societăți, adică, să se procure marfă ce urma să fie plătită cu file C.E.C.

fără acoperire, iar pentru serviciul făcut, cei doi, C.M. și M.N. i-au promis inculpatului B.N. 3.000 dolari S.U.A. și un pașaport pentru a putea pleca în Spania după descoperirea faptelor. Ca recidivist, inculpatul B.N. suferind mai multe condamnări știa la ce se expune. În câteva zile de la discuție, inculpatul B.N. s-a întâlnit cu C.M., care i-a cumpărat un costum, cămașă, pantofi, cravată pentru a-l îmbrăca ca pe un „patron”, după care cei doi au plecat la Cluj-Napoca, cazându-se la pensiunea D. Aici, inculpatul B.N. și C.M. au luat legătura cu S.C. Titus și în schimbul sumei de 70.000.000 lei, achitată de C.M., au căzut de acord ca S.C. Titus să cedeze părțile sociale ale SC T. SRL, inculpatului B.N., astfel prin Încheierea nr. 9486 din 26 noiembrie 2003 a Tribunalului Cluj a fost aprobată această cesiune, inculpatul B.N.

devenind unicul administrator al SC T. SRL. Numitul S.C. Titus a predat, încă din 31 octombrie 2003, toate documentele contabile ale societății, inculpatului B.N., printre documente a predat și carnetul cu file C.E.C. seria B.F. 32600007926 – B.F. 32600007950, și în aceeași zi, inculpatul B.N. s-a prezentat la B.S.I.B. SA, unde a obținut specimenul de semnătură la bancă pentru SC T. SRL. După ce a preluat documentele de la SC T. SRL, inculpatul B.N. urma să ia legătura cu diferite societăți comerciale de la care să cumpere marfă pentru care să emită file C.E.C. fără acoperire, marfa urmând să fie vândută mai departe de către C.M. și M.N. Pentru că inculpatul B.N. se descurca greu în afaceri și nu știa să vorbească convingător cu viitoarele victime, C.M.

a luat legătura cu numitul B.I. și toți trei, inculpatul B.N., C.M. și B.I., s-au deplasat la sediul societății T., aflat într-un imobil pe str. Decebal, imobilul fiind închiriat de C.M., aici rămânând mai multe zile. Conform celor convenite, la începutul lunii noiembrie 2003, B.I., dându-se drept B.N., a contactat telefonic pe reprezentanții SC G.C. SRL București – Agenția Cluj, spunându-le că dorește să cumpere microcentrale termice ce urmează să fie plătite cu file C.E.C., astfel la data de 21 noiembrie 2003, inculpatul B.N. și numitul B.I., care s-a dat drept angajat al SC T. SRL, s-au deplasat la sediul SC G.C. SRL unde, luând legătura cu martorii P.V., C.D. și C.M., au convenit ca inculpatul B.N.

să cumpere, în mai multe tranșe, microcentrale termice și calorifere de la această societate. În timpul negocierilor, B.I. s-a prezentat în calitate de angajat al SC T. SRL clarificând detaliile tehnice ale produselor achiziționate, iar inculpatul B.N., în scopul inducerii în eroare a reprezentanților SC G.C. SRL, a emis fila C.E.C. seria BF 32600007928 din 21 noiembrie 2003, pentru suma de 350.544.679 lei, cu scopul de a plăti prima tranșă de mărfuri ce urma să fie cumpărată, cu toate că societatea administrată de inculpat nu avea provizia necesară. Pe baza înțelegerii avute cu inculpatul B.N., reprezentanții SC G.C. SRL, prin facturile din 21, 25, 26 noiembrie 2003 și 3, 4, 8 decembrie 2003, a livrat către SC T. SRL, marfă în valoare de 487.716.139 lei, produsele livrate urmând să fie plătite cu fila C.E.C.

emisă de inculpat și cu o altă filă C.E.C., la emiterea căreia s-a obligat inculpatul B.N., însă la data de 12 decembrie 2003, când fila C.E.C. a fost introdusă la bancă, a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont. După primirea filei C.E.C., reprezentanții SC G.C. SRL, convinși că fila C.E.C. are acoperire, au girat fila către SC G.C. SRL și această societate a introdus fila C.E.C. spre încasare, și astfel s-a constatat că nu au acoperire. Cinci microcentrale termice au fost vândute către SC M.C. SRL, care la rândul ei le-a vândut către alte două societăți, restul produselor au fost duse de către C.M., M.N. și D.V. în București, unde au fost valorificate de către aceștia.

Partea vătămată SC G.C. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 487.716.139 lei, cu dobânda legală până la plata sumei, iar inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească pe partea civilă, conform constituirii de parte. În cursul lunii noiembrie 2003, Z.V., director general al SC E. SRL Cluj-Napoca, a fost sunat de o persoană ce s-a recomandat a fi din Sibiu, sub numele de M., precizând că ar vrea să cumpere echipamente și materiale de instalații pentru încălzirea unor locuințe și pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare se vor prezenta reprezentanții unei firme din Cluj-Napoca. La câteva zile, Z.V. a fost sunat de B.I., care s-a prezentat cu numele de B.N., patron al SC T. SRL și făcând referire la discuția avută cu așa-zisul M., s-a arătat interesat să cumpere materiale pentru încălzirea unor locuințe, fapt pentru care, în data de 25 noiembrie 2003, Z.V.

s-a prezentat la sediul SC T. SRL unde a încheiat un contract de vânzare-cumpărate cu B.I. care s-a prezentat sub numele de B.N., pentru vânzarea de cazane, boilere și microcentrale, iar la data de 8 decembrie 2003 a mai fost încheiat un alt contract, B.I. prezentându-se tot sub numele de B.N., și în baza acestor contracte, a întocmit comenzi scrise în numele inculpatului B.N., iar SC E. SRL, cu facturile din 26 și 28 noiembrie 2003 și 8 decembrie 2003, a livrat către SC T. SRL produse în valoare de 610.815.342 lei, iar pentru plata produselor livrate, inculpatul B.N. a emis filele C.E.C. cu seriile B.F. 32600007929 și B.F. 32600007930, care s-au dovedit a fi fără acoperire, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a demonstrat că filele C.E.C.

au fost scrise și semnate de inculpatul B.N. Marfa achiziționată a fost dusă de către M.N. în comuna Răcari, județul Dâmbovița, verificată de către acesta, fără să remită vreo sumă de bani inculpatului B.N. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 610.815.342 lei cu dobânda legală până la plata sumei, iar inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească partea civilă, conform constituirii de parte. În anturajul lui D.V. căruia i-a remis niște bilete la ordin în alb, primind de la acesta anumite cantități de carne și mezeluri și a lui M.N., inculpatul B.N. a fost solicitat din nou să comită o faptă penală prin emiterea unor file C.E.C., fără acoperire. Cu toate că știa că este în interdicție bancară, inculpatul B.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale de a da țepe”, de a înșela pe beneficiarii filelor C.E.C., a predat lui M.N.

documentele societății T. și carnetul cu file C.E.C., în care mai multe file C.E.C. erau semnate și ștampilate de inculpatul B.N., cu scopul de a-l ajuta pe acesta să inducă în eroare (să-l înșele) pe L.I.G., administrator al SC C.C. Fetești și despre care știau că are cantități mari de carne la depozitele închiriate de la V.D. M.N. s-a prezentat sub numele de B.N. și pe baza facturilor fiscale LL. ACA nr. 5990712-17 s-au vândut către SC T. SRL diferite sortimente de carne în valoare totală de 2.071.168.070 lei, plata făcându-se cu trei file C.E.C. primite de M.N. de la B.N., în valoare de 1.500.000 lei, urmând ca pentru diferența de sumă să fie emise alte file C.E.C. Convins fiind că filele C.E.C.

primite au acoperire, L.I.G. le-a girat imediat către SC F.F.A. SRL Blaj, și în momentul în care au introdus filele C.E.C. la bancă pentru încasare, s-a constatat că nu au acoperire. Inculpatul B.N. apreciază că nu se face vinovat de această ultimă faptă, motivat de faptul că nu a intrat în legătură directă cu reprezentanții SC F.F.A. SRL și nici nu l-a însoțit pe M.N. la sediul acestei societăți, cu toate că a remis lui M.N. filele C.E.C. semnate și ștampilate, recunoscând în faza de urmărire penală cât și în fața instanței că încă de la cumpărarea societății T. s-a înțeles cu M.N. și C.M. să dea „țepe” de 7-9 miliarde lei. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.071.168.075 lei, fără a solicita dobânda legală.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul B.N., invocând motivul privind greșita individualizare a pedepsei, în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., susținând că pedeapsa este prea mare față de modalitatea comiterii faptei și de persoana sa. De asemenea, a declarat apel și partea civilă SC G.C. SRL București, apel pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat un reprezentant pentru a arăta motivele. Prin decizia penală nr. 283 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ambele apeluri, ca nefondate, a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2004 până la data pronunțării deciziei și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Decizia a fost atacată cu recurs atât de inculpat cât și de partea civilă SC C. SRL București. Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.N. Recurentul nu a motivat recursul declarat, iar apărătorul său prin concluziile orale a criticat decizia recurată invocând motivele prevăzute de art. 385 9 pct. 8 și 12 C. proc. pen., susținând că are probleme de sănătate dar nu a fost supus unei expertize medico-legale și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. A mai invocat faptul că procedura de citare cu partea civilă nu a fost legal îndeplinită la Curtea de Apel Cluj. În ultimul cuvânt ce i s-a acordat a susținut că declarațiile de la urmărirea penală nu exprimă adevărul, fiind date sub amenințarea că dacă nu arată ceea ce i se spunea, va fi condamnat aspru, la 18 ani închisoare, solicitând admiterea recursului și achitarea.

Criticile sunt neîntemeiate. Din verificarea materialului probator al dosarului se constată că la urmărirea penală, inculpatul a dat mai multe declarații în fața organelor de poliție și procurorului, în prezența apărătorului, în care a recunoscut comiterea faptei și modul în care a săvârșit-o. De asemenea, la instanța de apel nu a contestat reținerea în sarcina sa a faptei de înșelăciune, criticând sentința numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând a se reduce, astfel că în recurs nu poate invoca decât acest caz. Mai este menționat faptul că hotărârea de condamnare nu se bazează numai pe recunoașterile inculpatului, acestea coroborându-se pe un amplu material probator. Sunt neîntemeiate și celelalte motive de casare invocate.

Din moment ce nu există nici un element care să determine îndoieli cu privire la răspunderea penală a inculpatului din cauza vreunei afecțiuni psihice, nu se poate reproșa instanței că nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Deci, nu se poate invoca situația prevăzută de art. 385 9 pct. 8 C. proc. pen. Nu se poate reține nici cazul prevăzut de art. 359 9 cu privire la pct. 12, lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, întrucât față de situația de fapt corect reținută de instanțe, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., întrucât s-au prezentat ca adevărate cecuri fără acoperire bancară, în scopul de a obține importante foloase materiale.

Nici pedeapsa aplicată nu este criticabilă, neputându-se susține că ar fi prea mare, injust individualizată. În favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., căruia i s-a acordat semnificația necesară, reducându-se minimul pedepsei prevăzută de textul de lege incriminator în suficientă măsură, de la 10 ani la 7 ani închisoare. O nouă reducere nu se impune, căci ar face ca pedeapsa să nu mai fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Sub aspectul laturii civile, susținerea inculpatului că instanța de apel a soluționat apelul fără citarea părților civile, este de asemenea neîntemeiată întrucât instanța a considerat corect că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

De altfel, inculpatul nu s-ar putea prevala de lipsa de procedură cu partea civilă, mai ales că a fost de acord cu despăgubirile care au fost solicitate. În fine, nu se constată nici motive care pot fi luate în considerare din oficiu. Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC C. SRL Prin concluziile scrise și cele orale partea civilă a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor, în principal restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale spre a se lămuri toate aspectele cauzei și trimiterea în judecată a tuturor participanților la infracțiunea respectivă și obligarea la plata despăgubirilor civile. Critica este neîntemeiată. Potrivit art. 317 C. proc.

pen., judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea, iar conform art. 337 din același cod, extinderea cu privire la alte persoane poate fi cerută numai de către procuror. În cauză, se constată că procurorul nu a formulat o astfel de cerere. Restituirea cauzei la procuror nu se impune nici pentru completarea materialului probator, faptele săvârșite de inculpat fiind clarificate sub toate aspectele. Prin alte motive, partea civilă a criticat decizia sub aspectul încadrării juridice a faptei și individualizării pedepsei, dar nu vor fi examinare în acest recurs, partea civilă neputând ataca hotărârea sub aspectul laturii penale.

Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpat și de partea civilă fiind nefondate, urmează a fi respinse, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2004, la data pronunțării prezentei decizii și vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.N. și partea civilă SC G.C. SRL împotriva deciziei penale nr. 283 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2004, la 30 martie 2006. Obligă pe recurenți la plata sumei de câtre 150 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2006.