ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7130/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7130/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 73 din 3 februarie 2005 a condamnat inculpatul V.A., la pedeapsa de

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere și semnalizare

falsă” prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., a achitat inculpatul pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. f) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții

civile Regionala C.F.R. Iași secția T.C.L., suma de 13.737.624 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

A obligat inculpatul la 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând în sensul celor de mai sus

instanța a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 8 septembrie 2003,

inculpatul V.A. a plecat cu oile spre imașul aflat în zona localității

Movileni.

În jurul orelor 15.00, în timp ce se

întorcea spre stână, inculpatul a trecut pe lângă calea ferată, împrejurare în

care, lângă linia ferată a observat o cutie metalică.

Pentru a vedea ce este în interiorul

acesteia, cu ajutorul unei bucăți de lemn mai groasă, ce o avea asupra sa,

inculpatul a spart învelișul inductorului din interior, a luat bobina.

În timp ce distrugerea inductorul a

fost observat de martorul M.V.V. După ce a luat bobina, inculpatul a început să

desfacă sârma cu care aceasta era înfășurată moment în care de acesta s-au

apropiat martorii A.G., V.P. și G.C. care se întorceau cu oile de la stână.

După ce au verificat dacă bobina

este prevăzută cu magnet, martorii au restituit-o inculpatului ce a abandonat-o

lângă un stâlp de beton.

Cu prilejul cercetărilor inculpatul

a condus organele de poliție la locul unde a abandonat bobina, loc în care

aceasta a fost găsită.

Faptele descrise și relatate

anterior, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere și

semnalizare falsă prevăzută de dispozițiile art. 276 alin. (1) C. pen.,

dispoziții în baza cărora inculpatul va fi tras la răspundere penală.

Atât sub aspectul laturii obiective

cât și cu privire la vinovăția făptuitorului, fapta este dovedită fără echivoc,

cu mijloacele de probă administrate în cauză: respectiv procesul-verbal de

cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire a faptelor, adresa

privitoare la cuantumul prejudiciului și declarațiile martorilor, A.V., M.V. și

M.V.V., coroborate cu depozițiile inculpatului care a recunoscut integral și a

regretat comiterea faptei.

Cât privește fapta de furt

calificat, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului,

instanța a constatat că aceasta nu realizează conținutul constitutiv al unei

infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

Astfel, din întreaga activitate

desfășurată de inculpat rezultă cu certitudine că acesta nu a luat bobina cu

scopul de a și-o însuși, ci din curiozitate, a desprins-o din inductor, abandonând-o

după aceea în locul în care a și fost găsită de organele de anchetă.

Scopul însușirii nu-l putea deduce

din aceea că făptuitorul știa că ia un lucru care nu-i aparține, fără

consimțământul posesorului său.

Numai stabilirea neîndoielnică a

scopului însușirii poate conferi caracter nedrept luării și în consecință,

caracter infracțional faptei.

Lipsa scopului nedreptei însușiri

face ca fapta de furt calificat reținută în sarcina inculpatului să nu aibă

caracter penal.

În consecință, în baza dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a criticat-o pentru

următoarele motive:

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;

trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut pentru infracțiunea prevăzută

de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. g) C. pen., iar instanța a dispus

achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit.

f) C. pen.

Instanța de apel a apreciat, ca

neîntemeiate, criticile formulate de parchet.

S-a reținut că achitarea

inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat este conformă probatoriului.

În cauză nu s-a stabilit neîndoielnic aspectul însușirii, atâta vreme cât

inculpatul după desfășurarea sârmei ce înfășura bobina a abandonat inductorul

lângă un stâlp din beton.

Activitatea infracțională a fost

corect încadrată în latura obiectivă a distrugerii, constând în aceea că a adus

în stare de degradare instalația de pe calea ferată.

Faptul că din eroare instanța

fondului a hotărât achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. f) în loc de alin. (3) lit. f), nu constituie temei de

desființare a hotărârii, putându-și găsi remediul în procedura specială

prevăzută de art. 195 C. proc. pen.

Prin urmare, Curtea de Apel Iași,

prin decizia penală nr. 239 din 21 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2070/2005,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, reiterând criticile care s-au

formulat și în apel, respectiv greșita achitare a inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat și indicarea greșită a prevederilor art.

208 – art. 209 alin. (1) lit. f) în loc de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit.

f) C. pen.

Recursul este întemeiat.

Din ansamblul materialului probator

administrat rezultă, în fapt, că în dimineața zilei de 8 septembrie 2003,

inculpatul a plecat cu oile spre imașul aflat în zona localității Movileni.

În jurul orelor 18,00, în timp ce se

întorcea spre stână inculpatul a trecut pe lângă calea ferată, împrejurare în

care, lângă linia ferată, a observat o cutie metalică.

Pentru a vedea ce este în interiorul

acesteia, cu ajutorul unei bucăți de lemn, mai groase, ce o avea asupra sa,

inculpatul a spart învelișul inductorului și din interior a luat bobina. În

timp ce distrugea inductorul, a fost observat de martorul M.V.V. După ce a luat

bobina, inculpatul a început să desfacă sârma cu care aceasta era înfășurată,

moment în care de acesta s-au apropiat martorii A.G., V.P. și G.C., care se

întorceau cu oile la stână.

După ce au verificat dacă bobina

este prevăzută cu magnet, martorii au restituit-o inculpatului, ce a

abandonat-o lângă un stâlp din beton.

Cu prilejul cercetărilor, inculpatul

a condus organele de poliție la locul unde a abandonat bobina, loc în care

aceasta a fost găsită.

Instanțele de fond și apel au

reținut că faptele descrise și relatate mai sus realizează conținutul

constitutiv al infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art.

276 alin. (1) C. pen.

Cât privește fapta de furt

calificat, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului,

instanțele au constatat că aceasta nu realizează conținutul constitutiv al unei

infracțiuni de furt sub aspectul laturii subiective.

Înalta Curte apreciază că sub acest

aspect soluția celor două instanțe este netemeinică, reținându-se greșit lipsa

laturii subiective.

Latura subiectivă este pe deplin

dovedită, inculpatul dându-și seama că bunul se află în posesia sau detenția

altcuiva, că nu are consimțământul proprietarului și că dorește să-și

însușească bunul, punându-l astfel pe proprietarul acesteia în imposibilitatea

de a-și mai exercita drepturile asupra bunului.

În afara intenției, latura

subiectivă a furtului include și scopul însușirii pe nedrept a bunului.

Scopul însușirii a existat întrucât

inculpatul, neavând nici un drept asupra bunului (bobina inductoare) l-a luat

din carcasa ce îl adăpostea (proprietatea părții civile R.C.F. Iași), fără

consimțământul proprietarului pentru a se comporta față de el ca un proprietar.

Nu are relevanță penală faptul că,

în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că a luat bunul din

curiozitate, el făcând suficiente acte materiale care demonstrează că intenția

sa a fost de însușire a bunului dar, ulterior comiterii acestora și nefiind

mulțumit de valoarea materială a bobinei, a abandonat-o.

Astfel, inculpatul a spart carcasa,

a scos bobina din interior, a schimbat locația și destinația bunului și

ulterior, după o analiză a componenței acesteia, a abandonat-o la câțiva metri

depărtare de calea ferată.

Însușirea bunului pe nedrept este

delimitată și în timp (martorii confirmând că l-au văzut pe inculpat cu bobina)

iar renunțarea ulterioară la bunul sustras nu îl absolvă de răspunderea penală.

În baza celor mai sus prezentate,

Curtea apreciază că soluția de achitare este greșită astfel că în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului urmează a fi admis și în

consecință, se va casa în totalitate decizia și în parte sentința.

Apreciind că fapta inculpatului de a

sustrage din interiorul inductorului a bobină constituie infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.,

se va dispune condamnarea acestuia.

Implicit se va răspunde astfel și

criticii subsidiar invocate de parchet referitoare la reținerea corectă a alin.

(3) al art. 208 – art. 209 C. pen.

La individualizarea pedepsei, Curtea

are în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente

penale, a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei, iar pe parcursul

cercetărilor și al procesului a avut o atitudine cooperantă, nerecunoașterea

infracțiunii de furt neechivalând cu o negare a faptelor comise ci reprezentând

modul în care el a înțeles să relateze desfășurarea actelor materiale pe care

le-a comis.

Aceste împrejurări se constituie în

tot atâtea circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, astfel că instanța

va face aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen., și va aplica inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat o

pedeapsă coborâtă sub minimul special.

Fiind circumstanțe personale, Curtea

le va reține inclusiv pentru pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de

art. 276 alin. (1) C. pen., pe care, de asemenea, o va reduce sub minimul

prevăzut de textul incriminator.

Cele două fapte se află în concurs

urmând a se face aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Prima instanță a aplicat

inculpatului dispozițiile art. 181 C. pen., apreciind că reeducarea

inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Curtea menține aceste considerații,

dar față de împrejurarea că soluția de achitare a fost schimbată, iar

inculpatului i se rețin două infracțiuni în concurs, apreciază că scopul

preventiv și educativ al pedepsei va fi atins mult mai eficient prin aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

alin. (3) teza a II-a și a art. 86

2

alin. (1) C. pen., în condițiile suspendării pedepsei sub supraveghere.

De altfel, inculpatului i se reține

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (3) C.

pen., care este exclusă de la aplicarea art. 81 C. pen., dar este posibilă

aplicarea suspendării sub supraveghere în condițiile textului de lege

sus-menționat.

Conform art. 86

3

alin.

(1) C. pen., se vor fixa pentru inculpat măsurile de supraveghere cărora

trebuie să li se supună.

Se va atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului, onorariul avocat oficiu urmând a fi suportat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 239 din 21 iunie

2005 a Curții de Apel Iași, secția penală, privind pe inculpatul V.A.

Casează în totalitate decizia

atacată, precum și, în parte, sentința penală nr. 73 din 3 februarie 2005 a

Tribunalului Iași, secția penală, și, rejudecând:

Condamnă pe inculpatul V.A., pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit.

f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.

Făcând aplicarea art. 74 lit. a) și

c) C. pen., și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., reduce pedeapsa stabilită

pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin.

(1) C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa 2 ani închisoare.

În baza art. 86

1

alin. (3)

teza a II–a și a art. 86

2

alin. (1) C. pen., dispune suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, a

executării sus - arătatei pedepse.

În baza art. 86

3

alin.

(1) C. pen., îl obligă pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

să se prezinte, la datele fixate, la

judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de

instanță;

să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatului i se va atrage atenția asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

16 decembrie 2005.