ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie

2010 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul M.C. la:

- 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 C. pen.

În baza art. 33 - 34

C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 - 82

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare.

S-a atras atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se

suspendă și executarea pedepselor accesorii.

S-a respins acțiunea

civilă, formulată de partea civilă J.L.

În baza art. 118 C.

pen., s-a dispus confiscarea pistolului cu aer comprimat, marca „G.,” model

PT-80, fabricat în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecționat din material de

culoare neagră, cu plăsele din material plastic, de aceeași culoare, ridicat de

la inculpatul M.C., cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 04

martie 2008, pistol depus în camera de corpuri delicte a I.P.J. Mehedinți,

conform dovezii din 04 iunie 2008.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În baza Autorizației

nr. 6/2008 emisă de Tribunalul Mehedinți, la data de 04 martie 2008 a fost

efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului M.C., ocazie cu care s-a

descoperit un pistol cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat în

Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecționat din material de culoare neagră, cu

plăsele din material plastic, de aceeași culoare.

A fost încheiat

proces-verbal de percheziție domiciliară, în prezența martorilor asistenți G.I.

și R.F.L., inculpatul M.C., declarând cu acea ocazie că acest pistol a fost

cumpărat din localitatea Reus, Spania în cursul lunii mai 2007, fiind introdus

în aceeași lună în țară, fără a fi declarat la vamă și fără a poseda documente

în prezent.

Inculpatul M.C. a

recunoscut că a deținut acest pistol, arătând inițial în declarația dată în

faza de urmărire penală că l-a achiziționat din Spania, însă ulterior și-a

schimbat declarația în ceea ce privește proveniența acestui pistol, arătând că

l-ar fi achiziționat dintr-un târg din Arad.

Această ultimă

afirmație este contrazisă nu numai de declarația dată inițial de inculpat, dar

și de declarația martorului M.B., propus în cursul judecății de inculpat în

apărare, martor ce a declarat că inculpatul a fost prieten cu sora sa, că a

vizitat-o în timp ce aceasta se afla în Spania, la muncă și că i-a spus că a

adus din acea țară un pistol cu gaze, pe care i l-a arătat martorului.

Potrivit art. 279

alin. (1) C. pen. „Deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și

orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea

atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la

8 ani,” iar potrivit art. 88 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 „Armele și

munițiile fabricate în străinătate, introduse pe teritoriul României, pot fi

comercializate sau, după caz, deținute de persoane fizice sau juridice din

România, numai dacă:

a) sunt marcate de

producătorul din străinătate;

b) sunt avizate de

Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, pentru

conformitate cu normele de omologare;

c) armele au fost

înregistrate în Registrul Național al Armelor și s-a eliberat câte o carte de

identitate pentru fiecare armă.”

Instanța de fond, din

interpretarea logico - juridică a acestor texte de lege a stabilit că, deși

pistolul cu gaze este o armă neletală, ce este însă supusă notificării, în

cazul în care este fabricat în străinătate, deținerea sa de o persoană fizică

pe teritoriul României, este posibilă doar în situația în care este avizată de

Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, iar arma a fost

înregistrată în Registrul Național al Armelor și i s-a eliberat o carte de

identitate.

Deținerea pe

teritoriul României a unei arme fabricate în străinătate, în alte condiții decât

cele mai sus menționate nu este permisă, fiind considerată fără drept.

Astfel, s-a apreciat

că fapta inculpatului M.C. de a deține fără drept la domiciliul său în perioada

mai 2007 - martie 2008 un pistol cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat

în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecționat din material de culoare neagră,

cu plăsele din material plastic, de aceeași culoare, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., faptă ce

a fost săvârșită cu intenție.

De asemenea, potrivit

art. 271 din Legea nr. 86/2006, „Introducerea în sau scoaterea din țară, fără

drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale

nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduri

ori materiale chimice periculoase constituie infracțiunea de contrabandă

calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea

unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.”

Din interpretarea

logico - juridică a art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 88 alin. (2) și urm.

din Legea nr. 295/2004, prima instanță a stabilit că pentru a putea fi

introdusă legal în țară o armă este necesar ca în prealabil să se solicite de

la organele competente avizul de procurare, iar la intrarea în țară (care

potrivit inculpatului s-a realizat prin Punctul de Frontieră Nădlac) trebuia să

declare acea armă pentru a primi avizul formal de introducere în țară.

Orice altă acțiune de

introducere în țară a unei arme, fără respectarea acestor proceduri, este

nelegală, deci fără drept.

Astfel, s-a stabilit

că fapta inculpatului, care, cu intenție, a introdus în țară fără drept un

pistol cu gaze fabricat și achiziționat din Spania, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

La individualizarea

pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei,

urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, conduita inculpatului înainte

și după săvârșirea infracțiunii, reținându-se în acest sens că inculpatul nu

are antecedente penale, are studii superioare, faptul că inițial a recunoscut

în faza de urmărire penală săvârșirea faptei.

A mai reținut prima

instanță că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului M.C. și pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de

art. 194 C. pen., constând în aceea că prin amenințare și constrângere l-a

determinat pe partea vătămată J.L. să-i remită suma de 14.000 RON în mod

injust, inculpatul obținând din pretinsa datorie suma de 3000 RON.

Potrivit art. 194 C.

pen. „Constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să

facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în

mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare

de la 6 luni la 5 ani.”

Instanța a reținut,

pe de o parte, că fapta de constrângere a unei persoane trebuie să fie de așa

natură încât ea să prilejuiască o stare de temere, de alarmare, ceea ce o

determină să acționeze într-un anumit mod; iar, pe de altă parte, că această

faptă trebuie să aibă drept scop o anumită comportare din partea victimei (să

dea, să facă sau să nu facă ori să sufere ceva), de pe urma căreia făptuitorul

sau altă persoană să obțină un folos injust.

Infracțiunea de

șantaj se comite doar cu intenție directă, făptuitorul urmărind și acceptând ca

prin acțiunea de constrângere să se obțină pentru sine sau pentru altul un

folos injust.

În cauza de față,

instanța a stabilit că, din probele administrate, a rezultat că între părți au

existat anumite relații de colaborare, în sensul că inculpatul îi procura

părții vătămate țigări, ce erau apoi revândute de aceasta, că ultima dată, în

cursul lunii februarie 2008 acesta a cumpărat de la inculpat 10 baxuri de țigări,

în valoare de 3000 euro (14.000 RON), fără însă a-i achita prețul convenit, sub

pretextul că anterior ar fi existat lipsuri în marfa primită de la inculpat.

În scopul recuperării

acestei datorii, inculpatul l-a contactat telefonic pe partea vătămată și a

venit personal din Reșița în Drobeta-Turnu Severin, în două rânduri însoțit de

martorul M.C.I., pentru a discuta cu acesta. În urma acestor întâlniri, în

noaptea de 26 din 27 februarie 2008, după o discuție telefonică prealabilă

avută între cei doi, partea vătămată i-a remis inculpatului o sumă de bani

(3000 RON, conform susținerilor părții vătămate și 700 euro, conform

susținerilor inculpatului).

Din conținutul

notelor telefonice aflate la filele 57 - 81 din d.u.p. rezultă că, deși

limbajul folosit de cei doi atât în discuțiile reciproce, cât și cu terțe

persoane, nu a fost unul academic, partea vătămată a recunoscut că are o

datorie față de inculpat, iar acesta l-a asigurat în mai multe rânduri că nu-i

vrea nimeni răul (relevantă în acest sens este nota de redare a convorbirii

telefonice purtată între părți la data de 28 februarie 2008, notă aflată la

filele 60 - 65 d.u.p. în care inculpatul îi spune de mai multe ori că nu-i vrea

nimeni răul, că dorește să rezolve problema datoriei și să rămână prieteni).

La evaluarea

conținutului notelor telefonice s-a avut în vedere și faptul că relațiile

dintre părți aveau ca obiect valorificarea unor țigări aduse pe căi ilicite din

Serbia, că aceste părți, împreună cu alte persoane, erau cercetați (iar partea

vătămată încă este cercetată în Dosarul nr. 10997/101/2007 al Tribunalului

Mehedinți) pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 270 din Legea

nr. 86/2006 (contrabandă).

Instanța a mai

reținut că în cursul urmăririi penale martora B.V.E. a relatat între altele că

la sfârșitul lunii februarie 2008 s-au întâlnit la Restaurantul Casa Românească

cu o cunoștință de-a părții vătămate din Reșița, că după 2 - 3 zile, în timp ce

se întorcea acasă cu partea vătămată, care este concubinul său, a observat că

două autoturisme îi urmăreau, că la un moment dat concubinul său primea

telefoane de amenințare de la inculpat, că ajunși în fața blocului a urcat în

apartament, în vreme ce concubinul său a rămas afară cu un vecin, precum și că

după 30 de minute acesta a venit acasă și i-a cerut suma de 3000 RON, pentru a

i-o remite inculpatului.

Ulterior, în

instanță, aceeași martoră nu a mai recunoscut că ea și partea vătămată s-au

întâlnit cu o persoană din Reșița la restaurantul mai sus amintit și a relatat

că nu au stat de vorbă cu inculpatul și o altă persoană ce-l însoțea pe acesta,

în momentul în care s-au întâlnit cu aceștia într-o seară în fața blocului, că

văzându-i la scara blocului, ea și partea vătămată au plecat de frică în oraș

și că într-o altă zi, în timpul zilei i-a solicitat să-i dea 3000 RON, pentru

a-i remite inculpatului.

Depozițiile acestei

martore au fost apreciate ca fiind subiective și înlăturate, având în vedere că

martora este concubina părții vătămate, precum și că sunt contradictorii atât

prin raportare la propriile declarații, cât și prin raportare la ansamblul

probelor administrate în cauză.

Cu privire la

conținutul planșelor fotografice, aflate la filele 82 - 86 d.u.p., s-a stabilit

că acestea nu pot fi valorificate ca mijloace de probă în cauză, pe de o parte,

deoarece parte din ele (cele aflate la fila 83 d.u.p.) se referă la o dată

ulterioară remiterii sumei de bani mai sus amintite (15 aprilie 2008), iar, pe

de altă parte, că notele din 25 februarie 2008 (de la filele 88 - 89 d.u.p.) nu

conțin amenințări (în sensul prevăzut de art. 193 - 194 C. pen.), ci mai

degrabă insulte la adresa părții vătămate.

Pentru toate aceste

considerente, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de șantaj, atât în ceea ce privește latura

obiectivă, cât și în ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni,

nefiind dovedit că inculpatul M.C. l-a amenințat (în sensul prev. de art. 193

și 194 C. pen.) pe partea vătămată cu scopul de a beneficia de un folos injust,

pentru sine sau altul și că a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege

(intenție directă), motiv pentru care a dispus achitarea acestui inculpat în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea severe, impunându-se o

redozare a acestora, ca urmare a lărgirii efectelor circumstanțelor judiciare

atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deja reținute.

Prin Decizia penală

nr. 148 din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.C., invocând aceeași

critică cu privire la individualizarea pedepselor.

În drept, inculpatul

și-a întemeiat recursul pe disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat

este întemeiat, hotărârile recurate fiind supuse casării, în baza disp. art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Astfel, în sarcina

inculpatului s-a reținut că a introdus în țară, fără drept, un pistol cu aer

comprimat, fabricat și achiziționat din Spania, iar în perioada mai 2007 - 4

martie 2008 a deținut, fără drept, la domiciliul său acel pistol marca „G.”,

model PT-80, seria 000, cal. 4,5 mm.

Potrivit art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor, astfel cum a

fost completată și modificată, deținerea sau portul de armă neletală din

categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracțiune și se

pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Pistolul cu aer

comprimat, găsit la domiciliul inculpatului face parte din categoria armelor

neletale supuse autorizării conform Legii nr. 295/2004, astfel că fapta

acestuia se încadrează în disp. art. 136

1

din Legea nr. 295/2004,

care sunt mai favorabile inculpatului, prevăzând o pedeapsă în limite mai

reduse.

Sub acest aspect,

recursul declarat de inculpat urmează a fi admis și schimbată corespunzător

încadrarea juridică a faptei.

Critica formulată de

inculpat, privind greșita individualizare a pedepsei este însă nefondată,

instanțele având în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu este

cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, a recunoscut că pistolul

găsit la domiciliul său îi aparținea.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa în totalitate, decizia penală

recurată și, în parte,  Sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a

Tribunalului Mehedinți, secția penală și rejudecând:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și va repune în individualitatea lor

pedepsele componente.

În baza art. 334 C.

proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută

de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor cu modificările și

completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 lit. e) C. pen. va condamna pe inculpatul M.C. la 2 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa de 2 luni închisoare cu cea de 2 ani

închisoare și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Văzând și disp. art.

192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 148 din 21 iunie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în

totalitate, decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 4 din 14

ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinți, secția penală și rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și repune în individualitatea lor

pedepsele componente.

În baza art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor cu modificările și

completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpatul M.C. la 2 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de 2 luni închisoare cu cea de 2 ani

închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN