ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1947/2005

Deliberând asupra cauzei

penale de față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 794

pronunțată la data de 1 noiembrie 2004, în dosarul penal nr. 124/2004 al

Tribunalului Iași, inculpatul B.S. a fost condamnat la un an și 6 luni

închisoare, în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen., pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, prin schimbarea

încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din aceiași infracțiune dar

fără aplicarea art. 99 C. pen. și în baza art. 208 alin. (1), combinat cu 209

lit. g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm.,

pentru infracțiunea de furt calificat, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile

art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. și s-au contopit pedepsele, inculpatul având

de executat 2 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat în

solidar cu părțile responsabile civilmente B.I. și B.R. 72.268.067 lei

despăgubiri civile, către partea civilă SC T. C.F.R. și plata cheltuielilor

judiciare, către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 6

decembrie 2002, inculpatul, care trăia din vânzarea fierului vechi, a observat

în apropierea stației C.F.R. Pașcani, că într-un canal de protecție, sub dala

de beton se află cabluri folosite la comunicațiile de telefonie între stațiile

C.F.R., ce conțineau cupru. Inculpatul a mers acasă pentru a se dota cu o

secure, după care a tăiat cablu în trei părți și a transportat bucățile

obținute, în apropierea unei case nefolosite, unde le-a dat foc și a obținut

cupru, pe care ulterior l-a vândut pentru 150.000 lei.

Inculpatul a recunoscut

însușirea dar s-a apărat, în sensul că nu a știut ce consecințe ar putea avea

fapta sa.

Situația expusă a fost probată

cu următoarele mijloace: sesizarea organului C.F.R., proces verbal de cercetare

la fața locului, declarațiile inculpatului și ale martorilor V.C., B.I., B.V.

și B.C., proces verbal de reconstituire a faptei, acte, adresa R.R.S.C. și

adresa conținând cuantumul prejudiciului, ancheta socială.

Faptele inculpatului de

distrugere și însușire fără drept a unui cablu, ce au pus în primejdie

siguranța traficului feroviar și au constituit o pagubă, instanța de fond a

constatat că, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 276 alin. (1) C. pen. și 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3)

lit. b) C. pen., cu reținerea stării de minoritate, conform art. 99 și urm. C.

pen.

Curtea de Apel Iași, secția

pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 5/ MF din 13 ianuarie 2005,

pronunțată în dosarul penal nr. 6515/2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, prin care se critică reținerea infracțiunii prevăzute de art. 276

alin. (1) C. pen., precum și individualizarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii

inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, invocând două motive de casare,

greșita încadrare juridică, prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen.

Inculpatul a cerut să fie

condamnat doar pentru infracțiunea de furt și cu multă moderație fiind minor,

infractor primar și părându-i rău pentru ceea ce făcuse.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând decizia atacată și sentința, în raport de criticile

formulate și de probele administrate, în lumina dispoziției lor legale

aplicabile în cauză, constată că recursul nu este fondat.

Încadrarea juridică faptelor

este corectă.

Ambele instanțe au motivat

corespunzător atât prezența intenției sub formă indirectă (nu a urmărit dar a

acceptat producerea rezultatului), cât și starea de punere în pericol a

siguranței circulației mijloacelor de transport feroviar (adresa nr.

10/3/33/2003 a R.C.F. Iași, precizând că prin distrugere și însușirea a 93 ml.

cablu, au fost întrerupte comunicațiile telefonice între stațiile de cale ferată,

între acestea și punctele de secționare aflate în linie curentă, precum și

comunicațiile R.C. între stații și sistemul centralizat de urmărire a

circulației).

Nici critica formulată cu

privire la pedeapsă nu este fondată.

Gravitatea faptei, lipsa

condițiilor educaționale în familie, împrejurarea că inculpatul este cercetat

pentru infracțiunea de furt (și arestat) în alte cauze, au determinat

instanțele să aplice minorului pedeapsa închisorii.

Cum în cauză nu s-au

constatat nici alte motive, care să fie luate în discuție din oficiu, recursul

fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul va suporta

cheltuielile judiciare către stat, aparente soluționării recursului său, în

conformitate cu dispozițiile art. 191 și art. 192 alin. final C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 5/

MF din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 martie 2005.