ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 483/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași prin

sentința penală nr. 255 din 26 martie 2004, a condamnat alături de inculpatul M.P.

și pe inculpatul V.A. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și

g), raportat la alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 71 C. pen.,

interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În temeiul art. 14 C. proc.

pen. și art. 99 C. civ., obligă pe inculpatul M.P. să plătească părții civile

SC R. SA, sucursala Direcția de Telecomunicații Iași suma de 36.865.254 lei la

care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunțării sentinței și

până la data acoperirii integrale a pagubei cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 14 C. proc.

pen., art. 998, art. 1003 C. civ., obligă în solidar pe inculpații M.P. și V.A.

să plătească părții civile SC R. SA, sucursala Direcția de Telecomunicații Iași

suma de 89.575.226 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data

pronunțării sentinței și până la data executării integrale a obligației, cu

titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 163 C. proc.

pen., instituie sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului

M.P. până la concurența valorii de 126.441.480 lei în favoarea părții civile.

În temeiul art. 163 C. proc.

pen., instituie sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului

V.A. până la concurența valorii de 89.576.226 lei în favoarea părții civile.

Respinge, ca nefondat,

cererea formulată de SC R. SA, sucursala Direcția de Telecomunicații Iași

privind obligarea SC R. SA Iași să predea părții civile cantitatea de 723 kg.

sârmă cupru.

Instanța de fond a reținut:

Fapta inculpatului M.P.,

care, la începutul lunii august pe timp de noapte, a sustras 110 metri de cablu

de telecomunicații din rețeaua telefonică aparținând SC R. SA – Direcția de

Telecomunicații Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g),

raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen.

Fapta inculpatului M.P.,

care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, împreună cu

inculpatul V.A., în datele de 20 august 2003, 21 august 2003, 27 august 2003, 2

septembrie 2003 și împreună cu numitul M.C., în data de 24 august 2003 a

sustras din rețeaua telefonică a SC R. SA – Direcția de Telecomunicații Iași,

cablu de telecomunicații în lungime totală de 770 metri, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută

de art. 208 alin. (1) lit. a) și g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului V.A.,

care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, împreună cu

inculpatul M.P., în datele de 20 august 2003, 21 august 2003, 27 august 2003 și

2 septembrie 2003 a sustras din rețeaua telefonică a SC R. SA – Direcția de

Telecomunicații Iași, cablu de telecomunicații în lungime totală de 720 metri,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă

continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g),

raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

În ceea ce privește acțiunea

civilă exercitată în cauză, se constată că SC R. SA – Direcția de

Telecomunicații Iași s-a constituit parte civilă pentru suma de 134.178.533 lei

și dobânda legală.

Având în vedere cererea de

constituire de parte civilă, devizele de evaluare a pagubelor din dosar, faptul

că inculpații au recunoscut că au săvârșit faptele și au fost de acord să

repare prejudiciul cauzat părții civile, ținând seama de împrejurarea că

infracțiunea de la începutul lunii august 2003 a fost comisă doar de inculpatul

M.P.; înlăturând contravaloarea a cinci stâlpi de lemn de 8 metri – 5.651.655

lei, precum și contravaloarea articolului nr. 97 „proptit stâlpi” – 2.085.998

lei rezultă din devizul de la dosar, deoarece în cauză nu există probe în sensul

sustragerii ori distrugerii stâlpilor, văzând și dispozițiile art. 14 C. proc.

pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., tribunalul îl va obliga pe

inculpatul M.P. să plătească părții civile suma de 36.865.254 lei și dobânda

legală corespunzătoare.

De asemenea, tribunalul îi

va obliga în solidar pe inculpați să plătească părții civile suma de 89.576.226

lei și dobânda legală corespunzătoare, cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 163 C. proc.

pen., instanța va dispune instituirea sechestrului asigurător în favoarea

părții civile asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.P. până la

concurența valorii de 126.441.480 lei și ale inculpatului V.A. până la

concurența valorii de 89.576.226 lei.

În ceea ce privește cererea

formulată de SC R. SA – Direcția de Telecomunicații Iași privind obligarea SC

R. SA Iași să îi predea cantitatea de 723 kg. sârmă cupru, se constată că

aceasta este neîntemeiată.

Din procesul-verbal de

urmărire penală reiese că în perioada 26 august 2003 – 4 septembrie 2003 SC R.

SA Iași a cumpărat cupru de la mai multe persoane, printre care se află și T.M.

– 723 kh.

În cauză nu s-a stabilit cu

certitudine că cele 723 kg cupru vândute de T.M. SC R. SA Iași reprezintă

cantitățile de cupru pe care acesta le-a cumpărat de la inculpați.

În termen legal inculpații

M.P. și V.A. au apelat sentința penală sus-menționată solicitând reanalizarea

probatoriului și reducerea pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 299 din 2 septembrie 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații M.P. și V.A., împotriva sentinței penale nr.

255 din 26 martie 2004 a Tribunalului Iași.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul V.A.,

solicitând precum și prin apel, reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul

administrat în raport de critica adusă precum și din oficiu, se reține că

acesta a fost corect și complet evaluat, situația de fapt corespunzând

activității infracționale desfășurată de inculpatul recurent iar încadrarea

juridică este cea legală.

Pedeapsa de 4 ani

închisoare, aplicată inculpatului recurent pentru infracțiunea de furt

calificat, comisă și în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C.

pen., urmează a se vedea că reprezintă limita minimă a textului ce incriminează

fapta.

Cum, prin aplicarea pedepsei

la limita minimă, se apreciază că s-a dat eficiență faptului că, inculpatul nu

are antecedente penale, dar reținându-se și gravitatea deosebită a infracțiunii

dată și de caracterul repetat al sustragerilor celor 110 metri de cablu de

telecomunicații din rețeaua telefonică, sancțiunea penală nu se impune a fi

redusă și deci recursul inculpatului este total nefondat.

Ca atare, va fi respins

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va fi menținută

hotărârea atacată.

Se va aplica și prevederile

art. 91 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 299 din 2

septembrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.