ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2010

Asupra recursului penal de față: Prin Sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul M.C. la: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 C. pen. În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii. S-a respins acțiunea civilă, formulată de partea civilă J.L. În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecționat din material de culoare neagră, cu plăsele din material plastic, de aceeași culoare, ridicat de la inculpatul M.C., cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 04 martie 2008, pistol depus în camera de corpuri delicte a I.P.J.

Mehedinți, conform dovezii din 04 iunie 2008. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: În baza Autorizației nr. 6/2008 emisă de Tribunalul Mehedinți, la data de 04 martie 2008 a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului M.C., ocazie cu care s-a descoperit un pistol cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecționat din material de culoare neagră, cu plăsele din material plastic, de aceeași culoare. A fost încheiat proces-verbal de percheziție domiciliară, în prezența martorilor asistenți G.I. și R.F.L., inculpatul M.C., declarând cu acea ocazie că acest pistol a fost cumpărat din localitatea Reus, Spania în cursul lunii mai 2007, fiind introdus în aceeași lună în țară, fără a fi declarat la vamă și fără a poseda documente în prezent.

Inculpatul M.C. a recunoscut că a deținut acest pistol, arătând inițial în declarația dată în faza de urmărire penală că l-a achiziționat din Spania, însă ulterior și-a schimbat declarația în ceea ce privește proveniența acestui pistol, arătând că l-ar fi achiziționat dintr-un târg din Arad. Această ultimă afirmație este contrazisă nu numai de declarația dată inițial de inculpat, dar și de declarația martorului M.B., propus în cursul judecății de inculpat în apărare, martor ce a declarat că inculpatul a fost prieten cu sora sa, că a vizitat-o în timp ce aceasta se afla în Spania, la muncă și că i-a spus că a adus din acea țară un pistol cu gaze, pe care i l-a arătat martorului. Potrivit art. 279 alin. (1) C. pen.

„Deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani,” iar potrivit art. 88 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 „Armele și munițiile fabricate în străinătate, introduse pe teritoriul României, pot fi comercializate sau, după caz, deținute de persoane fizice sau juridice din România, numai dacă: a) sunt marcate de producătorul din străinătate; b) sunt avizate de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, pentru conformitate cu normele de omologare; c) armele au fost înregistrate în Registrul Național al Armelor și s-a eliberat câte o carte de identitate pentru fiecare armă.” Instanța de fond, din interpretarea logico - juridică a acestor texte de lege a stabilit că, deși pistolul cu gaze este o armă neletală, ce este însă supusă notificării, în cazul în care este fabricat în străinătate, deținerea sa de o persoană fizică pe teritoriul României, este posibilă doar în situația în care este avizată de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, iar arma a fost înregistrată în Registrul Național al Armelor și i s-a eliberat o carte de identitate.

Deținerea pe teritoriul României a unei arme fabricate în străinătate, în alte condiții decât cele mai sus menționate nu este permisă, fiind considerată fără drept. Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului M.C. de a deține fără drept la domiciliul său în perioada mai 2007 - martie 2008 un pistol cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecționat din material de culoare neagră, cu plăsele din material plastic, de aceeași culoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., faptă ce a fost săvârșită cu intenție.

De asemenea, potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006, „Introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduri ori materiale chimice periculoase constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.” Din interpretarea logico - juridică a art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 88 alin. (2) și urm. din Legea nr. 295/2004, prima instanță a stabilit că pentru a putea fi introdusă legal în țară o armă este necesar ca în prealabil să se solicite de la organele competente avizul de procurare, iar la intrarea în țară (care potrivit inculpatului s-a realizat prin Punctul de Frontieră Nădlac) trebuia să declare acea armă pentru a primi avizul formal de introducere în țară.

Orice altă acțiune de introducere în țară a unei arme, fără respectarea acestor proceduri, este nelegală, deci fără drept. Astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului, care, cu intenție, a introdus în țară fără drept un pistol cu gaze fabricat și achiziționat din Spania, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006. La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, conduita inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, reținându-se în acest sens că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, faptul că inițial a recunoscut în faza de urmărire penală săvârșirea faptei.

A mai reținut prima instanță că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.C. și pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., constând în aceea că prin amenințare și constrângere l-a determinat pe partea vătămată J.L. să-i remită suma de 14.000 RON în mod injust, inculpatul obținând din pretinsa datorie suma de 3000 RON. Potrivit art. 194 C. pen.

„Constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.” Instanța a reținut, pe de o parte, că fapta de constrângere a unei persoane trebuie să fie de așa natură încât ea să prilejuiască o stare de temere, de alarmare, ceea ce o determină să acționeze într-un anumit mod; iar, pe de altă parte, că această faptă trebuie să aibă drept scop o anumită comportare din partea victimei (să dea, să facă sau să nu facă ori să sufere ceva), de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să obțină un folos injust.

Infracțiunea de șantaj se comite doar cu intenție directă, făptuitorul urmărind și acceptând ca prin acțiunea de constrângere să se obțină pentru sine sau pentru altul un folos injust. În cauza de față, instanța a stabilit că, din probele administrate, a rezultat că între părți au existat anumite relații de colaborare, în sensul că inculpatul îi procura părții vătămate țigări, ce erau apoi revândute de aceasta, că ultima dată, în cursul lunii februarie 2008 acesta a cumpărat de la inculpat 10 baxuri de țigări, în valoare de 3000 euro (14.000 RON), fără însă a-i achita prețul convenit, sub pretextul că anterior ar fi existat lipsuri în marfa primită de la inculpat. În scopul recuperării acestei datorii, inculpatul l-a contactat telefonic pe partea vătămată și a venit personal din Reșița în Drobeta-Turnu Severin, în două rânduri însoțit de martorul M.C.I., pentru a discuta cu acesta.

În urma acestor întâlniri, în noaptea de 26 din 27 februarie 2008, după o discuție telefonică prealabilă avută între cei doi, partea vătămată i-a remis inculpatului o sumă de bani (3000 RON, conform susținerilor părții vătămate și 700 euro, conform susținerilor inculpatului). Din conținutul notelor telefonice aflate la filele 57 - 81 din d.u.p. rezultă că, deși limbajul folosit de cei doi atât în discuțiile reciproce, cât și cu terțe persoane, nu a fost unul academic, partea vătămată a recunoscut că are o datorie față de inculpat, iar acesta l-a asigurat în mai multe rânduri că nu-i vrea nimeni răul (relevantă în acest sens este nota de redare a convorbirii telefonice purtată între părți la data de 28 februarie 2008, notă aflată la filele 60 - 65 d.u.p.

în care inculpatul îi spune de mai multe ori că nu-i vrea nimeni răul, că dorește să rezolve problema datoriei și să rămână prieteni). La evaluarea conținutului notelor telefonice s-a avut în vedere și faptul că relațiile dintre părți aveau ca obiect valorificarea unor țigări aduse pe căi ilicite din Serbia, că aceste părți, împreună cu alte persoane, erau cercetați (iar partea vătămată încă este cercetată în Dosarul nr. 10997/101/2007 al Tribunalului Mehedinți) pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 (contrabandă). Instanța a mai reținut că în cursul urmăririi penale martora B.V.E.

a relatat între altele că la sfârșitul lunii februarie 2008 s-au întâlnit la Restaurantul Casa Românească cu o cunoștință de-a părții vătămate din Reșița, că după 2 - 3 zile, în timp ce se întorcea acasă cu partea vătămată, care este concubinul său, a observat că două autoturisme îi urmăreau, că la un moment dat concubinul său primea telefoane de amenințare de la inculpat, că ajunși în fața blocului a urcat în apartament, în vreme ce concubinul său a rămas afară cu un vecin, precum și că după 30 de minute acesta a venit acasă și i-a cerut suma de 3000 RON, pentru a i-o remite inculpatului.

Ulterior, în instanță, aceeași martoră nu a mai recunoscut că ea și partea vătămată s-au întâlnit cu o persoană din Reșița la restaurantul mai sus amintit și a relatat că nu au stat de vorbă cu inculpatul și o altă persoană ce-l însoțea pe acesta, în momentul în care s-au întâlnit cu aceștia într-o seară în fața blocului, că văzându-i la scara blocului, ea și partea vătămată au plecat de frică în oraș și că într-o altă zi, în timpul zilei i-a solicitat să-i dea 3000 RON, pentru a-i remite inculpatului. Depozițiile acestei martore au fost apreciate ca fiind subiective și înlăturate, având în vedere că martora este concubina părții vătămate, precum și că sunt contradictorii atât prin raportare la propriile declarații, cât și prin raportare la ansamblul probelor administrate în cauză.

Cu privire la conținutul planșelor fotografice, aflate la filele 82 - 86 d.u.p., s-a stabilit că acestea nu pot fi valorificate ca mijloace de probă în cauză, pe de o parte, deoarece parte din ele (cele aflate la fila 83 d.u.p.) se referă la o dată ulterioară remiterii sumei de bani mai sus amintite (15 aprilie 2008), iar, pe de altă parte, că notele din 25 februarie 2008 (de la filele 88 - 89 d.u.p.) nu conțin amenințări (în sensul prevăzut de art. 193 - 194 C. pen.), ci mai degrabă insulte la adresa părții vătămate. Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și în ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni, nefiind dovedit că inculpatul M.C.

l-a amenințat (în sensul prev. de art. 193 și 194 C. pen.) pe partea vătămată cu scopul de a beneficia de un folos injust, pentru sine sau altul și că a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege (intenție directă), motiv pentru care a dispus achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea severe, impunându-se o redozare a acestora, ca urmare a lărgirii efectelor circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deja reținute. Prin Decizia penală nr. 148 din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.C., invocând aceeași critică cu privire la individualizarea pedepselor. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat este întemeiat, hotărârile recurate fiind supuse casării, în baza disp. art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că a introdus în țară, fără drept, un pistol cu aer comprimat, fabricat și achiziționat din Spania, iar în perioada mai 2007 - 4 martie 2008 a deținut, fără drept, la domiciliul său acel pistol marca „G.”, model PT-80, seria 000, cal. 4,5 mm. Potrivit art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor, astfel cum a fost completată și modificată, deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Pistolul cu aer comprimat, găsit la domiciliul inculpatului face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării conform Legii nr. 295/2004, astfel că fapta acestuia se încadrează în disp. art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, care sunt mai favorabile inculpatului, prevăzând o pedeapsă în limite mai reduse. Sub acest aspect, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis și schimbată corespunzător încadrarea juridică a faptei. Critica formulată de inculpat, privind greșita individualizare a pedepsei este însă nefondată, instanțele având în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, a recunoscut că pistolul găsit la domiciliul său îi aparținea.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa în totalitate, decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinți, secția penală și rejudecând: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și va repune în individualitatea lor pedepsele componente. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen. va condamna pe inculpatul M.C. la 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa de 2 luni închisoare cu cea de 2 ani închisoare și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 148 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în totalitate, decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinți, secția penală și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpatul M.C. la 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de 2 luni închisoare cu cea de 2 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN