ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 699 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.M.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În temeiul art. 88 C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 ore, de la 16 martie 2008 la 17 martie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În dimineața zilei de 16 martie 2008, în jurul orelor 7.00 - 7.30, la domiciliul martorei Ș.M.N.

s-a prezentat inculpatul G.M.F., polițist de la Postul de Poliție Ciolpani, care i-a spus că dorește să vorbească cu fratele său, martorul N.R.M., întrucât l-a văzut pe acesta din urmă conducând pe drumurile publice un autoturism deși exercitarea acestui drept era suspendată și că pentru aceasta va trebui să-i întocmească dosar penal (declarații martor Ș.M.N., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile martorului N.R.M., date în faza de urmărire penală și menținute în fața instanței și cu declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale). Auzind acest lucru, martora Ș.M.N.

a vrut să-i dea agentului de poliție suma de 100 RON pentru a-l determina să nu-i întocmească dosar penal fratelui ei, însă acesta nu a vrut să-i primească, lăsând-o să înțeleagă că pentru a scăpa de consecințele unei asemenea fapte este necesară o sumă mult mai mare și anume 500 euro (declarații martor Ș.M.N., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile martorului N.R.M., date în faza de urmărire penală și menținute în fața instanței, precum și, în parte, cu declarațiile inculpatului). Martora i-a spus inculpatului că este o sumă prea mare de care nu dispune și după discuții s-au înțeles asupra sumei de 300 euro (declarații martor Ș.M.N., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile martorului N.R.M., date în faza de urmărire penală și menținute în fața instanței).

Întrucât nu dispunea nici de această sumă, martora, în prezența inculpatului, a contactat mai mulți prieteni de la care să împrumute banii și a stabilit cu inculpatul să-l contacteze când face rost de ei, sens în care acesta din urmă i-a lăsat martorei numărul său de telefon, luându-l pe-al martorei după care a plecat (declarații martor Ș.M.N., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile martorului N.R.M., date în faza de urmărire penală și menținute în fața instanței, precum și, în parte, cu declarațiile inculpatului). După aproximativ o oră, martora a fost contactată telefonic de inculpat pentru a se interesa dacă a obținut banii, răspunsul fiind negativ, ulterior, după mai multe convorbiri telefonice, au stabilit să îl anunțe când are banii.

Martora Ș.M.N., după ce a obținut suma de 300 euro, nu I-a sunat pe inculpat așa cum stabiliseră, ci a mers la organele de poliție din cadrul D.G.A. - Biroul Anticorupție pentru Jud. Ilfov și I-a denunțat pe inculpat. Pentru constatarea în flagrant a infracțiunii arătate în denunț, martora Ș.M.N. a pus la dispoziția organelor judiciare suma de 300 euro compusă din trei bancnote a câte 100 euro ale căror serii au fost înscrise procesele-verbale de predare-primire, asupra lor efectuându-se și fotografii judiciare (declarații martor Ș.M.N. coroborate cu procesul-verbal de înseriere și predare-primire a sumei de 300 euro). În aceeași zi, martora l-a sunat pe inculpat spunându-i că a făcut rost de bani, iar acesta i-a comunicat locul în care se află pentru a se întâlni.

În jurul orelor 18.10, martorii Ș.M.N. și N.R.M. s-au întâlnit cu inculpatul G.M.F., care se afla la un restaurant situat pe malul lacului S., între martora Ș.M.N. și inculpat a avut loc o discuție de aproximativ 5 minute timp în care i-a înmânat și cei 300 euro, după care martorii s-au îndepărtat și imediat organele de urmărire penală însoțite de martorul asistent au ajuns la locul în care se afla inculpatul (declarații martor Ș.M.N., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile martorului N.R.M., date în faza de urmărire penală și menținute în fața instanței, cu procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și, în parte, cu declarațiile inculpatului).

La vederea acestora, inculpatul, cu un gest foarte rapid, a scos cele trei bancnote primite de la martoră, lăsându-le să-i cadă la picioare. Fiind întrebat, inculpatul G.M.F. a spus că banii aflați la picioarele lui îi primise „de la o doamnă" (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante coroborat cu declarațiile inculpatului). Procedându-se la compararea seriilor bancnotelor găsite lângă inculpat s-a stabilit că acestea sunt identice cu cele înmânate martorei denunțătoare în vederea realizării flagrantului. Situația de fapt a fost reținută din coroborarea declarațiilor martorilor Ș.M.N. și N.R.M., cu declarațiile inculpatului G.M.F., prin care recunoaște săvârșirea faptei, însă nuanțat, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșă foto având ca obiect suma de 300 euro, cu procesul-verbal de înseriere și predare-primire a sumei de 300 euro, și cu procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.M.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 245 din 13 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția l penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond: În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul G.M.F.

la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., cu referire la art. 359 alin. (1) C. proc. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul inculpatului G.M.F. declarat împotriva aceleiași sentințe penale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.M.F., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., ca urmare a omisiunii instanței de apel de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Prin Decizia penală nr. 276 din 28 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul G.M.F. a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția l penală.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nu se poate stabili o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de către inculpat, în lipsa fișei postului, motiv pentru care a casat decizia recurată cu consecința rejudecării cauzei de către instanța de apel. În fond, după casare, I.G.P.R. - I.P.J. Ilfov a înaintat la data de 25 august 2009, fișa postului ce aparține agentului de poliție G.M.F., comunicând instanței de apel că aceasta este clasificată - secret de serviciu. Deși instanța de apel a solicitat în repetate rânduri declasificarea fișei postului, la data de 22 decembrie 2009 I.P.J. Ilfov a comunicat că această cerere nu a fost avizată favorabil, făcând trimitere la Ordinele Ministrului nr. S/66/2009 și S/389/2003.

În schimb la dosarul cauzei, apărarea, la termenul de judecată din 28 octombrie 2009 a depus o adeverință eliberată în data de 26 octombrie 2009 de către I.P.J. Ilfov cu nr. X din care rezultă că în perioada 15 martie 2005 - 16 martie 2008 agentul de poliție G.M.F. și-a desfășurat activitatea în cadrul postului de poliție Ciolpani, având funcția de ajutor șef de post. De asemenea din adeverința mai sus menționată rezultă că agentul de poliție G.M.F. în această perioadă avea următoarele atribuții: supraveghere, îndrumare și control a circulației pe drumurile publice și de efectuare a cercetărilor privind accidentele rutiere ușoare, soldate numai cu pagube materiale. Conform adeverinței din 05 noiembrie 2009 emisă de I.P.J.

Ilfov, agentul de poliție G.M.F. s-a prezentat la postul de poliție al orașului Otopeni în data de 28 martie 2008, deci ulterior datei săvârșirii faptei, respectiv 16 martie 2008. Aceste precizări au fost necesare ca urmare a inadvertențelor existente în adresa din 29 mai 2009 a I.P.J. Ilfov cu privire la data de 16 martie 2008, când de fapt a operat reținerea inculpatului de către organele de poliție, data corectă a prezentării la postul de poliție al orașului Otopeni fiind 28 martie 2008 și nu 16 martie 2008, cum în mod eronat s-a trecut în adresa mai sus invocată. Cu privire la apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, procurorul de ședință a susținut că își extinde motivele de apel privind reținerea și a dispozițiilor art. 254 alin. (2) C. pen., pe lângă încadrarea juridică dată faptei, în ceea ce privește limitele de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Însă în raport de dispozițiile art. 372 C. proc. pen., ca urmare a rejudecării cauzei, prin admiterea recursului declarat numai de către inculpat, procurorul de ședință a solicitat instanței de apel să constate a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, iar pedeapsa aplicată să nu depășească 3 ani închisoare, prin reținerea și a dispozițiilor art. 81 C. pen. De asemenea a mai solicitat instanței de apel să aplice inculpatului pe durata executării pedepsei și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. cât și pedeapsa complementară înscrisă în art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. c) C. pen.

În schimb, apărarea a susținut că nu se poate dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care nu a fost desecretizată fișa postului, ceea ce duce la încălcarea principiului egalității armelor prev. de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Apărarea a mai solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât probele dosarului nu confirmă existența laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, atâta timp cât nu rezultă acțiunea de pretindere/primire/acceptare/promisiune. Inculpatul prin apărător, a mai susținut că în perioada ce cuprinde și data de 16 martie 2008 nu avea atribuții pe linia constatării infracțiunilor privitoare la regimul circulației pe drumurile publice și că sunt aplicabile prevederile art. 68 alin. (2) C. proc.

pen., care interzic determinarea unei persoane să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe, făcând trimitere la martora Ș.M.N. Un al doilea motiv de apel a vizat achitarea în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., în sensul că fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală, atâta timp cât inculpatul nu avea competența de a-i întocmi numitului N.R.M. un dosar penal. Al treilea motiv de apel privea achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. întrucât fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel cum prevăd dispozițiile art. 18 1 C. pen.

Au fost evidențiate de către apărare împrejurările săvârșirii faptei, respectiv insistența martorei Ș.M.N. de a-l contacta pe inculpatul G.M.F., după terminarea orelor de program, în timp ce se afla cu familia la un restaurant pe malul lacului S. De asemenea s-a invocat și conduita profesională a inculpatului care în calitatea sa agent de poliție a fost notat profesional cu calificativul „foarte bine", cum rezultă din înscrisurile provenite de la postul de poliție Ciolpani și de Biroul de Poliție al orașului Otopeni. Prin Decizia penală nr. 65 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în opinie majoritară, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 699 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A desființat, în parte sentința apelată și rejudecând, în fond potrivit art. 345 și urm. C. proc. pen.: În temeiul art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul G.M.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, conform art. 66 C. pen. În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. - cu referire la art. 359 alin. (1) C. proc. pen. - a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat G.M.F. declarat împotriva aceleiași sentințe penale. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea, având în vedere dispozițiile art. 372 C. proc. pen. a hotărât în opinie majoritară, că se impune în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 C. pen. În opinia minoritară în acord cu opinia majoritară s-a apreciat că se impunea admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, desființarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând în fond, să se procedeze la o justă individualizare a pedepsei aplicate atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

S-a susținut că probele administrate au stabilit fără dubiu vinovăția inculpatului, că acesta a comis o infracțiune de pericol cu grad sporit de pericol social concret, imprimat și de calitatea inculpatului, persoană învestită legal cu atribuții în rezolvarea competenței unui organ de stat pentru asigurarea respectării legii, a ordinii de drept, a ordinii publice, dar și a securității cetățeanului și bunurilor acestuia. Natura infracțiunii săvârșite, împrejurarea că urmările săvârșirii unei astfel de fapte produc rezonanță socială deosebită, mai ales faptul că autorul avea calitatea de polițist, impunea în opinia majoritară, o reacție fermă din partea organelor judiciare, aplicarea unui regim sancționator suficient de sever, în consecință se impunea condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare, dar cu executare în regim de detenție cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 în concordanță cu art. 71 C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs scrise a cerut casarea deciziei și în rejudecare, să se dispună în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Reluând criticile formulate în apel a arătat în esență, că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei prevăzute și pedepsite de art. 256 C. pen. Astfel, din probe rezultă că își îndeplinise deja atribuțiile de polițist de proximitate în momentul în care i s-a oferit o sumă la organizarea flagrantului.

Nu a pretins, primit sau acceptat promisiunea mitei ca agent de circulație, deoarece în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte că martorul N.R.M. a săvârșit o infracțiune nu avea cum să-i întocmească acestuia dosar penal. În calitate de polițist de proximitate el a înțeles să exercite activități de prevenție care îi intră în atribuțiile de serviciu. A mai susținut că după casare, Curtea de apel a apreciat că adeverințele existente la dosar suplinesc lipsa fișei postului și că soluționarea cauzei poate fi făcută și în lipsa acesteia, or motivul casării a fost tocmai acela al lipsei fișei postului. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. În subsidiar, a cerut să se constate că faptei îi lipsește pericolul social concret al unei infracțiuni.

Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat faptei încadrarea juridică legală, iar pedeapsa aplicată a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Potrivit adeverinței din 26 octombrie 2009, inculpatul G.M.F. în perioada 15 martie 2005 - 16 martie 2008 și-a desfășurat activitatea în cadrul Postului de Poliție Ciolpani în funcția de ajutor șef de post, iar în fișa postului au fost prevăzute atribuții de supraveghere, îndrumare și control a circulației pe drumurile publice, în condițiile legii și acordă sprijin autorităților locale pentru buna desfășurare a acesteia, efectuând cercetarea accidentelor rutiere ușoare, soldată numai cu pagube materiale.

Inculpatul, audiat la 17 martie 2008, a declarat că în dimineața de 16 martie 2008, știind că N.R.M. avea suspendat dreptul de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice și pentru că aflase de la cetățeni din zonă că acesta continua să conducă autoturismul, având competență atât pe linie de circulație cât și de ordine publică s-a deplasat cu autoturismul pe DN.1 pentru a-l întâlni. L-a văzut venind, l-a urmărit, dar l-a pierdut însă, cunoscând unde locuiește s-a dus la el acasă unde l-a găsit în pijama și a realizat că nu are ce să-i facă, fiind singur. A mai susținut că i-a solicitat documentele după care a fost invitat în curte și la un moment dat a apărut sora lui N.R.M. care i-a propus să o rezolve cumva.

A susținut că nu a cerut nicio sumă de bani, că mai târziu a fost sunat de denunțătoare care i-a spus că urmează să vină la postul de poliție, apoi pentru că nu putea să o mai aștepte a sunat-o și i-a spus că iese din serviciu și să se întâlnească în altă zi. Din coroborarea declarațiilor inculpatului, martorei Ș.M.N. și a conținutului convorbirilor purtate în mediul ambiental, a căror înregistrare a fost depusă de procuror și confirmată prin încheierea din 18 martie 2008 a Tribunalului București, rezultă că inculpatul a pretins și primit de la denunțătoare suma de 300 euro pentru a nu întocmi actele de sesizare cu privire la săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice - O.U.G.

nr. 195/2002, săvârșită de fratele acesteia. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 254 C. pen., potrivit cărora constituie luare de mită, fapta funcționarului care direct sau indirect pretinde ori primește bunuri sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, este corectă motivarea instanței de apel, în sensul că scopul pretinderii celor 300 euro și primirea lor a fost acela ca inculpatul să nu întocmească actele de sesizare cu privire la infracțiunea constatată.

Tot astfel, în mod temeinic și legal Curtea a apreciat că nu se poate aprecia că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, că în calitatea sa de polițist acesta nu a respectat dispozițiile art. 3 din aceeași lege. De altfel, în opinia minoritară s-a avut în vedere chiar schimbarea modalității de executare a pedepsei. Autorul acestei opinii a motivat că prin fapta sa, dar mai ales prin funcția deținută, în exercitarea căreia a comis infracțiunea, inculpatul a creat un sentiment de insecuritate în cadrul instituției în care își desfășura activitatea, dar și în general, prin aceea că a generat o temere în nerespectarea legii tocmai de persoanele cu atribuții de a o apăra.

S-a apreciat că se impune executarea pedepsei în regim de detenție. Având în vedere că hotărârea recurată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 noiembrie 2010. Procesat de GGC - CT