ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 191/F din data de 17 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016), în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din 9 infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A., 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. și 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.), infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.) și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. și 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.).

În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata J. la 1 an și o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune (faptele din 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. și 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune (faptele din 12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G. și 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen. a fost achitată inculpata J. pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 348 C. pen. raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995 rep. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen. (faptele din 20 noiembrie 2011 și 22 decembrie 2011).

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu cea pentru a cărei săvârșire inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din data de 17 aprilie 2012).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni închisoare, inculpata urmând a executa în final 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 s-a dispus în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 300 de lei de la inculpată.

În baza art. 397 C. proc. pen. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile G., F., D., C. și a fost obligată inculpata la plata către partea civilă G. a sumei de 1.000 lei, către partea civilă F. a sumei de 500 lei, către partea civilă D. a sumei de 600 euro în echivalent lei calculat în funcție de cursul BNR al zilei plății, către partea civilă C. a sumei de 500 lei. În baza art. 397 C. proc. pen. au fost respinse, ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile E., A. și B.

S-a luat act că persoana vătămată H. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 24 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca tardivă, cererea numitei K., moștenitoare a părții civile defuncte I. de continuare a exercitării acțiunii civile formulate de partea civilă I. În baza art. 25 alin. (6) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă defunctă I.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentului L. de constituire ca parte civilă în procesul penal. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 15 decembrie 2015 în Dosarul nr. x/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei J., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep. (9 infracțiuni) precum și exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 348 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995, (2 acte materiale), toate cu aplic. art. 38 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în calitate de avocat în cadrul Baroului București, inculpata J. s-a angajat la data de 12 septembrie 2011 prin contractul de asistență juridică nr. x/2011 s-o asiste și s-o reprezinte pe persoana vătămată F. în susținerea acțiunii civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/2010, solicitând și primind pentru viitorul serviciu avocațial un onorariu de 500 de lei, însă aceasta nu s-a mai prezentat la termenele de judecată, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 29 aprilie 2010 aceeași inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată D. un contract de asistentă juridică nr. y, solicitând acesteia drept onorariu suma de 600 de euro, dar ulterior nu a efectuat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;în data de 26 februarie 2010 aceeași inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată B. contractul de asistență juridică nr. z, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 22 decembrie 2011 aceeași inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată I. contractul de asistență juridică nr. w, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar prin încheierea contractului de asistență juridică, respectiv după data excluderii din profesia de avocat, J. a exercitat fără drept profesia de avocat; în data de 17 martie 2010 aceeași inculpată, în calitatea de avocat, a încheiat cu persoana vătămată C., contractul de asistență juridică nr. xx, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 300 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 20 noiembrie 2011 aceeași inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată H. contractul de asistență juridică nr. yy, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 100 de euro, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar prin încheierea contractului de asistență juridică, respectiv după data excluderii din profesia de avocat, J. a exercitat fără drept profesia de avocat; în luna martie 2011 aceeași inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată E. contractul de asistență juridică nr. ww, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 2.000 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 30 septembrie 2011 aceeași inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată G. un contract de asistență juridică, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 2.500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar în data 15 februarie 2010 numita J. a încheiat cu persoana vătămată A. contractul de asistență juridică nr. q, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 600 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducându-l în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă.

Organul de urmărire penală a reținut situația de fapt expusă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză respectiv: declarații persoane vătămate; contractele de asistență juridică; înscrisuri; declarații martori; declarații inculpată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală la data de 17 decembrie 2015 sub nr. x/2/2015.

Prin încheierea de ședință din data de 23 februarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015. 1, judecătorul de camera preliminară a respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile cu privire la sesizarea instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În faza judecății, ulterior citirii actului de trimitere în judecată potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (1) C. proc. pen. a fost audiată inculpata, persoanele vătămate E., F., B., G., A., C., B., M., D. .

Analizând coroborat materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin decizia Consiliului Baroului București nr. 2036 din 25 octombrie 2011, începând cu data de 25 octombrie 2011, inculpata J. a fost radiată din Tabloul avocaților Baroului București ca urmare a excluderii din profesia de avocat, avându-se în vedere decizia disciplinară nr. 3 din 4 februarie 2011 a Comisiei centrale de disciplină prin care a fost respins recursul inculpatei și s-a menținut decizia disciplinară nr. 2 din 17 februarie 2010 a Comisiei de disciplină a Baroului București prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară a excluderii din profesie. Decizia Consiliului Baroului București nr. 2036 din 25 octombrie 2011, începând cu data de 25 octombrie 2011 inculpata J. a fost radiată din Tabloul avocaților Baroului București ca urmare a excluderii din profesia de avocat a fost comunicată inculpatei prin serviciul poștal la data de 27 octombrie 2011.

De asemenea, inculpata a depus în numele autoarei persoanei vătămate o cerere de chemare în judecată ce a condus la constituirea Dosarului nr. x/2010

Aceste demersuri ale inculpatei în ceea ce-o privește pe persoana vătămată A. a determinat instanța să aprecieze că în privința acesteia nu a fost săvârșit un act care să îmbrace forma unei infracțiuni de înșelăciune, eventuala nepregătire profesională a inculpatei neputând constitui un ilicit penal.

Instanța a reținut această situație în urma analizei coroborate a declarației inculpatei, a declarației persoanei vătămate, a adresei emise de Judecătoria Sectorului 3 București potrivit căreia persoana vătămată nu a fost a fost asistată sau reprezentată de inculpată și nici actul introductiv de instanță nu a fost depus sau subscris de inculpată, contractul de asistență juridică .

În drept, instanța a constatat, că potrivit organului de urmărire penală faptele inculpatei, constând în aceea că în calitate de avocat în cadrul Baroului București, inculpata J. s-a angajat la data de 12 septembrie 2011 prin contractul de asistență juridică nr. x/2011 să o asiste și să o reprezinte pe persoana vătămată F. în susținerea acțiunii civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/2010, solicitând și primind pentru viitorul serviciu avocațial un onorariu de 500 de lei, însă aceasta nu s-a mai prezentat la termenele de judecată, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 29 aprilie 2010 aceeași inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată D. un contract de asistentă juridică nr. y, solicitând acesteia drept onorariu suma de 600 de euro, dar ulterior nu a efectuat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 26 februarie 2010 aceeași inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată B. contractul de asistență juridică nr. z, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 22 decembrie 2011 aceeași inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată I. contractul de asistență juridică nr. w, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 17 martie 2010 aceeași inculpată, în calitatea de avocat, a încheiat cu persoana vătămată C. contractul de asistență juridică nr. xx, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 300 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 20 noiembrie 2011 aceeași inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată H. contractul de asistență juridică nr. yy, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 100 de euro, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în luna martie 2011 aceeași inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată E. contractul de asistență juridică nr. ww, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 2.000 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 30 septembrie 2011 aceeași inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată G. un contract de asistență juridică, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 2.500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar în data 15 februarie 2010 numita J. a încheiat cu persoana vătămată A. contractul de asistență juridică nr. q, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistență juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat și a primit drept onorariu suma de 600 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducându-l în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfășoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistență juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă întrunesc elementele constitutive ale 9 infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep.

În opinia instanței, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017 faptele deduse judecății întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A., 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. și 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.), infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.) și ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. și 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.), toate cu aplic. art. 38 C. pen.

În opinia noastră cele 9 acte materiale imputate inculpatei realizează elementele constitutive a trei infracțiuni de înșelăciune în sensul anterior menționat.

Într-adevăr instanța reamintește că structura infracțiunii continuate presupune un element principal de pluralitate și unul de unitate. Pluralitatea caracterizează latura obiectivă, iar unitatea este caracteristică laturii subiective. Din punct de vedere material, infracțiunea continuată presupune mai multe acțiuni sau inacțiuni similare; din punct de vedere subiectiv, ea este caracterizată de existența unei singure rezoluții privind săvârșirea tuturor acțiunilor sau inacțiunilor. Pluralitatea acțiunilor-inacțiunilor se conjugă pe planul laturii obiective cu două elemente de unitate. Pe de o parte, aceste acțiuni-inacțiuni trebuie să prezinte, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, adică să se caracterizeze prin omogenitate juridică; pe de altă parte, prin săvârșirea acțiunilor-inacțiunilor multiple, se realizează un rezultat global, ca sumă a rezultatelor individuale produse prin fiecare acțiune-inacțiune.

În mod evident în prezenta cauză inculpata a avut același mod de operare, acțiunile aparținând, toate, aceluiași tip particular de infracțiune, însă în opinia Curții din punct de vedere subiectiv, unitatea de rezoluție infracțională s-a întrerupt ulterior săvârșirii actului material din data de 29 aprilie 2010 având în vedere intervalul mare de timp ce a curs până la comiterea noului ilicit penal imputat - cel din martie 2011, iar față de intervalul scurs până la săvârșirea următorului act material, 19 septembrie 2011, pentru aceleași considerente, fapta din martie 2011 capătă individualitate proprie.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 din 7 iunie 1995 republicată pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, instanța constată că potrivit acestei norme legale "(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate.

(3) Până la încetarea stării de incompatibilitate, cel primit în profesie va fi înscris în tabloul avocaților incompatibili într-o secțiune, distinct".

Având în vedere faptul că inculpata nu s-a aflat în niciun moment în stare de incompatibilitate, astfel cum aceasta este definită în dispozițiile art. 15 din legea cadru, în mod evident art. 25 din Legea nr. 51/1995 din 7 iunie 1995 republicată pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat nu este incident în cauză.

În ceea ce privește identificarea legii penale mai favorabile, Curtea reamintește că ulterior publicării Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din C. pen., în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014 identificarea legii penale mai favorabile nu poate avea loc. decât în modalitatea constatată a fi constituțională de către instanța de contencios constituțional. Într-adevăr potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, "De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că forța obligatorie ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a reținut că, atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. Astfel, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, "aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze". Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate. De asemenea instanța a constatat că potrivit aceleiași decizii "34. Specific analizei efectuate de Curte în prezenta cauză este faptul că în discuție se pune problema aprecierii legii penale mai favorabile prin compararea dispozițiilor a două coduri penale, respectiv C. pen. din 1969 și actualul C. pen. Codurile se supun acelorași reguli generale ce guvernează rațiunea, scopul, necesitatea oricărui sistem de drept, însă, spre deosebire de reglementările modificatoare punctuale, dispun cu privire la o tipologie largă de relații sociale. Astfel potrivit art. 18 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, "În vederea sistematizării și concentrării legislației, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramură de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structură unitară, sub formă de coduri." Tocmai de aceea, în cazul proiectelor de coduri comisiile de specialitate vor întocmi teze prealabile care să reflecte concepția generală, principiile, noile orientări și principalele soluții ale reglementărilor preconizate. 35. Adoptarea noului C. pen. a fost impusă din punct de vedere teleologic de rațiuni a căror sorginte publică este dată atât de reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spațiului comun de libertate, securitate și justiție, cât și de noua filosofie penală a statului român. Din această perspectivă, actualul C. pen. consacră o viziune diferită față de vechiul C. pen.: deși au fost preluate majoritatea faptelor penale ce se găseau și în reglementarea anterioară, pedepsele aplicabile au fost semnificativ diminuate. Însă, din analiza de ansamblu a dispozițiilor din noul C. pen., se poate constata existența caracterului mai favorabil a unor instituții din vechea reglementare, instituții pe care doctrina le-a calificat ca fiind autonome. În această situație se găsesc, de exemplu, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, concursul de infracțiuni ori prescripția specială. Astfel, pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în actualul C. pen. este impusă condiția referitoare la pedeapsa aplicată care să fie de cel mult 3 ani, în timp ce potrivit C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată putea să fie de 4 ani. De asemenea, în cazul concursului de infracțiuni, în actualul C. pen. se prevede că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă automat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în timp ce potrivit C. pen. din 1969 se aplica pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de până la 5 ani. Tot astfel, în situația prescripției, actualul C. pen. consacră în art. 155 alin. (4) împlinirea termenului de prescripție, indiferent de numărul întreruperilor, dacă s-au depășit cu încă o dată termenele generale prevăzute de art. 154, în timp ce în C. pen. din 1969, anterior modificării operate prin Legea nr. 63/2012, prescripția se socotea împlinită dacă se depășeau termenele generale cu încă jumătate. 36. Fără a intra într-o analiză comparativă și punctuală pe fiecare instituție de drept penal - analiză care aparține prin excelență instanțelor de drept comun, întrucât prin actualul C. pen. au fost diminuate pedepsele, Curtea constată că rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală și care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singură faptă penală, iar nu o pluralitate de infracțiuni. Alta este situația inculpaților care persistă într-un comportament antisocial prin săvârșirea mai multor infracțiuni, situație în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancționator mai sever, al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentați să lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penală. De altfel, intenția legiuitorului rezultă și din Expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., potrivit căreia, "Într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni. 37. Curtea consideră că intenția legiuitorului nu trebuie și nu poate fi ignorată. O atare concluzie nu neagă principiul aplicării legii penale mai favorabile care urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul C. pen. din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului C. pen. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală". Totodată, instanța a reamintit că determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei (Decizia Curții Constituționale nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007). În identificarea legii penale mai favorabile instanța a avut în vedere modificări ale conținutului constitutiv, în măsura în care există, modificări ale limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, modificări privind condițiile tragerii la răspundere penală, modul de sancționare a concursului de infracțiuni. Astfel, instanța a reamintit dispozițiile C. pen. din 1968, incidente în cauză, iar ulterior dispozițiile C. pen. actual, urmând a se stabili legea penală mai favorabilă în urma analizei comparative a normelor penale substanțiale.

C. pen. (1968)

ART. 34 - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de persoana fizică

În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani; (…).

Prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

ART. 41 - Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu există pluralitate de infracțiuni.

Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

ART. 42 - Pedeapsa pentru infracțiunea continuată

Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. (1).

ART. 281 - Exercitarea fără drept a unei profesii

Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

ART. 215 - Înșelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

C. pen. actual

ART. 35 - Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

ART. 36 - Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă

(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. (…)

ART. 39 - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se a