ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 627/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr.69/A din 16 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C. lipsind partea civilă. Procedura de citare a fost îndeplinită. Instanța a pus în discuția părților analiza termenului de judecare a recursului. Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței admiterea recursului. Procurorul solicită respingerea recursului, ca tardiv, față de data introducerii acestuia 21 noiembrie 2001 și data încarcerării 31 octombrie 2001. Inculpatul lasă la aprecierea instanței asupra admiterii recursului.

C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rechizitoriul nr.2818/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată inculpatul G.M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal. În fapt, s-a reținut că în noaptea de 17/18 februarie 1998, inculpatul împreună cu alți făptuitori, a sustras prin secționare, din depozitul S.C. „P.C.” SRL, cantitatea de 590 metri cablu telefonic, în valoare de 55.520.829 lei. Prin sentința nr.410 din 5 august 1999, Tribunalul București, Secția I penală a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului G.M., pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 lit.a,g,i și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Conform art.350 Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. S-a constatat că a fost arestat preventiv de la 11 august 1998 până la data punerii efective în libertate. S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.C.„P.C.” SRL. Cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu de 200.000 lei s-a suportat din fondul Ministerului de Justiție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că există un mare dubiu privind vinovăția inculpatului, astfel încât, a dispus achitarea acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel procurorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.

Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a admis apelul parchetului, a desființat sentința atacată și în fond : În baza art.208, 209 lit.a,g,i și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal. A revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 2 ani și 2 luni din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.123/1997 a Judecătoriei Sectorului 3 București și a dispus contopirea acestuia în pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 Cod penal și s-a dedus arestarea preventivă de la 11 august 1998 la 6 august 1999. Totodată a obligat pe inculpat la 55.520.829 lei către partea civilă S.C.

„P.C.” SRL. Instanța de apel a reținut că prin raportul de constatare tehnico – științifică dactiloscopică care concluzionează că „urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe interiorul învelișului din cauciuc al cablului telefonic găsit lângă gardul depozitului, a fost creată de amprenta degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului G.M., ca și prin declarația martorului D.E.V., care l-a descris pe inculpat ca fiind unul dintre autorii faptei și apoi l-a recunoscut fără dubiu din grup, este pe deplin dovedit că inculpatul a săvârșit fapta imputată prin actul de sesizare, respectiv că în noaptea de 17/18 februarie 1998, împreună cu alți făptuitori, a sustras prin secționare, din depozitul S.C.

„P.C.” SRL din București, b-dul Mircea Vodă nr.15, sector 3, cantitatea de 590 cablu telefonic tip TV2YFc2Y în valoare de 55.520.829 lei. La data de 21 noiembrie 2001, inculpatul a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, susținând că în cauză este vorba de un recurs peste termen, în sensul art.365 raportat la art.385 3 alin.2 Cod procedură penală, deoarece fiind lipsă atât la judecată cât și la pronunțare a luat cunoștință de condamnarea sa la data când a fost arestat în executarea pedepsei aplicate în cauză și când a declarat recursul de față.

Asupra recursului declarat; Din examinarea deciziei atacate și a lucrărilor aflate la dosar, se constată că, la judecarea cauzei de către instanța de apel, inculpatul a lipsit, inclusiv la termenul când s-a soluționat cauza în fond, că hotărârea i-a fost comunicată la 24 aprilie 2000 și că acesta a introdus recursul la 21 noiembrie 2001. De asemenea, mai rezultă că inculpatul s-a prezentat în stare de arest la judecarea recursului și că a fost arestat pentru executarea pedepsei aplicate în această cauză la data de 31 octombrie 2001. Potrivit art.385 3 , raportat la art.365 Cod procedură penală, partea care a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare poate declara recurs și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.

Față de prevederile textului sus-citat, apare evident, că recursul peste termen are o limită până la care se poate face și anume nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării pedepsei ori a despăgubirilor civile. Cum este stabilit în speță că inculpatul a început executarea pedepsei la 31 octombrie 2001, în raport de această dată, recursul care a fost introdus la 21 noiembrie 2001, este tardiv, fiind formulat după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de textul citat. În consecință, recursul fiind tardiv, urmează a fi respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei nr.69/A din 16 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2003.