ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul R.T. împotriva deciziei penale nr.544 din 16

septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I Penală.

S-au

prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F.,

apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă V.D.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în

principal, achitarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul

art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală,

deoarece nu el este autorul faptei.

În

subsidiar, apărătorul inculpatului a solicitat reducerea pedepsei.

Intimata

parte civilă, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

după loviturile aplicate de inculpat a avut 30 zile de îngrijiri medicale –

pentru vindecare.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece din probele

administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, iar pedeapsa

aplicată a fost bine individualizată, în raport de criteriile prevăzute de

art.72 din Codul penal.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său,

el socotindu-se nevinovat, partea civilă de bună voie dându-i 650.000 lei.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.201 din 17 iulie 2002 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în

baza art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal,

a fost condamnat inculpatul R.T., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.

În

baza art.61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 51

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr.543/2002 a Judecătoriei Slobozia.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 25 aprilie

2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 4.850.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă V.D.

Instanța

a reținut în fapt că în noaptea de 23 aprilie 2002, la ieșirea din Restaurantul

aparținând SC „V” inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate V.D.,

sustrăgându-i din buzunar suma de 5.500.000 lei. Actele medico-legale atestă că

victima a necesitat pentru vindecare un număr de 22-25 zile îngrijiri medicale.

Instanța

a înlăturat ca neavând nici un suport probator susținerea inculpatului în

sensul că a primit banii de la partea vătămată pentru a întreține relații

sexuale cu aceasta, iar ulterior a fugit, încercând astfel să îi păstreze.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, și susținând în principal că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii  reținute în sarcina sa. În subsidiar, a solicitat redozarea

pedepsei.

Curtea

de Apel București, Secția I Penală prin decizia penală nr.544/10 septembrie

2002, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.T., împotriva

sentinței penale nr.201/17.07.2002 a Tribunalului Ialomița.

S-a

computat prevenția inculpatului de la 25.04.2002 – 10 septembrie 2002.

Nemulțumit

și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs,

reluând motivele invocate prin apel și anume cerând fie a fi achitat, el

socotindu-se nevinovat, fie reducerea pedepsei.

Recursul

este nefondat.

Examinându-se

probatoriul administrat în raport de criticile aduse hotărârilor pronunțate

precum și din oficiu, se reține că situația  de fapt este corespunzătoare

acestuia precum și activității infracționale efectiv întreprinsă de inculpat.

Poziția

sa oscilantă, între a susține fie că, nu el e autorul faptei, fie a cere

reducerea pedepsei aplicate, se apreciază în limita posibilităților intelective

ale acestuia în a-și face apărarea, dar și în raport de comportamentul său

social, de a persevera în comiterea de infracțiuni (fiind și recidivist). Se

vor reține toate aceste date, nu numai față de fișa de cazier a recurentului ci

și pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, care infirmă apărările

făptuitorului și care tot timpul au asistat la desfășurarea incidentului dintre

victimă și inculpat, cu alte cuvinte la comiterea tâlhăriei reținute în sarcina

sa.

În

consecință, în raport de împrejurările concrete în care prin violență, urmată

de 22-25 zile de îngrijiri medicale pentru victimă, inculpatul (recidivist

postcondamnatoriu) îi fură din buzunar 5.500.000 lei, pedeapsa de 6 ani

închisoare, orientată în apropierea limitei minime, prevăzută de textul ce

încriminează tâlhăria comisă, nu poate fi apreciată ca excesivă și deci cererea

de reducere a pedepsei, se va înlătura ca nefondată.

Pentru

considerentele analizate, hotărârea atacată urmează a fi menținută iar recursul

respins, ca nefondat, în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală.

Se

vor aplica și prevederile art.381 și 192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.

împotriva deciziei penale nr.544 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de

la  24 aprilie 2002 la 17 ianuarie 2003.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei  de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie  2003.