ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2011

Asupra recursului de față

In baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, secția penală, prin sentința penală nr. 120 din 12 august 2010, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208-209 alin. (1) lit. h) C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul S.D.P., la:

- 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

- 2 (doi) ani închisoare pentru uz de armă letală, fără drept, prev. și ped. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

- 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. v) Cpen, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

- 1 (unu) an închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

- 1 (unu) an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

In baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute 3 pedepse, cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an și 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată, durata măsurii reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2010 și până la 12 august 2010 și a menținut măsura arestării preventive.

A luat act de renunțarea la pretențiile civile formulate de partea civilă B.P.

A respins acțiunea civilă formulată de părțile civile R.M. și R.V., și l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 600 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul S.D.P. a fost primit, începând cu februarie 2007, în casa familiei B. pentru a-i ajuta la treburile gospodărești pe membrii acesteia. Familia este formată din B.P., soția sa B.T.D. și mama acesteia, partea vătămată M.F.

Începând cu luna august 2009, inculpatul a locuit permanent la această familie până în cursul lunii noiembrie 2009 când a plecat la solicitarea lui B.P., deoarece consuma băuturi alcoolice și era violent, fapt care l-a nemulțumit pe inculpat care a început să-i amenințe pe membrii familiei pentru a-1 reprimi la domiciliu.

In după-amiaza zilei de 17 martie 2010, aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a mers în jurul orelor 15,00 la locuința familiei B., a forțat ușa de la garaj, a luat un ciocan, după care a intrat în sufrageria casei unde, într-o ladă metalică, B.P. își ținea cele două puști de vânătoare. A forțat cu ciocanul cele două lacăte care asigurau încuietoarea lăzii metalice și a sustras o armă de vânătoare mixtă, marca Zbrojovka Brno, model ZH 304, seria 432198/3-447403, calibru 12 mm 7x57 mmR și o cartușieră cu cartușe.

După sustragerea armei, inculpatul a mers în bucătăria casei unde se afla partea vătămată M.F. și care, văzându-l, a încuiat ușa. Nemulțumit, inculpatul s-a dus la geam îndreptând pușca spre partea vătămată pe care a amenințat-o că o împușcă iar aceasta de frică i-a deschis ușa. Partea vătămată a declarat că inculpatul ar fi amenințat cu moartea pe fiica și ginerele său (B.P. și B.T.), context în care l-a convins să se deplaseze la bufet pentru a-i lua țigări și băutură. Cei doi s-au deplasat în acest sens la locuința familiei R. (unde bisăptămânal venea o mașină care desfăcea produse alimentare). Acolo, partea civilă R.V. a amenajat o masă în curte unde a stat cu inculpatul și au consumat alcool, încercând să-i ia arma acestuia, partea vătămată M.F. (cumnata sa) aducându-i la cunoștință intențiile inculpatului de a împușca pe cineva.

In timp ce inculpatul consuma lichior la masă cu partea civilă R.V. a scos o bancnotă de 50 lei din buzunar pe care i-a întins-o acestuia și i-a spus că este pentru coroane (funerare) pentru B.P., B.T., M.F., partea civilă și inculpat. Inculpatul a cerut să iasă din casă partea vătămată M.F. și a tras cu arma în plan vertical. R.V., împreună cu fiul său R.C., i-au cerut să nu mai tragă deoarece în camera este un copil minor care doarme și pe care îl va trezi. Inculpatul i-a amenințat că dacă nu iese M.F., o să-i împuște, astfel că R.C. a intrat în casă pentru a o lua pe minora S.M.A., care se afla in casa împreuna cu mama sa R.E.L. iar R.V. s-a ascuns după colțul casei. Inculpatul a tras mai multe focuri de armă în direcția ușii de la intrarea în casă, unul dintre ele nimerind yala ușii. Urme vizibile de tragere cu arma au fost descoperite în partea superioară a ușii de acces (în număr de 6) iar pe podeaua din interiorul casei au fost identificate trei fragmente de material care proveneau de la un proiectil tras cu o armă de foc. (a se vedea procesul verbal de cercetare la fața locului).

M.F., R.C., R.E.L. împreună cu minora S.M.A. s-au refugiat la martorul N.P.

După ce arma i s-a descărcat, inculpatul s-a deplasat din nou spre locuința Părții civile B.P.

Inculpatul s-a apărat susținând că era sub influența băuturilor alcoolice în momentul când a tras cu arma, că a intenționat doar să sperie părțile pentru a nu-1 mai amenința, amenințări generate de o presupusă relație intimă a inculpatului cu soția părții civile B.P. Inculpatul nu a putut justifica rezonabil de ce, după aflarea presupusei relații, nu a părăsit casa familiei B., de ce a sustras pușca de vânătoare, de ce s-a deplasat cu această armă la familia R. A mai arătat că a trage cu arma este un hobby pentru el și dacă ar fi intenționat să omoare pe cineva ar fi făcut-o.

Tribunalul a reținut că prin acțiunile sale inculpatul a pus în pericol viața persoanelor aflate în locuință, împrejurarea că rezultatul mai periculos, curmarea vieții unor oameni nevinovați, nu s-a produs, se datorează nu inculpatului ci existenței unor factori de protecție (cum ar fi ușa de acces din imobil).

In drept, fapta de a trage cu o armă de vânătoare, mai multe focuri, în direcția unde se aflau părțile vătămate S.M.A., R.E.L., R.C. a fost calificată ca infracțiune de tentativă de omor calificat, deosebit de grav prevăzut de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. e) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Faptele inculpatului care, după ce a deținut pe nedrept arma și muniția, a folosit arma de vânătoare au fost încadrate în dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. și art. 136 din Legea nr. 295/2004 (uzul de armă letală fără drept).

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptei comise dar și persoana inculpatului, individ violent care a mai fost condamnat în anul 2004 la 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, susținând că:

Se arată că Legea nr. 295/2004 se referă la persoanele care dețin arme, legal sau nelegal, în vederea folosirii lor, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât arma a fost sustrasă.

Curtea a procedat la ascultarea inculpatului, acesta prezentând propria versiune asupra faptelor.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe este legală sub aspectul încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpat și a vinovăției acestuia însă netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin decizia 100/A din 28 octombrie 2010, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat deosebit de grav prevăzut de art. 21 raportat la art. 175 lit. e) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. Procedând la o nouă judecată în aceste limite, a redus pedeapsa la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-

a și lit. b) C. pen.

Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 C. pen. și în subsidiar art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

A susținut că nu a avut intenția să ucidă nicio persoană, că a tras cu arma în plan vertical și a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. și uz de armă letală fără drept prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004.

In subsidiar a solicitat redozarea pedepsei având în vedere circumstanțele reale și personale.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că ambele instanțe au reținut o situație de fapt în deplină concordanță cu probele administrate și au dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de inculpat.

Făcând o analiză proprie a modului în care inculpatul a pătruns în casă și a sustras arma, a amenințărilor proferate dar și gestul de a oferi 50 lei spunând că „ este pentru coroane pentru B.P. și P.T." urmată de încărcarea armei și declanșarea repetată a focurilor,inițial în plan vertical , apoi în plan orizontal, în zona din proximitatea ușii de intrare în casă, instanța de apel a concluzionat că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a ucide.

Înalta Curte, nu poate primi critica formulată de inculpat în sensul că era imposibil ca vreo persoană să fie rănită. Astfel așa cum au reținut tribunalul și curtea, din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a tras focuri și în direcția ușii de acces din imobil, că știa că în cameră se aflau mai multe persoane. Că inculpatul a tras focuri de armă și în plan orizontal se constată din distrugerea sistemului de închidere a ușii și din urmele de pe perete de unde a căzut tencuiala.

Așa fiind, în mod corect instanțele au reținut că inculpatul trăgând focuri de armă în plan orizontal având reprezentarea clară că în casă (cameră) se aflau mai multe persoane, fiind atenționat în acest sens de către partea vătămată R.V. și de martorul R.C., a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat deosebit de grav.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei, este și el nefondat. Astfel, în apelul declarat de inculpat, instanța de control judiciar, fără a minimaliza sau nega gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite de inculpat a considerat că în lipsa unei urmări concrete (nicio persoană nu a fost rănită) de modul în care s-au desfășurat evenimentele, pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră și a redozat-o reducând-o la 8 ani aproape de minimul special.

Așa fiind, cum inculpatul este recidivist și a săvârșit un număr de 6 infracțiuni în concurs în aceeași împrejurare, Înalta Curte, urmează să mențină pedeapsa de 8 ani care este just individualizată singura în măsură să realizeze scopul educativ și preventiv.

Recursul urmează să fie respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar inculpatul obligat să plătească cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.P. împotriva deciziei penale nr. 100/A din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și

arestării preventive de la 18 martie 2010 la 25 ianuarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.