ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2249/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1241 din 17 octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.V. la o pedeapsă de 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 15 ianuarie 2005 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.N. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 1530 din 7 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București și a contopit restul rămas neexecutat de 727 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate din pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 815 din 17 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 8 ani închisoare, menționată anterior, astfel că inculpatul va executa 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus reținerea de o zi, de la 25 iulie 2000 și prevenția în cauză de la 15 ianuarie 2005, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.V.M. la 9 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3258 din 16 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București și a contopit restul rămas neexecutat de 480 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 13 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3258 din 16 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București și a contopit restul rămas neexecutat de 480 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezent, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 13 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 15 noiembrie 2005 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă M.I. și SC A.C. SRL și a obligat pe inculpații V.N. și V.V.M. în solidar, la plata sumelor de 5.400.000 lei către partea civilă M.I. și 13.673.012 lei către partea civilă SC A.C. cu titlul de despăgubiri civile. A obligat pe inculpații V.V.M. și N.C.V. în solidar, la plata sumei de 47.470.225 lei către partea civilă SC G.I. SRL cu titlul de despăgubiri civile. În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă C.M.E.

În baza art. 118 lit. d) C pen., a confiscat de la inculpatul N.C.V. suma de 100 RON și de la inculpatul V.V.M. suma de 60 RON obținută din săvârșirea infracțiunii. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul V.V.M. un cuțit de bucătărie. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat. În fapt, instanța de fond a reținut în esență, că, inculpații au deposedat prin violență și amenințare pe timp de noapte, la 18 decembrie 2004 și, respectiv, 27 decembrie 2004, în loc public, pe părțile vătămate M.I. și C.M.E. de bani și bunuri. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepselor față de circumstanțele reale și personale, solicitând reducerea acestora.

Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul N.C.V., a casat în parte hotărârea atacată și a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 13 ani la 11 ani închisoare. Prin aceeași decizia au fost respinse, ca nefondate, recursurile inculpaților V.N. și V.V.M. Instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpaților V.N. și V.V.M. au fost corect individualizate și corespund gravității deosebite a faptelor comise cât și persoanei inculpatului. Cât privește pe inculpatul N.C.V., instanța de control judiciar a apreciat că se justifică o reducere a pedepsei aplicate de prima instanță față de împrejurarea că acesta a avut o conduită sinceră în fața instanței de apel, recunoscând fapta și nu are antecedente penale.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență, criticile invocate în apel, respectiv greșita individualizare a pedepselor. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Examinând hotărârile atacate, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de critica învederată cât și din oficiu n limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanțele la individualizarea pedepselor pe care le-au aplicat, respectiv menținut, au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dând eficiența cuvenită atât gradului de pericol social concret al faptelor comise, împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile cât și datelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, orientându-se spre pedeapsa care, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare să satisfacă cerințele art. 52 C. pen., referitoare la scopul sancțiunii penale.

Astfel, în ceea ce-i privește pe inculpații recurenți V.N. și V.V.M. s-a avut în vedere, pe lângă celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și faptul că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, săvârșind infracțiunile din cauza de față în stare de recidivă postcondamnatorie, iar referitor la inculpatul N.C.V. a fost reținută atitudinea sa procesuală dar și împrejurarea că nu are antecedente penale. De altfel, instanța de apel a dat dovadă de clemență în ceea ce-l privește pe recurentul inculpat N.C.V. atunci când a redus pedeapsa acestuia în condițiile în care a fost nesincer pe parcursul cercetării judecătorești, schimbându-și poziția abia cu ocazia judecării apelului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate astfel că o redozare a acestora nu se justifică, recursurile declarate de inculpați apar ca nefondate și vor fi respinse, ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate se va deduce durata arestării preventive pentru fiecare inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați N.C.V., V.V.M. și V.N. împotriva deciziei penale nr. 983 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestării preventive, de la 15 ianuarie 2005 la 6 aprilie 2006. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.