ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr.669 din 25

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția  I

penală.

S-a

prezentat:  condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat B.E.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului, față de motivele invocate în scris, a lăsat

soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul

a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

Condamnatul

a cerut admiterea recursului, considerându-se nevinovat.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr.

251 din  11 septembrie 2002 (dosar nr.675/2002), Tribunalul

Ialomița a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței

penale nr.412/27 decembrie 2000 a Tribunalului Ialomița (dosar nr.760/2000),

formulată de condamnatul revizuient V.P. și l-a obligat la 450.000

lei cheltuieli judiciare.

În

motivarea cererii condamnatul a arătat că nu a participat la

săvârșirea infracțiunilor de furt calificat ce i-au fost

reținute în sarcină și poate dovedi cu martori că – la data

faptelor – el se afla în alt județ.

Prin

sentința penală nr.412 din 27 decembrie 2000 (a cărei revizuire

se cere), V.P. și alți inculpați au fost condamnați la

pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209

alin.1 lit.a, g și i Cod penal și cea prevăzută de art.323

Cod penal.

Apelurile

și recursurile declarate de inculpați au fost respinse,

hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală

nr.3965/25 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

S-a

reținut că – împreună cu ceilalți inculpați – V.P. a

comis mai multe furturi din apartamente (bunuri și bani) pe raza

Municipiului Slobozia.

La

instanța de fond, revizuientul a negat participarea sa la comiterea

faptelor, apărare ce a fost înlăturată de instanțe pe baza

materialului probator administrat în cauză, inclusiv găsirea în

locuința sa a unora din bunurile furate, declarațiile coinculpaților

și recunoașterea din grup de către partea civilă.

De

asemenea, V.P. nu a susținut niciodată în apărarea sa la fond

că la data faptelor s-ar fi aflat în altă localitate, iar în apel, ca

și în recurs, nu și-a modificat poziția față de fapte,

în sensul că nu a negat săvârșirea lor, ci a solicitat doar

reducerea pedepsei aplicate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel revizuientul, criticând greșita

respingere a cererii sale întrucât martorii F.G. și T.C. au dat

declarații mincinoase privind participarea lui la furt, iar prin

apărătorul din oficiu a cerut Curții să se solicite la

parchet relații privind eventualele cercetări privind pe martorii de

mai sus pentru mărturie mincinoasă.

Prin

decizia penală nr.699 din 25 octombrie 2002, Curtea de Apel București,

secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.

Împotriva

deciziei penale sus-menționate, condamnatul a declarat recurs,

susținând oral că nu este vinovat de fapta reținută în

sarcina sa.

Recursul

declarat este nefondat.

Potrivit

art.394 Cod procedură penală, cazurile de revizuire sunt limitativ

prevăzute.

Cum

cererea de revizuire formulată de condamnat vizează stabilirea

nevinovăției sale, care nu se încadrează în nici unul din cele 5

cazuri prevăzute de textul mai sus-citat (ci poate eventual constitui un

motiv de recurs în anulare) urmează ca recursul declarat să fie

respins ca nefondat în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală.

Conform

art.192 alin.2 din același cod revizuientul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge recursul  declarat

de revizuientul V.P. împotriva  deciziei  penale  nr.669 din 25 octombrie 2002

a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă

pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 februarie 2003.