ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7130/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 73 din 3 februarie 2005 a condamnat inculpatul V.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere și semnalizare falsă” prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile Regionala C.F.R. Iași secția T.C.L., suma de 13.737.624 lei cu titlu de despăgubiri civile. A obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Hotărând în sensul celor de mai sus instanța a reținut următoarele: În dimineața zilei de 8 septembrie 2003, inculpatul V.A. a plecat cu oile spre imașul aflat în zona localității Movileni. În jurul orelor 15.00, în timp ce se întorcea spre stână, inculpatul a trecut pe lângă calea ferată, împrejurare în care, lângă linia ferată a observat o cutie metalică. Pentru a vedea ce este în interiorul acesteia, cu ajutorul unei bucăți de lemn mai groasă, ce o avea asupra sa, inculpatul a spart învelișul inductorului din interior, a luat bobina.

În timp ce distrugerea inductorul a fost observat de martorul M.V.V. După ce a luat bobina, inculpatul a început să desfacă sârma cu care aceasta era înfășurată moment în care de acesta s-au apropiat martorii A.G., V.P. și G.C. care se întorceau cu oile de la stână. După ce au verificat dacă bobina este prevăzută cu magnet, martorii au restituit-o inculpatului ce a abandonat-o lângă un stâlp de beton. Cu prilejul cercetărilor inculpatul a condus organele de poliție la locul unde a abandonat bobina, loc în care aceasta a fost găsită. Faptele descrise și relatate anterior, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă prevăzută de dispozițiile art. 276 alin. (1) C. pen., dispoziții în baza cărora inculpatul va fi tras la răspundere penală.

Atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitorului, fapta este dovedită fără echivoc, cu mijloacele de probă administrate în cauză: respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire a faptelor, adresa privitoare la cuantumul prejudiciului și declarațiile martorilor, A.V., M.V. și M.V.V., coroborate cu depozițiile inculpatului care a recunoscut integral și a regretat comiterea faptei. Cât privește fapta de furt calificat, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța a constatat că aceasta nu realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni sub aspectul laturii subiective. Astfel, din întreaga activitate desfășurată de inculpat rezultă cu certitudine că acesta nu a luat bobina cu scopul de a și-o însuși, ci din curiozitate, a desprins-o din inductor, abandonând-o după aceea în locul în care a și fost găsită de organele de anchetă.

Scopul însușirii nu-l putea deduce din aceea că făptuitorul știa că ia un lucru care nu-i aparține, fără consimțământul posesorului său. Numai stabilirea neîndoielnică a scopului însușirii poate conferi caracter nedrept luării și în consecință, caracter infracțional faptei. Lipsa scopului nedreptei însușiri face ca fapta de furt calificat reținută în sarcina inculpatului să nu aibă caracter penal. În consecință, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a criticat-o pentru următoarele motive: 1. netemeinicia soluției de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat; 2. nelegalitatea sentinței întrucât trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. g) C. pen., iar instanța a dispus achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen. Instanța de apel a apreciat, ca neîntemeiate, criticile formulate de parchet. S-a reținut că achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat este conformă probatoriului. În cauză nu s-a stabilit neîndoielnic aspectul însușirii, atâta vreme cât inculpatul după desfășurarea sârmei ce înfășura bobina a abandonat inductorul lângă un stâlp din beton.

Activitatea infracțională a fost corect încadrată în latura obiectivă a distrugerii, constând în aceea că a adus în stare de degradare instalația de pe calea ferată. Faptul că din eroare instanța fondului a hotărât achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. f) în loc de alin. (3) lit. f), nu constituie temei de desființare a hotărârii, putându-și găsi remediul în procedura specială prevăzută de art. 195 C. proc. pen. Prin urmare, Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 239 din 21 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2070/2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, reiterând criticile care s-au formulat și în apel, respectiv greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și indicarea greșită a prevederilor art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. f) în loc de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. Recursul este întemeiat. Din ansamblul materialului probator administrat rezultă, în fapt, că în dimineața zilei de 8 septembrie 2003, inculpatul a plecat cu oile spre imașul aflat în zona localității Movileni. În jurul orelor 18,00, în timp ce se întorcea spre stână inculpatul a trecut pe lângă calea ferată, împrejurare în care, lângă linia ferată, a observat o cutie metalică.

Pentru a vedea ce este în interiorul acesteia, cu ajutorul unei bucăți de lemn, mai groase, ce o avea asupra sa, inculpatul a spart învelișul inductorului și din interior a luat bobina. În timp ce distrugea inductorul, a fost observat de martorul M.V.V. După ce a luat bobina, inculpatul a început să desfacă sârma cu care aceasta era înfășurată, moment în care de acesta s-au apropiat martorii A.G., V.P. și G.C., care se întorceau cu oile la stână. După ce au verificat dacă bobina este prevăzută cu magnet, martorii au restituit-o inculpatului, ce a abandonat-o lângă un stâlp din beton. Cu prilejul cercetărilor, inculpatul a condus organele de poliție la locul unde a abandonat bobina, loc în care aceasta a fost găsită.

Instanțele de fond și apel au reținut că faptele descrise și relatate mai sus realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen. Cât privește fapta de furt calificat, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanțele au constatat că aceasta nu realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni de furt sub aspectul laturii subiective. Înalta Curte apreciază că sub acest aspect soluția celor două instanțe este netemeinică, reținându-se greșit lipsa laturii subiective. Latura subiectivă este pe deplin dovedită, inculpatul dându-și seama că bunul se află în posesia sau detenția altcuiva, că nu are consimțământul proprietarului și că dorește să-și însușească bunul, punându-l astfel pe proprietarul acesteia în imposibilitatea de a-și mai exercita drepturile asupra bunului.

În afara intenției, latura subiectivă a furtului include și scopul însușirii pe nedrept a bunului. Scopul însușirii a existat întrucât inculpatul, neavând nici un drept asupra bunului (bobina inductoare) l-a luat din carcasa ce îl adăpostea (proprietatea părții civile R.C.F. Iași), fără consimțământul proprietarului pentru a se comporta față de el ca un proprietar. Nu are relevanță penală faptul că, în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că a luat bunul din curiozitate, el făcând suficiente acte materiale care demonstrează că intenția sa a fost de însușire a bunului dar, ulterior comiterii acestora și nefiind mulțumit de valoarea materială a bobinei, a abandonat-o. Astfel, inculpatul a spart carcasa, a scos bobina din interior, a schimbat locația și destinația bunului și ulterior, după o analiză a componenței acesteia, a abandonat-o la câțiva metri depărtare de calea ferată.

Însușirea bunului pe nedrept este delimitată și în timp (martorii confirmând că l-au văzut pe inculpat cu bobina) iar renunțarea ulterioară la bunul sustras nu îl absolvă de răspunderea penală. În baza celor mai sus prezentate, Curtea apreciază că soluția de achitare este greșită astfel că în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului urmează a fi admis și în consecință, se va casa în totalitate decizia și în parte sentința. Apreciind că fapta inculpatului de a sustrage din interiorul inductorului a bobină constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., se va dispune condamnarea acestuia. Implicit se va răspunde astfel și criticii subsidiar invocate de parchet referitoare la reținerea corectă a alin. (3) al art. 208 – art. 209 C. pen.

La individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei, iar pe parcursul cercetărilor și al procesului a avut o atitudine cooperantă, nerecunoașterea infracțiunii de furt neechivalând cu o negare a faptelor comise ci reprezentând modul în care el a înțeles să relateze desfășurarea actelor materiale pe care le-a comis. Aceste împrejurări se constituie în tot atâtea circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, astfel că instanța va face aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., și va aplica inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat o pedeapsă coborâtă sub minimul special.

Fiind circumstanțe personale, Curtea le va reține inclusiv pentru pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., pe care, de asemenea, o va reduce sub minimul prevăzut de textul incriminator. Cele două fapte se află în concurs urmând a se face aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Prima instanță a aplicat inculpatului dispozițiile art. 181 C. pen., apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Curtea menține aceste considerații, dar față de împrejurarea că soluția de achitare a fost schimbată, iar inculpatului i se rețin două infracțiuni în concurs, apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei va fi atins mult mai eficient prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 alin. (3) teza a II-a și a art. 86 2 alin. (1) C. pen., în condițiile suspendării pedepsei sub supraveghere.

De altfel, inculpatului i se reține săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (3) C. pen., care este exclusă de la aplicarea art. 81 C. pen., dar este posibilă aplicarea suspendării sub supraveghere în condițiile textului de lege sus-menționat. Conform art. 86 3 alin. (1) C. pen., se vor fixa pentru inculpat măsurile de supraveghere cărora trebuie să li se supună. Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocat oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 239 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală, privind pe inculpatul V.A. Casează în totalitate decizia atacată, precum și, în parte, sentința penală nr. 73 din 3 februarie 2005 a Tribunalului Iași, secția penală, și, rejudecând: Condamnă pe inculpatul V.A., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare. Făcând aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., reduce pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 2 ani închisoare. În baza art. 86 1 alin. (3) teza a II–a și a art. 86 2 alin. (1) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, a executării sus - arătatei pedepse. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., îl obligă pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., inculpatului i se va atrage atenția asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2005.