ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2003

D E C I Z I A NR.524 DOSAR NR.4704/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.S. împotriva deciziei penale nr.668/A din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul condamnat C.S., aflat în stare de detenție asistat de avocat S.C.A., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul condamnatului a lăsat admiterea recursului la aprecierea instanței. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat. Condamnatul a cerut reducerea pedepsei. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Tribunalul București, prin sentința penală nr.815 din 10 septembrie 2002, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.S.

în temeiul dispozițiilor art.403 alin.3 și 394 Cod procedură penală. Condamnatul a fost obligat să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin sentința penală nr.27 din 25 ianuarie 1999 a Tribunalului București, revizuientul C.S. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 – 209 lit.a, g, i și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal. În considerentele hotărârii se arată că în noaptea de 29 mai 1998, revizuientul împreună cu alte persoane au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate H.I., de unde au sustras aparatură electronică și electrocasnică, obiecte de îmbrăcăminte.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat prin decizia penală nr.4579/9 decembrie 1998 a Curții Supreme de Justiție. În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul C.S. a susținut că încadrarea juridică dată faptei pe care a săvârșit-o este greșită și a solicitat schimbarea ei. Motivul de revizuire invocat nu este prevăzut în cazurile limitativ și expres cuprinse în conținutul articolului 394 Cod procedură penală. Apelul condamnatului împotriva soluției instanței de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a II-a penală prin decizia penală nr.668 din 15 octombrie 2002. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și revizuirea hotărârilor pronunțate, pedeapsa aplicată fiind prea mare.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat. Articolul 394 Cod procedură penală prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivul invocat de recurentul – revizuient C.S. nu se înscrie între cele limitativ și expres statuate. Pe calea de atac extraordinară a revizuirii nu se poate modifica pedeapsa aplicată și nu se pot face operante dispozițiile legii penale mai favorabile. Așa fiind, recursul declarat de revizuientul C.S. urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art.385 15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală. Revizuentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.S., împotriva deciziei penale nr.668/A din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.