ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2058/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2058/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 481 din 6
septembrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul B.N., arestat
în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit
de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5),
cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit.
a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
durată de 4 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen.,
s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,
s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv cu începere de
la 28 noiembrie 2004 la zi.
Cu consecințele prevăzute de art. 71,
art. 64 C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art.
998, 1003 C. civ., inculpatul B.N. a fost obligat, în solidar cu partea
civilmente responsabilă SC T. SRL Cluj-Napoca la despăgubiri civile, astfel:
- 487.716.139 lei cu dobânda legală
din decembrie 2003 și până la plata integrală a sumei către SC G.C. SRL
București;
- 610.815.342 lei cu dobânda legală
din decembrie 2003 și până la plata integrală a sumei către SC E. SRL
Cluj-Napoca;
- 2.071.168.075 lei către SC C.C. SRL
Fetești, județul Ialomița.
În temeiul art. 191 alin. (1) C.
proc. pen., inculpatul B.N. a fost obligat la 120 RON cheltuieli judiciare
statului, din care 40 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și s-a
achitat din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocatură Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut că prin intermediul numitului G., poreclit U., inculpatul
B.N. i-a cunoscut pe numiții M.N. și C.M., cu care s-a întâlnit în cursul lunii
octombrie 2003.
Numiții M.N. și C.M. i-au propus
inculpatului B.N. să accepte cumpărarea unei societăți comerciale, banii pentru
cumpărarea societății urmând să fie achitați de M.N. și C.M., societatea să
aibă o vechime de peste doi ani, inculpatul B.N. urmând să fie administratorul
societății cumpărate.
Încă de la început au convenit ca
prin intermediul societății cumpărate, al cărui administrator urma să fie B.N.,
să se dea „țepe” altor societăți, adică, să se procure marfă ce urma să fie
plătită cu file C.E.C. fără acoperire, iar pentru serviciul făcut, cei doi, C.M.
și M.N. i-au promis inculpatului B.N. 3.000 dolari S.U.A. și un pașaport pentru
a putea pleca în Spania după descoperirea faptelor.
Ca recidivist, inculpatul B.N.
suferind mai multe condamnări știa la ce se expune.
În câteva zile de la discuție,
inculpatul B.N. s-a întâlnit cu C.M., care i-a cumpărat un costum, cămașă,
pantofi, cravată pentru a-l îmbrăca ca pe un „patron”, după care cei doi au
plecat la Cluj-Napoca, cazându-se la pensiunea D. Aici, inculpatul B.N. și C.M.
au luat legătura cu S.C. Titus și în schimbul sumei de 70.000.000 lei, achitată
de C.M., au căzut de acord ca S.C. Titus să cedeze părțile sociale ale SC T.
SRL, inculpatului B.N., astfel prin Încheierea nr. 9486 din 26 noiembrie 2003 a
Tribunalului Cluj a fost aprobată această cesiune, inculpatul B.N. devenind
unicul administrator al SC T. SRL.
Numitul S.C. Titus a predat, încă
din 31 octombrie 2003, toate documentele contabile ale societății, inculpatului
B.N., printre documente a predat și carnetul cu file C.E.C. seria B.F.
32600007926 – B.F. 32600007950, și în aceeași zi, inculpatul B.N. s-a prezentat
la B.S.I.B. SA, unde a obținut specimenul de semnătură la bancă pentru SC T.
SRL.
După ce a preluat documentele de la
SC T. SRL, inculpatul B.N. urma să ia legătura cu diferite societăți comerciale
de la care să cumpere marfă pentru care să emită file C.E.C. fără acoperire,
marfa urmând să fie vândută mai departe de către C.M. și M.N.
Pentru că inculpatul B.N. se
descurca greu în afaceri și nu știa să vorbească convingător cu viitoarele
victime, C.M. a luat legătura cu numitul B.I. și toți trei, inculpatul B.N., C.M.
și B.I., s-au deplasat la sediul societății T., aflat într-un imobil pe str. Decebal,
imobilul fiind închiriat de C.M., aici rămânând mai multe zile.
Conform celor convenite, la
începutul lunii noiembrie 2003, B.I., dându-se drept B.N., a contactat telefonic
pe reprezentanții SC G.C. SRL București – Agenția Cluj, spunându-le că dorește
să cumpere microcentrale termice ce urmează să fie plătite cu file C.E.C.,
astfel la data de 21 noiembrie 2003, inculpatul B.N. și numitul B.I., care s-a
dat drept angajat al SC T. SRL, s-au deplasat la sediul SC G.C. SRL unde, luând
legătura cu martorii P.V., C.D. și C.M., au convenit ca inculpatul B.N. să
cumpere, în mai multe tranșe, microcentrale termice și calorifere de la această
societate.
În timpul negocierilor, B.I. s-a
prezentat în calitate de angajat al SC T. SRL clarificând detaliile tehnice ale
produselor achiziționate, iar inculpatul B.N., în scopul inducerii în eroare a
reprezentanților SC G.C. SRL, a emis fila C.E.C. seria BF 32600007928 din 21
noiembrie 2003, pentru suma de 350.544.679 lei, cu scopul de a plăti prima
tranșă de mărfuri ce urma să fie cumpărată, cu toate că societatea administrată
de inculpat nu avea provizia necesară.
Pe baza înțelegerii avute cu
inculpatul B.N., reprezentanții SC G.C. SRL, prin facturile din 21, 25, 26
noiembrie 2003 și 3, 4, 8 decembrie 2003, a livrat către SC T. SRL, marfă în
valoare de 487.716.139 lei, produsele livrate urmând să fie plătite cu fila C.E.C.
emisă de inculpat și cu o altă filă C.E.C., la emiterea căreia s-a obligat
inculpatul B.N., însă la data de 12 decembrie 2003, când fila C.E.C. a fost
introdusă la bancă, a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil în
cont.
După primirea filei C.E.C., reprezentanții
SC G.C. SRL, convinși că fila C.E.C. are acoperire, au girat fila către SC G.C.
SRL și această societate a introdus fila C.E.C. spre încasare, și astfel s-a
constatat că nu au acoperire.
Cinci microcentrale termice au fost
vândute către SC M.C. SRL, care la rândul ei le-a vândut către alte două
societăți, restul produselor au fost duse de către C.M., M.N. și D.V. în
București, unde au fost valorificate de către aceștia.
Partea vătămată SC G.C. SRL s-a
constituit parte civilă cu suma de 487.716.139 lei, cu dobânda legală până la
plata sumei, iar inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească pe partea
civilă, conform constituirii de parte.
În cursul lunii noiembrie 2003, Z.V.,
director general al SC E. SRL Cluj-Napoca, a fost sunat de o persoană ce s-a
recomandat a fi din Sibiu, sub numele de M., precizând că ar vrea să cumpere
echipamente și materiale de instalații pentru încălzirea unor locuințe și
pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare se vor prezenta reprezentanții
unei firme din Cluj-Napoca.
La câteva zile, Z.V. a fost sunat de
B.I., care s-a prezentat cu numele de B.N., patron al SC T. SRL și făcând
referire la discuția avută cu așa-zisul M., s-a arătat interesat să cumpere
materiale pentru încălzirea unor locuințe, fapt pentru care, în data de 25
noiembrie 2003, Z.V. s-a prezentat la sediul SC T. SRL unde a încheiat un
contract de vânzare-cumpărate cu B.I. care s-a prezentat sub numele de B.N., pentru
vânzarea de cazane, boilere și microcentrale, iar la data de 8 decembrie 2003 a
mai fost încheiat un alt contract, B.I. prezentându-se tot sub numele de B.N.,
și în baza acestor contracte, a întocmit comenzi scrise în numele inculpatului B.N.,
iar SC E. SRL, cu facturile din 26 și 28 noiembrie 2003 și 8 decembrie 2003, a
livrat către SC T. SRL produse în valoare de 610.815.342 lei, iar pentru plata
produselor livrate, inculpatul B.N. a emis filele C.E.C. cu seriile B.F.
32600007929 și B.F. 32600007930, care s-au dovedit a fi fără acoperire, iar
prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a demonstrat că filele C.E.C.
au fost scrise și semnate de inculpatul B.N.
Marfa achiziționată a fost dusă de
către M.N. în comuna Răcari, județul Dâmbovița, verificată de către acesta,
fără să remită vreo sumă de bani inculpatului B.N.
Partea vătămată s-a constituit parte
civilă cu suma de 610.815.342 lei cu dobânda legală până la plata sumei, iar
inculpatul B.N. a fost de acord să despăgubească partea civilă, conform
constituirii de parte.
În anturajul lui D.V. căruia i-a
remis niște bilete la ordin în alb, primind de la acesta anumite cantități de
carne și mezeluri și a lui M.N., inculpatul B.N. a fost solicitat din nou să
comită o faptă penală prin emiterea unor file C.E.C., fără acoperire.
Cu toate că știa că este în
interdicție bancară, inculpatul B.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale
de a da țepe”, de a înșela pe beneficiarii filelor C.E.C., a predat lui M.N.
documentele societății T. și carnetul cu file C.E.C., în care mai multe file C.E.C.
erau semnate și ștampilate de inculpatul B.N., cu scopul de a-l ajuta pe acesta
să inducă în eroare (să-l înșele) pe L.I.G., administrator al SC C.C. Fetești
și despre care știau că are cantități mari de carne la depozitele închiriate de
la V.D.
M.N. s-a prezentat sub numele de B.N.
și pe baza facturilor fiscale LL. ACA nr. 5990712-17 s-au vândut către SC T.
SRL diferite sortimente de carne în valoare totală de 2.071.168.070 lei, plata
făcându-se cu trei file C.E.C. primite de M.N. de la B.N., în valoare de 1.500.000
lei, urmând ca pentru diferența de sumă să fie emise alte file C.E.C.
Convins fiind că filele C.E.C.
primite au acoperire, L.I.G. le-a girat imediat către SC F.F.A. SRL Blaj, și în
momentul în care au introdus filele C.E.C. la bancă pentru încasare, s-a
constatat că nu au acoperire.
Inculpatul B.N. apreciază că nu se
face vinovat de această ultimă faptă, motivat de faptul că nu a intrat în
legătură directă cu reprezentanții SC F.F.A. SRL și nici nu l-a însoțit pe M.N.
la sediul acestei societăți, cu toate că a remis lui M.N. filele C.E.C. semnate
și ștampilate, recunoscând în faza de urmărire penală cât și în fața instanței
că încă de la cumpărarea societății T. s-a înțeles cu M.N. și C.M. să dea
„țepe” de 7-9 miliarde lei.
Partea vătămată s-a constituit parte
civilă cu suma de 2.071.168.075 lei, fără a solicita dobânda legală.
Împotriva sentinței au declarat apel
inculpatul B.N., invocând motivul privind greșita individualizare a pedepsei,
în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., susținând că pedeapsa este prea mare
față de modalitatea comiterii faptei și de persoana sa.
De asemenea, a declarat apel și
partea civilă SC G.C. SRL București, apel pe care nu l-a motivat și nici nu s-a
prezentat un reprezentant pentru a arăta motivele.
Prin decizia penală nr. 283 din 21
decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins
ambele apeluri, ca nefondate, a menținut starea de arest a inculpatului, a
dedus arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2004 până la data pronunțării
deciziei și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către
stat, în care se include și onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu ce
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Decizia a fost atacată cu recurs
atât de inculpat cât și de partea civilă SC C. SRL București.
Cu privire la recursul declarat de
inculpatul B.N.
Recurentul nu a motivat recursul
declarat, iar apărătorul său prin concluziile orale a criticat decizia recurată
invocând motivele prevăzute de art. 385
9
pct. 8 și 12 C. proc. pen.,
susținând că are probleme de sănătate dar nu a fost supus unei expertize
medico-legale și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii
de înșelăciune.
A mai invocat faptul că procedura de
citare cu partea civilă nu a fost legal îndeplinită la Curtea de Apel Cluj.
În ultimul cuvânt ce i s-a acordat a
susținut că declarațiile de la urmărirea penală nu exprimă adevărul, fiind date
sub amenințarea că dacă nu arată ceea ce i se spunea, va fi condamnat aspru, la
18 ani închisoare, solicitând admiterea recursului și achitarea.
Criticile sunt neîntemeiate.
Din verificarea materialului
probator al dosarului se constată că la urmărirea penală, inculpatul a dat mai
multe declarații în fața organelor de poliție și procurorului, în prezența apărătorului,
în care a recunoscut comiterea faptei și modul în care a săvârșit-o.
De asemenea, la instanța de apel nu
a contestat reținerea în sarcina sa a faptei de înșelăciune, criticând sentința
numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând a se reduce, astfel
că în recurs nu poate invoca decât acest caz.
Mai este menționat faptul că
hotărârea de condamnare nu se bazează numai pe recunoașterile inculpatului,
acestea coroborându-se pe un amplu material probator.
Sunt neîntemeiate și celelalte
motive de casare invocate.
Din moment ce nu există nici un
element care să determine îndoieli cu privire la răspunderea penală a
inculpatului din cauza vreunei afecțiuni psihice, nu se poate reproșa instanței
că nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Deci, nu se poate invoca situația
prevăzută de art. 385
9
pct. 8 C. proc. pen.
Nu se poate reține nici cazul
prevăzut de art. 359
9
cu privire la pct. 12, lipsa elementelor
constitutive ale infracțiunii, întrucât față de situația de fapt corect reținută
de instanțe, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215
alin. (1), (2) și (5) C. pen., întrucât s-au prezentat ca adevărate cecuri fără
acoperire bancară, în scopul de a obține importante foloase materiale.
Nici pedeapsa aplicată nu este criticabilă,
neputându-se susține că ar fi prea mare, injust individualizată.
În favoarea inculpatului s-au
reținut circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., căruia i s-a
acordat semnificația necesară, reducându-se minimul pedepsei prevăzută de
textul de lege incriminator în suficientă măsură, de la 10 ani la 7 ani închisoare.
O nouă reducere nu se impune, căci ar face ca pedeapsa să nu mai fie suficientă
pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Sub aspectul laturii civile,
susținerea inculpatului că instanța de apel a soluționat apelul fără citarea
părților civile, este de asemenea neîntemeiată întrucât instanța a considerat
corect că procedura de citare a fost legal îndeplinită.
De altfel, inculpatul nu s-ar putea
prevala de lipsa de procedură cu partea civilă, mai ales că a fost de acord cu
despăgubirile care au fost solicitate.
În fine, nu se constată nici motive
care pot fi luate în considerare din oficiu.
Cu privire la recursul declarat de
partea civilă SC C. SRL
Prin concluziile scrise și cele
orale partea civilă a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor, în
principal restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale
spre a se lămuri toate aspectele cauzei și trimiterea în judecată a tuturor
participanților la infracțiunea respectivă și obligarea la plata despăgubirilor
civile.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 317 C. proc. pen.,
judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a
instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana
la care se referă extinderea, iar conform art. 337 din același cod, extinderea
cu privire la alte persoane poate fi cerută numai de către procuror.
În cauză, se constată că procurorul
nu a formulat o astfel de cerere.
Restituirea cauzei la procuror nu se
impune nici pentru completarea materialului probator, faptele săvârșite de
inculpat fiind clarificate sub toate aspectele.
Prin alte motive, partea civilă a
criticat decizia sub aspectul încadrării juridice a faptei și individualizării
pedepsei, dar nu vor fi examinare în acest recurs, partea civilă neputând ataca
hotărârea sub aspectul laturii penale.
Pentru aceste considerente, recursurile
declarate de inculpat și de partea civilă fiind nefondate, urmează a fi
respinse, ca atare, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 28
noiembrie 2004, la data pronunțării prezentei decizii și vor fi obligați
recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpatul B.N. și partea civilă SC G.C. SRL împotriva deciziei
penale nr. 283 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de
minori.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2004, la 30 martie
2006.
Obligă pe recurenți la plata sumei
de câtre 150 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
30 martie 2006.