ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2012

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 419 din 06 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală,

s-a dispus condamnarea inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- furt

calificat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 alin. (l) –

art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) și h) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și distrugerea și

semnalizarea falsă prevăzută de art. 276 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta

să execute pedeapsa cea mai grea, de

4 (patru) ani închisoare.

Au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpat

perechea de mănuși și cleștele care au servit la

săvârșirea infracțiunilor.

În baza

dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională

de Căi Ferate Iași suma de 73.813.438 lei.

În

considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, în perioada 13 august - 28

august 2004, pe timp de noapte, în mod repetat, inculpatul M.D. a sustras cablu

de la rețeaua telefonică a regionalei C.F.R. Iași, cauzând astfel un prejudiciu

total în cuantum de 74.813.438 lei și punând în primejdie siguranța traficului

feroviar.

La

individualizarea pedepsei și a modului de executare, instanța de fond a avut în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care s-a

desfășurat activitatea

infracțională,

precum și circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor

penale

și atitudinea procesuală sinceră adoptată pe parcursul procesului penal.

Sentința penală

a rămas definitivă prin neapelare, motiv pentru care Tribunalul

Iași a emis mandatul de executare a pedepsei

închisorii nr. 590/2005 din 8 iulie 2005.

Mandatul nu a

putut fi pus în executare întrucât persoana condamnată nu a fost

găsită la domiciliu, din verificări rezultând că

era plecată la muncă în Italia.

Împotriva

sentinței penale nr. 419 din 06 iunie 2005 a Tribunalului Iași, secția penală,

a declarat apel inculpatul M.D.

Prin decizia

penală nr. 131 din 16 august 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul M.D.,

reținându-se că exercitarea de către inculpat a căii de atac a apelului

la data de 29 aprilie 2011 (data poștei), în

condițiile în care hotărârea în primă instanță

îi fusese comunicată la

data de 27 iunie 2005, iar mandatul de executare a pedepsei fusese pus în

executare la data de 20 aprilie 2011 nu se circumscrie dispozițiilor art. 365 alin.

(1) C. proc. pen.

Împotriva

acestei ultime hotărâri, în termen legal, a declarat recurs

condamnatul M.D., fără a motiva în scris calea de

atac conform art. 385

10

C. proc. pen.

La termenul

acordat pentru soluționarea recursului, 16 ianuarie 2012, recurentul condamnat

M.D. a învederat instanței că înțelege să retragă recursul formulat în cauză.

Înalta Curte, având în vedere manifestarea de

voință exprimată nemijlocit în fața instanței de recurentul condamnat M.D.,

constată că:

Dispozițiile art.

385 alin. (2) C. proc. pen., stabilesc că părțile pot renunța la recurs conform

art. 368 C. proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile

art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod

corespunzător.

Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la

închiderea dezbaterilor la instanța

de apel, oricare din părți își poate

retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau

prin mandatar special.

Constatând că dispozițiile

legale susmenționate, aplicabile și în cazul retragerii

recursului, sunt îndeplinite, manifestarea de voință a recurentului

condamnat M.

D., de retragere a recursului care formează obiectul cauzei

pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, Înalta Curte va lua act de

aceasta și va dispune în consecință, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Având în vedere

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de

retragerea recursului declarat de recurentul condamnat M.D. împotriva deciziei

penale nr. 131 din 16 august 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul condamnat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.