ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1926/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1926/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 609 din 15

noiembrie 2002 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații:

- David Florin la pedeapsa de 5 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă

prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74, art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen.; la

pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen., art. 75

lit. c) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 12 aprilie 2000 la 12 iulie 2000.

- D.A.R. și,

- D.L.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99, art. 109 C. pen.,

art. 74 și art.76 lit. d) C. pen.; la pedeapsa de câte 5 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.

(1), art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 99, art. 109 C. pen., art. 33 lit. b) C. pen., art. 74 și art. 76

lit. d) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca fiecare inculpat să execute

pedeapsa cea mai grea de câte 5 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedepsele aplicate timpul arestării preventive, începând de la 12 aprilie

2000 până la 29 mai 2000 pentru inculpatul D.A.R. și până la 30 august 2000

pentru inculpatul D.L.C.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpați, în solidar și cu părțile responsabile

civilmente, a două patente și un magnet, folosite la săvârșirea infracțiunilor.

Inculpații au fost obligați în

solidar, minorii în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata

către partea civilă S.N.C.F.R. SA Zona de Telecomunicații Iași a sumei de

74.513.959 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de câte 1.500.000 lei, minorii în solidar și cu părțile responsabile

civilmente.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada 20 martie – 12 aprilie

2000, pe timp de noapte, inculpații au sustras în mod repetat, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, conductori de cupru, distrugând rețeaua

telefonică aparținând R.C.F. Iași. Bunurile sustrase au fost valorificate la

centrele de achiziții din municipiul Iași.

Valoarea prejudiciului cauza părții

civile este de 74.513.959 lei.

Prin faptele de distrugere a

circuitelor telefonice, inculpații au pus în pericol siguranța mijloacelor de

transport ale căilor ferate.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților

au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea

părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de

prindere în flagrant a inculpaților, proces-verbal de conducere,

procese-verbale de cântărire și predare, note de constatare, declarațiile

martorilor A.D., M.N., declarațiile inculpaților care au recunoscut

infracțiunile reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 228 din 17 iunie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași, și a desființat sentința instanței de fond în parte,

latura penală, în ce privește cuantumul pedepselor și măsura confiscării

speciale.

Inculpatul D.F. a fost condamnat la

pedepsele de:

- 3 ani și 4 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), g)

și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 13 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni

închisoare.

S-a dispus înlăturarea pedepselor de

5 luni și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestului preventiv de la 12 aprilie 2000 la 12 iulie 2000.

Inculpații D.A.R. și D.L.C. au fost

condamnați la pedepsele de câte:

un an și 7 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 – art. 209 lit. a), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin. (3) C. pen. și art.

13 C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpații să execute pedeapsa de

câte un an și 7 luni închisoare fiecare.

S-a dispus înlăturarea pedepselor de

câte 3 luni și 5 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și

art.64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpații D.F. și D.L. a câte

unui patent, iar de la inculpatul D.A.R. a unui magnet.

S-a înlăturat dispoziția privind

confiscarea în solidar.

Apelurile declarate de inculpații

D.F. și D.R.A. au fost respinse ca nefondate.

Inculpații D.F. și D.R.A. au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 600.000

lei din care câte 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu

avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare pentru

inculpatul intimat D.L.C. au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului

din oficiu în sumă de 300.000 lei fiind avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Instanța de control

judiciar a apreciat că, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei,

la starea de pericol creată pentru siguranța circulației rutiere, la cuantumul

prejudiciului și faptul că nu a fost recuperat, instanța de fond a făcut o

greșită individualizare a pedepselor și a reținut în mod nejustificat în

favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76

C. pen.

S-a mai constatat că în mod greșit

s-a aplicat principiul răspunderii solidare în cazul măsurii de siguranță a

confiscării bunurilor care au servit la săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații D.F. și D.A.R., solicitând admiterea acestora,

casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței instanței de fond.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate de

inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate

și urmează să dispună admiterea lor și casarea deciziei atacate, extinând

efectele și cu privire la inculpatul D.L.C., în conformitate cu dispozițiile

art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., pentru următoarele motive:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând faptelor comise de

aceștia încadrarea juridică legală și temeinică.

Modul în care s-a procedat la

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților D.F., D.A.R. și D.L.C.

contravine însă dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., fiind excesive,

unele, prin cuantum și toate, mai ales prin modalitatea de executare dispusă.

Inculpatul D.F. era la data

săvârșirii infracțiunilor singurul întreținător al familiei sale, soția fiind

bolnavă, iar cei trei copii, minori, motiv pentru care dobândirea unor venituri

suplimentare, ilicite, din vânzarea sârmei de cupru furate, i s-a părut, la

acel moment, un mod de rezolvare a situației familiale și financiare în care se

găsea.

Conduita socială, profesională,

morală avută de inculpat atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptelor

demonstrează că acestea constituie un accident în viața sa.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că, printr-o condamnare privativă de libertate a inculpatului D.F., nu

s-ar ajunge la o mai mare prevenție și reeducare a acestuia decât s-a realizat

prin însuși procesul penal dresat împotriva acestuia, el făcând dovada, prin

poziția sa procesuală, că a realizat consecințele acțiunilor sale și importanța

valorilor sociale încălcate.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează să dispună descontopirea pedepsei rezultante de 3

ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului D.F., în pedepsele componente și

să modifice pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de furt calificat prevăzut

de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că o va reduce de la 3 ani și 4 luni

închisoare la 3 ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

Întrucât, ținând seama de persoana condamnatului

de comportamentul său după comiterea faptei, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru

acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși

infracțiuni, în baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., se va

dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen

de încercare de 5 ani.

Conform art. 86

3

alin.

(1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar, în ultima zi

de vineri, la organul de poliție de la locul de domiciliu;

- să anunțe în prealabil, organului

de poliție desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele de existență.

Se va atrage atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

Cât privește pedepsele aplicate

inculpaților minori D.A.R. și D.L.C., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acestea nu sunt temeinic individualizate sub aspectul modalității

de executare.

Inculpatul D.A.R., după săvârșirea

infracțiunilor, s-a angajat în muncă, dovedind că a conștientizat urmările

faptelor sale și că și-a asumat responsabilitatea de a-și ajuta material

familia.

Inculpatul D.L.C. provine dintr-o

familie cu posibilități materiale modeste și a fost determinat să participe la

săvârșirea infracțiunilor de propunerea prietenului său, D.A.R.

Reeducarea celor doi inculpați

minori și prevenirea săvârșirii pe viitor de fapte penale, potrivit scopurilor

pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., se pot realiza în condiții mai eficiente

și care să nu împieteze asupra dezvoltării lor psihice și sociale normale prin

suspendarea executării pedepselor.

Pentru aceste motive, în temeiul

art. 110, raportat la art. 81 C. pen., Înalta Curte, va dispune suspendarea

condiționată a executării pedepselor de câte un an și 7 luni închisoare

aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani.

În cauză se va atrage atenția

condamnaților, în conformitate cu art. 359 C. proc. pen., asupra dispozițiilor

a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate vor fi menținute.

Onorariul apărătorului din oficiu al

recurenților inculpați D.F. și D.A.R. se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

7

C. proc. pen., art. 192

alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații D.F. și D.A.R. împotriva deciziei penale nr. 228 din 17 iunie 2003 a

Curții de Apel Iași, extinde efectele recursului și cu privire la inculpatul

D.L.C.

Casează decizia atacată, după cum

urmează:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

3 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani și 4 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 lit. a),

g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) din

același cod și art. 13 C. pen. și de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 75 lit. c) din același cod.

Modifică pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) și i), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că o reduce

de la 3 ani și 4 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În baza art. 86

1

și art.

86

2

C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Conform art. 86

3

alin.

(1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, în ultima

zi de vineri, la organul de poliție de la locul de domiciliu;

b) să anunțe în prealabil, organul

de poliție desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra

prevederilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

D.A.R. și D.L.C.:

În baza art. 110, raportat la art.

81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte un

an și 7 luni închisoare aplicate inculpaților pe durata unui termen de

încercare de câte 3 ani.

Face aplicarea art. 359 C. proc.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul în sumă de 800.000 lei

pentru apărarea din oficiu a inculpaților D.F. și D.A.R., se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2004.