ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1310/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1351

din 27 octombrie 2004, fond după casare, pronunțată în dosarul nr. 3532/2004,

Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a), e) și i), alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 30 iulie 2003 la zi.

În baza art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i), alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În baza art. 293 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.A. va executa pedeapsa

cea mai grea, de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 30 iulie 2003 la zi.

În baza art. 346 alin. (1)

C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire

la art. 998 și art. 999 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat

inculpații, în solidar, să plătească părții civile SC R.C.S. SA cu sediul în

București, suma de 12.500.000 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 alin. (5) C.

proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de partea civilă

privind acordarea de daune morale.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații, în datele de 29 iulie

2003, respectiv 30 iulie 2003 au sustras un număr de 6 amplificatoare TV tip

Amigo aparținând SC R.C.S. SA din blocuri diferite situate pe raza sectorului 4

București, cauzând un prejudiciu de 24.000.000 lei.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de depistare, reclamații,

declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, declarațiile

inculpaților, raportul de constatare tehnico-științific, procesul verbal de

cercetare la fața locului, dovada de restituire a bunurilor sustrase, procesul

verbal de conducere în teren, precum și declarațiile martorilor L.B., D.Gh.S.

și R.V.

Inculpații au recunoscut

săvârșirea faptei, precizând că au hotărât de comun acord să sustragă cablurile

TV pentru a le valorifica în țară și  a-și procura astfel banii.

Prin sentința penală nr. 487

din 8 aprilie 2002 pronunțată în dosarul nr. 4301/2003 al Tribunalului

București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a),

e) și i) C. pen., formulată de inculpați.

În baza art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și alin. (3) lit. h) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe

inculpații C.G. și M.A. la câte un an închisoare, cu aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus prevenția de la

30 iulie 2003 la 8 aprilie 2004.

În baza art. 14, art. 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea formulată de partea

civilă SC R.C.S. SA București și a obligat inculpații în solidar la plata

sumelor de 12.500.000 lei daune materiale și 4.000.000 lei daune morale.

Prin decizia penală nr. 409/

A din 1.06.2004 pronunțată în dosarul nr. 1475/2004 al Curții de Apel

București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul

Tribunalului București și inculpați împotriva sentinței sus-menționată. S-a

desființat sentința penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul București, secția a II-a penală. S-a computat prevenția de la 30

iulie 2003 la 1 iunie 2004 și s-a menținut starea de arest a acestora.

La judecarea cauzei în fond,

după casare, Tribunalul București, secția a II-a penală, a reținut situația de

fapt astfel cum a fost descrisă mai sus.

Faptele și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza ansamblului probator administrat în

cauza anterior menționată.

Inculpații constant au

recunoscut săvârșirea faptei.

Împotriva sentinței penale

nr. 1351 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

inculpații au declarat apel criticând-o sub aspectul nelegalității și

netemeiniciei, considerând pedepsele aplicate excesiv de aspre.

Prin decizia penală nr. 905

din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A., a computat prevenția inculpatului

de la 30 iulie 2004 la 30 noiembrie 2004 și a menținut starea de arest a

acestuia. A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.G.

S-a reținut că instanța de

fond a făcut o corespunzătoare aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.,

aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare, deci orientată spre minimul special

prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul M.A., pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei, prin reținerea în

favoarea sa a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., arătând că față de

circumstanțele sale personale, de sinceritatea de care a dat dovadă, de faptul

că este arestat de un an și 7 luni, pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanței de

control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în

vedere gradul de pericol social sporit al acestui gen de fapte, împrejurările

în care aceasta a fost comisă, modul de operare, circumstanțele personale ale

inculpatului, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost

just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând

scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune

redozarea acesteia, nefiind elementele care să ducă la reținerea

circumstanțelor atenuante.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr.

905 din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 22

februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2005.