ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 854 din 08

octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza

art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., formulată

de inculpata B.D.M.

I. În baza

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata E.S.C. la pedeapsa

de 10 ani închisoare.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin

sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 de Tribunalul Argeș, definitivă prin neapelare,

și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, care a fost adăugată la pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, în final inculpata având de executat pedeapsa de 13

ani închisoare.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 21 ianuarie 2005

la 02 iunie 2005.

S-a constatat

că, în privința inculpatei s-a dispus arestarea preventivă, potrivit mandatului

de arestare preventivă nr. 241 AJ.P. din 02 septembrie 2010 emis de Tribunalul București,

secția I penală, care nu a fost pus încă în executare.

II. În baza

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu

referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin.

(2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B.D.M. (fostă T.), la pedeapsa de

4 ani închisoare.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată

de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Argeș;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea

pedepsei accesorii.

În baza art. 359

C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra condițiilor prevăzute de art.

86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

III. În baza

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu

referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată

de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Argeș;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de

art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 348

C. proc. pen., s-a dispus desființarea, în totalitate, a următoarelor înscrisuri:

contract din 17 februarie 2012; contract de licitație din 22 aprilie 2010; înștiințare

din 28 ianuarie 2010; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.;

înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată

M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R. având atașate

înscrisurile intitulate „Analiză containere" și „Analiză buldozere, excavatoare,

și role" semnate M.R.; înscris intitulat „Taxe garanții containere și buldozere

la licitațiile din 25-28 iunie 2010 ale Primăriei Pitești" semnate M.R.; „Analiză

containere Hârșova" semnată M.R.; înscris intitulat „Plăți făcute la licitații

din datele 25-28 iunie 2010"; situația plății firmei SC C.M.E. SRL pentru licitația

din Pitești, semnat A.P.; dispoziție de plată semnate E.N. - director executiv licitație

din 12 iulie 2012 în valoare de 7.000 RON cu specificația „taxă analiză dosar";

dispoziție de plată semnată E.N. din 12 iulie 2010 în valoare de 2 500 RON cu specificația

„taxă de timbru Hârșova"; dispoziție de plată semnată E.N. din 12 iulie 2010

în valoare de 10.000 RON cu specificația „diferență taxă garanție Hârșova";

dispoziție de plată semnată E.N. din 06 iulie 2010 în valoare de 5.000 RON cu specificația

„taxă Primărie Pitești licitație"; dispoziție de plată semnată E.N. din 06

iulie 2010 în valoare de 30.000 RON cu specificația „taxă garanție containere licitație";

dispoziție de plată semnată E.N. din 08 iulie 2010 în valoare de 20.000 RON cu specificația

„taxă garanție containere licitație"; dispoziție de plată semnată E.N. din

13 iulie 2010 în valoare de 10.000 RON cu specificația „diferențe taxe garanție";

dispoziție de plată semnată E.N. din 16 iulie 2010 în valoare de 4.000 RON cu specificația

„contravaloare caiet sarcini"; dispoziție de plată semnată E.N. din 16

iulie 2010 în valoare de 8.000 RON cu specificația „contravaloare a două caiete

sarcini Primăria Pitești"; dispoziție de plată semnată E.N. din 21 iulie 2010

în valoare de 13.000 RON cu specificația „taxă valoare timbre containere";

dispoziție de plată semnată E.N. din 22 iulie 2010 în valoare de 12.000 RON cu specificația

„taxă timbru containere"; dispoziție de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010

în valoare de 14.500 RON cu specificația „taxă valoare timbru plus diferență caiet

sarcini Primăria Pitești"; dispoziție de plată semnată „E.N." din 27

iulie 2010 în valoare de 5000 RON cu specificația „diferență taxă valoare timbru

containere, 45 excavatoare, 35 voie și buldozere"; dispoziție de plată semnată

E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 5000 RON cu specificația „diferență taxă de

valoare a timbrelor pt. containere Hârșova; dispoziție de plată semnată E.N. din

27 iulie 2010 în valoare de 3000 RON cu specificația „diferențe caiete sarcini Pitești";

dispoziție de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 1.500 RON cu specificația

„diferențe caiete sarcini Hârșova"; chitanța din 05 martie 2010 în valoare

de 3.500 RON; chitanța din 03 martie 2010 în valoare de 6.000 RON; chitanța din

12 ianuarie 2012 în valoare de 6.000 RON; chitanța din 23 decembrie 2009 în valoare

de 6.500 RON; chitanța din 22 decembrie 2009 în valoare de 9.500 RON; chitanța

din 20 noiembrie 2009 în valoare de 3.500 RON; chitanța din 19 noiembrie 2009 în

valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C5 din 05 ianuarie 2010 în valoare de 2.500 RON;

chitanța nr. C1 din 10 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C2

din 10 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C3 din 06 ianuarie 2010

în valoare de 2.500 RON; chitanța din 14 ianuarie 2010 în valoare de 45.500 RON;

chitanța nr. C4 din 06 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanța nr. C6

din 05 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „RECTIFICATIVĂ II

- TAXA GARANȚIE" din 26 februarie 2010; înscris intitulat „CONTRACT DE LICITAȚIE"

având din 26 februarie 2010 (două file); înscris intitulat „ÎNȘTIINȚARE" din

26 februarie 2010; înscris intitulat „ÎNȘTIINȚARE"din 25 februarie 2010; înscris

intitulat „CHITANȚĂ" din 26 februarie 2010 în valoare de 13.500 RON; înscris

intitulat „ÎNȘTIINȚARE" din 25 ianuarie 2010; înscris intitulat „CONTRACT DE

LICITAȚIE" având din 20 ianuarie 2010; înscris intitulat „ÎNȘTIINȚARE"

din 23 ianuarie 2010; înscris intitulat „NOTIFICARE" din 19 martie 2010; înscris

intitulat „PROCES VERBAL - ÎNȘTIINȚARE DE PLATĂ" din data de 08 ianuarie 2010;

înscris intitulat „CĂTRE SC C.M.E. SRL" din 20 noiembrie 2009; înscris intitulat

„CHITANȚĂ" din 12 februarie 2010 în valoare de 2.500 RON; înscris intitulat

„CHITANȚĂ" din 08 februarie 2010 în valoare de 7.500 RON; înscris intitulat

„CHITANȚĂ" din 22 februarie 2010 în valoare de 10.000 RON; înscris intitulat

„RECTIFICATIVĂ TAXA GARANȚIE" având din 15 februarie 2010; înscris intitulat

„CHITANȚĂ" din 22 aprilie 2010 în valoare de 5.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ"

din 28 aprilie 2010 în valoare de 24.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ"

din 07 mai 2010 în valoare de 12.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din

17 mai 2010 în valoare de 12.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 28

mai 2010 în valoare de 10.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 08

iunie 2010 în valoare de 13.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 17

iunie 2010 în valoare de 13.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 28

iunie 2010 în valoare de 16.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 19

iunie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 30

iunie 2010 în valoare de 16.000 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 30

iunie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „CHITANȚĂ" din 05

iulie 2010 în valoare de 30.000 RON (depusă de partea civilă în copie).

În baza art. 346

C. proc. pen., cu referire la art. 14 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă

formulată de partea civilă SC C.M.E. SRL și au fost obligați, în solidar, inculpații

E.S.C., B.D.M. și B.C. la plata sumei de 351.884 RON plus dobânda legală până la

data efectivă a plății către această parte civilă.

În baza art. 357

C. proc. pen., cu referire la art. 163 C. proc. pen., a fost menținut, în parte,

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 2954/P/2010 din data 23

octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București asupra tuturor bunurilor

mobile și imobile ale inculpaților E.S.C., B.D.M. și B.C. până la concurența sumei

de 351.884 RON plus dobânda legală până la data efectivă a plății, în vederea reparării

prejudiciului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de câte 1.000 RON fiecare.

Onorariul avocaților

din oficiu, în cuantum de 900 RON, pentru inculpații E.S.C., B.D.M. și B.C., s-a

dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 193

C. proc. pen., a fost respinsă cererea de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor

judiciare, constând în onorariului avocațial formulată de partea civilă SC C.M.E.

SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29

iulie 2010, Dispeceratul 112 a dirijat un echipaj al secției xx Poliție la sediul

SC C.M.E. SRL, al cărei administrator reținuse în imobil două persoane pe care le

suspecta că îl înșelaseră în repetate rânduri cu diferite sume de bani.

Lucrătorii de

poliție s-au deplasat de urgență la fața locului, unde au identificat cele două

persoane reținute de P.M., ca fiind inculpații B.C., B.D.M.

Cu ocazia controlului

corporal efectuat asupra inculpatului B.C. s-au găsit, printre altele, 2 (două)

contracte având amândouă nr. xx din 17 iunie 2010, ambele fiind încheiate între

Primăria Pitești și SC C.M.E. SRL, 1 (una) filă pe care sunt tipărite în xerox 2

(două) chitanțe din care rezultă că plătitor este firma SC C.M.E. SRL, ambele reprezentând

taxe pentru licitație, contract de muncă al inculpatului B.C., în calitate de asociat

unic la firma SC F.C.C. SRL, înregistrat la I.T.M. Argeș cu nr. 10528622, telefon

marca N., acesta având cartelă SIM cu nr. T1.

Potrivit plângerii

și declarațiilor numitului P.M., reprezentant al SC C.M.E. SRL, a rezultat că în

cursul lunii septembrie 2009, la propunerea soției sale, martora P.M., s-a înscris

prin intermediul acesteia la o licitație privind achiziția de deșeuri feroase de

la Primăria Pitești, județul Argeș.

După ce inițial

martora P.M. a susținut că s-a ocupat personal de documentația necesară achitarea

taxelor de participare la licitație, în cursul lunii septembrie 2009 a prezentat-o

numitului P.M. pe inculpata E.S.C., despre care a susținut că este angajată a Primăriei

Pitești, care urma să-i ajute să câștige licitația.

Începând cu luna

septembrie 2009, inculpata E.S.C. s-a prezentat în repetate rânduri la sediul părții

vătămate, primind de la numitul P.M. diverse sume de bani cu titlu de garanții,

taxe, etc, sume de bani necesare aprobării contractului cu Primăria Pitești.

Pentru toate aceste

sume de bani inculpata a înmânat reprezentantului părții vătămate, numitului P.M.,

chitanțe și alte înscrisuri care purtau antetul Primăriei Pitești și semnăturile

reprezentanților autorității locale a statului.

De asemenea, pentru

a-i crea convingerea că lucrurile decurg firesc, inculpata E.S.C. a purtat cu P.M.

repetate discuții telefonice, pretinzând că este G.L., viceprimarul Primăriei Pitești

sau L.P., director al A.D.P. Pitești.

Ulterior, întrucât

reprezentantul părții vătămate devenise suspicios datorită întârzierii cu care se

efectuau activitățile pentru care achitase sumele necesare, inculpata E.S.C. i-a

prezentat acestuia pe inculpații B.C. și B.D.M., sub nume și calități mincinoase.

Astfel, inculpatul

B.C. a devenit N.E. - „Director Licitație", iar soția acestuia, inculpata B.D.M.

a fost prezentată sub numele de P.A., jurist în cadrul aceleiași Primării. Sub aceste

nume și calități mincinoase cei doi inculpați, B.C. și B.D.M., s-au prezentat în

repetate rânduri la sediul părții vătămate de la care au primit aproximativ 200.000

RON pentru care, la rândul lor, au eliberat documente doveditoare puse la dispoziția

lor de inculpata E.S.C. (cu excepția documentelor semnate de inculpatul B.C., în

ziua în care a fost depistat de lucrătorii de poliție).

Toate aceste documente

au fost predate de reprezentantul părții vătămate lucrătorilor de poliție, după

cum urmează: contract din 17 februarie 2010; contract de licitație din 22

aprilie 2010; înștiințare din 28 ianuarie 2010; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare

f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.;

înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată M.R.; înștiințare f.n. semnată

M.R. având atașate înscris intitulat „Analiză containere" „Analiză buldozere,

excavatoare role semnate M.R.; înscris intitulat „Taxe garanții containere buldozere

la licitațiile din 25-28 iunie 2010 ale Primăriei Pitești" semnate M.R.; „Analiză

containere Hârșova" semnat M.R.; înscris intitulat „Plăți făcute la licitații

din datele 25, 28 iunie 2010"; situația plății firmei SC C.M.E. SRL pentru

licitația din Pitești, semnat A.P.; dispoziții de plată semnate E.N. - director

executiv licitație din: 12 iulie 2010 - în valoare de 7.000 RON cu specificația

„taxa analiză dosar"; 12 iulie 2010 - în valoare de 2.500 RON cu specificația

„taxă de timbru Hârșova"; 12 iulie 2010 - în valoare de 10.000 RON cu specificația

„diferența taxă garanție Hârșova"; 06 iulie 2010 - în valoare de 5.000 RON

cu specificația „taxă Primărie Pitești licitație"; 06 iulie 2010 - în valoare

de 30.000 RON cu specificația „taxă garanție containere licitație"; 08

iulie 2010 - în valoare de 20.000 RON cu specificația „taxă garanție licitație";

13 iulie 2010 - în valoare de 10.000 RON cu specificația „diferențe taxe garanție";

16 iulie 2010 - în valoare de 4.000 RON cu specificația „contravaloare caiet sarcini";

16 iulie 2010 - în valoare de 8.000 RON cu specificația „contravaloare a două caiete

sarcini Primăria Pitești"; 21 iulie 2010 - în valoare de 13.000 RON cu specificația

„taxă valoare timbre containere"; 22 iulie 2010 - în valoare de 12.000 RON

cu specificația „taxă timbru containere"; 27 iulie 2010 - în valoare de 14.500

RON cu specificația „taxă valoare timbru plus diferența caiet sarcini Primăria Pitești".

Au fost solicitate

Primăriei Pitești lămuriri cu privire la documentele ridicate de la reprezentantul

părții vătămate.

Astfel, reprezentanții

Primăriei Pitești au comunicat că documentele ridicate de la partea vătămată nu

au fost emise de către Primăria Municipiului Pitești, numerele de înregistrare pe

care acestea le poartă fiind inexistente la data solicitării la registratura organului

local.

De asemenea, Primăria

Pitești a comunicat că SC C.M.E. SRL, cu sediul social în bulevardul I.M., nu a

participat la nici o licitație organizată în cursul anului 2010 de Primăria Pitești.

Mai mult, contractul

de licitație din 22 aprilie 2010 și contractul de licitație din 17 iunie 2010 nu

sunt întocmite conform prevederilor în vigoare, nu sunt semnate de părțile contractante,

nu se face nici o referire la Consiliul Local Pitești, care conform legii aprobă

documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru obiectul licitației.

Inculpatul B.C.

a cunoscut-o pe inculpata E.S.C. în cursul lunii ianuarie 2009, când aceasta l-a

contactat în timp ce vizita o cunoștință comună, promițându-i ajutor pentru obținerea

de fonduri europene nerambursabile, pentru firma pe care o administra, respectiv

SC F.C. SRL. Pentru acest ajutor inculpata i-a solicitat și a primit în diferite

ocazii suma de 3.000 RON, fără a-i elibera în acest sens inculpatului nici un document

justificativ. Până în luna februarie 2010, inculpatul B.C. a avut discuții sporadice

cu inculpata E.S.C. în legătură cu suma pe care o avansase fără a obține de la aceasta

nici un rezultat sau răspuns favorabil.

În luna februarie

inculpatul B.C. a fost contactat de inculpata E.S.C. care i-a comunicat că îl cunoaște

pe un anume P.M., care intenționează să achiziționeze fier vechi de la Primăria

Pitești, persoană de la care pot obține ușor diverse sume de bani, întrucât E.S.C.

deja îl contactase și îi crease convingerea că ea este angajată a Primăriei Pitești.

Inculpata i-a

adus la cunoștință că el urma să fie prezentat cu numele de N.E., director executiv

în cadrul Primăriei Pitești, tocmai pentru a menține numitului P.M. convingerea

că participa la o licitație pentru care urma să achite diverse sume de bani cu titlu

de taxe, garanții, etc.

Întrucât inculpatul

a fost de acord cu această propunere, după aproximativ o lună de la discuția purtată,

cei doi s-au întâlnit în municipiul Pitești cu P.M., căruia, conform planului stabilit,

inculpatul B.C. i s-a prezentat sub numele de N.E. și i-a cerut să mai aștepte o

lună până la data licitației, care s-ar fi amânat din cauza problemelor pe care

le-a creat în Primăria Pitești arestarea numitului C.P.

După două săptămâni

de la această dată, inculpatul B.C. s-a prezentat împreună cu inculpata E.S.C. la

sediul societății administrate de P.M., unde inculpatul i-a solicitat suma de 5.000

RON, reprezentând contravaloarea caietului de sarcini pentru licitație. Pentru această

sumă de bani inculpatul a înmânat reprezentantului părții vătămate o chitanță, pe

care o primise anterior de la inculpata E.S.C.

După acest moment,

până în luna mai 2010, inculpatul B.C. s-a deplasat de mai multe ori, singur sau

însoțit de inculpata E.S.C., la sediul părții vătămate, de fiecare dată încasând

diferite sume de bani, pentru care dădea documentele justificative pe care i le

punea la dispoziție inculpata E.S.C.

În cursul lunii

mai 2010, împreună cu inculpata E.S.C. și inculpatul B.C., la sediul societății

SC C.M.E. SRL s-a deplasat și inculpata B.D.M., care s-a prezentat numitului P.M.

cu numele de A.P., jurist în cadrul Primăriei Pitești.

Această inculpată

cunoștea activitatea pe care inculpata E.S.C. o desfășura și a fost de acord să

participe la săvârșirea faptei cu scopul de a-l menține în eroare pe reprezentantul

părții vătămate.

Din acel moment,

la sediul părții vătămate s-au deplasat și au purtat discuții doar inculpații B.C.

și B.D.M., inculpata E.S.C. așteptându-i în apropiere într-un autoturism.

La fiecare deplasare,

cei doi inculpați au solicitat și au primit de la P.M. diferite sume de bani, sub

diverse pretexte, sume de bani pe care le-au predat integral inculpatei E.S.C.

Drept recompensă

pentru activitatea infracțională desfășurată, inculpatul B.C. primea de fiecare

dată sume cuprinse între 300 și 500 RON, iar când participa și soția sa, suma primită

se dubla, corespunzător și proporțional cu suma cu care reușeau să-l înșele pe P.M.

La data depistării,

inculpatul B.C. și soția sa i-au solicitat din nou numitului P.M. o sumă de bani,

după ce anterior îi înmânaseră acestuia contractul din 17 iunie 2010, care atesta

participarea acestuia la licitație.

Întrucât P.M.

a refuzat să le mai dea suma de 10.000 RON solicitată, cei doi inculpați, B.C. și

B.D.M., au încercat să plece dar au fost reținuți de reprezentantul părții vătămate,

care le-a solicitat restituirea sumelor de bani avansate sau înscrisurile promise

care să ateste participarea la licitație.

În aceste condiții,

inculpatul B.C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat mai multe dispoziții

de plată, pentru o parte din sumele pe care le primise și nu eliberase chitanțe,

semnătură care imita semnătura directorului N.E. Acestea au fost singurele înscrisuri

pe care inculpatul B.C. le-a scris sau semnat, restul documentelor fiindu-i înmânate

de inculpata E.S.C.

Ulterior a fost

reținut de lucrătorii de poliție, împreună cu soția sa, inculpata B.D.M., și conduși

la sediul organului de cercetare penală, în vederea continuării cercetărilor.

S-a arătat că

situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza

coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală,

probe pe care inculpații B.C. și B.D.M. și le-au însușit și au solicitat judecarea

cauzei în procedura simplificată.

Inculpații B.C.

și B.D.M., în declarațiile din cursul urmăririi penale, au recunoscut participarea

alături de inculpata E.S.C. la inducerea și menținerea în eroare a părții civile

în legătură cu așa zisa licitație organizată de Primăria Pitești, solicitarea și

primirea de diferite sume de bani cu diferite ocazii cu titlu de cheltuieli ocazionate

de licitație, înmânarea de chitanțe „emise" de instituția respectivă pe care

le primiseră anterior de la inculpata E.S.C., precum și împrejurarea că în funcție

de suma obținută de la partea civilă, inculpatul B.C. primea de la această inculpată

între 300 și 500 RON.

Deși inculpații

B.C. și B.D.M. la termenul de judecată din data de 21 iunie 2012 au solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., după ce li s-a explicat semnificația

acestui text de lege, respectiv recunoașterea vinovăției, în concluziile scrise

depuse au arătat că solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că lipsește unul

din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția, întrucât nu au

indus în eroare partea civilă.

Sub aspectul laturii

civile, s-a menționat că banii obținuți de la partea civilă au fost predați în totalitate

către inculpata E.S.C., motiv pentru care solicită respingerea acțiunii civile.

Din analiza mijloacelor

de probă, judecătorul fondului a reținut că inculpații B.C. și B.D.M. au acceptat

propunerea inculpatei E.S.C. și, prin urmare, au indus și menținut în eroare pe

partea civilă în ceea ce privește pretinsa licitație organizată de Primăria Pitești,

folosind o calitate și identitate nereală sub care s-au prezentat și sub care au

pretins diferite sume de bani, ceea ce atrage răspunderea penală personală a acestora

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, precum și răspunderea civilă,

în solidar, cu inculpata E.S.C., apreciindu-se că nu are relevanță dacă și-au însușit

sau nu sumele primite de la partea vătămată.

S-a arătat că,

în ceea ce privește conținutul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., acesta constă în acțiunea inculpaților de a induce

părții vătămate ideea că o pot ajuta în cadrul unei licitații organizate de Primăria

Pitești, sens în care i-au solicitat și predat diferite înscrisuri cu antetul acestei

instituții, s-au prezentat sub identități și calități mincinoase, au solicitat și

primit diferite sume de bani creând un prejudiciu de 351.884 RON.

În ceea ce privește

latura subiectivă, s-a reținut că cei trei inculpați au acționat cu intenție directă,

prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunilor.

Chiar dacă inculpații

B.C. și B.D.M. au arătat că nu au acționat cu intenția de a induce în eroare partea

vătămată, întrucât nu au obținut nici un folos material, judecătorul fondului a

constatat că simpla prezentare sub calități și identități mincinoase este suficientă

pentru a reține forma intenției directe, prevăzută de dispozițiile art. 19

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut și urmărit rezultatul faptelor

lor.

Referitor la schimbarea

încadrării juridice solicitate de către inculpata B.D.M., în sensul înlăturării

alin. (5) al art. 215 C. pen., Tribunalul a reținut din chitanțele depuse la dosarul

cauzei, din dispozițiile de plată emise de partea civilă și semnate de N.E., din

tabelul care reprezintă situația plăților către Primăria Pitești - înscrisuri necontestate

de inculpați, că s-a plătit de către partea vătămată în vederea participării la

licitație, prin intermediul inculpaților din cauză, suma de 408.500 RON, din care

o parte a fost restituită de către inculpata E.S.C. potrivit chitanței din data

de 02 august 2010, rămânând un prejudiciu neacoperit de 351.884 RON, care intră

în noțiunea de consecințe deosebit de grave definită de dispozițiile art. 146

C. pen. cu referire la art. 215 alin. (5) C. pen., motiv pentru care a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice, ca neîntemeiată.

S-a mai constatat

că, prin adresa nr. 2954/P/2010 din data de 20 iunie 2012, însoțită de proces-verbal,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus îndreptarea erorii materiale

cu privire la infracțiunea pentru care inculpata E.S.C. a fost trimisă în judecată,

respectiv cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Judecătorul fondului

a concluzionat că, în drept, fapta inculpatei E.S.C. întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată,

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că sus-numita și-a arogat calitatea

de angajat al Primăriei Pitești și a solicitat părții vătămate, SC C.M.E. SRL, în

mai multe rânduri, diverse sume de bani, motivând că acestea sunt folosite pentru

a achita taxele de participare la o licitație organizată de Primăria Pitești; de

asemenea, sus-numita a instigat pe numiții B.C. și B.D.M. să se prezinte ca angajați

ai Primăriei Pitești și i-a determinat să solicite părții vătămate sume de bani

cu titlu de taxe pentru licitația la care aceasta voia să participe, faptă prevăzută

de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., infracțiune absorbită

în fapta consumată.

Cu privire la

fapta inculpatului B.C. s-a arătat că aceasta întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită

de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., constând în aceea că s-a prezentat în mod nereal în fața părții vătămate ca

fiind angajat al Primăriei Pitești și i-a solicitat acesteia în mai multe rânduri

diverse sume de bani, specificând că acestea sunt folosite pentru a achita taxele

de participare la o licitație organizată de către Primăria Pitești.

Fapta inculpatei

B.D.M. a fost încadrată în drept în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că s-a prezentat în mod nereal în fața

părții vătămate ca fiind angajat al Primăriei Pitești și i-a solicitat acesteia

în mai multe rânduri diverse sume de bani, specificând că acestea sunt folosite

pentru a achita taxele de participare la o licitație organizată de către Primăria

Pitești.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama de criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., iar, în privința inculpatei E.S.C., a reținut că prin

încheierea din data de 02 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu

data încarcerării, iar până în prezent inculpata nu a fost depistată și nici nu

s-a prezentat de bunăvoie în fața autorităților judiciare române, fiind reprezentată

în cursul cercetării judecătorești de către avocat ales.

De asemenea, s-a

reținut că prin sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunțată de Tribunalul

Argeș (rejudecare după desființarea cu trimitere), definitivă prin neapelare, inculpata

a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani.

În aceste condiții,

s-a reținut că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul

de încercare stabilit prin sentința penală menționată anterior, ceea ce a determinat

aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și revocarea pedepsei rezultante

de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunțată de Tribunalul

Argeș, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 257 alin. (1) C. pen. și art. 215 alin. (1) C. pen.

În stabilirea

pedepsei, Tribunalul a mai avut în vedere împrejurarea că inculpata E.S.C. s-a sustras

procesului penal derulat împotriva sa, fapt dovedit de angajarea unui avocat (ceea

ce demonstrează că știa de procesul penal), perseverența infracțională a inculpatei

constând din săvârșirea unei noi infracțiuni după rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, multitudinea actelor materiale comise, cuantumul ridicat al prejudiciului

creat părții civile, atragerea în săvârșirea infracțiunii a altor persoane pentru

a întări convingerea părții vătămate că licitația este organizată de Primăria Pitești

și se află în derulare, modalitatea laborioasă prin care a indus și menținut în

eroare partea vătămată.

Referitor la inculpații

B.C. și B.D.M., Tribunalul a avut în vedere recunoașterea vinovăției potrivit dispozițiilor

art. 320 C. proc. pen. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime

conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., chiar dacă, ulterior prin

concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, au solicitat achitarea, apreciind că

dreptul recunoscut de lege rămâne câștigat. De asemenea, s-au avut în vedere conduita

inculpaților, constând în lipsa antecedentelor penale, așa cum a rezultat din fișele

de cazier judiciar de la filele 77 și 79 din dosarul instanței, precum și atitudinea

inculpaților după săvârșirea faptei constând în prezența la fiecare termen de judecată

acordat în cauză.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei se

poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere

circumstanțele personale invocate de inculpați în apărare, respectiv: atitudinea

sinceră pe parcursul procesului penal ceea ce relevă că au conștientizat gravitatea

socială a faptei comise, împrejurarea că se află la primul contact cu legea penală

iar pedeapsa aplicată este un avertisment serios pentru conduita lor viitoare constând

în respectarea valorilor sociale ocrotite.

Sub aspectul laturii

civile, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal

cu suma de 351.884 RON și dobânda legală, dovedită prin chitanțele și dispozițiile

de plată emise, astfel încât Tribunalul a admis acțiunea civilă și a obligat, în

solidar, pe inculpați la plata despăgubirilor către partea civilă.

În ceea ce privește

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 2954/P/2010 de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, s-a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitei P.M. (actual I.M.).

Având în vedere

că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar acțiunea civilă

a fost admisă, Tribunalul în baza art. 357 cu referire la art. 163 C. proc.

pen., a menținut, în parte - numai în privința inculpaților pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată și condamnarea, - sechestrul asigurător instituit prin ordonanța

nr. 2954/P/2010 din data de 23 octombrie 2010, în vederea reparării prejudiciului.

Împotriva acestei

sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpata E.S.C., criticând-o pentru netemeinicie.

Apelul Parchetului

a fost modificat în ședința publică de dezbateri, reprezentantul Ministerului Public

arătând că susține motivele de apel numai în ceea ce o privește pe inculpata E.S.C.

și nu mai susține motivele de apel privitoare la ceilalți inculpați, față de atitudinea

procesuală a acestora de recunoaștere a comiterii faptelor, înțelegând să accepte

pedepsele primite, având în vedere și înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce o privește

pe inculpata E.S.C., procurorul a considerat că pedeapsa aplicată de instanța de

fond este prea mică, date fiind circumstanțele reale și personale, aceasta săvârșind

fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.

Inculpata a criticat

sentința pentru netemeinicie, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și

modalitatea de executare a acesteia.

Inculpata a menționat

în apărarea sa atitudinea sinceră, cooperantă, precum și dorința de a acoperi prejudiciul

cauzat.

Prin decizia

nr. 159 din 13 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

au fost respinse, ca nefondate, apelurile Parchetului și al inculpatei E.S.C. declarate

împotriva sentinței penale nr. 854 din 08 octombrie 2012 a Tribunalului București,

secția I penală.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatei E.S.C. perioada executată de la 21 ianuarie 2005 la

02 iunie 2005.

S-a constatat

că prin mandatul de arestare preventivă nr. 241/UP din 02 septembrie 2010 s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatei, însă acesta nu a fost pus în executare.

A fost obligată

apelanta - inculpată la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului din care 200 RON

onorariu avocat oficiu - au fost avansați din fondului Ministerului Justiției, iar

onorariu avocat oficiu pentru ceilalți doi inculpați B.C. și B.D.M. de câte 200

Ron a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a apreciat că sentința penală nr. 854 din 08 octombrie 2012

a Tribunalului București este legală și temeinică, instanța de fond administrând

toate probele necesare aflării adevărului și stabilind corect situația de fapt.

De asemenea, s-a considerat că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a

instanței a fost menținută în mod corect de către Tribunalul București, prin respingerea,

ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata

B.D.M.

Instanța de prim

control judiciar a mai menționat că Tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate,

că cei trei inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de înșelăciune

și a aplicat acestora pedepse la al căror cuantum a avut în vedere împrejurările

și modul de comitere al infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de

pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs,

motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, dar și conduita inculpaților

și în special a inculpatei E.S.C., în cursul procesului penal, vârsta acesteia,

nivelul de educație, situația ei familială și socială.

S-a arătat că

pedeapsa aplicată inculpatei E.S.C. răspunde tuturor acestor criterii și cerințe,

sens în care Curtea de apel a apreciat-o ca fiind legală și suficientă pentru reeducarea

acesteia.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata E.S.C., pentru nelegalitate

și netemeinicie. Astfel, în motivele de recurs formulate prin apărătorul desemnat

din oficiu s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., considerându-se că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport

cu circumstanțele reale și personale ale inculpatei, care este însărcinată.

În motivele de

recurs formulate de apărătorul ales a fost indicat cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., cu argumentarea că faptei i s-a dat

o greșită încadrare juridică motivat de împrejurarea că sumele încasate de inculpată

nu au ajuns la cuantumul arătat în rechizitoriu ca și prejudiciu. Au mai fost invocate

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. raportat la pct. 20 din

alin. (1) al aceluiași art., solicitându-se instanței să constate că pedeapsa aplicată

este mult prea mare față de circumstanțele reale și personale, atitudinea sinceră,

cooperantă și dorința de a acoperi prejudiciul efectiv produs prin fapta inculpatei,

precum și starea de sănătate a acesteia. Cu ocazia dezbaterilor, s-a arătat că în

situația în care instanța va reține că inculpata se face vinovată de săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, legea penală mai favorabilă este legea nouă, solicitându-se

încadrarea faptei în prevederile art. 244 alin. (2) C. pen.

La data de 7 februarie

2014 a fost confirmat mandatul de arestare nr. 241/UP din 02 septembrie 2010 emis,

în prezenta cauză, prin încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de

02 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 38708/3/2010 de Tribunalul București,

secția I penală.

Având în vedere

că nu a fost audiată în fața instanțelor de fond și apel, la termenul din data de

22 mai 2014, Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatei E.S.C., declarația

acesteia fiind atașată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând recursul

formulat, atât prin prisma motivelor invocate de inculpată, cât și din prisma cazurilor

de casare ce pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat

în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil verificării

temeiniciei susținerilor inculpatei, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie

2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108

din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968),

cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat

de prevederile art. 385

1

- art. 385

1

din legea de procedură

penală anterioară, având în vedere în acest dispozițiile tranzitorii cuprinse în

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia atacată, a fost pronunțată

la data de 13 iunie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), situație

în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin actul

normativ sus menționat. Totodată, se constată că motivele de recurs au fost depuse

la dosar în termenul legal, respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată.

art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. (1968), hotărârile

sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită

aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în

trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și cea

de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi

legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care

trebuia aplicată.

1.a. Invocând

acest caz de casare, recurenta inculpată a criticat cuantumul prea mare al pedepsei

ce i-a fost aplicată, susținere care se putea circumscrie cel mult cazului de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în reglementarea

anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Însă acest caz de casare a fost

modificat substanțial prin actul normativ menționat, stabilindu-se că hotărârile

sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege. Or, în cauza dedusă judecății, recurenta inculpată E.S.C. a criticat

hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel sub aspectul netemeiniciei

pedepsei aplicate, această situație, așa cum s-a arătat, fiind exclusă din sfera

de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

pct. 14

din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

1.b. Însă, examinând

hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) și raportat la conținutul sentinței penale

nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeș, Înalta Curte constată că instanța

de fond a aplicat dispozițiile art. 86

4

C. pen. (1969), soluție menținută

în apel, deși nu erau incidente în speță.

Astfel, se observă

că prin sentința penală nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeș, definitivă

prin decizia penală nr. 529 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, a fost revocată,

pentru neexecutarea obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare, suspendarea

sub supraveghere a pedepsei de trei ani închisoare aplicată inculpatei E.S.C. prin

sentința penală nr. 181 din 11 mai 2006 a Tribunalului Argeș. Așadar, la momentul

pronunțării pe fond în prezenta cauză (8 octombrie 2012), suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei aplicate anterior era deja revocată.

Mai mult, din

adresa Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene, cu data

de 17 decembrie 2013 și adresată Tribunalului București (depusă de apărare la termenul

din 22 mai 2014, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), rezultă că pe numele

inculpatei E.S.C. erau înregistrate la acel moment două mandate europene de arestare,

unul emis încă din luna aprilie 2011 de către Tribunalul București deoarece aceasta

se sustrăgea la executarea mandatului de arestare nr. 241/UP din 2 septembrie 2010,

iar celălalt emis de Tribunalul Argeș la data de 8 august 2013 în baza mandatului

de executare a pedepsei nr. 232 din 01 iunie 2012.

De altfel, din

extrasul A.N.P. aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că,

la acest moment, inculpata E.S.C. se află în executarea M.E.P.I. nr. 232 din 1 iunie

2012 emis în baza sentinței nr. 183 din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul

Argeș în Dosarul nr. 5764/109/2011.

Ca atare,

Înalta Curte apreciază că hotărârile recurate sunt nelegale sub aspectul aplicării

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. (1969), întrucât instanța de fond, constatând

că inculpata a săvârșit fapta în stare de recidivă mare postcondamnatorie, respectiv

după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, dar înainte de executarea pedepsei,

trebuia să aplice tratamentul sancționator prevăzut de art. 39 alin. (1) C.

pen. (1969) și nu pe cel reglementat de art. 86

4

cu referire la art.

83 C. pen. (1969), dat fiind că revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei se dispusese anterior prin sentința penală nr. 183 din 22 martie 2012 pronunțată

de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5764/109/2011.

În acest context,

Înalta Curte nu poate primi susținerea reprezentantului Ministerului Public în sensul

că, în măsura în care această situație nu a făcut obiectul cenzurii instanțelor

de fond și de apel, ea nu poate fi remediată în recurs, ci doar pe calea contestației

la executare, întrucât pe de o parte nu este vorba de un incident ivit în executarea

hotărârii în sensul art. 585 ori art. 598 C. proc. pen., iar pe de altă parte nu

este o chestiune de apreciere a judecătorului, ci de legalitate. De asemenea, se

constată că nu sunt incidente nici dispozițiile Deciziei nr. 70/2007 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată în

M. Of. nr. 539/17.07.2008) care vizează strict ipoteza contopirii, direct în calea

de atac, a pedepselor aplicate în cazul unor infracțiuni concurente, întrucât inculpata

E.S.C. a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă.

temei de casare dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. (1968), recurenta E.S.C. a susținut că instanțele inferioare au dat o greșită

încadrare juridică faptei de care este acuzată, prejudiciul produs prin infracțiune

nefiind în cuantumul menționat în rechizitoriu și, ca atare, nu trebuia reținută

agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. (1969).

În primul rând,

prealabil verificării temeiniciei susținerilor recurentei, se impune a se analiza

dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de aceasta pot fi examinate

de instanța de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menționat,

având în vedere modificările aduse dispozițiilor art. 385

9

C. proc.

pen. (1968) prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești.

Astfel, se observă

că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului,

în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de

pct. 17 al art. 385

9

C. proc. pen. (1968), intenția clară a legiuitorului,

prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac,

doar la chestiuni de drept.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei penale, Înalta Curte opinează în sensul că, deși cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968)

a fost abrogat expres prin Legea nr. 2/2013, se impune analizarea criticilor referitoare

la acest aspect prin prisma motivului de recurs reglementat de pct. 17

2

al textului de lege menționat, însă numai în ipoteza în care, fără a invoca erori

de fapt, se contestă de către recurentă greșita aplicare a normei de incriminare,

din punct de vedere al corespondenței dintre aceasta și situația de fapt stabilită

de instanțele inferioare.

Reprezentând o

chestiune de drept, încadrarea juridică a faptei poate fi supusă controlului de

legalitate în recurs și poate fi modificată pe această cale, în cadrul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., cu condiția,

însă, ca fapta sau faptele să fie primite de instanța de ultim control judiciar

așa cum au fost stabilite în mod suveran de instanțele de fond, examinarea situației

de fapt deja reținută în cauză (constatarea existenței sau inexistenței faptei,

precum și a tuturor împrejurărilor de fapt) și eventuala modificare a acesteia nemaiputând

forma obiectul judecății în recurs, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea

nr. 2/2013.

În consecință,

având în vedere aceste considerente, precum și împrejurarea că, în speță, prin solicitarea

de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării circumstanței

agravante prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. (1969), se tinde, în realitate,

la modificarea situației de fapt reținută în rechizitoriu, însușită de către Tribunal

și Curtea de apel, recurenta încercând, practic, să acrediteze ideea că prin fapta

comisă nu s-a produs un prejudiciu în cuantumul reținut de instanțe, Înalta

Curte nu va proceda la examinarea temeiniciei respectivelor susțineri, fiind vorba

de chestiuni de fapt, ce nu pot forma obiectul cenzurii instanței de recurs, așa

cum s-a arătat în dezvoltările anterioare.

privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen.

(1968) invocat de inculpată în motivele scrise de recurs, Înalta Curte arată că

acesta a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, însă susținerile sale, ce vizează,

în realitate, aplicarea legii penale mai favorabile