ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5507/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 229 din 18

martie 2004, Tribunalul Iași a condamnat, între alții, pe inculpatul S.G.L. la:

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b), 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. e) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. b)

și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 3 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a constatat recuperat, integral, prejudiciul cauzat părții civile R. SA

Iași, prin restituirea în natură a bunurilor sustrase.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 750.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare din care suma de 450.000 lei reprezentând onorariu cuvenit

pentru apărarea din oficiu urmează să fie suportată din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 8 ianuarie 2003,

inculpatul A.G. a fost angajat, de compania R. SA Iași, în calitate de agent de

pază.

Urmare a relațiilor contractuale

existente între compania menționată S.N.T.C. R. Iași, inculpatul asigura paza

obiectivului din str. Lăpușneanu – P.N.T.A., respectiv a clădirii Direcției de

Telecomunicații.

În curtea Direcției de

Telecomunicații se afla depozitată, la data de 11 martie 2003, o cantitate de

cablu telefonic provenită din dezafectarea de echipament PENTA CONTA, ce urma

să fie transportată în depozitul acesteia, pentru a fi valorificată prin

intermediul unei firme de colectare a deșeurilor cu care R. se afla în relații

contractuale.

La data de 11 martie 2003,

inculpații S.G.L. și N.M. (condamnată în cauză), care întrețineau relații de

concubinaj, observând că în curtea obiectivului supravegheat de inculpatul A.G.

se află depozitată o cantitate de cablu telefonic ce poate fi valorificat, au

hotărât să sustragă o parte din acesta.

În acest scop, în

jurul orelor 12,00, inculpatul S.G.L. l-a contactat pe inculpatul A.G., căruia

i-a cerut permisiunea de a ridica o parte din cantitatea de cablu telefonic tip

deșeu, în vederea valorificării.

Inculpatul A.G. i-a promis

inculpatului S.G.L., sprijinul său, urmând ca sustragerea cablului telefonic să

aibă loc în cursul nopții (11 martie 2003).

Inculpata N.M. luând cunoștință

despre fapta ce avea loc să se săvârșească, a hotărât, împreună cu inculpatul

S.G.L., să-i ofere inculpatului A.G., suma de 400.000 lei.

În jurul orelor

17,00, din data de 11 martie 2003, inculpatul S.G.L. i-a cerut numitului P.C.

ca în cursul nopții să se deplaseze cu autoturismul său (marca Toyota) în str.

Lăpușneanu pentru a-i transporta niște bagaje (saci cu cablu telefonic, deșeu)

până în cartierul Nicolina; propunere care a fost acceptată.

Între orele 22,30 –

23,00, inculpații S.G.L. și N.M. au mers la locul de unde urma să fie sustras

cablul unde au fost întâmpinați de inculpatul A.G. căruia i-au dat suma de

400.000 lei. După ce au pătruns în curtea unde se afla cablul, cu ajutorul unor

clești, oferiți de inculpatul A.G., inculpații S.G.L. și N.M. au tăiat o parte

din cablul telefonic, bucățile rezultate fiind puse în 8 saci de rafie, pe care

i-au cărat în preajma porții principale de acces în obiectiv.

Folosind telefonul din cabina

inculpatului A.G., inculpatul S.G.L. l-a anunțat pe P.C. să se deplaseze în

zona Lăpușneanu pentru efectuarea transportului bunurilor sustrase.

Cablul telefonic sustras, în

greutate de 346 kg, a fost transportat în str. Sălciilor din Iași, pentru a fi

depozitat la locuința numitului F.I., nepotul inculpatei N.M.

În jurul orelor

4,00, din ziua de 12 martie 2003, în timp ce inculpații S.G.L. și N.M.

transportau sacii în locuința numitului F.I., au fost depistați de către

organele de poliție ce supravegheau acea zonă.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat apel inculpații S.G.L. și N.M. pe care au criticat-o

cu privire la greșita lor condamnare, solicitând a se dispune achitarea

întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor imputate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 254 din 6 iulie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații S.G.L. și N.M. pe care i-a obligat să plătească statului suma de

câte 600.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei reprezentând onorarii de avocat cuvenit pentru apărarea din

oficiu urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a arătat că, instanța de fond a realizat o administrare temeinică a

tuturor probelor și o justă interpretare a acestora, reținând fără dubii, în

sarcina inculpatului S.G.L. săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și furt

calificat, constând în aceea că a oferit agentului de pază A.G. suma de 400.000

lei pentru a-i permite accesul în curtea de unde a sustras deșeuri împreună cu

coinculpata N.M., concubina sa.

S-a concluzionat că față de situația

de fapt reținută, modalitatea și împrejurările activității desfășurate,

confirmată de materialul probator de la dosar, instanța de fond a apreciat

temeinic atât circumstanțele faptei, cât și cele personale ale inculpaților,

reținând în favoarea acestora circumstanțe atenuante, cărora le-a dat

eficiență, chiar dacă inculpatul S.G.L. are statutul de recidivist.

În termen legal, inculpatul S.G.L. a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, pe care a

criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata de apel și anume,

greșita condamnare pentru faptele reținute în sarcina sa, solicitând a se

dispune achitarea, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Recursul declarat de inculpatul

S.G.L. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că instanțele de fond și apel, au reținut o corectă situație

de fapt și au încadrat faptele comise de inculpat în textele de lege

corespunzătoare, pentru care i-a aplicat pedepse cu respectarea prevederilor

art. 72 C. pen.

Astfel, fapta inculpatului S.G.L. de

a da inculpatului A.G. suma de 400.000 lei în vederea permisiunii de a sustrage

o cantitate de cablu telefonic întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de dare de mită și rezultă fără echivoc din probele existente la

dosar.

Tot astfel, fapta aceluiași inculpat

care, împreună cu inculpata N.M. au sustras din proprietatea S.N.T.C. R.

cantitatea de 346 kg cablu telefonic, pe care l-au transportat la o altă adresă

în vederea valorificării, întrunește, din toate punctele de vedere, elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat.

Prin urmare, neexistând nici un

dubiu cu privire la vinovăția recurentului inculpat în legătură cu săvârșirea

faptelor reținute în sarcina sa pentru care a fost condamnat, având în vedere

și faptul că verificând decizia atacată, în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata, că recursul

declarat de acesta este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G.L. împotriva deciziei penale nr. 254 din 6 iulie

2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.