ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 194/2003

La 8

ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.T.A.

împotriva deciziei penale nr.8 din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din data de 8 ianuarie 2003, iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 16 ianuarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr.449 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului Cluj, inculpatul R.T.A a

fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art.64 lit.a,b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art.215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal.

S-a făcut

aplicarea art.71 și 64 Cod penal.

În baza

art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive

de la 5 septembrie 2000 până la 25 septembrie 2000.

În temeiul

art.14 și 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost

obligat în solidar cu F.I. (și el inculpat condamnat în aceeași cauză penală)

la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.127.263.583 lei către partea civilă

S.C. „D.T.” SRL Cluj Napoca.

S-a dispus

ridicarea sechestrului asigurator aplicat în cauză și predarea bunurilor

indisponibilizate la S.C. CBA „T.C.” SRL București, B.A. și SC „M” Constanța

către partea civilă.

În temeiul

art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 6.500.000 lei

cheltuieli judiciare în favoarea statului, onorariul apărătorului din oficiu

fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpații R.T.A.

și F.I. s-au cunoscut în luna  iunie 2000 când au și hotărât să deruleze

împreună afaceri comerciale cu faianță și gresie.

În acest

scop, inculpații s-au folosit de actele societății comerciale „G” SRL

Constanța, ale cărei părți sociale fuseseră cumpărate în luna mai 2000 de F.I.,

dar care nu făcuse și mențiunile necesare în Registrul Comerțului – unde

asociat unic figura încă fostul proprietar M.G..

La data de 17

iulie 2000, între SC „D.T.” SRL Cluj-Napoca și SC „G” SRL Constanța s-a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare de gresie și faianță în valoare de

2.127.263.583 lei pentru care, în aceeași zi s-a emis fila cec nr.P01300580634

semnată de F.I..

Cele 15

transporturi de marfă efectuate au fost dirijate spre diferite destinații, în

timp ce inculpatul R.T.A. dădea sigurări furnizorului că va primi

contravaloarea bunurilor. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, deși marfa a fost

vândută cu plata pe loc, și în unele cazuri fără documente.

Partea

vătămată a depus fila cec la bancă în vederea încasării sumei ce i se datora,

împrejurare în care i s-a comunicat lipsa totală a disponibilului în contul SC „G”

SRL Constanța.

Inculpatul R.T.A.

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Situația de

fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerea și declarația părții civile, contractul de

vânzare-cumpărare nr.5 din 17 iulie 2000, fila cec, facturi fiscale, documente

bancare, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor,

procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpaților.

Curtea de

Apel Cluj, prin decizia penală nr.8 din 17 ianuarie 2002 a respins ca nefondat

apelul inculpatului.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul R.T.A. care a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și restituirea

cauzei la procuror sau instanței de fond în vederea completării probelor

administrate.

Temeiul

juridic al recursului declarat îl constituie dispozițiile art.385

9

pct.12 și 17

1

Cod procedură penală.

Examinând

recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Instanța de

judecată a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea prevederilor

legale, dispunând condamnarea inculpatului R.T.A. pe baza unui material

probator complet, analizat și interpretat logic și judicios.

Probele

pertinente și concludente administrate în cauză demonstrează fără putință de

tăgadă organizarea și implicarea inculpatului R.T.A. într-o acțiune de

escrocare a părții vătămate SC „D.T.” SRL Cluj Napoca.

Inculpatul

s-a prezentat drept un partener om de afaceri cu putere financiară, folosind

însă documente comerciale și bancare fără acoperire, urmărind inducerea în

eroare a părții vătămate în scopul obținerii unor foloase materiale

substanțiale.

Modul în care

a fost concepută și desfășurată acțiunea, dispersarea mărfii pe trasee și

pentru parteneri oculți, demonstrează existența scopului ilicit al afacerii

încă de la începutul demarării ei, precum și periculozitatea socială a inculpatului

R.T.A. ca fiind unul din inițiatorii ei.

Încadrarea

juridică dată faptelor comise de inculpat corespunde activității desfășurate de

acesta și se bazează pe probe indubitabile reținute atât de organele de

urmărire penală cât și de instanța de judecată.

Pentru aceste

motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea

urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând

dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.192

alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.A. împotriva deciziei penale nr.8

din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe

recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.