ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 415 din 22

mai 2003 a Tribunalului Iași, inculpatul N.G. a fost condamnat la pedeapsa de

12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 5

mai 2002, la zi.

S-a respins cererea inculpatului de

suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 303 C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., s-a dispus

admiterea acțiunilor civile formulate de părțile civile N.I., N.Șt., N.C. și

N.S. și obligarea inculpatului la plata către fiecare a câte 115.000.000 lei

reprezentând daune materiale (52.500.000 lei) și daune morale (62.500.000 lei).

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea vergelei metalice care a servit la săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 4.000.000 lei.

Cererea părților civile de obligare

a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare a fost respinsă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 4 mai 2002, pe fondul

unei altercații verbale, între inculpatul N.G., în vârstă de 48 ani și victima

N.V. în vârstă de 83 ani, a izbucnit un conflict soldat cu lovirea repetată a

acesteia cu pumnii și picioarele, precum și cu o vergea metalică, în urma

căreia partea vătămată a decedat.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 587 din 24 iulie 2002, întocmit de Serviciul de medicină

legală al județului Iași rezultă că moartea victimei a fost violentă; că s-a

datorat șocului traumatic consecutiv fracturilor costale multiple cu

pneumotorax, fracturii de coloană vertebrală cu contuzie, dilacerare medulară

subiacentă și contuziilor mezenterice. Leziunile s-au produs prin loviri

repetate cu obiecte contondente grele (par, fier, etc.) și corpuri contondente

(pumn, picior, etc.), între agresiune și deces existând legătură directă de

cauzalitate.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte

medicale și medico-legale, declarațiile martorilor D.V., P.P., A.T., P.G.,

N.M., B.M., C.D.C., A.V., V.N., M.Șt.B., S.Șt., declarațiile inculpatului care

a avut atitudine oscilantă, de la negarea faptei la recunoașterea săvârșirii ei

și apoi la nuanțarea acestei poziții procesuale, în sensul diminuării

contribuției sale la agresiunea victimei.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 1 din 6 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

inculpatul N.G., a dedus la zi prevenția și a menținut starea de arest a

inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 700.000 lei către stat.

Instanța de control judiciar a

apreciat că criticile formulate de inculpat privind greșita încadrare juridică

dată faptei, în cauză fiind incidente prevederile art. 183 C. pen. și

nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea sa, sunt

nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul N.G., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul este fondat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea probelor, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică

legală și temeinică faptei comise de acesta.

Inculpatul N.G. a fost în mod

vizibil deranjat de conduita victimei, dar comportamentul acesteia nu a fost de

natură să îi provoace o stare de tulburare puternică sau emoție care să

determine o atare reacție violentă față de o persoană în vârstă de 83 ani.

Împrejurarea că victima a scuipat pe

jos în timp ce inculpatul spăla podeaua barului nu constituie nici un act de

violență, nici o atingere gravă a demnității persoanei și nici o altă acțiune

ilicită gravă, astfel că în cauză nu pot fi reținute prevederile art. 73 lit.

b) C. pen., nefiind întrunite cerințele legale ale aplicării scuzei provocării.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată însă că instanțele de judecată nu au valorificat corespunzător toate

probele administrate și nu au dat eficiența corespunzătoare tuturor

împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a

pedepsei.

Astfel, din materialul probator

administrat în cauză rezultă în mod neîndoios că atitudinea victimei față de

inculpat a fost șicanatorie.

Inculpatul este cunoscut în

comunitate ca fiind un mare consumator de băuturi alcoolice, având acces de

violență pe acest fond de beție patologică.

Deșii notorii viciul și

comportamentul său, victima le-a ignorat și a avut o atitudine care a generat

imediat reacția agresivă a inculpatului, de altminteri previzibilă.

Inculpatul a manifestat

disponibilitatea de a achita sumele de bani considerabile solicitate de părțile

civile, dovedind, în acest mod, asumarea răspunderii pentru fapta comisă, pe

care, de altfel, a și recunoscut-o.

El este o persoană cu grave

afecțiuni fizice (diabet zaharat tip II, în tratament cronic cu insulină, angor

postinfarct și ateromatoză aortică), care pe fondul consumului de alcool, îi

provoacă irascibilitate și o lipsă de control a atitudinii, împrejurări în care

este evitat de consăteni, ceea ce victima nu a înțeles să facă, forțând nota

unui comportament nepotrivit, chiar dacă scuzabil datorită vârstei, până la

limita provocării.

Față de aceste circumstanțe reale și

personale a inculpatului (o persoană care nu a mai intrat în conflict cu legea

penală) Curtea apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 74 lit.

a) și b), raportat la art. 76 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii sub

minimul special prevăzut de legea cuantumului pedepsei aplicate, cuantum care

să corespundă și cerințelor art. 52 C. pen. și să asigure reeducarea inculpatului

în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate, dar și prevenirea

săvârșirii de alte fapte penale.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează să admită recursul declarat de inculpat și să caseze hotărârile

pronunțate numai cu privire la soluționarea laturii penale.

În cauză se va face aplicarea

prevederilor art. 74 lit. a), b) și c), raportat la art. 76 lit. a) C. pen.,

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen., fiind redusă de la 12 ani închisoare la 8 ani

închisoare.

Celelalte dispoziții vor fi

menținute.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 5 mai 2002, la 18

mai 2004.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2004 a Curții de

Apel Iași.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 415 din 22 mai 2003 a Tribunalului Iași numai cu privire la

soluționarea laturii penale.

Face aplicarea prevederilor art. 74

lit. a), b) și c), raportat la art. 76 lit. a) C. pen. și reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.

174 C. pen., de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 5 mai 2002 la 18

mai 2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 mai 2004.