ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2012

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 419 din 06 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 alin. (l) – art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și distrugerea și semnalizarea falsă prevăzută de art. 276 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpat perechea de mănuși și cleștele care au servit la săvârșirea infracțiunilor. În baza dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de Căi Ferate Iași suma de 73.813.438 lei. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, în perioada 13 august - 28 august 2004, pe timp de noapte, în mod repetat, inculpatul M.D. a sustras cablu de la rețeaua telefonică a regionalei C.F.R. Iași, cauzând astfel un prejudiciu total în cuantum de 74.813.438 lei și punând în primejdie siguranța traficului feroviar.

La individualizarea pedepsei și a modului de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră adoptată pe parcursul procesului penal. Sentința penală a rămas definitivă prin neapelare, motiv pentru care Tribunalul Iași a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 590/2005 din 8 iulie 2005. Mandatul nu a putut fi pus în executare întrucât persoana condamnată nu a fost găsită la domiciliu, din verificări rezultând că era plecată la muncă în Italia.

Împotriva sentinței penale nr. 419 din 06 iunie 2005 a Tribunalului Iași, secția penală, a declarat apel inculpatul M.D. Prin decizia penală nr. 131 din 16 august 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul M.D., reținându-se că exercitarea de către inculpat a căii de atac a apelului la data de 29 aprilie 2011 (data poștei), în condițiile în care hotărârea în primă instanță îi fusese comunicată la data de 27 iunie 2005, iar mandatul de executare a pedepsei fusese pus în executare la data de 20 aprilie 2011 nu se circumscrie dispozițiilor art. 365 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei ultime hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.D., fără a motiva în scris calea de atac conform art. 385 10 C. proc.

pen. La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 16 ianuarie 2012, recurentul condamnat M.D. a învederat instanței că înțelege să retragă recursul formulat în cauză. Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință exprimată nemijlocit în fața instanței de recurentul condamnat M.D., constată că: Dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., stabilesc că părțile pot renunța la recurs conform art. 368 C. proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare din părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.

Constatând că dispozițiile legale susmenționate, aplicabile și în cazul retragerii recursului, sunt îndeplinite, manifestarea de voință a recurentului condamnat M. D., de retragere a recursului care formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, Înalta Curte va lua act de aceasta și va dispune în consecință, potrivit dispozitivului prezentei decizii. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul condamnat M.D. împotriva deciziei penale nr. 131 din 16 august 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.