ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4154/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 451/D din 2 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul 3/110/2004 s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D.A., cetățenie română, studii economice superioare ocupația administrator societăți comerciale, stare civilă necăsătorită, fără antecedente penale,  pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen. și care se va socoti la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenția inculpatei cu privire la conținutul art. 83 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligată inculpata să plătească părți civile SC A.D.P. suma de 331.254,84 RON, la care se adaugă dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la achitarea efectivă a prejudiciului.

S-a constatat că din suma de mai sus, inculpatul a achitat părții civile suma de 53.526,20 RON, sus-numita având de plătit doar diferența de 277.728,64 RON plus dobândă legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la achitarea efectivă.

În baza art. 118 lit. a) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 678.745,16 RON reprezentând diferența care nu a servit la despăgubirea părții civile (1.010.000 RON - 331.254,84 RON).

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a desființat ștampila falsă a SC T. SRL Bacău România aliată în Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău cât și contractul de vânzare - cumpărare întocmit și semnat în fals între SC A.D.P. SA Timișoara și SC T. SRL Bacău.

S-a dispus păstrarea agendei cu însemnări a inculpatei până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prima instanță a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul nr. 1069/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și art. 290 C. pen., constând în aceea că, în perioada aprilie – septembrie 2006 a indus în eroare reprezentanții SC A.D.P., cu ocazia derulării unui control de achiziție produse, prezentându-se în mod fals ca reprezentant al SC T. SRL Bacău, semnând în fals, în această calitate, un număr de 39 avize de însoțire a mărfii și contracte de vânzare-cumpărare pe care a aplicat o ștampilă procurată în fals. În această modalitate, inculpata a deținut în mod ilegal bunuri în valoare totală de 331.254,84 RON.

Instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că aceasta nu ar fi indus în eroare pe reprezentanții SC A.D.P. deoarece nu ar fi prezentat vreo autorizație de mediu ori de antrepozit fiscal false și că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii subiective, deoarece nu numai inculpata a acționat pentru a crea aparență de legalitate ci și SC A.D.P.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpata D.A. și partea civilă SC A.D.P.

Parchetul a criticat hotărârea cu privire la greșita achitare a inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și neaplicarea pedepsei accesorii ca urmare a aplicării art. 81 C. pen.

Inculpata a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., pe care o consideră excesivă.

Partea civilă a criticat modul de rezolvare a laturei civile a cauzei.

Prin Decizia penală nr. 55 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze, minori și familie, s-au admis apelurile parchetului, inculpatului și părții civile și, rejudecând, s-a dispus următoarele:

Inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. a fost redusă, prin aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. de la 2 ani închisoare la 2 luni închisoare.

S-au înlăturat disp. art. 81 - art. 83 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile referitoare la confiscarea de la inculpată a sumei de 678.745,16 RON, în baza art. 118 lit. a) C. pen.

S-a dispus plata dobânzii legale la suma de 277.728,64 RON începând cu data de 15 septembrie 2006.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat întemeiată critica parchetului, reținând că instanța de fond a evaluat greșit probele pe care s-a întemeiat soluția de achitare a inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât materialul probator dovedește că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

De asemenea, a apreciat ca întemeiată critica inculpatei sub aspectul individualizării pedepsei, reținând în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Tot în cadrul apelului inculpatei, în favoarea acesteia, s-a constatat greșită confiscare dispusă în baza art. 118 lit. a) C. pen., întrucât nu rezultă cu certitudine din probele dosarului că suma de 1.010.000 RON a fost încasată și însușită efectiv de inculpată.

Cu referire la apelul părții civile s-a apreciat că acesta este întemeiat în parte. S-a constatat că inculpata a restituit în parte prejudiciul produs prin infracțiuni, sub acest aspect criticile părții civile nefiind fondate, dar s-a reținut că tribunalul trebuia să oblige inculpata la plata dobânzii legale începând cu data de 15 septembrie 2006, respectiv data exigibilității facturii fiscale.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpata D.A. și partea civilă SC A.D.P.

Inculpata D.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen. (susținând că judecata în apel s-a desfășurat fără a fi îndeplinită procedura de citare față de aceasta) și art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. (solicitând achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.). În subsidiar, în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

În recursul inculpatei, în favoarea acesteia, reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând înlăturarea alin. (4) al art. 215 C. pen., întrucât nu a făcut obiectul trimiterii în judecată.

Partea civilă a criticat hotărârile sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, motivând că obligarea inculpatei la un prejudiciu diminuat cu datoria acesteia față de o societate comercială chiar dacă aceasta aparținea inculpatei, este netemeinică și nelegală. Se invocă motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârile recurate, atât sub aspectul criticilor formulate, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat în parte recursul inculpatei și ca neîntemeiat recursul părții civile.

În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de inculpată, corespunzător cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta nu este fondat.

La dosarul Curții de Apel Bacău se află o cerere a inculpatei D.A., prin care aceasta solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător.

În această cerere, inculpata precizează că domiciliul său actual este în D.T., jud. M., adresă la care a și fost citată pentru termenul din 7 aprilie 2009, când s-au pus concluziile pe fond, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

În aceste condiții, chiar dacă la adresa din ... citația s-a restituit cu mențiunea „destinatar mutat”, critica recurentei nu poate fi primită câtă vreme în cauză au fost respectate prevederile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., inculpata fiind citată la noua adresă indicată în cererea sus-evocată aflată la dosar.

Nici solicitarea inculpatei de achitare pentru infracțiunea de înșelăciune invocată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. nu este fondată.

În mod corect instanța de apel a reținut ca întemeiate criticile parchetului și a înlăturat soluția de achitare dispusă de prima instanță, apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inițial, între SC A.D.P. și SC E.A.T. SRL Timișoara, administrată de inculpată, s-a încheiat la data de 10 februarie 2006 Convenția nr. 491/2006, având ca obiect recuperarea, transportarea și eliminarea deșeurilor de bitum și emulsie bituminoasă de la batalurile SC A.D.P. de către societatea administrată de inculpată, care se obliga în schimb să livreze cantitatea de 280 tone bitum rutier.

Această convenție a fost anulată la data de 17 aprilie 2005, deoarece SC E.A.T. SRL Timișoara nu deținea autorizațiile necesare.

Pentru a obține totuși, acest contract inculpata le-a precizat reprezentanților SC ADP Timișoara că are relații de colaborare cu SC T. SRL Bacău, care deține toate autorizațiile de mediu, și că va intermedia încheierea convenției cu această societate.

Așa cum rezultă și din declarațiile administratorului SC T. SRL Bacău, martorul I.V., deși inculpata nu avea nicio calitate la SC T. SRL Bacău și nici nu a primit vreo însărcinare de la reprezentanții săi legali, și a procurat o ștampilă falsă purtând amprenta SC T. SRL Bacău și a semnat în fals pentru I.V., cu scopul de a-i induce în eroare pe reprezentanții SC A.D.P. pentru a-i determina să încheie convenția.

Aceeași situație de fapt rezultă și din depozițiile martorilor S.R.R. și A.A.M.

Eroarea provocată de inculpată cu privire la fictiva colaborare cu SC T. SRL Bacău a fost determinantă la încheierea contractului cu SC ADP Timișoara, astfel încât, în mod corect, s-au constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, în raport de valoarea prejudiciului.

Înalta Curte constată întemeiată observația reprezentantei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind reținerea în condamnarea inculpatei și a alin. (4) a art. 215 C. pen., faptă pentru care inculpata nu a fost trimisă în judecată.

În cuprinsul deciziei nu se face niciun fel de referire la acest text, astfel încât nu se pune problema schimbării încadrării juridice fiind evident că enumerarea alin. (4) alături de celelalte alineate ale art. 215 C. pen., este rezultatul unei erori materiale, eroare pe care Înalta Curte are posibilitatea de a o corecta în cadrul recursului.

Critica formulată de inculpată sub aspectul individualizării pedepsei (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) este întemeiată.

Circumstanțele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, modul în care părțile au acționat, precum și timpul scurs de la comiterea infracțiunii, interval în care inculpata nu a mai intrat în conflict cu legea penală, îndreptățesc instanța să aprecieze că reducerea pedepsei până la limita permisă de art. 76 alin. (2) C. pen., în condițiile reținerii art. 74 lit. a) C. pen., este în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Nu se justifică, însă, solicitarea de aplicare a art. 86

1

C. pen., întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 86

1

alin. (2) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere putând fi dispusă, în cazul concursului, doar dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, limita la care în speță nu se poate ajunge, conform art. 76 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește recursul părții civile, aceasta a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., pe care Înalta Curte îl apreciază ca nefiind incident în cauză.

În realitate, critica părții civile se referă la diminuarea sumei la care inculpata a fost obligată către partea civilă, iar această critică nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

Instanța s-a pronunțat asupra cererii părții civile de despăgubiri, dar a constatat, conform înscrisului aflat la dosarul fond, că inculpata a restituit în parte prejudiciul produs prin infracțiune, fiind obligată la diferența sumei.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpată și va casa în parte ambele hotărâri.

Se vor înlătura prevederile art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. și se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei.

Se va reduce de la 4 ani la 3 ani și 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., [constatându-se eroarea materială a instanței de apel pentru reținerea alin. (4)], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Pedeapsa complementară va fi menținută, ca și pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul părții civile, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata D.A. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează, în parte, atât decizia penală recurată, cât și Sentința penală nr. 451 D din 2 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, secția penală, și rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 33, 34 lit. b) și 35 C. pen. și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei.

Reduce de la 4 ani la 3 ani și 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. și menține pedeapsa complementară de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Menține pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC A.D.P. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2009.