ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7045/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2005, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P.M., P.S. și Ț.M., împotriva sentinței penale nr. 1265 din 26 septembrie 2005, a admis cererea formulată de apelantul inculpat P.M., pentru ca acesta să fie asistat de un apărător ales și în consecință a acordat termen la 29 noiembrie 2005. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților și a menținut-o.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, impunându-se menținerea acestuia întrucât subzistă temeiurile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recurs inculpații P.M. și P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că se impun punerea lor în libertate, întrucât nu prezenta pericol social. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de inculpați cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursurile nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. Astfel, se constată că inculpații trimiși în judecată în stare de arest, au fost condamnați în primă instanță prin sentința penală nr. 1265 din 26 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a fost menținută starea de arest. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 3560/2005. Potrivit art. 160 b alin. (1), instanța de apel, a verificat în interiorul celor 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate.

Se constată că în raport de modul de săvârșire a infracțiunii, de împrejurările în care a fost comisă de 3 persoane lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile. În consecință, se constată că instanța de apel corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive, astfel că în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M. și P.S. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și Familie, în dosarul nr. 3560/2005. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2005.