ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4824/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

2 august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005, în baza art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților A.N. și Ț.I.

Onorariul avocatului din

oficiu de câte 40 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

S-a amânat judecarea cauzei

la 16 august 2005, termen când se vor cita recurenții inculpați la locurile de

deținere.

Pentru a se pronunța astfel,

curtea de apel, verificând, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a recurenților inculpați Ț.I. și A.N., în conformitate cu

dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen., a constatat că în raport cu

gravitatea faptei comise față de care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a

inculpaților și prevederile C.E.D.O. art. 5 pct. 1 lit. b), măsura a fost luată

cu respectarea dispozițiilor legale, menținând starea de arest a acestora

pentru buna desfășurare a procesului penal.

Asupra fondului cauzei,

curtea de apel, la cererea recurenților inculpați, pentru lipsă de apărare a

acordat termen.

Împotriva acestei încheieri

de ședință au declarat recursuri inculpații A.N., fără a arăta în scris

motivele și Ț.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, deoarece

nu prezintă pericol social.

La termenul de astăzi, în

recurs, instanța din oficiu a pus în discuție excepția inadmisibilității

recursurilor declarate de inculpații, față de dispozițiile art. 141 C. proc.

pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță

în cursul judecății privind măsurile preventive, în contextul cauzei, care se

află pe rolul curții de apel în recurs.

Concluziile părților cu

privire la excepția invocată din oficiu au fost consemnate în detaliu în

practicaua prezentei decizii.

Examinând recursurile

inculpaților A.N. și Ț.I. în raport cu excepția invocată de instanță din

oficiu, față de dispozițiile art. 141 C. proc. pen., în contextul cauzei,

Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților declarate împotriva încheierii

de ședință din 2 august 2005, ca fiind inadmisibile pentru considerentele ce se

vor arăta.

Potrivit art. 141 alin. (1) C.

proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive

ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi

atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Așa cum rezultă din analiza

cauzei, prin sentința penală nr. 583 din 21 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului

4 București, pronunțată în dosarul nr. 10042/2004, în baza art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g) C. pen. și alin. (2) lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul Ț.I., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen., iar în baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g) și alin.

(2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul A.N., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la furt calificat, în baza art. 61 C. pen., dispunându-se

revocarea liberării condiționate de care a beneficiat inculpatul cu privire la

restul de 437 de zile rămas neexecutate din pedeapsa de 3 ani și 9 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1574 din 12 decembrie 2001 a

Judecătoriei sectorului 2 București și s-a contopit acest rest neexecutat de

437 de zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta

hotărâre, astfel că inculpatul va executa în final 3 ani închisoare, fiindu-i

interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata înscrisă în art. 71

C. pen.

Împotriva sentinței mai sus

menționate au fost declarate apeluri de către inculpați, ce au fost soluționate

prin decizia penală nr. 663/ A din 10 iunie 2005 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2213/2005.

Decizia a fost recurată de

inculpați, recursurile acestora fiind înregistrate sub nr. 2446/2005 pe rolul

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

iar la termenul din 2 august 2005, prin încheiere, curtea de apel, în baza art.

160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților.

Inculpații A.N. și Ț.I. au

declarat recursuri împotriva încheierii din 2 august 2005 ce fac obiectul

prezentei cauze.

Astfel, Înalta Curte

consideră că legiuitorul a reglementat în mod expres și limitativ în conținutul

art. 141 C. proc. pen., exercitarea separată a recursului împotriva măsurilor

preventive luate în cursul judecății, respectiv numai împotriva încheierilor

date în primă instanță și în apel, ceea ce conduce la inadmisibilitatea

atacării cu recurs separat a încheierii, având ca obiect măsurile preventive,

dată în recurs.

Or, în contextul cauzei de

față, încheierea din 2 august 2005 prin care s-a menținut starea de arest a

inculpaților A.N. și Ț.I. a fost dată de curtea de apel în calea ordinară a

recursului exercitată de ambii inculpați împotriva deciziei instanței de apel

menționate, ceea ce atrage imposibilitatea declarării separate a unui recurs

împotriva încheierii prin care s-a dispus cu privire la măsura arestării

preventive, astfel că încheierea este definitivă.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

9

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații A.N. și Ț.I. împotriva

încheierii din 2 august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de către 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații A.N. și Ț.I. împotriva încheierii din 2

august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005.

Obligă recurenții inculpați

să plătească suma de câte 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de către 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.