ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 914/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 914/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 301 din 20

septembrie 2001, Tribunalul Hunedoara a condamnat, printre alții, pe

inculpații:

- D.N.S.F. la 5 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de

art. 280 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 20 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru instigare la infracțiunea de nerespectarea regimului

materialelor explozive, prevăzută de art. 25, raportat la art. 280 alin. (1) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit.

a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen.; 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de

art. 7 și art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

câte 10 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru două infracțiuni de trafic de stupefiante,

prevăzute de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; câte 5 ani închisoare și câte 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

două infracțiuni de nerespectarea regimului materialelor explozive, prevăzute

de art. 280 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și

un an închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 37 lit. a)

C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 4/1997 a Judecătoriei Oradea, urmând ca, în

final, inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani și 8 luni închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv,

respectiv, de la 10 mai 2000 până la 20 septembrie 2001.

- M.D. la 10 ani închisoare, pentru

complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208

alin. (1) – art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit.

a) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la un an

închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

a) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a menținut beneficiul liberării

condiționate cu privire la restul de 182 zile închisoare rămas neexecutat din

pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3461/1997 a

Judecătoriei Timișoara.

S-a menținut, de asemenea, starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării

preventive de la 28 iunie 2000 la 20 septembrie 2001.

- R.L.G. la 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului materialelor explozive,

prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. și la 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, urmând

ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 august 2000

la 20 septembrie 2001.

- C.O.V. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de

art. 280 alin. (1) și (3) C. pen. și la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc,

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 27 septembrie

2000 la 20 septembrie 2001.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat un autoturism marca DAEWO CIELO, indisponibilizat de I.P.J.

Timiș.

S-a menținut măsura sechestrului

asigurator asupra apartamentului nr. 17, situat în Oradea, str. Oneștilor și

asupra unui autoturism BMW, luată prin ordonanța din 25 ianuarie 2000 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Inculpatul D.N.S.F. a fost obligat

la plata sumei de 29.728 mărci germane sau echivalentul în lei la data

executării către partea civilă A. Bihor; la plata sumei de 20.000 mărci germane

sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă V.I.; la plata

sumei de 145.612.280 lei către partea civilă A. Cluj, sucursala Bihor; la plata

sumei de 9.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării, către

partea civilă Z.F. și la plata sumei de 74.100.982 lei către partea civilă

Direcția Regională Vamală Timișoara.

Inculpatul M.D. a fost obligat la

plata sumei de 127.511.030 lei către partea civilă A. Oradea și la plata sumei

de 7500 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării către partea

civilă L.N.

Toți inculpații a au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 8.000.000 lei

pentru fiecare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

- În noaptea de 15 mai 1998,

inculpatul D.N.S.F., împreună cu alte persoane (coinculpați în cauză) a sustras

din garajul părții vătămate D.I., autoturismul proprietatea acestuia marca

MERCEDES, pe care l-a vândut apoi inculpatului M.D. cu 5000 dolari S.U.A.

După cumpărare, inculpatul M.D. a

modificat, prin repoansonare, seria caroseriei cât și cartea de identitate,

după care, prin vânzări succesive, autoturismul respectiv a intrat în posesia

mai multor cumpărători de bună-credință.

Partea vătămată D.I. a fost

despăgubită pentru autoturismul furat de către A. Oradea, cu suma de 29.728

mărci germane.

- În noaptea de 27 iunie 1999,

același inculpat a sustras dintr-o parcare autoturismul MERCEDES, proprietatea

lui O.A., pe care l-a vândut inculpatului M.D. cu 5000 mărci germane.

La rândul său, inculpatul M.D. a

modificat seria caroseriei și certificatul de înmatriculare ale autoturismului

respectiv, pe care l-a vândut, pe baza unei declarații de vânzare false,

martorului A.I., de unde a fost ridicat în cursul cercetărilor și predat părții

vătămate.

- În cursul lunii decembrie 1999,

inculpatul M.D. a modificat seria caroseriei autoturismului CIELO, proprietar

SC A. SRL Oradea după ce fusese sustras de autori rămași neidentificați și

predat acestuia.

- În cursul lunii iunie 2000,

inculpatul M.D. a predat autoturismul respectiv lui D.T., pentru acoperirea

unei datorii de 500 mărci germane pe care o avea la acesta.

Partea vătămată a fost despăgubiră

de ASIROM Oradea, autoturismul respectiv fiind sechestrat de IPJ Timișoara.

- În cursul anului 2000, inculpatul

M.D. a vândut martorului L.N. un autoturism VENTO înmatriculat în Austria și a

predat martorului P.H. autoturismul marca MERCEDES, în contul unei datorii, cu

numere de înmatriculare și cărți de identitate false, după ce autoturismele

respective fuseseră furate din municipiul București de către autori

neidentificați.

- În perioada 9 septembrie 1999 – 6

februarie 2000, inculpatul D.N.S.F., împreună cu alte persoane, au sustras alte

trei autoturisme din locurile de parcare care au fost apoi dezmembrate și

valorificate ca piese de schimb, părți vătămate fiind V.I., SC I.O. SA Oradea

și Z.F.

- În luna ianuarie 2000, același

inculpat a înmatriculat un autoturism marca BMW, provenit din import, fără

plata caselor vamale prevăzute de lege, prejudiciind astfel Direcția Regională

Vamală Timiș cu suma de 74.100.982 lei.

- În cursul lunii iulie 1999,

inculpatul D.N.S.F. a primit de la coinculpatul C.V.O. o ladă din lemn în care

se afla dinamită, predând acestuia în schimb, o pungă ce conținea cocaină.

- În luna decembrie 1999, inculpatul

D.N.S.F. s-a deplasat la locuința coinculpatului R.L.G. din municipiul Oradea,

primind de la acesta o cantitate de mercur și capse de inițiere, urmând a-i

livra droguri în schimb.

Ulterior, cu ajutorul unor persoane

interpuse, materialele explozive menționate au ajuns pe rând, la V.D. și la

coinculpații D.R.I. și P.E., pentru a fi folosite la reglarea de conturi cu

alte grupuri de infractori, la recuperarea unor datorii prin șantaj ori pentru

obținerea unor despăgubiri necuvenite de la societățile de asigurare.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 97/ A din 16 aprilie 2002, admițând apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Hunedoara, a desființat sentința atacată numai în ce privește

anularea actelor false și la greșita deducere a arestului preventiv pentru

inculpații D.N.S.F. și M.D.

Totodată, s-au respins, ca nefondate,

apelurile prin care inculpații D.N.S.F.. M.D., R.L.G. și C.O.V. solicitau

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., iar inculpații C.C., D.R.I. și W.E. solicitau reducerea

pedepselor în raport de circumstanțele personale.

Împotriva menționatelor hotărâri, au

declarat recurs numai inculpații D.N.S.F., M.D., R.L.G. și C.O.V., solicitând

casarea lor în temeiul art. 385

9

pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.,

cerând în principal să fie achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât s-a comis o eroare gravă de

fapt, probele administrate nefăcând dovada vinovăției lor, iar în subsidiar,

reducerea pedepselor în raport de circumstanțele lor personale. Separat, inculpatul

M.D. a mai cerut schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt

calificat în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264

C. pen.

Examinând hotărârile atacate în

raport de motivele de casare invocate în recursurile inculpaților, cât și din

oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesele-verbale și planșele foto întocmite cu ocazia cercetărilor la fața

locului și a efectuării unor percheziții domiciliare; înscrisurile ridicate în

aceste împrejurări, expertizele grafice și constatările tehnico-științifice

efectuate în cauză, declarațiile unui număr de peste 80 martori și verificările

prin INTERPOL, coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpaților) care au

fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă fără dubiu că

inculpatul D.N. a sustras împreună cu alte persoane, pe timp de noapte și din

locuri publice mai multe autoturisme pe care le-a valorificat apoi prin

intermediul celorlalți coinculpați. Același inculpat s-a sustras de la plata

taxelor vamale în sumă de 74.100.982 lei cu ocazia înmatriculării în țară a

unui autoturism și a folosit acte false pentru înmatricularea altui

autovehicul.

Totodată, inculpatul a deținut și

traficat droguri și materiale explozive, destinate pentru reglarea unor conturi

cu alte grupuri de infractori, pentru recuperarea unor datorii, cât și în

scopul obținerii unor sume de bani necuvenite de la societăți de asigurare.

Este dovedit, de asemenea, că

inculpatul M.D. a preluat în mod repetat autoturisme de la coinculpatul

D.N.S.F., cunoscând că proveneau din furt, cărora le-a modificat seriile de pe

caroserii, prin repoansonare, întocmind acte de înmatriculare false pentru

acestea.

Din același probatoriu mai rezultă

că inculpatul R.L.G. a furnizat coinculpatului D.N.S.F., capse de inițiere și

mercur, primind în schimb substanțe stupefiante, iar inculpatul C.V. a furnizat

aceluiași coinculpat o ladă cu dinamită în schimbul unei cantități de cocaină.

Susținerile inculpatului C.V., în sensul că la data

când s-au comis faptele reținute în sarcina sa era plecat din țară, nu se

confirmă, mențiunile din pașaportul acestuia fiind insuficiente pentru a face

dovada absenței sale din țară în perioada 20 iulie – 11 noiembrie 1999, cu atât

mai mult cu cât în perioada menționată inculpatul a tranzitat mai multe țări

din Europa fără ca pe pașaportul său să fie înscrise vizele de intrare și

ieșire din țările respective.

Prin urmare, în raport de

probatoriul administrat, achitarea inculpaților D.N.S.F., M.D., R.L.G. și

C.O.V. și nici schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt

calificat în infracțiunea de favorizarea infractorului, pentru inculpatul M.D.,

nu se justifică.

Referitor la pedepsele aplicate

celor patru inculpați recurenți, se constată că acestea au fost corect

individualizate, la stabilirea acestora, instanța de fond având în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv, limitele de

pedeapsă prevăzute de Codul penal, gradul de pericol social sporit al

infracțiunilor, care au fost comise în grup organizat, prin acte repetate,

având consecințe grave asupra relațiilor care ocrotesc viața și bunurile

cetățenilor, cât și avutul public, persoana infractorilor, care fac parte din

lumea interlopă, o parte dintre aceștia aflându-se în stare de recidivă, cât și

de poziția nesinceră adoptată în tot cursul procesului penal.

Întrucât criticile formulate de cei

patru inculpați nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile

declarate de aceștia, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate, perioadele arestării preventive, pentru

inculpatul D.N.S.F. de la 9 mai 2000 la 17 februarie 2004; pentru inculpatul

M.D. de la 27 iunie 2000 la 17 februarie 2004; pentru inculpatul R.L.G. de la

14 august 2000 la 17 februarie 2003 și pentru inculpatul C.O.V. de la 27

septembrie 2000 la 17 februarie 2004.

Onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.N.S.F., M.D., R.L.G. și C.O.V. împotriva deciziei

penale nr. 97 din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedepsele aplicate

perioadele arestării preventive astfel:

- pentru inculpatul D.N.S.F., de la

9 mai 2000 la 17 februarie 2004;

- pentru inculpatul M.D., de la 27

iunie 2000, la 17 februarie 2004;

- pentru inculpatul R.L.G., de la 14

august 2000, la 17 februarie 2004 și

- pentru inculpatul C.O.V., de la 27

septembrie 2000, la 17 februarie 2004.

Obligă pe recurenții inculpați M.D.

și C.O.V. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 1.600.000

lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții inculpați

D.N.S.F. și R.L.G. să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 februarie 2004.