ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 630/2012

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111/ D din 3 octombrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a dispus condamnarea inculpatei F.I., în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (fapta din 2006-2007).

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (fapta din 2008).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din 2006-2007).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracțiunile sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 81-82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i)

1

C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei F.I. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (fapta din 2008).

În baza art. 74/1 alin. (2) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei, pentru infracțiunea mai sus menționată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei F.I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (două fapte, din cursul anilor 2006-2007 și respectiv, din 2008), prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 348 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. a dispus desființarea înscrisurilor falsificate: copia colii funciare aparținând de C.F. Cluj-Napoca (filele 11-12, 83-84 dos. u.p. 232/P/2009); copia extrasului de carte funciară C.F. Cluj-Napoca nr. 146589 din 01 februarie 2007 (filele 40,46 dos. u.p. 232/P/2009); copia sentinței civile nr. 7756 din 02 septembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 1524/328/2007 al Judecătoriei Turda (filele 31-32 dos. u.p. 376/P/2008); copia chitanțelor din 3 aprilie 2008 și din 2 septembrie 2008, atestând plata taxă timbru și taxă cadastru (filele 98-99 dos. u.p.376/P/2008).

A constatat recuperat prejudiciul cauzat persoanei vătămate N.M.F.

A constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză de către părțile vătămate T.F.C. și Ș.B.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului Cluj sumele de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (av. M.A.) și 200 lei, onorariu integral apărător din oficiu (av. V.F.A.), sume urmând a fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) și art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească 1.750 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu.

Pentru a pronunța hotărârea instanța a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 232/P/2009 din 27 ianuarie 2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei F.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. și ped. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței că, în calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj, în perioada 2006 - 2007, inculpata F.I., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a falsificat copia colii funciare, respectiv, copia extrasului de carte funciară al CF Cluj prin schimbarea descrierii proprietății din „pădure

”

în „pășune” și folosind înscrisurile falsificate a indus în eroare, cu ocazia derulării contractului de asistență juridică, pe partea vătămată Ș.B. de la care a încasat suma de 2.000 de euro pentru a efectua formalitățile de schimbare a categoriei de folosință a terenului din pădure în pășune, respectiv, a menținut în eroare această parte vătămată și a indus în eroare partea vătămată T.F.C., care a angajat-o ca avocat cu ocazia cumpărării terenului în cauză de la Ș.B., cauzându-i astfel un prejudiciu de 25.500 euro.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 28 ianuarie 2010 sub nr. Dosar nr. 169/33/2010.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 376/P/2009 din 19 februarie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei F.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. și ped. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în esență, că inculpata F.I., avocat în Baroul Cluj, a întocmi în fals în cursul lunii octombrie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale mai multe înscrisuri - copia sentinței civile nr. 7756 din 02 septembrie 2008 (Dosar civil nr. 1524/328/2007) a Judecătoriei Turda, respectiv copia chitanțelor din 3 aprilie 2008 și din 2 septembrie 2008, din care rezultă că „municipiul Turda” ar fi încasat de la N.M.F. suma de 2.164,2 lei cu titlu de taxă de timbru, respectiv suma de 1260,46 lei cu titlu de taxă cadastru și a folosit documentele astfel falsificate, în vederea menținerii în eroare a numiților N.M.F. și N.A. cu privire la introducerea și soluționarea unor acțiuni civile în justiție și în vederea justificării sumelor de bani obținute de la aceștia cu titlu de taxe sau onorariu avocat.

S-a mai reținut că inculpata a încasat un onorariu de 500 lei și suma de 2.164,2 lei de la numiții N.M.F. și N.A., cărora le-a promis introducerea unor acțiuni civile pentru intabularea mai multor imobile, fără a face demersuri în acest sens, astfel că, cu ocazia încheierii și derulării contractului de asistență juridică încheiat în acest scop, i-a indus și menținut în eroare pe aceștia, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale cu scopul de a obține încă un onorariu de 500 de lei și suma de 250 lei, arătând acestora, în mod mincinos, în luna iulie 2008 că în cauză a fost adoptată o hotărâre judecătorească, iar în luna septembrie 2008 că a cerut îndreptarea unei erori materiale strecurată în această hotărâre și prin predarea, în data de 28 octombrie 2008, a copiei sentinței civile din 02 septembrie 2008 (Dosar civil nr. 1524/328/2007) a Judecătoriei Turda, din care rezulta, în mod mincinos, că acțiunea soților N. ar fi fost admisă, respectiv, copiei chitanțelor din 3 aprilie 2008 și din 2 septembrie 2008, din care rezultă că „municipiul Turda” ar fi încasat de la N.M.F. suma de 2.164,2 lei cu titlu de taxă de timbru și suma de 1260,46 lei cu titlu de taxă cadastru.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 22 februarie 2010 sub nr. Dosar 346/33/2010.

La termenul din 03 mai 2010, s-a dispus în temeiul art. 34 lit. d) C. proc. pen. reunirea cauzelor prin conexarea Dosarului nr. 346/33/2010 la Dosarul nr. 169/33/2009 (fila 30 Dosar nr. 346/33/2010).

Procedând la judecarea cauzei, instanța de fond, după audierea inculpatei (f. 56), a părților vătămate T.F.C. (f. 75), Ș.B. (f. 77) și a martorilor N.A. (f. 79), N.M.F. (f. 82), C.L.I. (f.89), M.R. (f. 91), C.C. (f. 100) și R.S. (f. 102) a reținut la rândul său următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2006 (iulie-august), partea vătămată Ș.B. a apelat la serviciile inculpatei F.I. - la data respectivă, avocat în cadrul Baroului Cluj, solicitându-i a efectua demersurile legale pentru scoaterea din circuitul silvic a terenului în suprafață de 628 m

2

,

înscris în CF a municipiului Cluj-Napoca, având categoria de folosință „pădure”.

Inculpata a preluat de la partea vătămată documentația referitoare la teren și i-a dat asigurări acesteia că va face demersurile necesare pentru îndeplinirea formalităților legale în scopul schimbării categoriei de folosință a terenului.

Pentru aceste servicii, inculpata nu a cerut o sumă anume, întrucât avea deja încheiat un contract cu firma părții vătămate pentru prestarea de servicii juridice, astfel că, în virtutea acestui contract și a sumei cu care era remunerată, urma să realizeze și ultimul serviciu solicitat de partea vătămată

În toamna anului 2006, inculpata a prezentat părții vătămate un extras de carte funciară eliberat în 06 iulie 2006 din care rezulta că terenul în cauză are categoria de folosință „pășune” .

Pe baza acestui extras de CF, Primăria municipiului Cluj-Napoca a emis în data de 03 noiembrie 2006 certificatul de urbanism în care, la regimul economic, terenul apărea ca „pășune”.

În realitate, inculpata F.I. nu a obținut o aprobare de la autoritățile competente pentru schimbarea regimului de folosință al terenului din „pădure” în „pășune”.

La începutul anului 2007, inculpata i-a spus părții vătămate că a găsit un cumpărător pentru acest teren, dacă dorește să-l vândă.

Fiind de acord cu vânzarea, partea vătămată Ș.B. a luat legătura, prin intermediul inculpatei, cu cel care dorea să cumpere terenul - partea vătămată T.F.C., care după ce a studiat documentele referitoare la teren: extras CF, certificat de urbanism ș.a., a fost de acord să îl cumpere.

Părțile vătămate Ș.B. și T.F.C. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare s-au prezentat la notarul public Cosma Ioana Laura, însă extrasul de CF a fost adus de inculpată, care l-a și asistat pe T.F.C. în fața notarului, în calitate de avocată, aceasta fiind și cea care a redactat contractul de vânzare-cumpărare.

Inculpata a prezentat notarului public un extras CF fals după CF Cluj-Napoca, în care la descrierea imobilului apare „pășune”. Acest extras CF era datat 01 februarie 2007.

Pe baza acestui extras de CF, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 01 februarie 2007, care în aceeași zi a fost înaintat la OCPI, BCF Cluj-Napoca în vederea intabulării terenului cu categoria de folosință „pășune” în favoarea noului proprietar T.F.C., care a plătit un preț de 25.500 euro pentru acesta.

Extrasul de CF care a revenit la biroul notarului public, în urma admiterii cererii de intabulare de către OCPI Cluj prin încheierea nr. 6544 din 02 februarie 2007, a fost ridicat de la biroul notarului public tot de către inculpată, care astfel a împiedicat aflarea adevărului privind categoria de folosință a terenului.

Despre categoria reală de folosință a terenului achiziționat, partea vătămată T.F.C. a aflat la începutul anului 2009, când a dorit să garanteze la o bancă restituirea unui împrumut cu terenul în discuție, motiv pentru care prin biroul notarial, sus amintit, a solicitat un extras CF de informare. Din extrasul comunicat rezulta că terenul are categoria de folosință „pădure”, motiv pentru care banca nu a acceptat imobilul ca garanție.

Prin adresa din 09 septembrie 2009 reprezentanții OCPI Cluj au înaintat la dosar copia certificată a cărții funciare Cluj-Napoca, din care rezulta că terenul în suprafață de 628 m

2

are categoria de folosință „pădure” și se află în proprietatea numitului T.F.C.

Partea vătămată T.F.C. s-a considerat prejudiciată cu suma de 25.500 de euro, prin actele de inducere în eroare comise de către F.I., cu ocazia îndeplinirii contractului de asistență juridică în fața notarului, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, arătând că dacă ar fi cunoscut adevărata categorie de folosință a terenului nu l-ar fi cumpărat, deoarece datorită categoriei reale de folosință a acestuia, partea vătămată nu-l poate folosi nici ca teren de construcții și nici ca imobil, care să fie luat în considerare de către bănci la garantarea unor împrumuturi.

La rândul său, partea vătămată Ș.B. s-a considerat prejudiciată cu suma de 2.000 de euro, reprezentând onorariul plătit inculpatei pentru care aceasta trebuia să facă demersurile legale pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului.

Notarul public C.L.I., a arătat că înainte de a autentifica contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Ș.B. și T.F.C. a verificat actul de vânzare-cumpărare prin care Ș.B. la rândul lui l-a dobândit ocazie cu care a constatat că acesta avea o altă categorie de folosință la data dobândirii decât ceea ce rezulta din extrasul CF prezentat de inculpată, iar aceasta din urmă,  i-a spusa că a efectuat formalitățile privind schimbarea categoriei de folosință a terenului din pădure în pășune și așa se explică diferența sesizată.

Cu privire la această faptă, deși inculpata nu a recunoscut că ar fi săvârșit-o, instanța de fond a apreciat că susținerile acesteia sunt contrazise de probele dosarului, respectiv de declarațiile părții vătămate Ș.B., a martorei C.L.I., a părții vătămate T.F.C. și a actelor întocmite cu această ocazie, respectiv cerere de intabulare, încheierea nr. 6544 din 02 februarie 2007 al OCP1 Cluj, contractul de vânzare-cumpărare autentificat încheiat între T.A. și Ș.B., împuternicirea avocațială acordată de partea vătămată T.C. inculpatei, copia colii funciare a CF nefalsificată emisă de OCP 1 Cluj din 09 septembrie 2009 și adresa Baroului Cluj din 18 mai 2009.

Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., care ar fi constat în falsificarea copiei colii funciare, respectiv, copia extrasului de carte funciară „pădure” în „pășune”, instanța a constatat că nu există probe din care să rezulte că inculpata ar fi comis această faptă.

Sub aspectul laturii civile a constatat că părțile vătămate nu au formulat pretenții civile în cauză, arătând atât partea vătămată T.F.C., cât și partea vătămată Ș.B. că prejudiciul a fost recuperat.

În temeiul art. 348 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. a dispus desființarea înscrisurilor falsificate: copia colii funciare aparținând de C.F. Cluj-Napoca (filele 11-22, 83-84 Dosar u.p. nr. 232/P/2009); copia extrasului de carte funciară C.F. Cluj-Napoca din 01 februarie 2007 (filele 40, 46 Dosar u.p. nr. 232/P/2009).

Cu privire la cea de a doua faptă reținută în sarcina inculpatei, instanța de fond a reținut următoarele:

La începutul anului 2008, persoana vătămată N.M.F., a contactat-o pe inculpata F.I. - avocat în cadrul Baroului Cluj, la acea vreme - având nevoie de serviciile unui avocat pentru intabularea unor terenuri, de pe raza comunei Ciurila, sat Sălicea, achiziționate în anul 2006.

Au avut loc discuții prealabile cu inculpata, în cadrul cărora aceasta i-a spus de ce documente are nevoie și a calculat taxele care trebuiau plătite la Judecătoria Turda pentru promovarea acțiunii civile în sumă de 2.164,2 lei, iar la data de 02 aprilie 2008, s-a încheiat contractul de asistență juridică, având ca obiect „redactare și susținere acțiune - prestație tabulară - în fața Judecătoriei Turda” pentru un onorariu de 1.000 lei. Cu această ocazie, persoana vătămată a plătit inculpatei jumătate din onorariu - 500 lei, precum și suma de 2.164,2 lei reprezentând taxe, predându-i totodată documentele deținute în legătură cu suprafețele de teren dobândite.

Inculpata a comunicat telefonic persoanei vătămate, în jurul datei de 30 iulie 2008 că în cauza promovată la Judecătoria Turda s-a pronunțat o sentință, motiv pentru care i-a cerut părții vătămate ca pentru data de 30 iulie 2008 să-i aducă diferența de onorariu în sumă de 500 lei și suma de 250 lei cu titlu de taxe de carte funciară.

La data de 30 iulie 2008 soții N. au predat diferența de onorariu și suma de 250 lei inculpatei, care nu le-a arătat însă hotărârea judecătorească obținută, spunând că vor primi un exemplar din aceasta împreună cu extrasul CF și chitanțele eliberate pentru diferite taxe.

În luna septembrie 2008, nereușind să intre în legătură telefonică cu inculpata, N.M. s-a deplasat la biroul acesteia pentru a se interesa de mersul intabulării. Nici de această dată inculpata nu i-a arătat hotărârea judecătorească spunând că în această hotărâre s-a strecurat o eroare materială și a trebuit să facă o nouă acțiune la Judecătoria Turda pentru îndreptarea acesteia, promițând însă că în octombrie se va pronunța hotărârea de îndreptare a erorii materiale și că va proceda la intabularea terenurilor.

Crezând că demersurile inculpatei evoluează bine, soții N. au solicitat acesteia să facă formalitățile și pentru intabularea unei case construite în satul Sălicea, lucru cu care inculpata a fost de acord, astfel că la data de 19 septembrie 2008 a încasat de la N.M.F. suma de 1.260 lei reprezentând taxă cadastrală pentru intabularea casei, onorariul fiind inclus în cel stabilit inițial, pentru prima acțiune.

La data de 28 octombrie 2008 numita N.A. s-a deplasat la biroul inculpatei, care i-a spus că Judecătoria Turda a pronunțat hotărârea de îndreptare a erorii materiale și a înmânat susnumitei copia xerox a sentinței civile nr. 7756 din 2 septembrie 2008 adoptată în Dosar civil nr. 1524/328/2007 a Judecătoriei Turda. N.A., uitându-se pe hotărâre, a remarcat că pe fila 2 numerele topografice sunt corectate prin suprascrierea cu pixul a numărului 1218 și a atras atenția inculpatei cu privire la acest lucru.

Inculpata i-a explicat că a fost o eroare de redactare a numerelor topo în hotărârea judecătorească și pentru a corecta eroarea a făcut acțiunea de îndreptare a erorii materiale. Cu aceeași ocazie, inculpata a predat lui N.A. în copie xerox chitanțele din care rezulta că „municipiul Turda” ar fi încasat de la N.M.F. suma de 2.164,2 lei cu titlu de taxă de timbru respectiv suma de 1260,46 lei cu titlu de taxă cadastru. De asemenea, a predat martorei un dosar cu coperțile de culoare verde deschis pe care a scris personal pe interiorul coperții „proces – intab. - îndrept. de eroare. T: max. 10 dec. 2008”.

Verificând din nou hotărârea N.A. a observat că hotărârea a fost adoptată în Dosarul nr. 1524/328/2007 în condițiile în care inculpata a fost angajată abia în aprilie 2008 pentru a introduce acțiunea, motiv pentru care a cerut din nou explicații inculpatei și cu privire la acest lucru, iar aceasta i-a spus că acela este numărul corect de dosar și dacă dorește poate să verifice dosarul.

Față de inadvertențele remarcate în sentință, N.A. în data de 28 octombrie 2008 a luat legătura cu numita R.S., grefier în cadrul Judecătoriei Zalău, cu care se află în relații de prietenie, pe care a rugat-o să verifice dacă sentința primită de la inculpată corespunde sau nu adevărului.

Martora R.S. a primit sentința și cele două chitanțe predate de inculpată prin e-mail la data de 28 octombrie 2008 ora 14.20, trecând la verificarea sentinței.

După verificarea hotărârii, martora a observat că partea introductivă a hotărârii era prea superficială, întrucât nu se făcea mențiune despre faptul că avocata care era trecută prezentă la proces ar fi luat cuvântul în susținerea acțiunii și că ar fi pus concluzii pe fond. Alte aspecte care i-au părut suspecte martorei au fost faptul că, hotărârea purta mențiunea că s-a redactat în 18 exemplare deși erau numai trei părți în proces, respectiv faptul că sentința era semnată de judecător, deși potrivit uzanțelor, copiile comunicate părților poartă doar semnătura grefierului, care face comunicarea.

Văzând aceste inadvertențe, martora R.S. a procedat la verificarea numărului de dosar cu ajutorul portalului electronic al instanțelor din România, constatând că la Judecătoria Turda la numărul de dosar menționat pe sentință figurau alte părți și dosarul avea alt obiect. Crezând că este vreo greșeală pe portalul sus amintit, a luat legătura telefonic cu grefa Judecătoriei Turda și la cererea numitei M.R. grefier la Judecătoria Turda, a transmis prin fax copia sentinței nr. 7756/2008.

Din verificările efectuate de reprezentanții Judecătoriei Turda a reieșit fără echivoc că sentința predată de inculpata F.I. numitei N.A. este falsă, întrucât:

- la nr. de Dosar 1524/328/2007 figurează ca părți alte persoane decât reclamanții din sentința transmisă prin fax;

- Dosarul cu nr. 1524/328/2007 a fost soluționat la data de 02 aprilie 2007;

- Judecătoria Turda nu a pronunțat până la data de 02 septembrie 2008, 7756 de sentințe civile;

- judecătorul care figurează ca făcând parte din complet a fost repartizat să participe la ședințe de judecată în zile de luni ale săptămânii, iar data de 02 septembrie 2008 este o zi de joi, când judecătorul nu a participat la nici o ședință de judecată;

- grefierul care figurează în sentință, R.A., nu mai deținea această calitate din luna octombrie 2007, fiind jurist la Primăria Câmpia Turzii, iar la data de 02 septembrie 2008, se afla în concediu prenatal;

- sentința cuprinde mențiunea redactării în 18 exemplare, dar hotărârile judecătorești se redactează în atâtea exemplare câte părți sunt, și 2 exemplare originale pentru instanță; în cazul de față, din cuprinsul sentinței, ar rezulta că sunt 2 reclamanți și un pârât, sentința trebuind să fie redactată în 5 exemplare;

- părților se comunică sentința purtând ștampila instanței, aceasta lipsind de pe exemplarul fals;

- practicaua sentinței este redactată defectuos, din ea lipsind momentul procedural al finalizării etapei de probatoriu precum și etapa în care sunt consemnate susținerile părților, cărora li trebuie să li se acorde cuvântul în fond;

- de asemenea, dispozitivul sentinței nu cuprinde numele și adresa pârâtului.

Întrucât, din actele de urmărire penală a rezultat că inculpata nu a formulat nici măcar cerere de chemare în judecată în numele persoanei vătămate N.M.F. și nu a înregistrat nicio acțiune civilă pentru acesta, s-a apreciat că și cele două copii ale chitanțelor din 3 aprilie 2008 și din 2 septembrie 2008, predate de aceasta numitei N.A. privind plata unor taxe de cadastru sau timbru sunt false.

În cursul urmăririi penale a fost identificat Dosarul nr. 1524/328/2007 a Judecătoriei Turda, în care există sentința civilă nr. 1356 din 02 aprilie 2007 care a constituit modelul pe baza căruia, s-a întocmit în fals sentința predată numitei N.A. (f. 131-133).

La începutul lunii noiembrie 2008, N.M.F. i-a reproșat inculpatei că a predat soției sale o sentință civilă inexistentă, falsă, ocazie cu care aceasta din urmă a spus că trebuie să fie o greșeală și va verifica dosarul cauzei. I-a adus la cunoștință, totodată, că și-a dat seama că a fost înșelat și a cerut inculpatei restituirea sumelor de bani și renunțarea la contractul de asistență juridică.

La data de 4 noiembrie 2008 inculpata s-a obligat să restituie părții vătămate suma de 4.424,66 lei reprezentând onorariu și taxe de timbru până la data de 6 noiembrie 2008 (f. 78).

În cursul urmăririi penale, inculpata a restituit părții vătămate suma de 4.700 lei.

Fapta astfel cum a fost reținută este dovedită cu sesizarea președintelui Judecătoriei Turda, procesul-verbal de verificare a Dosarului nr. 1524/328/2007 al Judecătoriei Turda din care rezultă că sentința civilă nr. 7756/2008 este întocmită în fals, cu documentele aferente obținute din sistemul informatic de evidență a dosarelor (f. 18-23 dos. u.p.); hotărârile colegiului de conducere al Judecătoriei Turda privind compunerea completelor de judecată în perioada din care datează sentința civilă falsificată (f. 24-28 dos. u.p.); plângerea părții vătămate N.M.F. (f. 29-30 dos. u.p.); copia sentinței civile nr. 7756/2008 a Judecătoriei Turda falsificată (f. 31-32 dos. u.p.); declarațiile persoanei vătămate N.M.F. (f. 41- 49 dos. u.p. și 82-83 dos. inst.); proces-verbal de ridicare de documente de la partea vătămată (f. 50-51 dos. u.p.); contractul de asistență juridică din 2 aprilie 2008 încheiat între inculpată și persoana vătămată N.M.F. (f.52-53 dos. u.p.); bilețelul de culoare roz pe care inculpata a calculat valoarea taxelor (f. 55 dos. u.p.); chitanțele de încasare a onorariului avocațial (f. 56 dos. u.p.); împuternicirea avocațială din 02 aprilie 2008 (f. 77 dos. u.p.); copia declarației olografe a inculpatei din 04 noiembrie 2008, prin care se obligă să restituie persoanei vătămate suma de 4.424,66 lei (f. 78 dos. u.p.); proces-verbal de ridicare de înscrisuri (f. 79-80 dos. u.p.); coperta dosarului deschis de inculpată pentru intabularea casei persoanei vătămate și documentele aferente (f. 84-95 dos. u.p.); coperta dosarului pe care inculpata a notat ca termen maxim pentru îndreptarea erorii materiale data de 10 decembrie 2008 (f. 96-97 dos. u.p.); copia chitanțelor false din 3 aprilie 2008 și din 2 septembrie 2008, din care rezultă că N.M.F. ar fi plătit suma de 2.164,2 lei cu titlu de taxe de timbru în data de 03 aprilie 2008, respectiv suma de 1260,46 lei cu titlu de taxă cadastru în data de 02 septembrie 2008 (f. 98-99 dos. u.p.); declarațiile martorilor: N.A. (f.100-101, 103-105, 177 dos. u.p. și 79-81 dos. inst.); C.C. (106-107 dos. u.p. și 100-101 dos. inst.); M.R. (f. 109-110 dos. u.p. și 91 dos. inst.); R.S. (f. 162-164 dos. u.p. și 102-103 dos. inst.); copii ale documentelor care provin din Dosarul nr. 1524/328/2007 existent în arhiva Judecătoriei Turda (f. 112-133 dos. u.p.); declarațiile inculpatei F.I. (f. 134-136, 141-148, 151-156, 183 dos. u.p. și 56-60 dos. inst.); copia registrului de contracte de asistență juridică a inculpatei pe anul 2008 (f. 157-158 dos. u.p.); copia mesajului electronic și a documentelor atașate trimise de numita N.A. către numita R.S. în data de 28 octombrie 2008 (f. 166-171 dos. u.p.); copia dovezilor mesajelor electronice și a documentelor atașate trimise de numita N.A. către numiții R.S. și N.M.F. în data de 28 octombrie  2008 (f. 178-181 dos. u.p.).

Instanța de fond a considerat că apărările inculpatei prin care nu a recunoscut săvârșirea faptei sunt contrazise de probele de la dosar, predarea înscrisurilor false făcându-se pentru justificarea însușirii și folosirii sumelor de bani primite de la N.M., cu scopul menținerii acestuia în eroare cu privire la îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau în virtutea contractului de asistență juridică.

S-a apreciat de către instanța de fond că faptele inculpatei F.I., care în calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj, cu ocazia încheierii și executării unui contract de asistență juridică, a indus în eroare pe numiții N.M.F. și N.A., promițându-le, după ce a încasat suma de 500 lei cu titlu de onorariu și suma de 2.164,2 lei - taxe judiciare, că va introduce acțiuni civile în justiție pentru intabularea unor imobile și, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, i-a menținut în eroare pe aceștia, cu scopul de mai încasa diferența de onorariu de 500 lei și 250 lei - taxă de intabulare, arătând acestora în mod mincinos, în luna iulie 2008 că s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, iar în septembrie 2008, că a cerut îndreptarea unei erori materiale strecurată în această hotărâre, iar ulterior a folosit mijloace frauduloase - înscrisuri false, pe care le-a predat persoanelor de mai sus - copia sentinței civile nr. 7756 din 02 septembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 1524/328/2007 al Judecătoriei Turda, din care rezulta în mod mincinos că acțiunea soților N. ar fi fost admisă și, respectiv, copiile chitanțelor din 3 aprilie 2008 și din 2 septembrie 2008, din care rezulta că „municipiul Turda” ar fi încasat de la N.M. suma de 2.164,2 lei cu titlu de taxă de timbru și suma de 1.260,46 lei cu titlu de taxă cadastru, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la învinuirea adusă inculpatei prin actul de sesizare a instanței, constând și în întocmirea în fals a înscrisurilor mai sus menționate - copia sentinței civile nr. 7756 din 02 septembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 1524/328/2007 al Judecătoriei Turda, din care rezulta, în mod mincinos, că acțiunea soților N. ar fi fost admisă și, respectiv, copiile chitanțelor din 3 aprilie 2008 și din 2 septembrie 2008, din care rezulta că „municipiul Turda” ar fi încasat de la N.M. suma de 2.164,2 lei cu titlu de taxă de timbru și suma de 1.260,46 lei cu titlu de taxă cadastru - s-a apreciat că, nu s-a făcut dovada în cauză, că inculpata este autoarea falsurilor.

S-a considerat de către organul de urmărire penală că este posibil ca, copia hotărârii judecătorești să fi ajuns probabil la inculpată în perioada în care aceasta a executat stagiul în cadrul cabinetului de avocatură al avocatului R.V., având în vedere că în acest dosar, unul dintre avocați a fost numita Ș.D.F., avocat colaborator în cadrul cabinetului de avocatură sus amintit.

Instanța de fond le-a considerat simple supoziții, care nu au la bază niciun suport probator, după cum, nu este plauzibil nici raționamentul că, neintroducând nicio acțiune în justiție, este clar că inculpata a falsificat copiile celor două chitanțe.

Așa fiind, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei F.I. pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. - fapta nefiind comisă de inculpată.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, s-a constatat că, prin Legea nr. 202/2010 s-a introdus art. 74

1

C. pen. potrivit căruia, în cazul anumitor infracțiuni, prin care s-a pricinuit o pagubă

,

printre care și cea de înșelăciune, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate, iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă; dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Având în vedere că inculpata a restituit persoanelor vătămate înșelate, încă din cursul urmăririi penale, toate sumele de bani primite de la aceștia, s-a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 74

1

C. pen.

Aceasta deoarece, deși prin decizia nr. 573 din 03 mai 2011 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 74

1

C. pen. sunt neconstituționale, în virtutea dispozițiilor art. 13 C. pen., ele trebuie aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, considerându-se că există situația în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, au intervenit mai multe legi penale, și deci, trebuie aplicată cea mai favorabilă.

S-a apreciat că nu este situația tipică a succesiunii mai multor legi, dar, la data comiterii faptei legea penală aplicabilă nu prevedea această dispoziție privind achitarea prejudiciului; ulterior, pe parcursul judecării cauzei, a fost introdus art. 74

1

C. pen., deci a fost în vigoare o lege penală ce cuprindea această dispoziție, iar în prezent, la momentul soluționării cauzei, este în vigoare o altă lege penală, care iarăși nu mai prevede această dispoziție.

Ori, a proceda în mod contrar, ar însemna ca pentru fapte similare comise la aceeași dată, dar soluționate la momente diferite (de exemplu, între momentul introducerii art. 74

1

C. pen. și momentul pronunțării deciziei Curții Constituționale), să se aplice tratamente juridice diferite, ceea ce ar constitui în mod clar o discriminare.

Pentru aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i)

1

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei F.I. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (fapta din 2008).

În baza art. 74

1

alin. (2) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei, pentru infracțiunea, mai sus menționată.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei a fost aleasă suspendarea condiționată a pedepsei, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpata F.I.

În motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat casarea parțială a sentinței penale nr. 111 din 3 octombrie 2011, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs și pronunțarea unei soluții prin care să se dispună condamnarea inculpatei și pentru comiterea celor două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, în formă unică continuată și în concurs real cu celelalte infracțiuni, pentru care s-a dispus deja condamnarea, majorarea pedepselor pentru faptele comise, reaprecierea corespunzătoare a dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., dispunerea executării pedepsei principale rezultante în modalitatea privării de libertate, aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea exercitării profesiei de avocat și reținerea art. 11 C. pen. ca temei al soluției de încetare parțială a procesului penal.

În dezvoltarea motivelor de recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a învederat următoarele:

Inculpata, așa cum a rezultat în urma audierilor de părți vătămate și martori, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, a fost singura persoană care a realizat acțiunile complexe de inducere în eroare, încheind intuitu personae contractele de asistență juridică, purtând discuții de detaliu cu părțile vătămate cu privire la demersurile juridice pe care se obliga să le realizeze, primind acte și bani de la părți, informând părțile cu privire la demersurile efectuate sau prezentând o situație nereală la notar după depunerea personală a scriptelor emanând aparent de la cadastru și predând documentele false părților interesate.

Parchetul arată că și în situația în care s-ar accepta ipoteza falsificării documentelor de către un terț, vinovăția inculpatei nu poate fi exclusă din perspectiva art. 31 alin. (2) C. pen.

Parchetul în motivele scrise apreciază corectă soluția instanței sub aspectul dispoziției de încetare a procesului penal și aplicare corelativă a unei sancțiuni cu caracter administrativ, inculpata recuperând integral și ca urmare a unui act personal prejudiciul pecuniar produs în patrimoniul părților vătămate N. – 4.700 lei, în cursul lunii noiembrie 2008.

Inculpata a urmat conduita care la data efectuării plății o îndreptățea la aplicarea art. 74

1

C. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, lege în vigoare la momentul recuperării prejudiciului, aceasta era îndreptățită la aplicarea legii active corespunzătoare, dispozițiile deciziei nr. 573/2011 a Curții Constituționale, fiind obligatorii doar din 25 mai 2011.

Reținerea dispozițiilor art. 13 C. pen. ca fundament al aplicării art. 74

1

C. pen. este nelegală, fiind consecința unui silogism cu premisă eronată. În cauză se impunea reținerea dispozițiilor art. 11 C. pen., privind activitatea legii penale în timp, dispozițiile art. 74

1

C. pen. fiind aplicabile tuturor situațiilor născute sub imperiul acestui text și nu se mai aplică celor realizate după ce acest text a ieșit din vigoare prin declararea sa neconstituțională.

În susținerea orală a motivelor de recurs, reprezentantul parchetului a renunțat la această critică.

Inculpata, prin recursul declarat, a solicitat casarea hotărârii pronunțate, în sensul dispunerii achitării în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru cea de înșelăciune (faptele din primul rechizitoriu și al doilea rechizitoriu), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru uz de fals (prima faptă) și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru uz de fals (a doua faptă).

S-a arătat că soluția de condamnare este nelegală, extrasul de carte funciară nu a fost adus cu bună știință de către inculpată și prezentat ca real, deși era fals, relevantă fiind declarația notarului care a învederat că documentația a fost întocmită de Ș.B., care după eliberarea certificatului de urbanism i-a predat documentele. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate Ș.B. a susținut că nu există la dosar un astfel de contract încheiat între partea vătămată și inculpată, ca avocat, existând o convenție de presări servicii încheiat între societatea părții vătămate și inculpată.

Inculpata cu partea vătămată T.F.C. a încheiat un contract de asistență juridică care a fost îndeplinit în limita obiectului prevăzut în contract. Neîndeplinirea clauzelor contractuale față de soții N. nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune în opinia inculpatei. De asemenea, nu există infracțiunea de fals, neexistând probe împotriva inculpatei.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, aceasta nu poate fi reținută deoarece inculpata nu a avut cunoștință de documentul fals, acest lucru a fost susținut doar de soții N.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., consideră fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și nefondat al inculpatei F.I. pentru următoarele considerente:

Înainte de a proceda la examinarea apărărilor inculpatei F.I., Înalta Curte apreciază ca necesare următoarele considerații cu privire la cadrul legal în materia probațiunii, raportat și la scopul procesului penal.

Conform art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ pe întreg cursul procesului penal, să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză (conform speței Dănilă contra României).

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiu să fie profitabil inculpatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de nevinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea dezbaterii în contradictoriu (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Messegue Jabordo vs. Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

„Dreptul să probeze lipsa de temeinicie” a probelor în acuzare, drept procesual recunoscut de lege acuzatului, nu presupune o contestare ori criticare a probelor de vinovăție, o interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor opinii proprii.

Folosind expresia „are dreptul să probeze”, legiuitorul a impus acuzatului, deopotrivă ca și acuzării, obligația de a proba apărările sale, obligația de a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare.

În consecință, în aplicarea principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen., în cazul în care există probe de vinovăție, lipsa de temeinice a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii, deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. – aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Față de aceste considerente, rezultate din dispozițiile legale care reglementează aflarea adevărului în procesul penal numai prin probe, Înalta Curte apreciază, pentru motivele care se vor arăta, insuficiente explicațiile inculpatei cu privire la „lipsa de temeinicie” a probelor în acuzare.

Inculpatei în cursul judecății i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condițiile care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale” (a se vedea hotărârea nr. 27 din octombrie 1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).

Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate” (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992).

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanțele au oferit inculpatei ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul la apărare (Vaturi împotriva Franței - Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței -Hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Inculpata F.I. și-a exercitat dreptul de a-și alege un apărător, la dosar existând delegații de apărător ales (atât în faza instanței de fond, cât și a celei de recurs), aceștia prezentându-se la termenele de judecată și efectuând diverse activități legate de asigurarea asistenței juridice.

Inculpata a fost întrebată atât la instanța de fond, cât și la cea de recurs dacă dorește să dea declarație, poziția acesteia fiind consemnată.

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie si examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiteri infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activități sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului, cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

În fața instanțelor s-a prezentat inculpata F.I., care a consimțit să dea declarație, să propună și să administreze probe, să depună concluzii scrise, dreptul acesteia la un proces echitabil fiindu-i garantat.

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în recursul declarat, în sensul greșitei achitări pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și de către inculpata F.I. pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cât și pentru infracțiunea de uz de fals.

Cu privire la fapta inculpatei F.I. care în perioada 2006 – 2007, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, prin folosirea de mijloace frauduloase - înscrisuri falsificate - a indus și menținut în eroare pe partea vătămată Ș.B., cu ocazia încheierii și executării mandatului având ca obiect, printre alte activități, și efectuarea formalităților de schimbare a categoriei de folosință a terenului înscris în CF. Cluj-Napoca, din pădure în pășune, respectiv, a indus în eroare partea vătămată T.F.C., cu ocazia executării contractului de asistență juridică în vederea asistării acestuia din urmă în fața notarului public pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză, redactat tot de către ea, iar prin aceasta cauzând primului un prejudiciu (constând în suma plătită drept onorariu pentru serviciile juridice solicitate), iar celui de al doilea, un prejudiciu de 25.500 euro - prețul plătit pentru terenul pe care, dacă i-ar fi cunoscut adevărata categorie de folosință, nu l-ar fi cumpărat aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatei, în cauză existând probe certe de vinovăție.

Inculpata recunoaște că ea a fost aceea care a adus la biroul notarului public extrasul CF de informare, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, însă arată că acesta i-a fost predat împreună cu alte acte de către o angajată a biroului notarial, activitatea sa rezumându-se la transportul actelor de la cartea funciară la biroul notarului, respectiv copia xerox a extrasului CF necesară inițial pentru programare la notar. Inculpata nu neagă că ea a predat-o notarului, însă arată că anterior îi fusese înmânată de către proprietarul terenului Ș.B.

Susținerile inculpatei privind nevinovăția sa sunt infirmate de probele dosarului. Astfel, partea vătămată Ș.B. în declarațiile sale, în mod constant, a arătat că inculpata i-a dat asigurări că se va ocupa de schimbarea categoriilor de folosință a terenului, că inculpata a fost cea care i-a prezentat în toamna anului 2006 un extras de carte funciară, eliberat în 6 iulie 2006, din care