ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2003

D E C

I Z I A  NR.524

DOSAR NR.4704/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.S.

împotriva deciziei penale nr.668/A din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, Secția a II-a penală.

S-a

prezentat recurentul condamnat  C.S., aflat în stare de detenție asistat de

avocat S.C.A., apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a lăsat admiterea recursului la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.

Condamnatul

a cerut reducerea pedepsei.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Tribunalul

București, prin sentința penală nr.815 din 10 septembrie 2002, a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.S. în temeiul

dispozițiilor art.403 alin.3 și 394 Cod procedură penală.

Condamnatul

a fost obligat să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare, din care

150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin

sentința penală nr.27 din 25 ianuarie 1999 a Tribunalului București,

revizuientul C.S. a fost  condamnat  la  pedeapsa de 12

ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de

art.208 – 209 lit.a, g, i și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod

penal.

În

considerentele hotărârii se arată că în noaptea de 29 mai 1998, revizuientul

împreună cu alte persoane au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate H.I.,

de unde au sustras aparatură electronică și electrocasnică, obiecte de

îmbrăcăminte.

Hotărârea

a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat prin

decizia penală nr.4579/9 decembrie 1998 a Curții Supreme de Justiție.

În

motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul C.S. a susținut că încadrarea

juridică dată faptei pe care a săvârșit-o este greșită și a solicitat

schimbarea ei.

Motivul

de revizuire invocat nu este prevăzut în cazurile limitativ și expres cuprinse

în conținutul articolului 394 Cod procedură penală.

Apelul

condamnatului împotriva soluției instanței de fond a fost respins ca nefondat

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală prin decizia penală nr.668

din 15 octombrie 2002.

Împotriva

acestei decizii, condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și

revizuirea hotărârilor pronunțate, pedeapsa aplicată fiind prea mare.

Examinând

recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Articolul

394 Cod procedură penală prevede cazurile de revizuire din analiza cărora

rezultă că motivul invocat de recurentul – revizuient C.S.  nu se înscrie între

cele limitativ și expres statuate.

Pe

calea de atac extraordinară a revizuirii nu se poate modifica pedeapsa aplicată

și nu se pot face operante dispozițiile legii penale mai favorabile.

Așa

fiind, recursul declarat de revizuientul C.S. urmează a fi respins ca nefondat

în temeiul dispozițiilor art.385

15

alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură

penală.

Revizuentul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

revizuient C.S., împotriva deciziei penale nr.668/A din 15 octombrie 2002 a

Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2003.