ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 9 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 3436/P/2004, s-a dispus, în temeiul art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei B.O.M., la o pedeapsă de 12 ani închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la un an închisoare. Prin aceeași sentință, în temeiul art. 283, alin. (1) și (2) din Legea nr. 200/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de un an închisoare. De asemenea, în baza art. 271, pct. 3 din Legea nr. 200/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la o pedeapsă cu amendă în valoare de 15 milioane lei.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa totală de 13 ani închisoare. S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie. S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 8 ani, ca pedeapsă complementară. În temeiul art. 88 C. pen. și art. 356 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 4 martie 2004, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 348 C. proc.

pen., s-a dispus anularea B.O. din 22 ianuarie 2004, emis pentru suma de 5.532.000.000 lei către partea vătămată SC A. SRL Timișoara precum și a B.O. din 20 ianuarie 2004 pentru suma de 830.000.000, a B.O. din 16 decembrie 2003 pentru suma de 800.000.000 lei și a poliței de garanție seria BPO-3601, nr. 00047 pentru suma de 798.700.000 lei, privind partea vătămată O.I. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 5.532.000.000 lei, cu dobânzi legale de la data de 22 ianuarie 2004 până la achitarea integrală a prejudiciului, către partea civilă SC A. SRL Timișoara și au fost respinse restul pretențiilor părții civile pentru suma de 1.000.000.000 lei prejudiciu și suma de 1.000.000.000 daune morale.

Totodată, inculpata a fost obligată la plata sumei de 798.700.000 lei, cu dobânzi legale de la data de 12 noiembrie 2003 până la achitarea integrală a prejudiciului către partea civilă O.I. și s-a constatat recuperat restul prejudiciului. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În perioada august 2001 – 3 martie 2004, în calitate de președinte al C.C.A. Timișoara, deși nu avea autorizarea B.N.R., a desfășurat activități bancare, prin constituirea de depozite bancare pentru mai multe societăți comerciale precum și pentru persoane fizice. Astfel, în vederea dobândirii de fonduri bănești pe căi ilegale, inculpata a indus în eroare pe A.R.

administratorul SC A. SRL Timișoara, spunându-i că unitatea ei este o bancă autorizată, convingându-l pe acesta să constituie la data de 22 ianuarie 2004 un depozit bancar la C.C.A. în valoare de 5.560.116.430 lei, pentru care i-a promis dobânzi mai mari decât cele de pe piață și comisioane mai mici. La momentul constituirii depozitului, partea civilă a primit de la inculpată o poliță de garantare seria BPO-3601 nr. 00046 care nu mai avea valabilitate. Pentru a i se restitui suma sus-arătată reprezentantul SC A. SRL Timișoara s-a adresat inculpatei, care, deși nu mai avea banii în cont, a falsificat un bilet la ordin în valoare de 5.532.000.000 lei, emis la data de 22 ianuarie 2004 de C.C.A.

Timișoara și cu scadență la 20 ianuarie 2004. Pentru a da deplină încredere părții civile în derularea operațiunilor, inculpata a falsificat acest bilet la ordin la rubrica avalizat de B.P. SA, sucursala Timișoara, semnând în locul persoanelor competente să avalizeze și aplicând în fals o impresiune de ștampilă cu denumirea B.P. SA. Pe data de 28 ianuarie 2004 partea civilă a depus spre încasare biletul la ordin sus-arătat, însă plata a fost refuzată cu mențiunea „lipsă parțială disponibil / accept 600.000 lei / refuz parțial 5.531.400.000 lei. Folosind aceleași elemente de inducere în eroare, inculpata B.O.M. l-a convins pe O.I. să depună o garanție de 20.000 Euro, urmând să primească un credit de 100.000 Euro.

La momentul depunerii sumei parte civilă a primit o poliță de garantare R., nevalabilă. Ulterior, inculpata a emis în favoarea părții civile un bilet la ordin – pe care de asemenea, l-a falsificat la rubrica „avalizat”, semnând și aplicând o ștampilă cu sigla B.P. SA. Împotriva sentinței penale sus-arătate au declarat apel inculpata B.O.M. și partea civilă SC A. SRL Timișoara. În susținerea apelului inculpata a solicitat în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în infracțiunea de înșelăciune și pe cale de circumstanță, reducerea pedepsei.

Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei în solidar cu C.C.A. și B.P. SA, sucursala Timișoara la plata prejudiciului în sumă de 3.143.536.050 lei, cu dobânzi legale, precum și mențiunea ca valabil a biletului la ordin emis la data de 22 ianuarie 2004. Prin decizia penală nr. 167/A/2006, din 19 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 2232/P/2005, au fost admise apelurile declarate de inculpată și partea civilă desființându-se în parte sentința penală atacată.

În rejudecare a fost înlăturat sporul de un an închisoare și a fost descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de 12 ani închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 283 alin. (1) și (2) din Legea nr. 200/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și amendă 15 milioane lei pentru infracțiunea prevăzută de art. 271, pct. 3 din Legea nr. 200/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și s-a redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 12 ani la 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 C. pen. și art. 71 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 3.143.536.050 lei, cu dobânzi legale de la data de 22 ianuarie 2004 și până la achitarea integrală a prejudiciului către partea civilă SC A. SRL Timișoara. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. S-a dedus arestul preventiv de la data de 4 martie 2004 până la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatei. Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs de către partea civilă O.I., partea civilă SC A. SRL Timișoara și de inculpata B.O.M.

Partea civilă O.I., a solicitat, prin apărătorul ales obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 Euro, plus dobânzile legale până la achitarea integrală a pagubei. În susținerea recursului, partea civilă SC A. SRL Timișoara a solicitat desființarea deciziei penale atacate sub aspectul laturii civile și obligarea inculpatei, în solidar cu C.C.A. Timișoara și SC B.P. SA, sucursala Timișoara, la plata sumei de 3.143.536.050 lei și a dobânzilor legale, cu titlul de despăgubiri civile. Totodată, a solicitat menținerea ca valabil a Biletului la ordin emis la data de 22 ianuarie 2004 de către C.C.A. Timișoara. La rândul său, inculpata a solicitat prin apărătorul ales, în principal, casarea hotărârii instanței de fond și a deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, întrucât nici una dintre instanțe nu a avut rol activ, judecând pricina pe baza unui probatoriu incomplet.

De asemenea, recurenta inculpată a solicitat achitarea în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, a cerut schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (2) și (3) C. pen. și pe cale de consecință reindividualizarea pedepsei. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 și art. 385 7 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de partea civilă O.I. este inadmisibil, iar recursurile declarate de partea civilă SC A. SRL Timișoara și de inculpata B.O.M.

sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Este de reținut că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 385 1 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prezente la art. 362 C. proc. pen., nu au folosit calea apelului dacă legea prevede această cale de atac. În conținutul aceluiași alineat este prevăzută și o excepție potrivit căreia persoanele respective pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. Așa cum rezultă din decizia penală nr. 167/A/2006 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată inculpata față de partea civilă O.I.

a rămas neschimbat. Cum pentru recurenta parte civilă O.I., care nu folosise calea apelului hotărârea primei instanțe devenise definitivă, aceasta nu o mai putea ataca cu recurs pentru a solicita modificarea cuantumului despăgubirilor civile. Cât privește solicitarea părții civile SC A. I SRL Timișoara de obligare în solidar a inculpatei cu C.C.A. Timișoara aceasta nu poate fi primită în condițiile în care această cooperativă, din punct de vedere juridic, nu mai avea dreptul de a efectua operațiuni bancare, iar Consiliul de conducere fusese dizolvat. Cu toate că inculpata în activitatea sa infracțională a folosit și ștampila cooperativei, ea a acționat în nume propriu, fapt ce nu poate atrage răspunderea solidară.

Nici răspunderea solidară cu B.P., sucursala Timișoara nu poate fi acceptată, atâta vreme cât în sarcina acestei societăți nu a fost stabilită vreo culpă. Totodată, având în vedere condițiile în care a fost emis biletul la ordin din data de 22 ianuarie 2004 pentru suma de 5.532.000.000 lei cât și dispozițiile art. 348 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanțele au anulat acest act. În ce privește susținerea recurentei inculpate că instanțele au judecat cauza pe baza unui probatoriu incomplet, respingând nejustificat administrarea probei cu expertiza financiar-bancară care era absolut necesară pentru stabilirea corectă a prejudiciului, Înalta Curte constată că este lipsită de conținut.

Astfel prin încheierea din 13 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2232/P/2005, Curtea de Apel Timișoara a admis efectuarea în cauză a unei expertize contabile ulterior, la termenul din data de 5 aprilie 2006 prin apărătorul ales, inculpata a renunțat la efectuarea expertizei contabile, instanța luând act de această renunțare. Așa fiind, susținerea inculpatei că se impune casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare este lipsită de conținut. Pe de altă parte, prejudiciul cauzat părților civile a fost corect stabilit, acesta fiind evidențiat de actele încheiate în fals de către inculpată. Nejustificată este și solicitarea inculpatei de a fi achitată, din probele administrate atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, rezultând, fără putință de tăgadă, vinovăția acesteia pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Astfel, din raportul de constatare științifică nr. 50560 din 25 martie 2004, rezultă că ștampila triunghiulară aflată pe B.O. din 22 ianuarie 2004, la rubrica „avalizat” nu a fost aplicată cu ștampilele de la B.P. SA examinate de experți. Chiar dacă nu s-a putut stabili cu certitudine că semnăturile de la rubrica „avalizat” de pe cele două bilete la ordin aparțin inculpatei, este evident că prin emiterea acestor acte aceasta a urmărit să inducă în eroare părțile civile. În cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., susținerea inculpatei că prejudiciul în cauză este doar de 1.578.778.182 lei neavând suport juridic.

Faptul că partea civilă de recuperat o parte din prejudiciu ca urmare a unor compensări nu au nici o relevanță asupra încadrării juridice, atâta vreme cât biletul la ordin emis la 22 ianuarie 2004 în numele C.C.A. Timișoara și falsificat de inculpată garanta suma de 5.532.000.000 lei. În condițiile în care instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând cont de dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., în cauză nu se impune reanalizarea criteriilor avute în vedere de instanța de apel. Așa fiind, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă O.I., iar în temeiul art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC A. SRL Timișoara și de inculpata B.O.M. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 383 alin. (2), raportat la art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2004 la 19 iunie 2006. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile și recurenta inculpată vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă O.I. împotriva deciziei penale nr. 167/ A din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,privind pe inculpata B.O.M. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC A. SRL și inculpata B.O.M. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2004 la 19 iunie 2006. Obligă recurentele părți civile și recurenta inculpată la plata sumelor de câte 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2006.