ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3649/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 514 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații: - N.C., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., la 2 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74, art. 76 C. pen., la un an și 8 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei. - P.V.R., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 6 C. pen., la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la un an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 10 luni închisoare. Conform art. 86 1 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, cu obligația inculpatului a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 895.000 lei cu titlul de despăgubiri civile, părții civile Regionala C.F.R. Iași. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 22 aprilie 2002, inculpații au hotărât să sustragă cabluri de cupru de la instalația de cale ferată. În acest scop au cerut numitei R.I. un sac, o pânză de fierăstrău și o șurubelniță, fără a-i spune acesteia ce vor face. În jurul orelor 1,00, inculpații s-au deplasat în Cartierul Frumoasa și au tăiat cablurile de cupru de la picheții unor secțiuni de cale ferată. Urmare acestui fapt au apărut nereguli în perimetrul stației C.F.R., nereguli în urma cărora impegatul de mișcare B.I.

a anunțat organele de poliție, care i-au depistat pe inculpați și condus la Postul de Poliție. S-a reținut că prejudiciul cauzat Regionalei C.F.R. Iași a fost în sumă de 1.770.000 lei. Situația de fapt a fost stabilită în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, declarațiilor martorilor P.M., C.S., P.C., B.I., probe coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților. Curtea de Apel Iași prin decizia penală nr. 81 din 27 februarie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva sentinței primei instanțe, considerând neîntemeiată critica formulată, în sensul greșitei individualizări a pedepsei. Astfel instanța de apel a considerat că au fost respectate cerințele art. 72 C. pen.

și că nu este cazul redozării pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul N.C., recurs nemotivat, iar în fața instanței apărătorul acestuia invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei prin admiterea recursului, și casarea hotărârii atacate. Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea probelor administrate se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea în noaptea de 22 aprilie 2002 a infracțiunilor de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen.

și distrugere și semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., constând în tăierea cablurilor din cupru de la picheții unor secțiuni de cale ferată din perimetrul stației C.F.R. Iași, Cartierul Frumoasa. Referitor la pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, sub limita minimului special, se constată că a fost individualizată cu respectarea cerințelor art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social sporit al faptei, împrejurările săvârșirii ei, cât și persoana inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor, dar recidivist. De asemenea, această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea generală și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

În raport de cele ce preced fiind respectate dispozițiile legale arătate nu există motive de reconsiderare a pedepsei astfel cum a solicitat recurentul inculpat. Întrucât motivul de casare este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 81 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.