ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1947/2005

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 794 pronunțată la data de 1 noiembrie 2004, în dosarul penal nr. 124/2004 al Tribunalului Iași, inculpatul B.S. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din aceiași infracțiune dar fără aplicarea art. 99 C. pen. și în baza art. 208 alin. (1), combinat cu 209 lit. g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm., pentru infracțiunea de furt calificat, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. și s-au contopit pedepsele, inculpatul având de executat 2 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente B.I. și B.R. 72.268.067 lei despăgubiri civile, către partea civilă SC T. C.F.R. și plata cheltuielilor judiciare, către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 6 decembrie 2002, inculpatul, care trăia din vânzarea fierului vechi, a observat în apropierea stației C.F.R. Pașcani, că într-un canal de protecție, sub dala de beton se află cabluri folosite la comunicațiile de telefonie între stațiile C.F.R., ce conțineau cupru.

Inculpatul a mers acasă pentru a se dota cu o secure, după care a tăiat cablu în trei părți și a transportat bucățile obținute, în apropierea unei case nefolosite, unde le-a dat foc și a obținut cupru, pe care ulterior l-a vândut pentru 150.000 lei. Inculpatul a recunoscut însușirea dar s-a apărat, în sensul că nu a știut ce consecințe ar putea avea fapta sa. Situația expusă a fost probată cu următoarele mijloace: sesizarea organului C.F.R., proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului și ale martorilor V.C., B.I., B.V. și B.C., proces verbal de reconstituire a faptei, acte, adresa R.R.S.C. și adresa conținând cuantumul prejudiciului, ancheta socială. Faptele inculpatului de distrugere și însușire fără drept a unui cablu, ce au pus în primejdie siguranța traficului feroviar și au constituit o pagubă, instanța de fond a constatat că, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen.

și 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu reținerea stării de minoritate, conform art. 99 și urm. C. pen. Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 5/ MF din 13 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 6515/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, prin care se critică reținerea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen., precum și individualizarea pedepsei. Împotriva acestei decizii inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, invocând două motive de casare, greșita încadrare juridică, prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Inculpatul a cerut să fie condamnat doar pentru infracțiunea de furt și cu multă moderație fiind minor, infractor primar și părându-i rău pentru ceea ce făcuse.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând decizia atacată și sentința, în raport de criticile formulate și de probele administrate, în lumina dispoziției lor legale aplicabile în cauză, constată că recursul nu este fondat. Încadrarea juridică faptelor este corectă. Ambele instanțe au motivat corespunzător atât prezența intenției sub formă indirectă (nu a urmărit dar a acceptat producerea rezultatului), cât și starea de punere în pericol a siguranței circulației mijloacelor de transport feroviar (adresa nr. 10/3/33/2003 a R.C.F. Iași, precizând că prin distrugere și însușirea a 93 ml. cablu, au fost întrerupte comunicațiile telefonice între stațiile de cale ferată, între acestea și punctele de secționare aflate în linie curentă, precum și comunicațiile R.C.

între stații și sistemul centralizat de urmărire a circulației). Nici critica formulată cu privire la pedeapsă nu este fondată. Gravitatea faptei, lipsa condițiilor educaționale în familie, împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de furt (și arestat) în alte cauze, au determinat instanțele să aplice minorului pedeapsa închisorii. Cum în cauză nu s-au constatat nici alte motive, care să fie luate în discuție din oficiu, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurentul va suporta cheltuielile judiciare către stat, aparente soluționării recursului său, în conformitate cu dispozițiile art. 191 și art. 192 alin. final C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 5/ MF din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2005.