ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4380/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 259/P/2002,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților R.V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută

de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin.

(3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) din

același cod;

I.V. pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din

același cod;

T.I. pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

din același cod și

I.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele din același cod.

În fapt, s-a reținut că în noaptea

de 4 decembrie 2001, pe baza unei înțelegeri prealabile, inculpații au sustras

din incinta SC M. SRL, 173 m cablu telefonic în valoare de 21.637.520 lei,

aparținând R. Călărași, care era predat SC E. SRL, în vederea montării pe

șantierul de investiții „Rețeaua de Telecomunicație locală”.

Prin sentința penală nr. 133 din 21

noiembrie 2002, Tribunalul Călărași a dispus schimbarea încadrării juridice, în

temeiul art. 334 C. proc. pen., astfel:

Pentru inculpatul R.V., din

infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art.

209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) și art. 75 lit. c) din același cod, în infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) din același cod, texte de lege

în baza cărora l-a condamnat la 5 ani închisoare;

Pentru inculpatul I.V., din

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art.

209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) din același cod, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) din același cod, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 4 ani

închisoare;

Pentru inculpatul I.M., din

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art.

209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99

din același cod, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99

și următoarele din același cod, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 3

ani închisoare;

Pentru inculpatul T.I., din

infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art.

209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) din același cod, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) din același cod, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 5 ani

închisoare.

S-a luat act că inculpații I.M. și T.I.

sunt arestați în altă cauză.

Inculpații R.V., I.V., T.I. și I.M.

(acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente I.I. și I.P.) au

fost obligați la plata sumei de 21.637.520 lei, despăgubiri civile către SN R.

SA.

În motivarea soluției de schimbare a

încadrării juridice a faptei săvârșite, instanța de fond a considerat că nu

sunt aplicabile prevederile alin. (3) lit. b) art. 209 C. pen., deoarece

bunurile sustrase nu erau înglobate într-o rețea de telecomunicații.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 143 din 11 martie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de procuror.

Împotriva menționatelor hotărâri au

declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București invocând

greșita încadrare juridică dată faptei supusă judecății, caz de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., cât și cei patru

inculpați, invocând greșita individualizare a pedepselor, caz de casare,

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de casare invocate în recursul parchetului, cât și din

oficiu se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, din probele administrate, rezultând, fără dubiu că în

noaptea de 4 decembrie 2001, pe baza unei înțelegeri prealabile, inculpații au

sustras din incinta SC M. SRL 173 m cablu telefonic, în valoare de 21.637.520

lei, aparținând R. Călărași, care urma să fie montat pe șantierul de investiții

„Rețeaua de Telecomunicații locală„.

Încadrarea juridică dată faptei de

prima instanță, însușită de instanța de apel în prevederile art. 208 alin. (1),

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., prin înlăturarea

prevederilor alin. (3) lit. b) al acestui din urmă text de lege este greșită,

însă, pentru următoarele considerente:

Potrivit alin. (3) lit. b) art. 209 C.

pen., constituie infracțiunea de furt calificat, sustragerea de cabluri, linii,

echipamente și instalații de comunicații, radiocomunicații, precum și

componente de comunicații, fără a face vreo distincție relativă la poziționarea

sau apartenența acestor bunuri.

Cu alte cuvinte, în cazul acestei

forme agravante de furt, legea nu cere să fie întrunită cerința cumulativă ca

bunurile respective să facă parte dintr-o rețea sau dintr-un sistem de comunicații.

Cum prin motivarea soluției dispusă

în cauză, cele două instanțe au încălcat principiul „ubi lex non distinguit nec

nos distinguere debemus„, întrucât acolo unde legea nu distinge, nu trebuie să

se facă distincții, soluțiile respective sunt supuse motivului de casare,

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În consecință, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fiind întemeiat, urmează a fi

admis, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a

faptelor, care potrivit art. 334 C. proc. pen., urmează a fi schimbată astfel:

Pentru inculpatul R.V., din

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) din același cod, în

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit.

c) din același cod, texte de lege în baza cărora inculpatului i se va aplica o

pedeapsă de 5 ani închisoare;

Pentru inculpații T.I. și I.V., din

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod, în infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3)

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod, texte de lege în

baza cărora inculpaților li se va aplica câte o pedeapsă de 5 ani închisoare;

Pentru inculpatul I.M., din

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod, în

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele din

același cod, texte de lege, în baza cărora inculpatului i se va aplica o

pedeapsă de 4 ani închisoare;

Se va face aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., pentru toți inculpații.

Recursurile declarate de cei patru

inculpați vor fi respinse, ca inadmisibile, întrucât sentința pronunțată de

instanța de fond nu a fost atacată cu apel de către inculpați, situație în

care, potrivit art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., hotărârea

respectivă nu mai poate fi atacată cu recurs de către aceștia.

Totodată, inculpații vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va lua act că inculpații I.M. și T.I.

sunt arestați în altă cauză.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 133 din

21 noiembrie 2002 a Tribunalului Călărași și deciziei nr. 143 din 11 martie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații R.V.,

I.V., T.I. și I.M.

Casează hotărârile pronunțate, numai

cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Potrivit art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

- pentru inculpatul R.V. din

infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin.

(3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen.,

texte în baza cărora îl condamnă la 6 ani închisoare;

- pentru inculpații T.I. și I.V. din

infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen., texte în baza cărora îi condamnă la câte 5 ani închisoare,

fiecare.

- pentru inculpatul I.M. din

infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen., texte în baza cărora îl condamnă la 4 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen., pentru toți inculpații.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge recursurile declarate de

inculpații I.M. și T.I., împotriva deciziei nr. 143 din 11 martie 2003 a Curții

de Apel București, secția penală, ca inadmisibile.

Constată că recurenții inculpați I.M.

și T.I. sunt arestați în altă cauză.

Obligă pe recurenții inculpați I.M.

și T.I. să plătească statului, fiecare, 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în

care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000

lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului din oficiu al

inculpaților R.V. și I.V., în sumă de câte 400.000 lei, va fi plătit din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.