ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 55/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 25 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, a fost condamnat inculpatul C.P.M.N., la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definite a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore din data de 30 octombrie 2001 și perioada arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la zi.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.N.P. P. SA, sucursala P. Arad, suma de 15.731.257.186 lei despăgubiri civile, din care, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.R.C. SRL, suma de 10.229.233.581 lei, iar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Alba Iulia, suma de 5.502.023.605 lei. S-a mai constatat că prejudiciul în sumă de 326.601.428 lei, cauzat părții civile SC O. SRL Lancrăm, jud. Alba și prejudiciul în valoare de 776.781.161 lei produs părții civile S.N.P. P. SA, sucursala P. Gorj, au fost acoperite în întregime. Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului suma de 12.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul a fost asociat unic și administrator la SC E. SRL Alba Iulia, al cărui principal obiect de activitatea era prestarea de servicii și comerț. De asemenea, C.P.M.N. era administrator al SC C.R.C. SRL și asociat în cotă majoritară cu M.C.E., obiectul secundar de activitate al societății fiind comerț intern, servicii, construcții. Ambele societăți au avut deschise conturi bancare la B.C.R., sucursala Alba, iar SC E. SRL și la B.P. SA, sucursala Alba, făptuitorul fiind singura persoană care avea specimen de semnătură. Din anul 2001 cele două societăți comerciale, administrate de inculpat, au desfășurat activități comerciale cu produse petroliere și produse complementare – vopsele, lacuri, adezivi.

Aceste societăți cumpărau de la diferite sucursale ale S.N.P. P. produse petroliere pe care, ulterior, le vindeau altor beneficiari și pe altă parte furnizau unităților S.N.P. P. produse complementare. În scopul obținerii unor beneficii, inculpatul, motivează prima instanță, cumpăra produse petroliere pe care le vindea direct și la același preț propriilor beneficiari, în speță SC E.E. SRL Alba Iulia care ridica produsele din depozitele P. pe cheltuiala sa, iar plata prețului se făcea prin mijloace bancare sau în numerar cu chitanță, după cum solicita inculpatul. Beneficiul obținut de inculpat consta în încasarea rapidă a prețului produselor, în numerar, sumele fiind cheltuite ulterior în interesul societăților pe care la administra sau al său personal.

Potrivit clauzelor contractelor de vânzare – cumpărare, încheiate de inculpat cu sucursala S.N.P. P. SA, produsele urmau să fie livrate numai pe bază de comandă emisă și semnată de cumpărător depusă la depozitul vânzătorului. Plata se putea face în avans, considerându-se efectuată la data intrării banilor în contul sucursalei, sau la termen, cumpărătorul având obligația să prezinte o scrisoare de garanție bancară, emisă de una din băncile agreate de vânzător. În ceea ce privește instrumente de plată s-au prevăzut ordinul de plată, cecul, cambia și biletul la ordin, iar termenul de plată s-a stipulat a fi maxim 30 de zile de la data emiterii facturii, cu condiția respectării modalităților de plată arătate anterior.

Tribunalul a mai constatat că în scopul inducerii în eroare a furnizorilor, inculpatul a hotărât să achite prețul produselor petroliere achiziționate cu file C.E.C., știind că la data emiterii acestora nu avea provizia necesară în contul bancar. Astfel, la data de 14 iunie 2001, după ce i s-a eliberat de către B.P. SA, sucursala Alba un carnet cu file cec, inculpatul a lansat o comandă către SC O. SRL Lancrăm, pentru cumpărarea de către la SC E. SRL a cantității de 27 tone motorină cu mențiunea că plata se va face la 2 iulie 2001 cu filă cec. La data de 19 iunie 2001, s-a livrat cantitatea de 19.802 litri cu prețul de 239.601.428 lei pentru care s-a emis factura nr. 3994500. La primirea produselor, în ziua de 19 iunie 2001, inculpatul a emis fila C.E.C.

seria P 30801463103, pentru achitarea prețului, trecând ca dată a emiterii 29 iunie 2001, în înțelegere cu administratorul SC O. SRL, P.I., lăsându-l pe acesta să creadă că plata se va face la acel moment, deși făptuitorul cunoștea că nu avea disponibil în cont. În baza aceleiași comenzi, la data de 27 iunie 2001, SC O. SRL a livrat către SCO. SRL cantitatea de 19.802 l motorină cu prețul de 241.584.400 lei, pentru care a emis factura nr. 4156048. Inculpatul a completat fila C.E.C. seria P 30801463105, menționând, de asemenea, o altă dată decât cea a emiterii, respectiv 6 iulie 201, încercând să convingă prin aceasta că la data respectivă se va achita contravaloarea produselor. Rezultă că din adresa nr. 540/3629/2001 a B.P.

SA, sucursala Alba că fila CEC în valoare de 239601428 lei, girată de beneficiarul SC O. SRL, în favoarea SC B.I. SRL, a fost refuzată la data prezentării în bancă, respectiv în 3 iulie 2001, cu justificarea „lipsă parțială de disponibil în cont”, achitându-se doar suma de 500.000 lei. Fila C.E.C. în valoare de 241.584.400 lei prezentată de beneficiar în bancă la 6 iulie 2001, a fost, de asemenea, refuzată pentru lipsă de disponibil în cont. Mai rezultă din aceeași adresă a băncii că începând cu 3 iulie 2001, data refuzului primei file cec, SC E. SRL se afla în interdicție bancară. S-a mai reținut că în derularea relațiilor comerciale cu unitățile S.N.P. P., inculpatul a aprovizionat SC E. SRL și SC C.R.C.

SRL, cu produse petroliere, de la Agenția Arad, acumulând la începutul anului 2003 o datorie de 4.263.118.672 lei pentru prima societate și de 8.000.344.413 lei pentru cea de a doua. În aceste condiții, inculpatul, în înțelegere cu directorul agenției martorul B.D.G., în luna februarie 2003, a completat filele C.E.C. seria BF nr. 3001463124 și respectiv seria BF nr. 30000883001, pe ambele trecând o altă dată decât cea emiterii, 17 septembrie 2003. Făptuitorul nu a comunicat martorului că nu are disponibil în conturile deschise la B.P. SA, sucursala Alba și la B.C.R., sucursala Alba. În luna martie 2003 Agenția P. – Arad a fost preluată de sucursala P. Arad, condusă de martorul O.G.G. și, refăcându-se contabilitatea, au fost descoperite cele două file C.E.C.

Martorul a luat legătura cu inculpatul în vederea recuperării datoriei, iar acesta l-a asigurat că societățile comerciale administrate de el sunt solvabile, angajându-se să achite contravaloarea produselor livrate. Constatând că inculpatul nu și-a onorat obligația, directorul sucursalei P. Arad a dat dispoziția recuperării debitelor prin plata filelor C.E.C., acestea fiind prezentate la B.P. SA Alba și respectiv B.C.R., sucursala Alba. Fila C.E.C. în valoare de 8.000.344.413 lei a fost acceptată parțial la plată, achitându-se suma de 1.300.000 lei ca urmare a lipsei disponibilului în cont. În ceea ce privește fila cec în valoare de 4.263.118.672 lei, plata acesteia a fost refuzată cu motivarea că cecul a fost emis de un trăgător aflat în interdicție bancară, iar actul aparține unui set de instrumente care a fost retras din circulație.

Procedând în aceeași modalitate, constată prima instanță, C.P.M.N., a emis la data de 16 aprilie 2003, o comandă către S.N.P. P., sucursala Gorj, pentru, aprovizionarea SC E. SRL cu 27 tone de benzină. În baza acestei comenzi, martorul F.C., directorul comercial, a aprobat livrarea produselor cu plata pe loc, cu filă cec, făcând această mențiune pe actul prezentat de inculpat. Ulterior aprobării, o perioadă din conducerea sucursalei a dat dispoziție să se livreze produsul iar plata să fie făcută cu filă cec la 30 de zile, mențiune ce s-a efectuat pe formularul comenzii verso.

Inculpatul a ridicat benzina și a completat fila cec seria P nr. 30801463125 în valoare de 776.781.161 lei către SC B.P., sucursala Alba, menționând data de 16 mai 2003. La 12 iunie 2003, fiind prezentată la bancă, fila cec a fost refuzată pe motivul lipsei totale a disponibilului în cont, menționându-se pe actul de refuz faptul că cecul aparține unui set de instrumente care a fost retras din circulație. SC B.P., sucursala Alba a comunicat că în perioadele 3 iulie 2001 – 3 iulie 2002, 15 aprilie 2002 – 15 aprilie 2003 și 14 aprilie 2003 – 14 aprilie 2004, SC E. SRL Alba s-a aflat în interdicție bancară, trăgătorul fiind înștiințat prin poștă, cu confirmare de primire, adresa fiind returnată cu motivarea lipsei de la domiciliu.

Instanța de fond a mai reținut că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate în momentul încheierii convențiilor, respectiv a emiterii comenzilor, ridicării produselor și emiterii filelor cec, prezentându-le ca adevărat faptul că are posibilitatea achitării prețului cu toate că avea cunoștință de lipsa proviziilor necesare în conturile deschise la B.P., sucursala Alba și B.C.R., sucursala Alba. Împrejurarea că, după refuzul plăților, constată tribunalul, inculpatul a încercat efectuarea unor compensări, care nu s-au realizat sau că a adus în garanție mărfuri pentru a asigura persoanelor păgubite plata prețului nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptelor.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba care a solicitat desființarea în parte a hotărârii, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., majorarea pedepsei față de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat și atitudinea nesinceră a făptuitorului, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., comunicarea sentinței atacate la Registrul Comerțului Alba, precum și inculpatul care a cerut să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sale cu constituie infracțiune. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 228/ A din 9 august 2005, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 și a dispus comunicarea acesteia la Registrul Comerțului Alba, menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Instanța de control judiciar a respins, prin aceeași decizie ca nefondat apelul declarat de inculpat. Nemulțumit de această decizie, inculpatul C.P.M.N. a declarat recurs solicitând, în principal, casarea hotărârilor, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune deoarece nu a avut intenția să inducă sau să mențină în eroare societățile comerciale care i-au livrat produse cu prilejul executării contractelor încheiate pentru a obține un folos material injust și că a emis file cec cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 59/1934, pentru a garanta plata prețului și nu i s-a comunicat că societățile pe care le administra se aflau în interdicție bancară.

În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a acesteia, conform art. 81 C. pen., întrucât nu are antecedente penale, este tatăl unui copil minor și dorește să acopere prejudiciile cauzate părților civile. Înalta Curte, verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat. Instanțele au reținut o reală situație de fapt, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. De asemenea, în mod corect fapta săvârșită de inculpat a fost încadrată în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât acesta acționat pentru a induce și menține în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea și credibilitatea sa financiară.

Profitând de calitatea sa de asociat și administrator al SC E. SRL și SC C.R.C. SRL, inculpatul a emis succesiv file cec pe numele acestora deși știa că societățile respective erau în interdicție bancară și că nu aveau disponibil în cont pentru acoperirea debitelor. Inculpatul a susținut că nu i-au comunicat faptul că societățile sale comerciale s-au aflat în interdicție bancară deși această situație i-a fost comunicată prin poștă. De altfel chiar în situația în care făptuitorul nu a luat cunoștință de comunicările respective avea obligația sa să verifice acest aspect anterior emiterii filelor C.E.C. În realitate inculpatul avea cunoștință despre operațiunile din conturile celor două societăți comerciale pe care le conducea întrucât era singurul care întocmea actele contabile astfel cum rezultă din conținutul acestora și declarația martorului C.C.

Inculpatul a fost cercetat în cursul anului 2001 și reținut 24h la data de 30 octombrie 2001, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate SC O. SRL Lancrăm, aflând în mod cert despre instituirea interdicției bancare și despre obligația restituirii filelor C.E.C. Faptul că inculpatul cunoștea normele bancare referitoare la instituirea interdicției bancare în cazul incidentelor de plată cu fila cec rezultă, și din adresele pe care le-a înaintat la data de 14 aprilie 2003 la B.C.R., sucursala Alba prin care solicită neonorarea filelor cec depuse de S.N.P. P., sucursala P. Arad. Aceleași documente sunt relevante și pentru dovedirea împrejurărilor inducerii în eroare a părții vătămate S.N.P.

P. sucursala P. Gorj. Astfel cum a declarat martorii B.D.G. și F.C., angajați ai unităților S.N.P. P., sucursala P. Arad și Gorj, care au derulat relații comerciale cu societățile administrate de inculpat, acesta nu le-a comunicat lipsa de disponibil în cont, situație în care nu i-ar fi livrat produse petroliere. Astfel fiind, întrucât beneficiarul cecurilor nu au cunoscut lipsa disponibilului la tras, emitentul inculpat răspunde pentru infracțiunea de înșelăciune. Introducerea în circuit a unor asemenea titluri de plată, prin aparența de solvabilitate pe care o creează, constituie element de inducere în eroare a celor cu care intră în relații patrimoniale, determinând un prejudiciu material.

Intenția făptuitorului de a prejudicia părțile vătămate rezultă, de asemenea, din faptul că ulterior achiziționării produselor petroliere, acestea au fost revândute cu același preț de achiziție, iar sumele încasate au fost utilizate în interes personal, nefiind alimentate conturile bancare sau neachitându-se prejudiciile produse acestora. În aceste condiții activitatea desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută corect de instanțele anterioare. Întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs, astfel că acest motiv de casare este neîntemeiat.

Totodată, Înalta Curte apreciază că și sub aspectul individualizării pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului s-a făcut o justă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. O reducere și mai mare substanțială, a pedepsei sub minimul prevăzut de lege, astfel cum a solicitat inculpatul în recurs, nu se justifică față de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, valoare ridicată a prejudiciului și atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal. De asemenea, nu poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei deoarece infracțiunea comisă de inculpat este exceptată conform art. 81 alin. (3) C. pen.

Deoarece criticile formulate în recurs sunt nefondate, iar examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de 24h din data de 30 octombrie 2001 și timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la 9 ianuarie 2006. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.M.N. împotriva deciziei penale nr. 228/ A din 9 august 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de 24 h din data de 30 octombrie 2001 și timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la 9 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2006.