ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2158/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2158/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 387 din 2 iulie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpații:

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- furt calificat, prevăzută de

articolele 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., (fapta din data de 23 iulie 1997 în dauna

părții vătămate M.E.), la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 61 C.

pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă, de

555 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare,

aplicate prin sentința penală nr. 58/2201193 a Judecătoriei Roman, județul

Neamț.

Conform art. 39 C. pen., s-a

contopit restul de pedeapsă sus-menționat, cu pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință, urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare sporită cu 2 luni,

deci pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

- furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare;

- punerea în circulație sau

conducerea pe drumurile publice, a unui autovehicul cu nr. fals de

înmatriculare, prevăzută de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani

închisoare;

- înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 4 luni, deci pedeapsa

rezultantă de 6 ani și 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului, pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza

dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestării

preventive începând cu 16 decembrie 1999, la zi.

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- furt calificat, prevăzută de

articolele 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (partea vătămată M.E.), la pedeapsa de 4 ani

închisoare;

- furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i), cu art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani și 6 luni

închisoare;

- punerea în circulație sau

conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de

înmatriculare, prevăzută de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani

închisoare;

- înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de

4 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 4 luni, deci pedeapsa

rezultantă de 6 ani și 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

și în condițiile, prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza

dispozițiilor art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă perioada arestării

preventive începând cu data de 16 decembrie 1999, la zi.

În baza dispozițiilor art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., au fost obligați

inculpații în solidar, să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părții civile SC M.U. SRL Iași,

reprezentată prin C.C., suma de 10.000 euro sau contravaloarea în lei de la

data executării sentinței;

- părții civile P.S., suma de

60.000.000 lei;

- părții civile M.C., suma de

10.000.000 lei;

- părții civile L.C., suma de

5.000.000 lei;

- părții civile C.V., suma de

30.000.000 lei;

- părții civile M.E., suma de 65.000.000

lei;

- părții civile S.M.C., prin curator

G.I., suma de 65.000.000 lei;

A fost obligat inculpatul C.C. să

plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părții civile A.C., suma de

20.000.000 lei;

- părții civile SC. A. SA, suma de

29.972.800 lei;

- părții civile S.C., suma de

40.028.200 lei;

Au fost obligați inculpații să

plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare și părților civile

ce urmează sumele de mai jos:

- A.C., suma de 2.500.000 lei;

- S.M.C., prin curator G.I., suma de

3.000.000 lei;

- S.C., suma de 2.000.000 lei;

- M.E., suma de 4.000.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că:

Inculpatul N.P. a avut un atelier de

reparații autoturisme, la domiciliul părinților săi în comuna Buhaci, jud.

Bacău și are cunoștințele necesare, pentru efectuarea operațiunilor de

tinichigerie și mecanic auto. Cei doi au convenit să sustragă autovehicule, pe

care să le valorifice după ce în prealabil le substituiau elementele de

identificare cu cele ale unor autoturisme avariate.

După ce achiziționau documente de

înmatriculare de la autoturisme avariate și eventual porțiunea de caroserie, pe

care era poansonată seria de șasiu, inculpații se ocupau de înlocuirea seriilor

de identificare, pentru a corespunde cu cele din acte, la autoturisme furate.

Operațiunile de înlocuire a seriilor

de identificare, cât și de schimbare a culorii, cădeau în sarcina inculpatului

N.P.

La finalizarea acestor operațiuni

inculpatul C.C. se ocupa de valorificarea autoturismelor.

La data de 9 decembrie 1999, partea

vătămată C., reclama faptul că în noaptea precedentă autori necunoscuți, i-au

sustras dintr-o parcare din mun. Iași, autoutilitara de culoare albă, în

valoare de 90.000.000 lei.

În scurt timp, la data de 14

decembrie 1999, partea vătămată P.S., reclamă la I.P.J Iași, faptul că în

noaptea de 13 decembrie 1999, autori necunoscuți i-au sustras dintr-o parcare

situată în Iași, autoturismul de culoare alb 13, în valoare de 20.000.000 lei.

La data de 14 decembrie 1999,

lucrătorii postului de poliție Săucești, jud. Bacău, au fost sesizați de către

numitul U.I. despre faptul că, pe un drum comunal de pe raza comunei se află

abandonată autoutilitara.

Cu ocazia examinării la fața locului

a autoutilitarei abandonate, s-a constatat că suferise unele descompletări, iar

contactul fusese făcut pe direct. Astfel, practic din autoutilitara sustrasă

părții vătămate, mai rămăsese doar caroseria.

Pe baza acestei prime constatări, la

data de 15 decembrie 1999, prin extinderea cercetărilor, organele de poliție, în

baza declarației de consimțământ a inculpatului N.P., au procedat la

percheziția domiciliară la atelierul amenajat în satul Dospinești, comuna

Buhoci.

În urma acestei percheziții au fost

identificate mai multe componente, provenind din dezmembrarea de autovehicule,

printre care și componenta provenind din dezmembrarea autoutilitarei părții

vătămate C.

Tot la atelierul inculpatului N.P.

au fost identificate și trei autoturisme după cum urmează:

- autoturisme de culoare albă,

portbagajul și blocul contact forțat, iar aripile față demontate;

- autoturism de culoare roșie;

- autoturism de culoare albastră.

Procedându-se la o examinare atentă,

s-a constatat în prima fază că autoturismul de culoare albă, este de fapt

autoturismul sustras de la partea vătămată P.S.

Referitor la plăcuțele cu nr. de

înmatriculare găsite pe acest autoturism s-a stabilit că, la data de 23

noiembrie 1999 inculpatul C.C. a venit în municipiul Iași și a contactat pe

numiții A.M. și V.G., care ofereau spre vânzare un autoturism avariat.

De la aceștia, inculpatul C.C. a

achiziționat doar documentele de înmatriculare, iar în urma radierii a obținut

de la Poliția Rutieră Iași plăcuțele cu nr. de înmatriculare provizorie.

În final, părții vătămate C. i-au

fost restituite, caroseria găsită abandonată, 5 roți complete, plăcuțele,

radiatorul, farurile, bara și masca din față, bunuri găsite cu ocazia

percheziției la atelierul inculpatului N.P. Nu au fost identificate și predate,

motorul, cutia de viteze, lămpile de semnalizare, covorașele și trusa medicală.

Partea vătămată C. se constituie

parte civilă, în procesul penal cu suma de 90.000.000 lei (60.000.000 lei,

contravaloare piese și 30.000.000 lei despăgubiri, pentru inactivitatea

utilitarei).

Părții vătămate P.S. i-a fost predat

autoturismul găsit la atelierul inculpatului N.P., autoturism care însă

prezenta mai multe lipsuri întrucât era pregătit, pentru substituire prin

schimbarea seriilor și vopsire.

Pentru aceste lipsuri partea

vătămată se constituie, parte civilă cu suma de 7.000.000 lei.

Cu ocazia percheziției efectuate la

atelierul inculpatului N.P., unde de altfel se afla și celălalt inculpat, a

fost identificat autoturismul, culoare roșie.

Acest autoturism, conform

certificatului de înmatriculare, eliberat la 25 noiembrie 1997 și a cărții de

identitate, aparținea inculpatului C.C.

Procedându-se la o verificare

atentă, s-a constatat că în fapt seria de șasiu este poansonată artizanal, pe o

porțiune de tablă aplicată pe caroserie prin sudură, anul de fabricație este

1981 – 1982, culoarea precedentă a fost crem.

Aceste aspecte au condus la

verificarea în evidențele furturilor de autoturisme, constatându-se că în

noaptea de 23 iulie 1999 de pe raza orașului Tg. Frumos, din curtea părții

vătămate M.E. a fost sustras de către autori necunoscuți, autoturismul de

culoare crem, an de fabricație 1982, autoturism care la data respectivă era

înmatriculat temporar.

Partea vătămată M.E. la data de 24

iulie 1997, reclama că în noaptea precedentă, după ce s-a întors de la

București de unde achiziționase niște mărfuri, a parcat autoturismul în curte,

lăsând în interior cheile, actele de înmatriculare.

Valoarea reclamată a autoturismului

fiind de 6500 mărci germane.

În cursul lunii august 1997,

lucrătorii postului de poliție Filipești, județul Bacău, au fost sesizați de

numiții A.G. și V.D., despre faptul că într-una din zilele lunii iulie 1997, au

observat două persoane de sex masculin, care au coborât dintr-un autoturism și

care au introdus în cutia poștală mai multe documente, documente care fuseseră

în autoturismul părții vătămate M.E. când i-a fost sustras.

Aprofundându-se verificările cu

privire la modul în care inculpatul C.C. a obținut documentele de

înmatriculare, pentru autoturism, s-a constatat că în cursul anului 1997

numitul B.D., care poseda în stare de nefuncționare autoturism, a fost

contactat de către inculpatul C.C., care s-a arătat interesat în achiziționarea

documentelor de înmatriculare. Fără a se încheia vreun act scris inculpatul

C.C., preia documentele de înmatriculare și numai tăblița cu seria de șasiu,

dând de 4.000.000 lei, iar numitul B.D., rămânând cu restul de caroserie care

de altfel a și fost găsită cu ocazia cercetărilor.

Având aceste documente, inculpatul

C.C., împreună cu inculpatul N.P. au procedat la falsificarea autoturismului,

sustras de la partea vătămată M.E.

La data de 16 noiembrie 1997,

inculpatul C.C. se prezintă la SC B. SRL, unde i se întocmește o factură,

pentru intermedierea tranzacției autoturismului, aparținând lui B.D.

Inculpatul C.C. obține de la R.A.R.

Piatra Neamț, un talon de inspecție tehnică periodică, în care este consemnat

faptul că a fost efectuată o inspecție tehnică a autoturismului, deși la acest

număr figurează ca verificat, un alt autoturism, iar autoturismul nu a fost

prezentat pentru inspecție, decât la data de 29 martie 1995 de către B.D.

Folosindu-se de aceste documente de

înmatriculare, ce nu corespundeau realității cei doi inculpați au falsificat

seria de șasiu a autoturismului părții vătămate M.E.

Partea vătămată M.E. după lăsarea în

custodie a autoturismului furat, se mai constituie parte civilă în procesul

penal cu suma de 65.000.000 lei.

La data de 02 octombrie 1998 numitul

C.M., fratele inculpatului C.C., a vândut numitului U.V. cu suma de 10.000.000

lei, un autoturism diesel, culoare roșie.

Fiind verificată amănunțit această

tranzacție s-a stabilit că, în anul 1995 numitul S.C., din comuna Tomești, jud.

Iași, a achiziționat și înmatriculat, un autoturism diesel, de culoare roșie,

an de fabricație 1988.

În același an autovehiculul

respectiv a fost avariat în proporție de 80%, motiv pentru care în anul 1998,

prin luna august, numitul S.C. a decis vânzarea autoturismului și a actelor.

Astfel, este contactat de către C.C. și fratele acestuia, care decid

achiziționarea.

Fără a fi interesați în vreun mod de

achiziționarea autoturismului, inculpatul și fratele său încheie cu S.C. actul

de vânzare – cumpărarea, numai pentru obținerea actelor de înmatriculare în

care a fost trecut ca proprietar C.M.

Fiind identificat autoturismul

livrat de către U.V. și s-a constatat faptul că acesta este un autovehicul de

culoare roșie (iar culoarea anterioară albă), poansonată artizanal pe o

porțiune de șasiu, schimbată prin sudură, iar seria motor este polizată, mai

mult fiind un motor cu cilindree de 2660 cmc.

S-au verificat evidențele furturilor

de autoturisme și s-a constatat că la data de 29 august 1998, partea vătămată

C.V. a reclamat la I.P.J Iași furtul autovehiculului, culoare alb, an de

fabricație 1991, cu motor diesel cilindric 2660 cmc.

Fiindu-i prezentat părții vătămate

autoturismul deținut de U.V., acesta a indicat mai multe elemente de

identificare ale autoturismului ce-i fusese sustras.

Partea vătămată C.V. a arătat

inițial că valoarea autovehiculului sustras este de 80.000.000 lei însă, în

urma predării, se mai constituie parte civilă în procesul penal cu suma de

20.000.000 lei.

Cu ocazia percheziției efectuate la

atelierul inculpatului N.P., în ziua de 15 decembrie 1999 a fost identificat și

un autoturism de culoarea albastră, parțial descompletat.

Fiind examinat de către specialiști,

R.A.R. Iași, acest autoturism s-a constatat că seria șasiu este poansonată

artizanal, iar porțiunea respectivă este înlocuită plăcuța cu seria motor este

confecționată artizanal și prinsă cu nituri artizanale, culoarea inițială fiind

albastră.

Verificându-se proveniența

documentelor și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare, s-a constatat că acestea

fuseseră procurate de inculpat de la numitul T.I.

Trebuie remarcat faptul că, în fapt,

de la acesta inculpații au achiziționat două seturi de acte, pentru două

autoturisme însă numai pentru unul au definitivat cu procură.

Avându-se în vedere culoarea

autoturismului, anul de fabricație, cât și alte elemente, s-a prezentat părții

vătămate M.C., care la data de 22 septembrie 1998 a reclamat furtul unui

autoturism, culoare albastră.

Partea vătămată și fiul acesteia au

recunoscut autoturismul găsit la atelierul inculpatului N.P. ca fiind

autoturismul ce le fusese sustras.

Inițial, partea vătămată a prezentat

că valoarea autoturismului furat este de 20.000.000 lei, însă după predarea

bunului sustras se mai constituie parte civilă cu suma de 5.000.000 lei.

În cursul lunii martie numitul A.I.

dorind să achiziționeze un autoturism, pentru fiica sa A.C., constată că în

fața Poliției municipiului Roman era parcat un autoturism, de culoare albă,

purtând plăcuțe cu nr. de înmatriculare provizorii și având afiș cu ofertă de

vânzare. Sunând la nr. de telefon de pe afiș, numitul A.I. contactează pe

inculpatul C.C.

Pe baza documentelor prezentat de

inculpatul C.C., numitul A.I., achiziționează autoturismul cu suma de

20.000.000 lei în numele fiicei sale, autoturism care în final este

înmatriculat.

Fiind verificat acest autoturism s-a

stabilit faptul, că anul de fabricație este 1997 cu elemente de 1998, culoarea

anterioară albă, prezintă suduri în zona cu seria de șasiu, iar plăcuța cu

seria de motor era cu nituri artizanale.

Mergându-se cu verificările la

proprietarul anterior, s-a constatat conform documentelor faptul că

autoturismul aparținuse numitului C.A. din mun. Bacău, în prezent decedat.

Fiind audiată soția acestuia, s-a

stabilit că autoturismul, în luna august 1998 a fost implicat într-un accident,

a fost avariat în proporție de 70%.

Ulterior, sus-numita a oferit spre

vânzare acest autoturism avariat, motiv pentru care în luna noiembrie 1998 a

fost contactat de către C.C. Cu aceasta s-au încheiat documentele de vânzare –

cumpărare însă el nu a ridicat autoturismul avariat, ci doar porțiunile cu

seriile de identificare.

Autoturismul astfel substituit de

către inculpați și valorificat, către numitul A.I., a fost prezentat pentru

recunoaștere părții vătămate S.C.

Aceasta reclamase la I.P.J Iași că,

în noaptea de 11 ianuarie 1999, autori necunoscuți au sustras autoturismul

culoare albă, an fabricație 1998, în valoare de 36.000.000 lei.

Partea vătămată S.C. și-a recunoscut

autoturismul, însă acesta a fost lăsat în custodie numitului A.I., întrucât

partea vătămată a fost despăgubită de ASIROM.

Numita A.C. în urma tranzacției

făcută de inculpatul C.C. a depus plângere, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, constituindu-se parte civilă cu suma de 20.000.000 lei.

Pe parcursul cercetărilor efectuate

în prezenta cauză, a fost identificat în fața Poliției mun. Roman un autoturism

de culoare albastră și având afișe cu ofertă de vânzare cu nr. de telefon, de

la domiciliul inculpatului C.C.

Cercetările au stabilit că

documentele de înmatriculare au fost achiziționate de la numitul N.A., care

avea un autoturism avariat.

Verificarea autoturismului a

stabilit în toate cazurile că, elementele de verificare fuseseră înlocuite de

către inculpatul N.P., împreună cu inculpatul C.C.

Probatoriul administrat a demonstrat

că autoturismul aparține părții vătămate L.C., căruia îi fusese sustras în

noaptea de 26 noiembrie 1999.

În urma predării autoturismului,

care inițial fusese evaluat la 14.000.000 lei, partea vătămată se mai

constituie parte civilă cu suma de 2,5 milioane lei.

La începutul lunii septembrie 1998,

inculpatul C.C. l-a contactat pe A.V., cu care era vecin și l-a rugat pe acesta

să-i împrumute buletinul de identitate, fără a-i preciza ce intenționează să

facă.

După ce i-a luat buletinul

inculpatul C.C. l-a contactat pe martorul C.P. și N.P., care doreau să vândă un

autoturism avariat.

Inculpatul C.C. le-a spus martorilor

că, de fapt intenționează să încheie contract de vânzare – cumpărare, însă,

întrucât autoturismul este prea avariat, va lua numai porțiunea de caroserie pe

care este inscripționată seria șasiului.

Inculpatul C.C. a achiziționat

autoturismul avariat pe numele A.V., apoi l-a rugat pe acesta să-l însoțească

la Poliția Rutieră Iași, pentru a radia din circulație autoturismul respectiv.

După radiere, inculpatul a decupat,

porțiunea pe care era înscrisă seria șasiului autoturismului avariat, a luat actele

acestui autoturism și a plecat în municipiul Roman.

În cursul lunii septembrie 1998,

inculpatul C.C. l-a contactat pe inculpatul N.P., cu care mai săvârșise

anterior astfel de fapte penale și au stabilit să caute un autoturism, de

aceeași culoare cu cel cumpărat pe numele A.V. să-l sustragă, apoi, după

înlocuirea elementelor de identificare, să-l vândă.

În noaptea de 22 octombrie 1998, cei

doi inculpați au sustras de pe raza orașului Tg. Frumos, de unde mai

sustrăseseră anterior și alte autoturisme, au sustras un autoturism aparținând

părții vătămate S.D.

Autoturismul a fost dus la atelierul

inculpatului N.P.

Acesta a decupat seria șasiu a

autoturismului sustras, a înlocuit-o cu porțiunea de caroserie pe care era

inscripționată seria șasiului autoturismului avariat, cumpărat din Iași în data

de 4 septembrie 1998, pe numele A.V., a poansonat artificial seria motorului și

a revopsit autoturismul.

În baza actelor de radiere obținute

în data de 4 septembrie 1998, pentru autoturismul avariat, inculpatul Croitoru

a obținut număr provizoriu, apoi a dus autoturismul sustras, cu numerele

provizorii montate, într-o parcare, oferindu-l spre vânzare.

Partea vătămată N.A. l-a contactat

pe inculpatul C.C., care i-a cerut suma de 21 milioane lei.

Inculpatul i-a prezentat părții

vătămate toate actele provenind de la autoturismul avariat, cumpărat în data de

4 septembrie 1998, apoi, după achitarea sumei s-a perfectat contractul de

vânzare – cumpărare cu partea vătămată.

Ulterior, în data de 29 martie 2000,

autoturismul cumpărat de partea vătămată N.A. a fost verificat de către R.A.R,

ocazie cu care s-a stabilit, că suportul amortizorului pe care se află seria

șasiu este înlocuit, iar seria motor este poansonată artificial.

În cursul urmăririi penale, partea

vătămată S.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 65.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea autoturismului sustras, iar partea vătămată N.A.

s-a constituit parte civilă cu suma de 21.000.000 lei.

În prezent autoturismul este radiat,

fiind lăsat în custodia părții vătămate N.A.

La urmărirea penală, în primele

declarații inculpații au negat săvârșirea faptelor încercând să se acuze

reciproc, fără a prezenta variante credibile, susținute de probe și de natură

să înlăture dovezile existente, care îi indică cu certitudine pe inculpați ca

fiind autorii faptelor mai sus descrise.

În instanță inculpații au revenit

asupra declarațiilor date, au recunoscut săvârșirea faptelor și au fost de

acord să despăgubească părțile civile cu sumele pretinse.

Situația de fapt reținută de instanță

este probată cu următoarele mijloace de probă:

- plângerile și declarațiile

părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele,

de examinare a autoturismelor, rapoartele de inspecție R.A.R, copii de pe

documentele de înmatriculare, procesele – verbale de percheziție, dovezile de

predare, declarațiile martorilor C.T., A.M., A.G., V.D., U.V., S.M., H.T.,

L.D., N.V. și N.A.C. coroborate cu declarațiile inculpaților de pe tot

parcursul procesului penal.

În drept, fapta inculpaților de a

sustrage la data de 23 iulie 1997 împreună, pe timp de noapte din loc public,

prin folosirea unor chei mincinoase autoturismul de culoare crem, an de

fabricație 1982, care era înmatriculat temporar, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în ce îl privește pe inculpatul C.C., care se afla în timpul executării

pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.

58322/1993 a Judecătoriei Roman, jud. Neamț, pedeapsă din care, urmare

liberării condiționate din data de 4 decembrie 1996, i-a rămas neexecutat un

rest de 555 zile închisoare și respectiv cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

pentru inculpatul N.P., care executase la locul de muncă pedeapsa de 2 ani și

10 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1980 din 18

august 1994 a Judecătoriei Brașov.

Faptele inculpaților, care, în

perioada septembrie 1998 – decembrie 1999, în baza aceleiași rezoluții

infracționale au sustras mai multe autoturisme, pe care ulterior le-au

valorificat în condițiile arătate, după ce în prealabil le substituiau

elementele de identificare cu cele ale unor autoturisme avariate, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e) g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b), pentru ambii inculpați și respectiv cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Faptele acelorași inculpați care, în

perioadele sus – menționate au aplicat autoturismelor furate plăcuțe cu nr. de

înmatriculare, aparținând altor autoturisme, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul cu nr. fals de

înmatriculare, prevăzute de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu

aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C.C. constând

în aceea că la data de 23 noiembrie 1998, împreună cu inculpatul N.P. și

ulterior la data de 17 februarie 2000 a indus în eroare partea vătămată N.A. și

respectiv A.C., cu ocazia vânzării a două autoturisme furate, în scopul

obținerii unor sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului N.P. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., faptele fiind în concurs real.

La individualizarea pedepselor și

stabilirea modalității de executare a acestora se vor avea în vedere criteriile

generale, prevăzute de art. 72 C. pen., cauzele ce agravează răspunderea

penală, dar și cele care o atenuează.

Dat fiind gradul de pericol social

sporit al faptelor, relevat de modalitatea concretă în care s-au săvârșit,

prejudiciile importante cauzate, antecedentele penale ale inculpaților, dar și

comportarea sinceră a acestora pe parcursul cercetării judecătorești, regretul

manifestat, voința acestora de a repara pagubele cauzate, se apreciază că

scopul pedepsei și implicit reeducarea inculpaților se va realiza, prin

aplicarea unor pedepse privative de libertate, în cuantum dozat spre jumătatea

maximului special prevăzut de textul incriminator.

Pentru a se da eficiență

pluralității de infracțiuni atât sub forma concursului cât și a recidivei, se

va aplica și câte un spor de pedeapsă.

Inculpaților li se vor aplica

pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., se va menține starea de arest a inculpaților și în baza

dispozițiilor art. 88 C. pen., se va deduce prevenția, pentru fiecare inculpat.

Pe parcursul judecății inculpații au

fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele pe care acestea le-au

pretins, motiv pentru care instanța în baza dispozițiilor art. 14, 346 C. proc.

pen., combinat cu art. 998 C. civ., va admite acțiunile civile și va obliga

inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate de părțile

civile.

Întrucât partea civilă S.D. a

decedat, în cauză au fost introduși moștenitorii acestuia, respectiv S.M.C., minor,

ce a fost reprezentat prin curatorul G.I.

Societatea de Asigurări A. SA Iași,

a despăgubit pe asiguratul său, partea civilă S.C. cu suma de 29.972.800 lei,

subrogându-se în drepturile asiguratului său.

În consecință, inculpații vor fi

obligați să despăgubească atât asiguratorul SC A. SA, cu suma sus - menționată

cât și pe asigurat cu diferența pe care acesta a solicitat-o, constituindu-se

parte civilă în procesul penal, respectiv cu suma de 40.028.000 lei.

În baza dispozițiilor art. 193 C.

proc. pen., inculpații vor fi obligați, la plata cheltuielilor judiciare făcute

de părți, iar în baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., inculpații vor fi

obligați fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În termenul prevăzut de art. 363

alin. (1) C. proc. pen., sentința penală a fost apelată de inculpații C.C. și

N.P., de părțile civile M.E., A.C., S.P. și S.M.C.

Inculpații C.C. și N.P. au criticat

sentința penală apelată sub aspectul individualizării pedepselor, iar sporul

aplicat nu este justificat, solicitând a fi înlăturat.

Apelul formulat de partea civilă

M.E., cuprinde următoarea motivare:

Susține apelantul M.E., că instanța

nu s-a pronunțat cu privire la scoaterea din custodie a autoturismului,

solicitând, totodată, reactualizarea sumei de 65.000.000 lei ce i-a fost

acordată ca despăgubiri civile, până la plata efectivă a acesteia.

Apelul formulat de părțile civile

S.P. și S.M.C., conține următoarea motivare:

În fapt, partea vătămată civilă S.D.

a fost prejudiciată de inculpații C.C. și N.P., prin sustragerea

autoturismului.

Împotriva inculpaților s-a promovat

acțiunea penală, ce a format obiectul dosarului penal nr. 3519/2000 al

Tribunalului Iași. Partea vătămată S.D. s-a constituit parte civilă atât în

faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, solicitând repararea

prejudiciului în natură și, numai în subsidiar prin echivalent.

Prin sentința penală, instanța de

fond a admis acțiunea civilă însă, în mod greșit a dispus repararea

prejudiciului prin echivalent, obligând inculpații la plata în solidar a sumei

de 650.000.000 lei despăgubiri civile.

În conformitate cu prevederile

imperative ale art. 169 C. proc. pen. și cu principiul general din materia

răspunderii civile delictuale al reparării pagubei pricinuite, cu precădere în

natură și numai în subsidiar prin echivalent, instanța de fond avea obligația

de a dispune restituirea către partea civilă pe care o reprezenta autoturismul

furat.

În mod greșit instanța de fond a

lăsat autoturismul furat în custodia părții vătămate civile N.A., față de care

a dispus și repararea prejudiciului suferit, respectiv suma de 21.000.000 lei.

Instanța de fond a reținut în mod

greșit, că partea vătămată S.D. a solicitat constituirea ca parte civilă,

pentru suma de 65.000.000 lei. Se precizează că în cererea de constituire ca

parte civilă formulată în fața instanței de judecată, de partea vătămată civilă

S.D. s-a solicitat expres, repararea prejudiciului în natură și numai în

subsidiar prin echivalent. Această solicitare a fost reiterată în cadrul

ședinței publice, din data de 11 iunie 2002, fiind consemnată în încheierea de

ședință din acea dată.

Pronunțând reparația pagubei prin

echivalent, instanța nu a luat în seamă lipsa de folosință a autoturismului și

nu a aplicat indicele de inflație la suma stabilită.

Apelul formulat de partea civilă

A.C., conține următoarea motivare:

Solicitând atribuirea în natură a

autoturismului, achiziționat în condiții legale fără a cunoaște că provine

dintr-o infracțiune.

În fapt, în cursul anului 1999, a

achiziționat autoturismul achitând prețul numitului C.C.

Oferta de vânzare a fost făcută prin

anunț lipit pe parbrizul autoturismului staționat, în parcarea Poliției Roman.

Înainte de a plăti prețul negociat

la 29.000.000 lei, a cerut verificarea mașinii la R.A.R. și Poliție, unde s-a

deplasat împreună cu martorul din lucrări N.V.

Din momentul cumpărării a încheiat

asigurare obligatorie și facultativă, a efectuat revizia tehnică și a plătit

impozitul anual.

A avut folosința netulburată a

mașinii până în data de 6 martie 2000, când i s-a adus la cunoștință, de către

organele de poliție că autoturismul, provenea din furt, s-a încheiat proces –

verbal de custodie și a fost încredințată tatălui meu, A.I.

După începerea cercetărilor a aflat

că autoturismul aparținuse părții civile S.C., care nu mai avea pretenții la

restituire fiind despăgubit de A., conform declarațiilor de la urmărirea penală

și din fața instanței.

În subsidiar, partea civilă A.C.

solicită despăgubirea, prin echivalent bănesc, în cuantum de 41.000.000 lei.

Curtea de Apel Iași prin decizia

penală nr. 325 din 7 noiembrie 2002, a respins apelurile formulate de

inculpații C.C. și N.P., împotriva sentinței penale nr. 387 din 2 iulie 2002 a

Tribunalului Iași, pe care o menține.

S-au admis apelurile formulate de

părțile civile M.E. și A.C., împotriva aceleiași sentințe, pe care o

desființează, în parte, în latura civilă și rejudecând:

A obligat inculpații, în solidar, să

restituie părții civile M.E., autoturismul, aflat în custodia acestuia și suma

de 65.000.000 lei despăgubiri civile.

A obligat pe inculpatul C.C. să

restituie părții civile A.C. autoturismul, aflat în custodia tatălui ei, A.I.

și înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000.000 lei despăgubiri

civile.

A menținut toate celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins apelul formulat de părțile

civile S.P. și S.M.C., împotriva aceleiași sentințe.

A dedus din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestării preventive de la 2 iulie 2002, la zi.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal, au declarat recurs doar părțile civile S.M.C., prin curatorul

G.I., S.P. și M.E.

Prin recursurile lor, cele trei

părți civile, sub diferite forme, solicită punerea în executare a hotărârii

instanței de apel și obligarea inculpaților la cheltuielile judiciare

ocazionate de această procedură.

Așa fiind, recursurile declarate

urmează a fi respinse, ca nefondate.

Verificându-se hotărârea atacată, în

raport de pretențiile recurentelor părți civile, instanța supremă, constată că

acestea doresc restituirea, în natură a autoturismelor sustrase, și revenirea

la numerele anterioare și a seriei motorului contrafăcute de inculpați plus

cheltuieli de judecată.

Cum, toate aceste pretenții au fost

examinate pe parcursul cercetării judecătorești și astfel s-a ajuns la

admiterea apelurilor părților civile, pretențiile actuale, vor fi realizate

numai după ce decizia penală din apel, va rămâne definitivă.

După acest moment, aceste părți

civile recurente, vor putea solicita punerea în executare, prin intermediul

executorilor judecătorești și nu pe calea aleasă, a prezentului recurs.

În consecință, recursurile părților

civile urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată acestea vor fi obligate și

la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile S.M.C., prin curator G.I., S.P. și M.E., împotriva

deciziei penale nr. 325 din 7 noiembrie 2002, a Curții de Apel Iași, privind pe

inculpații C.C. și N.P.

Obligă pe recurentele părți civile

la plata sumei de câte 450.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, pentru apărarea din

oficiu a inculpaților, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2003.