ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 483/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 255 din 26 martie 2004, a condamnat alături de inculpatul M.P. și pe inculpatul V.A. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g), raportat la alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 99 C. civ., obligă pe inculpatul M.P. să plătească părții civile SC R. SA, sucursala Direcția de Telecomunicații Iași suma de 36.865.254 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunțării sentinței și până la data acoperirii integrale a pagubei cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., obligă în solidar pe inculpații M.P. și V.A. să plătească părții civile SC R. SA, sucursala Direcția de Telecomunicații Iași suma de 89.575.226 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunțării sentinței și până la data executării integrale a obligației, cu titlu de despăgubiri materiale. În temeiul art. 163 C. proc. pen., instituie sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.P. până la concurența valorii de 126.441.480 lei în favoarea părții civile. În temeiul art. 163 C. proc. pen., instituie sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V.A. până la concurența valorii de 89.576.226 lei în favoarea părții civile.

Respinge, ca nefondat, cererea formulată de SC R. SA, sucursala Direcția de Telecomunicații Iași privind obligarea SC R. SA Iași să predea părții civile cantitatea de 723 kg. sârmă cupru. Instanța de fond a reținut: Fapta inculpatului M.P., care, la începutul lunii august pe timp de noapte, a sustras 110 metri de cablu de telecomunicații din rețeaua telefonică aparținând SC R. SA – Direcția de Telecomunicații Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen.

Fapta inculpatului M.P., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul V.A., în datele de 20 august 2003, 21 august 2003, 27 august 2003, 2 septembrie 2003 și împreună cu numitul M.C., în data de 24 august 2003 a sustras din rețeaua telefonică a SC R. SA – Direcția de Telecomunicații Iași, cablu de telecomunicații în lungime totală de 770 metri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) lit. a) și g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului V.A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul M.P., în datele de 20 august 2003, 21 august 2003, 27 august 2003 și 2 septembrie 2003 a sustras din rețeaua telefonică a SC R. SA – Direcția de Telecomunicații Iași, cablu de telecomunicații în lungime totală de 720 metri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză, se constată că SC R. SA – Direcția de Telecomunicații Iași s-a constituit parte civilă pentru suma de 134.178.533 lei și dobânda legală.

Având în vedere cererea de constituire de parte civilă, devizele de evaluare a pagubelor din dosar, faptul că inculpații au recunoscut că au săvârșit faptele și au fost de acord să repare prejudiciul cauzat părții civile, ținând seama de împrejurarea că infracțiunea de la începutul lunii august 2003 a fost comisă doar de inculpatul M.P.; înlăturând contravaloarea a cinci stâlpi de lemn de 8 metri – 5.651.655 lei, precum și contravaloarea articolului nr. 97 „proptit stâlpi” – 2.085.998 lei rezultă din devizul de la dosar, deoarece în cauză nu există probe în sensul sustragerii ori distrugerii stâlpilor, văzând și dispozițiile art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., tribunalul îl va obliga pe inculpatul M.P.

să plătească părții civile suma de 36.865.254 lei și dobânda legală corespunzătoare. De asemenea, tribunalul îi va obliga în solidar pe inculpați să plătească părții civile suma de 89.576.226 lei și dobânda legală corespunzătoare, cu titlu de despăgubiri materiale. În temeiul art. 163 C. proc. pen., instanța va dispune instituirea sechestrului asigurător în favoarea părții civile asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.P. până la concurența valorii de 126.441.480 lei și ale inculpatului V.A. până la concurența valorii de 89.576.226 lei. În ceea ce privește cererea formulată de SC R. SA – Direcția de Telecomunicații Iași privind obligarea SC R. SA Iași să îi predea cantitatea de 723 kg.

sârmă cupru, se constată că aceasta este neîntemeiată. Din procesul-verbal de urmărire penală reiese că în perioada 26 august 2003 – 4 septembrie 2003 SC R. SA Iași a cumpărat cupru de la mai multe persoane, printre care se află și T.M. – 723 kh. În cauză nu s-a stabilit cu certitudine că cele 723 kg cupru vândute de T.M. SC R. SA Iași reprezintă cantitățile de cupru pe care acesta le-a cumpărat de la inculpați. În termen legal inculpații M.P. și V.A. au apelat sentința penală sus-menționată solicitând reanalizarea probatoriului și reducerea pedepselor aplicate. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 299 din 2 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.P.

și V.A., împotriva sentinței penale nr. 255 din 26 martie 2004 a Tribunalului Iași. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul V.A., solicitând precum și prin apel, reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Verificându-se probatoriul administrat în raport de critica adusă precum și din oficiu, se reține că acesta a fost corect și complet evaluat, situația de fapt corespunzând activității infracționale desfășurată de inculpatul recurent iar încadrarea juridică este cea legală. Pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului recurent pentru infracțiunea de furt calificat, comisă și în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., urmează a se vedea că reprezintă limita minimă a textului ce incriminează fapta.

Cum, prin aplicarea pedepsei la limita minimă, se apreciază că s-a dat eficiență faptului că, inculpatul nu are antecedente penale, dar reținându-se și gravitatea deosebită a infracțiunii dată și de caracterul repetat al sustragerilor celor 110 metri de cablu de telecomunicații din rețeaua telefonică, sancțiunea penală nu se impune a fi redusă și deci recursul inculpatului este total nefondat. Ca atare, va fi respins potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va fi menținută hotărârea atacată. Se va aplica și prevederile art. 91 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 299 din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.