ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 973/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr.529 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală. S-au prezentat recurentul S.R., în stare de arest, asistat de avocat C.D., apărător desemnat din oficiu și intimata parte responsabilă civilmente S.T. Au lipsit partea responsabilă civilmente S.G. și părțile vătămate M.C.,P.J.M.V., O.M. și C.M. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a susținut recursul pentru aceleași motive invocate și la apel. Partea responsabilă civilmente prezentă a lăsat la aprecierea instanței. Procurorul a susținut că pedeapsa este bine individualizată, iar recursul este admisibil numai cu privire la omisiunea aplicării art.99 din Codul penal, referitoare la limitele răspunderii penale a minorilor la infracțiunea de furt calificat, solicitând a se face aplicarea acestui text de lege și la această infracțiune.

Inculpatul, personal, a susținut că este vinovat numai pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat nu și pentru infracțiunea de tâlhărie. C U R T E A, Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, prin sentința penală nr.580 din 20 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul S.R la: a) 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 și 209 lit.a,e,g,i cu aplicarea art.42 alin.2 din Codul penal; b) 4 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e cu aplicarea art.99 și 13 din Codul penal. În baza art.33 și 34 din Codul penal, cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, de 4 ani de închisoare, cu aplicarea art.71 din cod.

Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția prevenitvă, de la 30 septembrie 2001 până la zi. În baza art.118 lit.d din Codul penal, a fost confiscată, de la inculpat, suma de 370.000 lei. Inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că, în noaptea de 20 ianuarie 2001, împreună cu alte două persoane, inculpatul a sustras, din autoturismul lui M.C., din București, o roată de rezervă. În noaptea de 6 februarie 2001, împreună cu alte două persoane, a sustras o altă roată de rezervă, din autoturismul numitei P.J.M.V. În aceeași noapte, împreună cu alte două persoane, a sustras prin violență, geanta cu suma de 150.000 lei, de la numita M.O., în vârstă de 79 ani, aflată la intrarea unui imobil din București.

Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei. Curtea de Apel București – Secția I penală, prin decizia nr.529 din 5 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul. Apelantului i s-a dedus, în continuare , detenția privativă. El a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând cererea din apel, de reducere a pedepsei. Recursul este întemeiat, dar pentru un alt motiv decât acela invocat de recurent. Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului. Nu sunt temeiuri pentru redozarea acestei pedepse. Tribunalul a omis, însă, să-i aplice inculpatului art.99 din Codul penal și pentru infracțiunea de furt calificat, iar instanța de apel nu a observat această omisiune.

Așa fiind, în baza art.385 15 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, recursul va fi admis, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr.529 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr.580 din 20 iunie 2002 a Tribunalului București – Secția I penală numai cu privire la omisiunea aplicării art.99 din Codul penal pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,g și i, cu aplicarea art.41 și 42 din Codul penal. Face aplicarea art.99 din Codul penal pentru această infracțiune. Menține celelalte dispoziții ale sus-arătatelor hotărâri. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 30 septembrie 2001, la 26 februarie 2003. Obligă pe recurent la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică,azi 26 februarie 2003.