ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2058/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2058/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 481 din 6

septembrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul B.N., arestat

în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5),

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit.

a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 4 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv cu începere de

la 28 noiembrie 2004 la zi.

Cu consecințele prevăzute de art. 71,

art. 64 C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art.

998, 1003 C. civ., inculpatul B.N. a fost obligat, în solidar cu partea

civilmente responsabilă SC T. SRL Cluj-Napoca la despăgubiri civile, astfel:

- 487.716.139 lei cu dobânda legală

din decembrie 2003 și până la plata integrală a sumei către SC G.C. SRL

București;

- 610.815.342 lei cu dobânda legală

din decembrie 2003 și până la plata integrală a sumei către SC E. SRL

Cluj-Napoca;

- 2.071.168.075 lei către SC C.C. SRL

Fetești, județul Ialomița.

În temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul B.N. a fost obligat la 120 RON cheltuieli judiciare

statului, din care 40 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și s-a

achitat din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocatură Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin intermediul numitului G., poreclit U., inculpatul

B.N. i-a cunoscut pe numiții M.N. și C.M., cu care s-a întâlnit în cursul lunii

octombrie 2003.

Numiții M.N. și C.M. i-au propus

inculpatului B.N. să accepte cumpărarea unei societăți comerciale, banii pentru

cumpărarea societății urmând să fie achitați de M.N. și C.M., societatea să

aibă o vechime de peste doi ani, inculpatul B.N. urmând să fie administratorul

societății cumpărate.

Încă de la început au convenit ca

prin intermediul societății cumpărate, al cărui administrator urma să fie B.N.,

să se dea „țepe” altor societăți, adică, să se procure marfă ce urma să fie

plătită cu file C.E.C. fără acoperire, iar pentru serviciul făcut, cei doi, C.M.

și M.N. i-au promis inculpatului B.N. 3.000 dolari S.U.A. și un pașaport pentru

a putea pleca în Spania după descoperirea faptelor.

Ca recidivist, inculpatul B.N.

suferind mai multe condamnări știa la ce se expune.

În câteva zile de la discuție,

inculpatul B.N. s-a întâlnit cu C.M., care i-a cumpărat un costum, cămașă,

pantofi, cravată pentru a-l îmbrăca ca pe un „patron”, după care cei doi au

plecat la Cluj-Napoca, cazându-se la pensiunea D. Aici, inculpatul B.N. și C.M.

au luat legătura cu S.C. Titus și în schimbul sumei de 70.000.000 lei, achitată

de C.M., au căzut de acord ca S.C. Titus să cedeze părțile sociale ale SC T.

SRL, inculpatului B.N., astfel prin Încheierea nr. 9486 din 26 noiembrie 2003 a

Tribunalului Cluj a fost aprobată această cesiune, inculpatul B.N. devenind

unicul administrator al SC T. SRL.

Numitul S.C. Titus a predat, încă

din 31 octombrie 2003, toate documentele contabile ale societății, inculpatului

B.N., printre documente a predat și carnetul cu file C.E.C. seria B.F.

32600007926 – B.F. 32600007950, și în aceeași zi, inculpatul B.N. s-a prezentat

la B.S.I.B. SA, unde a obținut specimenul de semnătură la bancă pentru SC T.

SRL.

După ce a preluat documentele de la

SC T. SRL, inculpatul B.N. urma să ia legătura cu diferite societăți comerciale

de la care să cumpere marfă pentru care să emită file C.E.C. fără acoperire,

marfa urmând să fie vândută mai departe de către C.M. și M.N.

Pentru că inculpatul B.N. se

descurca greu în afaceri și nu știa să vorbească convingător cu viitoarele

victime, C.M. a luat legătura cu numitul B.I. și toți trei, inculpatul B.N., C.M.

și B.I., s-au deplasat la sediul societății T., aflat într-un imobil pe str. Decebal,

imobilul fiind închiriat de C.M., aici rămânând mai multe zile.

Conform celor convenite, la

începutul lunii noiembrie 2003, B.I., dându-se drept B.N., a contactat telefonic

pe reprezentanții SC G.C. SRL București – Agenția Cluj, spunându-le că dorește

să cumpere microcentrale termice ce urmează să fie plătite cu file C.E.C.,

astfel la data de 21 noiembrie 2003, inculpatul B.N. și numitul B.I., care s-a

dat drept angajat al SC T. SRL, s-au deplasat la sediul SC G.C. SRL unde, luând

legătura cu martorii P.V., C.D. și C.M., au convenit ca inculpatul B.N. să

cumpere, în mai multe tranșe, microcentrale termice și calorifere de la această

societate.

În timpul negocierilor, B.I. s-a

prezentat în calitate de angajat al SC T. SRL clarificând detaliile tehnice ale

produselor achiziționate, iar inculpatul B.N., în scopul inducerii în eroare a

reprezentanților SC G.C. SRL, a emis fila C.E.C. seria BF 32600007928 din 21

noiembrie 2003, pentru suma de 350.544.679 lei, cu scopul de a plăti prima

tranșă de mărfuri ce urma să fie cumpărată, cu toate că societatea administrată

de inculpat nu avea provizia necesară.

Pe baza înțelegerii avute cu

inculpatul B.N., reprezentanții SC G.C. SRL, prin facturile din 21, 25, 26

noiembrie 2003 și 3, 4, 8 decembrie 2003, a livrat către SC T. SRL, marfă în

valoare de 487.716.139 lei, produsele livrate urmând să fie plătite cu fila C.E.C.

emisă de inculpat și cu o altă filă C.E.C., la emiterea căreia s-a obligat

inculpatul B.N., însă la data de 12 decembrie 2003, când fila C.E.C. a fost

introdusă la bancă, a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil în

cont.

După primirea filei C.E.C., reprezentanții

SC G.C. SRL, convinși că fila C.E.C. are acoperire, au girat fila către SC G.C.

SRL și această societate a introdus fila C.E.C. spre încasare, și astfel s-a

constatat că nu au acoperire.

Cinci microcentrale termice au fost

vândute către SC M.C. SRL, care la rândul ei le-a vândut către alte două

societăți, restul produselor au fost duse de către C.M., M.N. și D.V. în

București, unde au fost valorificate de către aceștia.

Partea vătămată SC G.C. SRL s-a

constituit parte civilă cu suma de 487.716.139 lei, cu dobânda legală până la

plata sumei, iar inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească pe partea

civilă, conform constituirii de parte.

În cursul lunii noiembrie 2003, Z.V.,

director general al SC E. SRL Cluj-Napoca, a fost sunat de o persoană ce s-a

recomandat a fi din Sibiu, sub numele de M., precizând că ar vrea să cumpere

echipamente și materiale de instalații pentru încălzirea unor locuințe și

pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare se vor prezenta reprezentanții

unei firme din Cluj-Napoca.

La câteva zile, Z.V. a fost sunat de

B.I., care s-a prezentat cu numele de B.N., patron al SC T. SRL și făcând

referire la discuția avută cu așa-zisul M., s-a arătat interesat să cumpere

materiale pentru încălzirea unor locuințe, fapt pentru care, în data de 25

noiembrie 2003, Z.V. s-a prezentat la sediul SC T. SRL unde a încheiat un

contract de vânzare-cumpărate cu B.I. care s-a prezentat sub numele de B.N., pentru

vânzarea de cazane, boilere și microcentrale, iar la data de 8 decembrie 2003 a

mai fost încheiat un alt contract, B.I. prezentându-se tot sub numele de B.N.,

și în baza acestor contracte, a întocmit comenzi scrise în numele inculpatului B.N.,

iar SC E. SRL, cu facturile din 26 și 28 noiembrie 2003 și 8 decembrie 2003, a

livrat către SC T. SRL produse în valoare de 610.815.342 lei, iar pentru plata

produselor livrate, inculpatul B.N. a emis filele C.E.C. cu seriile B.F.

32600007929 și B.F. 32600007930, care s-au dovedit a fi fără acoperire, iar

prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a demonstrat că filele C.E.C.

au fost scrise și semnate de inculpatul B.N.

Marfa achiziționată a fost dusă de

către M.N. în comuna Răcari, județul Dâmbovița, verificată de către acesta,

fără să remită vreo sumă de bani inculpatului B.N.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 610.815.342 lei cu dobânda legală până la plata sumei, iar

inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească partea civilă, conform

constituirii de parte.

În anturajul lui D.V. căruia i-a

remis niște bilete la ordin în alb, primind de la acesta anumite cantități de

carne și mezeluri și a lui M.N., inculpatul B.N. a fost solicitat din nou să

comită o faptă penală prin emiterea unor file C.E.C., fără acoperire.

Cu toate că știa că este în

interdicție bancară, inculpatul B.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale

de a da țepe”, de a înșela pe beneficiarii filelor C.E.C., a predat lui M.N.

documentele societății T. și carnetul cu file C.E.C., în care mai multe file C.E.C.

erau semnate și ștampilate de inculpatul B.N., cu scopul de a-l ajuta pe acesta

să inducă în eroare (să-l înșele) pe L.I.G., administrator al SC C.C. Fetești

și despre care știau că are cantități mari de carne la depozitele închiriate de

la V.D.

M.N. s-a prezentat sub numele de B.N.

și pe baza facturilor fiscale LL. ACA nr. 5990712-17 s-au vândut către SC T.

SRL diferite sortimente de carne în valoare totală de 2.071.168.070 lei, plata

făcându-se cu trei file C.E.C. primite de M.N. de la B.N., în valoare de 1.500.000

lei, urmând ca pentru diferența de sumă să fie emise alte file C.E.C.

Convins fiind că filele C.E.C.

primite au acoperire, L.I.G. le-a girat imediat către SC F.F.A. SRL Blaj, și în

momentul în care au introdus filele C.E.C. la bancă pentru încasare, s-a

constatat că nu au acoperire.

Inculpatul B.N. apreciază că nu se

face vinovat de această ultimă faptă, motivat de faptul că nu a intrat în

legătură directă cu reprezentanții SC F.F.A. SRL și nici nu l-a însoțit pe M.N.

la sediul acestei societăți, cu toate că a remis lui M.N. filele C.E.C. semnate

și ștampilate, recunoscând în faza de urmărire penală cât și în fața instanței

că încă de la cumpărarea societății T. s-a înțeles cu M.N. și C.M. să dea

„țepe” de 7-9 miliarde lei.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 2.071.168.075 lei, fără a solicita dobânda legală.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpatul B.N., invocând motivul privind greșita individualizare a pedepsei,

în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., susținând că pedeapsa este prea mare

față de modalitatea comiterii faptei și de persoana sa.

De asemenea, a declarat apel și

partea civilă SC G.C. SRL București, apel pe care nu l-a motivat și nici nu s-a

prezentat un reprezentant pentru a arăta motivele.

Prin decizia penală nr. 283 din 21

decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins

ambele apeluri, ca nefondate, a menținut starea de arest a inculpatului, a

dedus arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2004 până la data pronunțării

deciziei și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se include și onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu ce

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Decizia a fost atacată cu recurs

atât de inculpat cât și de partea civilă SC C. SRL București.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul B.N.

Recurentul nu a motivat recursul

declarat, iar apărătorul său prin concluziile orale a criticat decizia recurată

invocând motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 8 și 12 C. proc. pen.,

susținând că are probleme de sănătate dar nu a fost supus unei expertize

medico-legale și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune.

A mai invocat faptul că procedura de

citare cu partea civilă nu a fost legal îndeplinită la Curtea de Apel Cluj.

În ultimul cuvânt ce i s-a acordat a

susținut că declarațiile de la urmărirea penală nu exprimă adevărul, fiind date

sub amenințarea că dacă nu arată ceea ce i se spunea, va fi condamnat aspru, la

18 ani închisoare, solicitând admiterea recursului și achitarea.

Criticile sunt neîntemeiate.

Din verificarea materialului

probator al dosarului se constată că la urmărirea penală, inculpatul a dat mai

multe declarații în fața organelor de poliție și procurorului, în prezența apărătorului,

în care a recunoscut comiterea faptei și modul în care a săvârșit-o.

De asemenea, la instanța de apel nu

a contestat reținerea în sarcina sa a faptei de înșelăciune, criticând sentința

numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând a se reduce, astfel

că în recurs nu poate invoca decât acest caz.

Mai este menționat faptul că

hotărârea de condamnare nu se bazează numai pe recunoașterile inculpatului,

acestea coroborându-se pe un amplu material probator.

Sunt neîntemeiate și celelalte

motive de casare invocate.

Din moment ce nu există nici un

element care să determine îndoieli cu privire la răspunderea penală a

inculpatului din cauza vreunei afecțiuni psihice, nu se poate reproșa instanței

că nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Deci, nu se poate invoca situația

prevăzută de art. 385

9

pct. 8 C. proc. pen.

Nu se poate reține nici cazul

prevăzut de art. 359

9

cu privire la pct. 12, lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii, întrucât față de situația de fapt corect reținută

de instanțe, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., întrucât s-au prezentat ca adevărate cecuri fără

acoperire bancară, în scopul de a obține importante foloase materiale.

Nici pedeapsa aplicată nu este criticabilă,

neputându-se susține că ar fi prea mare, injust individualizată.

În favoarea inculpatului s-au

reținut circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., căruia i s-a

acordat semnificația necesară, reducându-se minimul pedepsei prevăzută de

textul de lege incriminator în suficientă măsură, de la 10 ani la 7 ani închisoare.

O nouă reducere nu se impune, căci ar face ca pedeapsa să nu mai fie suficientă

pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

susținerea inculpatului că instanța de apel a soluționat apelul fără citarea

părților civile, este de asemenea neîntemeiată întrucât instanța a considerat

corect că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

De altfel, inculpatul nu s-ar putea

prevala de lipsa de procedură cu partea civilă, mai ales că a fost de acord cu

despăgubirile care au fost solicitate.

În fine, nu se constată nici motive

care pot fi luate în considerare din oficiu.

Cu privire la recursul declarat de

partea civilă SC C. SRL

Prin concluziile scrise și cele

orale partea civilă a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor, în

principal restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale

spre a se lămuri toate aspectele cauzei și trimiterea în judecată a tuturor

participanților la infracțiunea respectivă și obligarea la plata despăgubirilor

civile.

Critica este neîntemeiată.

Potrivit art. 317 C. proc. pen.,

judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a

instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana

la care se referă extinderea, iar conform art. 337 din același cod, extinderea

cu privire la alte persoane poate fi cerută numai de către procuror.

În cauză, se constată că procurorul

nu a formulat o astfel de cerere.

Restituirea cauzei la procuror nu se

impune nici pentru completarea materialului probator, faptele săvârșite de

inculpat fiind clarificate sub toate aspectele.

Prin alte motive, partea civilă a

criticat decizia sub aspectul încadrării juridice a faptei și individualizării

pedepsei, dar nu vor fi examinare în acest recurs, partea civilă neputând ataca

hotărârea sub aspectul laturii penale.

Pentru aceste considerente, recursurile

declarate de inculpat și de partea civilă fiind nefondate, urmează a fi

respinse, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 28

noiembrie 2004, la data pronunțării prezentei decizii și vor fi obligați

recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul B.N. și partea civilă SC G.C. SRL împotriva deciziei

penale nr. 283 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2004, la 30 martie

2006.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câtre 150 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2006.