ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 854 din 08 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de inculpata B.D.M. I. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata E.S.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 de Tribunalul Argeș, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, care a fost adăugată la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpata având de executat pedeapsa de 13 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 21 ianuarie 2005 la 02 iunie 2005. S-a constatat că, în privința inculpatei s-a dispus arestarea preventivă, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 241 AJ.P. din 02 septembrie 2010 emis de Tribunalul București, secția I penală, care nu a fost pus încă în executare. II. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B.D.M. (fostă T.), la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpatei asupra condițiilor prevăzute de art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. III. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea, în totalitate, a următoarelor înscrisuri: contract din 17 februarie 2012; contract de licitație din 22 aprilie 2010; înștiințare din 28 ianuarie 2010; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n.

semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R. având atașate înscrisurile intitulate „Analiză containere" și „Analiză buldozere, excavatoare, și role" semnate M.R.; înscris intitulat „Taxe garanții containere și buldozere la licitațiile din 25-28 iunie 2010 ale Primăriei Pitești" semnate M.R.; „Analiză containere Hârșova" semnată M.R.; înscris intitulat „Plăți făcute la licitații din datele 25-28 iunie 2010"; situația plății firmei SC C.M.E. SRL pentru licitația din Pitești, semnat A.P.; dispoziție de plată semnate E.N. - director executiv licitație din 12 iulie 2012 în valoare de 7.000 RON cu specificația „taxă analiză dosar"; dispoziție de plată semnată E.N. din 12 iulie 2010 în valoare de 2 500 RON cu specificația „taxă de timbru Hârșova"; dispoziție de plată semnată E.N.

din 12 iulie 2010 în valoare de 10.000 RON cu specificația „diferență taxă garanție Hârșova"; dispoziție de plată semnată E.N. din 06 iulie 2010 în valoare de 5.000 RON cu specificația „taxă Primărie Pitești licitație"; dispoziție de plată semnată E.N. din 06 iulie 2010 în valoare de 30.000 RON cu specificația „taxă garanție containere licitație"; dispoziție de plată semnată E.N. din 08 iulie 2010 în valoare de 20.000 RON cu specificația „taxă garanție containere licitație"; dispoziție de plată semnată E.N. din 13 iulie 2010 în valoare de 10.000 RON cu specificația „diferențe taxe garanție"; dispoziție de plată semnată E.N. din 16 iulie 2010 în valoare de 4.000 RON cu specificația „contravaloare caiet sarcini"; dispoziție de plată semnată E.N.

din 16 iulie 2010 în valoare de 8.000 RON cu specificația „contravaloare a două caiete sarcini Primăria Pitești"; dispoziție de plată semnată E.N. din 21 iulie 2010 în valoare de 13.000 RON cu specificația „taxă valoare timbre containere"; dispoziție de plată semnată E.N. din 22 iulie 2010 în valoare de 12.000 RON cu specificația „taxă timbru containere"; dispoziție de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 14.500 RON cu specificația „taxă valoare timbru plus diferență caiet sarcini Primăria Pitești"; dispoziție de plată semnată „E.N." din 27 iulie 2010 în valoare de 5000 RON cu specificația „diferență taxă valoare timbru containere, 45 excavatoare, 35 voie și buldozere"; dispoziție de plată semnată E.N.

din 27 iulie 2010 în valoare de 5000 RON cu specificația „diferență taxă de valoare a timbrelor pt. containere Hârșova; dispoziție de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 3000 RON cu specificația „diferențe caiete sarcini Pitești"; dispoziție de plată semnată E.N.

din 27 iulie 2010 în valoare de 1.500 RON cu specificația „diferențe caiete sarcini Hârșova"; chitanța din 05 martie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanța din 03 martie 2010 în valoare de 6.000 RON; chitanța din 12 ianuarie 2012 în valoare de 6.000 RON; chitanța din 23 decembrie 2009 în valoare de 6.500 RON; chitanța din 22 decembrie 2009 în valoare de 9.500 RON; chitanța din 20 noiembrie 2009 în valoare de 3.500 RON; chitanța din 19 noiembrie 2009 în valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C5 din 05 ianuarie 2010 în valoare de 2.500 RON; chitanța nr. C1 din 10 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C2 din 10 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C3 din 06 ianuarie 2010 în valoare de 2.500 RON; chitanța din 14 ianuarie 2010 în valoare de 45.500 RON; chitanța nr. C4 din 06 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C6 din 05 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „RECTIFICATIVĂ II - TAXA GARANȚIE" din 26 februarie 2010; înscris intitulat „CONTRACT DE LICITAȚIE" având din 26 februarie 2010 (două file); înscris intitulat „ÎNȘTIINȚARE" din 26 februarie 2010; înscris intitulat „ÎNȘTIINȚARE"din 25 februarie 2010; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 26 februarie 2010 în valoare de 13.500 RON; înscris intitulat „ÎNȘTIINȚARE" din 25 ianuarie 2010; înscris intitulat „CONTRACT DE LICITAȚIE" având din 20 ianuarie 2010;

înscris intitulat „ÎNȘTIINȚARE" din 23 ianuarie 2010; înscris intitulat „NOTIFICARE" din 19 martie 2010; înscris intitulat „PROCES VERBAL - ÎNȘTIINȚARE DE PLATĂ" din data de 08 ianuarie 2010; înscris intitulat „CĂTRE SC C.M.E.

SRL" din 20 noiembrie 2009; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 12 februarie 2010 în valoare de 2.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 08 februarie 2010 în valoare de 7.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 22 februarie 2010 în valoare de 10.000 RON; înscris intitulat „RECTIFICATIVĂ TAXA GARANȚIE" având din 15 februarie 2010; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 22 aprilie 2010 în valoare de 5.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 28 aprilie 2010 în valoare de 24.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 07 mai 2010 în valoare de 12.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 17 mai 2010 în valoare de 12.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 28 mai 2010 în valoare de 10.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 08 iunie 2010 în valoare de 13.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 17 iunie 2010 în valoare de 13.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 28 iunie 2010 în valoare de 16.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 19 iunie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 30 iunie 2010 în valoare de 16.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 30 iunie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 05 iulie 2010 în valoare de 30.000 RON (depusă de partea civilă în copie).

În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 14 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.M.E. SRL și au fost obligați, în solidar, inculpații E.S.C., B.D.M. și B.C. la plata sumei de 351.884 RON plus dobânda legală până la data efectivă a plății către această parte civilă. În baza art. 357 C. proc. pen., cu referire la art. 163 C. proc. pen., a fost menținut, în parte, sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 2954/P/2010 din data 23 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E.S.C., B.D.M. și B.C. până la concurența sumei de 351.884 RON plus dobânda legală până la data efectivă a plății, în vederea reparării prejudiciului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.000 RON fiecare. Onorariul avocaților din oficiu, în cuantum de 900 RON, pentru inculpații E.S.C., B.D.M. și B.C., s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariului avocațial formulată de partea civilă SC C.M.E. SRL, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt: La data de 29 iulie 2010, Dispeceratul 112 a dirijat un echipaj al secției xx Poliție la sediul SC C.M.E.

SRL, al cărei administrator reținuse în imobil două persoane pe care le suspecta că îl înșelaseră în repetate rânduri cu diferite sume de bani. Lucrătorii de poliție s-au deplasat de urgență la fața locului, unde au identificat cele două persoane reținute de P.M., ca fiind inculpații B.C., B.D.M. Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului B.C. s-au găsit, printre altele, 2 (două) contracte având amândouă nr. xx din 17 iunie 2010, ambele fiind încheiate între Primăria Pitești și SC C.M.E. SRL, 1 (una) filă pe care sunt tipărite în xerox 2 (două) chitanțe din care rezultă că plătitor este firma SC C.M.E. SRL, ambele reprezentând taxe pentru licitație, contract de muncă al inculpatului B.C., în calitate de asociat unic la firma SC F.C.C.

SRL, înregistrat la I.T.M. Argeș cu nr. 10528622, telefon marca N., acesta având cartelă SIM cu nr. T1. Potrivit plângerii și declarațiilor numitului P.M., reprezentant al SC C.M.E. SRL, a rezultat că în cursul lunii septembrie 2009, la propunerea soției sale, martora P.M., s-a înscris prin intermediul acesteia la o licitație privind achiziția de deșeuri feroase de la Primăria Pitești, județul Argeș. După ce inițial martora P.M. a susținut că s-a ocupat personal de documentația necesară achitarea taxelor de participare la licitație, în cursul lunii septembrie 2009 a prezentat-o numitului P.M. pe inculpata E.S.C., despre care a susținut că este angajată a Primăriei Pitești, care urma să-i ajute să câștige licitația.

Începând cu luna septembrie 2009, inculpata E.S.C. s-a prezentat în repetate rânduri la sediul părții vătămate, primind de la numitul P.M. diverse sume de bani cu titlu de garanții, taxe, etc, sume de bani necesare aprobării contractului cu Primăria Pitești. Pentru toate aceste sume de bani inculpata a înmânat reprezentantului părții vătămate, numitului P.M., chitanțe și alte înscrisuri care purtau antetul Primăriei Pitești și semnăturile reprezentanților autorității locale a statului. De asemenea, pentru a-i crea convingerea că lucrurile decurg firesc, inculpata E.S.C. a purtat cu P.M. repetate discuții telefonice, pretinzând că este G.L., viceprimarul Primăriei Pitești sau L.P., director al A.D.P.

Pitești. Ulterior, întrucât reprezentantul părții vătămate devenise suspicios datorită întârzierii cu care se efectuau activitățile pentru care achitase sumele necesare, inculpata E.S.C. i-a prezentat acestuia pe inculpații B.C. și B.D.M., sub nume și calități mincinoase. Astfel, inculpatul B.C. a devenit N.E. - „Director Licitație", iar soția acestuia, inculpata B.D.M. a fost prezentată sub numele de P.A., jurist în cadrul aceleiași Primării. Sub aceste nume și calități mincinoase cei doi inculpați, B.C. și B.D.M., s-au prezentat în repetate rânduri la sediul părții vătămate de la care au primit aproximativ 200.000 RON pentru care, la rândul lor, au eliberat documente doveditoare puse la dispoziția lor de inculpata E.S.C.

(cu excepția documentelor semnate de inculpatul B.C., în ziua în care a fost depistat de lucrătorii de poliție). Toate aceste documente au fost predate de reprezentantul părții vătămate lucrătorilor de poliție, după cum urmează: contract din 17 februarie 2010; contract de licitație din 22 aprilie 2010; înștiințare din 28 ianuarie 2010; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R. având atașate înscris intitulat „Analiză containere" „Analiză buldozere, excavatoare role semnate M.R.; înscris intitulat „Taxe garanții containere buldozere la licitațiile din 25-28 iunie 2010 ale Primăriei Pitești" semnate M.R.; „Analiză containere Hârșova" semnat M.R.; înscris intitulat „Plăți făcute la licitații din datele 25, 28 iunie 2010"; situația plății firmei SC C.M.E.

SRL pentru licitația din Pitești, semnat A.P.; dispoziții de plată semnate E.N.

- director executiv licitație din: 12 iulie 2010 - în valoare de 7.000 RON cu specificația „taxa analiză dosar"; 12 iulie 2010 - în valoare de 2.500 RON cu specificația „taxă de timbru Hârșova"; 12 iulie 2010 - în valoare de 10.000 RON cu specificația „diferența taxă garanție Hârșova"; 06 iulie 2010 - în valoare de 5.000 RON cu specificația „taxă Primărie Pitești licitație"; 06 iulie 2010 - în valoare de 30.000 RON cu specificația „taxă garanție containere licitație"; 08 iulie 2010 - în valoare de 20.000 RON cu specificația „taxă garanție licitație"; 13 iulie 2010 - în valoare de 10.000 RON cu specificația „diferențe taxe garanție"; 16 iulie 2010 - în valoare de 4.000 RON cu specificația „contravaloare caiet sarcini"; 16 iulie 2010 - în valoare de 8.000 RON cu specificația „contravaloare a două caiete sarcini Primăria Pitești"; 21 iulie 2010 - în valoare de 13.000 RON cu specificația „taxă valoare timbre containere"; 22 iulie 2010 - în valoare de 12.000 RON cu specificația „taxă timbru containere"; 27 iulie 2010 - în valoare de 14.500 RON cu specificația „taxă valoare timbru plus diferența caiet sarcini Primăria Pitești". Au fost solicitate Primăriei Pitești lămuriri cu privire la documentele ridicate de la reprezentantul părții vătămate.

Astfel, reprezentanții Primăriei Pitești au comunicat că documentele ridicate de la partea vătămată nu au fost emise de către Primăria Municipiului Pitești, numerele de înregistrare pe care acestea le poartă fiind inexistente la data solicitării la registratura organului local. De asemenea, Primăria Pitești a comunicat că SC C.M.E. SRL, cu sediul social în bulevardul I.M., nu a participat la nici o licitație organizată în cursul anului 2010 de Primăria Pitești. Mai mult, contractul de licitație din 22 aprilie 2010 și contractul de licitație din 17 iunie 2010 nu sunt întocmite conform prevederilor în vigoare, nu sunt semnate de părțile contractante, nu se face nici o referire la Consiliul Local Pitești, care conform legii aprobă documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru obiectul licitației.

Inculpatul B.C. a cunoscut-o pe inculpata E.S.C. în cursul lunii ianuarie 2009, când aceasta l-a contactat în timp ce vizita o cunoștință comună, promițându-i ajutor pentru obținerea de fonduri europene nerambursabile, pentru firma pe care o administra, respectiv SC F.C. SRL. Pentru acest ajutor inculpata i-a solicitat și a primit în diferite ocazii suma de 3.000 RON, fără a-i elibera în acest sens inculpatului nici un document justificativ. Până în luna februarie 2010, inculpatul B.C. a avut discuții sporadice cu inculpata E.S.C. în legătură cu suma pe care o avansase fără a obține de la aceasta nici un rezultat sau răspuns favorabil. În luna februarie inculpatul B.C. a fost contactat de inculpata E.S.C.

care i-a comunicat că îl cunoaște pe un anume P.M., care intenționează să achiziționeze fier vechi de la Primăria Pitești, persoană de la care pot obține ușor diverse sume de bani, întrucât E.S.C. deja îl contactase și îi crease convingerea că ea este angajată a Primăriei Pitești. Inculpata i-a adus la cunoștință că el urma să fie prezentat cu numele de N.E., director executiv în cadrul Primăriei Pitești, tocmai pentru a menține numitului P.M. convingerea că participa la o licitație pentru care urma să achite diverse sume de bani cu titlu de taxe, garanții, etc. Întrucât inculpatul a fost de acord cu această propunere, după aproximativ o lună de la discuția purtată, cei doi s-au întâlnit în municipiul Pitești cu P.M., căruia, conform planului stabilit, inculpatul B.C.

i s-a prezentat sub numele de N.E. și i-a cerut să mai aștepte o lună până la data licitației, care s-ar fi amânat din cauza problemelor pe care le-a creat în Primăria Pitești arestarea numitului C.P. După două săptămâni de la această dată, inculpatul B.C. s-a prezentat împreună cu inculpata E.S.C. la sediul societății administrate de P.M., unde inculpatul i-a solicitat suma de 5.000 RON, reprezentând contravaloarea caietului de sarcini pentru licitație. Pentru această sumă de bani inculpatul a înmânat reprezentantului părții vătămate o chitanță, pe care o primise anterior de la inculpata E.S.C. După acest moment, până în luna mai 2010, inculpatul B.C. s-a deplasat de mai multe ori, singur sau însoțit de inculpata E.S.C., la sediul părții vătămate, de fiecare dată încasând diferite sume de bani, pentru care dădea documentele justificative pe care i le punea la dispoziție inculpata E.S.C.

În cursul lunii mai 2010, împreună cu inculpata E.S.C. și inculpatul B.C., la sediul societății SC C.M.E. SRL s-a deplasat și inculpata B.D.M., care s-a prezentat numitului P.M. cu numele de A.P., jurist în cadrul Primăriei Pitești. Această inculpată cunoștea activitatea pe care inculpata E.S.C. o desfășura și a fost de acord să participe la săvârșirea faptei cu scopul de a-l menține în eroare pe reprezentantul părții vătămate. Din acel moment, la sediul părții vătămate s-au deplasat și au purtat discuții doar inculpații B.C. și B.D.M., inculpata E.S.C. așteptându-i în apropiere într-un autoturism. La fiecare deplasare, cei doi inculpați au solicitat și au primit de la P.M. diferite sume de bani, sub diverse pretexte, sume de bani pe care le-au predat integral inculpatei E.S.C.

Drept recompensă pentru activitatea infracțională desfășurată, inculpatul B.C. primea de fiecare dată sume cuprinse între 300 și 500 RON, iar când participa și soția sa, suma primită se dubla, corespunzător și proporțional cu suma cu care reușeau să-l înșele pe P.M. La data depistării, inculpatul B.C. și soția sa i-au solicitat din nou numitului P.M. o sumă de bani, după ce anterior îi înmânaseră acestuia contractul din 17 iunie 2010, care atesta participarea acestuia la licitație. Întrucât P.M. a refuzat să le mai dea suma de 10.000 RON solicitată, cei doi inculpați, B.C. și B.D.M., au încercat să plece dar au fost reținuți de reprezentantul părții vătămate, care le-a solicitat restituirea sumelor de bani avansate sau înscrisurile promise care să ateste participarea la licitație.

În aceste condiții, inculpatul B.C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat mai multe dispoziții de plată, pentru o parte din sumele pe care le primise și nu eliberase chitanțe, semnătură care imita semnătura directorului N.E. Acestea au fost singurele înscrisuri pe care inculpatul B.C. le-a scris sau semnat, restul documentelor fiindu-i înmânate de inculpata E.S.C. Ulterior a fost reținut de lucrătorii de poliție, împreună cu soția sa, inculpata B.D.M., și conduși la sediul organului de cercetare penală, în vederea continuării cercetărilor. S-a arătat că situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpații B.C.

și B.D.M. și le-au însușit și au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată. Inculpații B.C. și B.D.M., în declarațiile din cursul urmăririi penale, au recunoscut participarea alături de inculpata E.S.C. la inducerea și menținerea în eroare a părții civile în legătură cu așa zisa licitație organizată de Primăria Pitești, solicitarea și primirea de diferite sume de bani cu diferite ocazii cu titlu de cheltuieli ocazionate de licitație, înmânarea de chitanțe „emise" de instituția respectivă pe care le primiseră anterior de la inculpata E.S.C., precum și împrejurarea că în funcție de suma obținută de la partea civilă, inculpatul B.C. primea de la această inculpată între 300 și 500 RON.

Deși inculpații B.C. și B.D.M. la termenul de judecată din data de 21 iunie 2012 au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., după ce li s-a explicat semnificația acestui text de lege, respectiv recunoașterea vinovăției, în concluziile scrise depuse au arătat că solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția, întrucât nu au indus în eroare partea civilă. Sub aspectul laturii civile, s-a menționat că banii obținuți de la partea civilă au fost predați în totalitate către inculpata E.S.C., motiv pentru care solicită respingerea acțiunii civile.

Din analiza mijloacelor de probă, judecătorul fondului a reținut că inculpații B.C. și B.D.M. au acceptat propunerea inculpatei E.S.C. și, prin urmare, au indus și menținut în eroare pe partea civilă în ceea ce privește pretinsa licitație organizată de Primăria Pitești, folosind o calitate și identitate nereală sub care s-au prezentat și sub care au pretins diferite sume de bani, ceea ce atrage răspunderea penală personală a acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, precum și răspunderea civilă, în solidar, cu inculpata E.S.C., apreciindu-se că nu are relevanță dacă și-au însușit sau nu sumele primite de la partea vătămată.

S-a arătat că, în ceea ce privește conținutul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., acesta constă în acțiunea inculpaților de a induce părții vătămate ideea că o pot ajuta în cadrul unei licitații organizate de Primăria Pitești, sens în care i-au solicitat și predat diferite înscrisuri cu antetul acestei instituții, s-au prezentat sub identități și calități mincinoase, au solicitat și primit diferite sume de bani creând un prejudiciu de 351.884 RON. În ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut că cei trei inculpați au acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunilor. Chiar dacă inculpații B.C.

și B.D.M. au arătat că nu au acționat cu intenția de a induce în eroare partea vătămată, întrucât nu au obținut nici un folos material, judecătorul fondului a constatat că simpla prezentare sub calități și identități mincinoase este suficientă pentru a reține forma intenției directe, prevăzută de dispozițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut și urmărit rezultatul faptelor lor.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de către inculpata B.D.M., în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., Tribunalul a reținut din chitanțele depuse la dosarul cauzei, din dispozițiile de plată emise de partea civilă și semnate de N.E., din tabelul care reprezintă situația plăților către Primăria Pitești - înscrisuri necontestate de inculpați, că s-a plătit de către partea vătămată în vederea participării la licitație, prin intermediul inculpaților din cauză, suma de 408.500 RON, din care o parte a fost restituită de către inculpata E.S.C. potrivit chitanței din data de 02 august 2010, rămânând un prejudiciu neacoperit de 351.884 RON, care intră în noțiunea de consecințe deosebit de grave definită de dispozițiile art. 146 C. pen.

cu referire la art. 215 alin. (5) C. pen., motiv pentru care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, ca neîntemeiată. S-a mai constatat că, prin adresa nr. 2954/P/2010 din data de 20 iunie 2012, însoțită de proces-verbal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la infracțiunea pentru care inculpata E.S.C. a fost trimisă în judecată, respectiv cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatei E.S.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că sus-numita și-a arogat calitatea de angajat al Primăriei Pitești și a solicitat părții vătămate, SC C.M.E. SRL, în mai multe rânduri, diverse sume de bani, motivând că acestea sunt folosite pentru a achita taxele de participare la o licitație organizată de Primăria Pitești; de asemenea, sus-numita a instigat pe numiții B.C. și B.D.M. să se prezinte ca angajați ai Primăriei Pitești și i-a determinat să solicite părții vătămate sume de bani cu titlu de taxe pentru licitația la care aceasta voia să participe, faptă prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., infracțiune absorbită în fapta consumată. Cu privire la fapta inculpatului B.C.

s-a arătat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că s-a prezentat în mod nereal în fața părții vătămate ca fiind angajat al Primăriei Pitești și i-a solicitat acesteia în mai multe rânduri diverse sume de bani, specificând că acestea sunt folosite pentru a achita taxele de participare la o licitație organizată de către Primăria Pitești. Fapta inculpatei B.D.M. a fost încadrată în drept în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că s-a prezentat în mod nereal în fața părții vătămate ca fiind angajat al Primăriei Pitești și i-a solicitat acesteia în mai multe rânduri diverse sume de bani, specificând că acestea sunt folosite pentru a achita taxele de participare la o licitație organizată de către Primăria Pitești. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar, în privința inculpatei E.S.C., a reținut că prin încheierea din data de 02 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu data încarcerării, iar până în prezent inculpata nu a fost depistată și nici nu s-a prezentat de bunăvoie în fața autorităților judiciare române, fiind reprezentată în cursul cercetării judecătorești de către avocat ales.

De asemenea, s-a reținut că prin sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș (rejudecare după desființarea cu trimitere), definitivă prin neapelare, inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86 1 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani. În aceste condiții, s-a reținut că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală menționată anterior, ceea ce a determinat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și revocarea pedepsei rezultante de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.

și art. 215 alin. (1) C. pen. În stabilirea pedepsei, Tribunalul a mai avut în vedere împrejurarea că inculpata E.S.C. s-a sustras procesului penal derulat împotriva sa, fapt dovedit de angajarea unui avocat (ceea ce demonstrează că știa de procesul penal), perseverența infracțională a inculpatei constând din săvârșirea unei noi infracțiuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, multitudinea actelor materiale comise, cuantumul ridicat al prejudiciului creat părții civile, atragerea în săvârșirea infracțiunii a altor persoane pentru a întări convingerea părții vătămate că licitația este organizată de Primăria Pitești și se află în derulare, modalitatea laborioasă prin care a indus și menținut în eroare partea vătămată.

Referitor la inculpații B.C. și B.D.M., Tribunalul a avut în vedere recunoașterea vinovăției potrivit dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., chiar dacă, ulterior prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, au solicitat achitarea, apreciind că dreptul recunoscut de lege rămâne câștigat. De asemenea, s-au avut în vedere conduita inculpaților, constând în lipsa antecedentelor penale, așa cum a rezultat din fișele de cazier judiciar de la filele 77 și 79 din dosarul instanței, precum și atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei constând în prezența la fiecare termen de judecată acordat în cauză.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere circumstanțele personale invocate de inculpați în apărare, respectiv: atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal ceea ce relevă că au conștientizat gravitatea socială a faptei comise, împrejurarea că se află la primul contact cu legea penală iar pedeapsa aplicată este un avertisment serios pentru conduita lor viitoare constând în respectarea valorilor sociale ocrotite. Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 351.884 RON și dobânda legală, dovedită prin chitanțele și dispozițiile de plată emise, astfel încât Tribunalul a admis acțiunea civilă și a obligat, în solidar, pe inculpați la plata despăgubirilor către partea civilă.

În ceea ce privește sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 2954/P/2010 de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.M. (actual I.M.). Având în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar acțiunea civilă a fost admisă, Tribunalul în baza art. 357 cu referire la art. 163 C. proc. pen., a menținut, în parte - numai în privința inculpaților pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea, - sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 2954/P/2010 din data de 23 octombrie 2010, în vederea reparării prejudiciului. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata E.S.C., criticând-o pentru netemeinicie.

Apelul Parchetului a fost modificat în ședința publică de dezbateri, reprezentantul Ministerului Public arătând că susține motivele de apel numai în ceea ce o privește pe inculpata E.S.C. și nu mai susține motivele de apel privitoare la ceilalți inculpați, față de atitudinea procesuală a acestora de recunoaștere a comiterii faptelor, înțelegând să accepte pedepsele primite, având în vedere și înscrisurile depuse la dosar. În ceea ce o privește pe inculpata E.S.C., procurorul a considerat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mică, date fiind circumstanțele reale și personale, aceasta săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie. Inculpata a criticat sentința pentru netemeinicie, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia.

Inculpata a menționat în apărarea sa atitudinea sinceră, cooperantă, precum și dorința de a acoperi prejudiciul cauzat. Prin decizia nr. 159 din 13 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile Parchetului și al inculpatei E.S.C. declarate împotriva sentinței penale nr. 854 din 08 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei E.S.C. perioada executată de la 21 ianuarie 2005 la 02 iunie 2005. S-a constatat că prin mandatul de arestare preventivă nr. 241/UP din 02 septembrie 2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, însă acesta nu a fost pus în executare. A fost obligată apelanta - inculpată la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului din care 200 RON onorariu avocat oficiu - au fost avansați din fondului Ministerului Justiției, iar onorariu avocat oficiu pentru ceilalți doi inculpați B.C.

și B.D.M. de câte 200 Ron a fost suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a apreciat că sentința penală nr. 854 din 08 octombrie 2012 a Tribunalului București este legală și temeinică, instanța de fond administrând toate probele necesare aflării adevărului și stabilind corect situația de fapt. De asemenea, s-a considerat că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanței a fost menținută în mod corect de către Tribunalul București, prin respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata B.D.M.

Instanța de prim control judiciar a mai menționat că Tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că cei trei inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de înșelăciune și a aplicat acestora pedepse la al căror cuantum a avut în vedere împrejurările și modul de comitere al infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, dar și conduita inculpaților și în special a inculpatei E.S.C., în cursul procesului penal, vârsta acesteia, nivelul de educație, situația ei familială și socială. S-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatei E.S.C. răspunde tuturor acestor criterii și cerințe, sens în care Curtea de apel a apreciat-o ca fiind legală și suficientă pentru reeducarea acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata E.S.C., pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, în motivele de recurs formulate prin apărătorul desemnat din oficiu s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., considerându-se că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu circumstanțele reale și personale ale inculpatei, care este însărcinată. În motivele de recurs formulate de apărătorul ales a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., cu argumentarea că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică motivat de împrejurarea că sumele încasate de inculpată nu au ajuns la cuantumul arătat în rechizitoriu ca și prejudiciu.

Au mai fost invocate prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. raportat la pct. 20 din alin. (1) al aceluiași art., solicitându-se instanței să constate că pedeapsa aplicată este mult prea mare față de circumstanțele reale și personale, atitudinea sinceră, cooperantă și dorința de a acoperi prejudiciul efectiv produs prin fapta inculpatei, precum și starea de sănătate a acesteia. Cu ocazia dezbaterilor, s-a arătat că în situația în care instanța va reține că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, legea penală mai favorabilă este legea nouă, solicitându-se încadrarea faptei în prevederile art. 244 alin. (2) C. pen. La data de 7 februarie 2014 a fost confirmat mandatul de arestare nr. 241/UP din 02 septembrie 2010 emis, în prezenta cauză, prin încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 02 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 38708/3/2010 de Tribunalul București, secția I penală.

Având în vedere că nu a fost audiată în fața instanțelor de fond și apel, la termenul din data de 22 mai 2014, Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatei E.S.C., declarația acesteia fiind atașată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate de inculpată, cât și din prisma cazurilor de casare ce pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpatei, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc.

pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385 1 - art. 385 1 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia atacată, a fost pronunțată la data de 13 iunie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menționat.

Totodată, se constată că motivele de recurs au fost depuse la dosar în termenul legal, respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. 1. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. 1.a. Invocând acest caz de casare, recurenta inculpată a criticat cuantumul prea mare al pedepsei ce i-a fost aplicată, susținere care se putea circumscrie cel mult cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Însă acest caz de casare a fost modificat substanțial prin actul normativ menționat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauza dedusă judecății, recurenta inculpată E.S.C. a criticat hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, această situație, așa cum s-a arătat, fiind exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 pct. 14 din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. 1.b. Însă, examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. (1968) și raportat la conținutul sentinței penale nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeș, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 86 4 C. pen. (1969), soluție menținută în apel, deși nu erau incidente în speță. Astfel, se observă că prin sentința penală nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 529 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, a fost revocată, pentru neexecutarea obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare, suspendarea sub supraveghere a pedepsei de trei ani închisoare aplicată inculpatei E.S.C. prin sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 a Tribunalului Argeș. Așadar, la momentul pronunțării pe fond în prezenta cauză (8 octombrie 2012), suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate anterior era deja revocată.

Mai mult, din adresa Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene, cu data de 17 decembrie 2013 și adresată Tribunalului București (depusă de apărare la termenul din 22 mai 2014, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), rezultă că pe numele inculpatei E.S.C. erau înregistrate la acel moment două mandate europene de arestare, unul emis încă din luna aprilie 2011 de către Tribunalul București deoarece aceasta se sustrăgea la executarea mandatului de arestare nr. 241/UP din 2 septembrie 2010, iar celălalt emis de Tribunalul Argeș la data de 8 august 2013 în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 232 din 01 iunie 2012. De altfel, din extrasul A.N.P. aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că, la acest moment, inculpata E.S.C.

se află în executarea M.E.P.I. nr. 232 din 1 iunie 2012 emis în baza sentinței nr. 183 din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5764/109/2011. Ca atare, Înalta Curte apreciază că hotărârile recurate sunt nelegale sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. (1969), întrucât instanța de fond, constatând că inculpata a săvârșit fapta în stare de recidivă mare postcondamnatorie, respectiv după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, dar înainte de executarea pedepsei, trebuia să aplice tratamentul sancționator prevăzut de art. 39 alin. (1) C. pen. (1969) și nu pe cel reglementat de art. 86 4 cu referire la art. 83 C. pen. (1969), dat fiind că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se dispusese anterior prin sentința penală nr. 183 din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5764/109/2011.

În acest context, Înalta Curte nu poate primi susținerea reprezentantului Ministerului Public în sensul că, în măsura în care această situație nu a făcut obiectul cenzurii instanțelor de fond și de apel, ea nu poate fi remediată în recurs, ci doar pe calea contestației la executare, întrucât pe de o parte nu este vorba de un incident ivit în executarea hotărârii în sensul art. 585 ori art. 598 C. proc. pen., iar pe de altă parte nu este o chestiune de apreciere a judecătorului, ci de legalitate. De asemenea, se constată că nu sunt incidente nici dispozițiile Deciziei nr. 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 539/17.07.2008) care vizează strict ipoteza contopirii, direct în calea de atac, a pedepselor aplicate în cazul unor infracțiuni concurente, întrucât inculpata E.S.C.

a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă. 2. Invocând ca temei de casare dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), recurenta E.S.C. a susținut că instanțele inferioare au dat o greșită încadrare juridică faptei de care este acuzată, prejudiciul produs prin infracțiune nefiind în cuantumul menționat în rechizitoriu și, ca atare, nu trebuia reținută agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. (1969). În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor recurentei, se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de aceasta pot fi examinate de instanța de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menționat, având în vedere modificările aduse dispozițiilor art. 385 9 C. proc.

pen. (1968) prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 9 C. proc. pen. (1968), intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei penale, Înalta Curte opinează în sensul că, deși cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. (1968) a fost abrogat expres prin Legea nr. 2/2013, se impune analizarea criticilor referitoare la acest aspect prin prisma motivului de recurs reglementat de pct. 17 2 al textului de lege menționat, însă numai în ipoteza în care, fără a invoca erori de fapt, se contestă de către recurentă greșita aplicare a normei de incriminare, din punct de vedere al corespondenței dintre aceasta și situația de fapt stabilită de instanțele inferioare. Reprezentând o chestiune de drept, încadrarea juridică a faptei poate fi supusă controlului de legalitate în recurs și poate fi modificată pe această cale, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., cu condiția, însă, ca fapta sau faptele să fie primite de instanța de ultim control judiciar așa cum au fost stabilite în mod suveran de instanțele de fond, examinarea situației de fapt deja reținută în cauză (constatarea existenței sau inexistenței faptei, precum și a tuturor împrejurărilor de fapt) și eventuala modificare a acesteia nemaiputând forma obiectul judecății în recurs, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013. În consecință, având în vedere aceste considerente, precum și împrejurarea că, în speță, prin solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării circumstanței agravante prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.

(1969), se tinde, în realitate, la modificarea situației de fapt reținută în rechizitoriu, însușită de către Tribunal și Curtea de apel, recurenta încercând, practic, să acrediteze ideea că prin fapta comisă nu s-a produs un prejudiciu în cuantumul reținut de instanțe, Înalta Curte nu va proceda la examinarea temeiniciei respectivelor susțineri, fiind vorba de chestiuni de fapt, ce nu pot forma obiectul cenzurii instanței de recurs, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare. 3. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen. (1968) invocat de inculpată în motivele scrise de recurs, Înalta Curte arată că acesta a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, însă susținerile sale, ce vizează, în realitate, aplicarea legii penale mai favorabile