ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 481 din 27 mai 2002 a

Tribunalului București, secția I penală, inculpatul I.Ș. a fost condamnat la

două pedepse de câte 5 ani închisoare și una de 5 ani și 2 luni închisoare

pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie în concurs real, în formă

agravată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) din același cod.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepselor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 2

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C.pen.

S-a dedus prevenția de la 12 august 2001 la zi,

menținându-se starea de arest a inculpatului.

S-a aplicat măsura de siguranță prevăzută de art. 116

C. pen., pe trei ani și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor

civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut următoarele:

00

,

în timp ce partea vătămată D.C. se afla în stația R.A.T.B. G., lângă Parcul

I.O.R., un individ brunet, cu părul creț, de aproximativ 25-28 ani, și anume

inculpatul I.Șt., a lovit-o cu pumnul în față, după care i-a smuls geanta în

care avea un abonament R.A.T.B., precum și o legătură cu două chei cu breloc

Mickey Mause și cartela roșie de interfon, valorile prejudiciului fiind de

aproximativ 500.000 lei.

Din probe rezultă că inculpatul a consumat băuturi

alcoolice la un local din incinta parcului, timp în care s-a hotărât să

jefuiască pentru a mai face rost de bani.

În jurul orelor 12

00

a ieșit din parc în

zona stației R.A.T.B. de troleibuz, văzând-o pe victima D.C. apropiindu-se, a

lovit-o cu pumnul în figură, i-a smuls geanta și a fugit, geanta și abonamentul

le-a aruncat, păstrând asupra sa cheile cu breloc și cartela interfon.

În momentul imobilizării și predării la Secția 12

Poliție, asupra inculpatului a fost găsit un breloc cu chei.

La data de 16 august 2001, partea vătămată l-a

recunoscut cu ușurință din grup pe inculpat, acesta având aceleași semnalmente

și îmbrăcămintea descrisă în plângerea depusă.

Cheile au fost restituite părții vătămate pe bază de

dovadă, aceasta constituindu-se parte civilă, cu suma de 500.000 lei

(contravaloarea poșetei, abonament).

Deși a prezentat vizibil leziuni, partea vătămată a

fost la I.M.L. pentru obținerea certificatului medico-legal, dar nu a avut bani

pentru plata expertizei, neputând să obțină actul.

deplasat în curtea Școlii generale nr. 199, cu intenția de a mai sustrage

bunuri.

În jurul orelor 12

30

, inculpatul a văzut-o

pe partea vătămată B.S. care traversa curtea școlii, având o sacoșă în mână.

Acesta a acostat-o și i-a cerut bani, victima s-a speriat și a fugit, iar

inculpatul a urmărit-o, a lovit-o și i-a luat din mână sacoșa, sustrăgându-i

din ea suma de 38.000 lei. I-a restituit la rugămintea părții vătămate,

legătura cu cheile casei. La data de 12 august 2001 și partea vătămată B.S. l-a

recunoscut cu ușurință din grup pe inculpat, acesta având exact semnalmentele

și îmbrăcămintea descrisă în plângerea depusă.

Din banii găsiți asupra inculpatului, partea vătămată

B.S. a fost despăgubită cu suma de 28.000 lei, astfel încât nu s-a mai

constituit parte civilă în cauză.

Întrucât B.S. nu a avut bani pentru achitarea

contravalorii expertizei, nu s-a putut obține certificatul medical de la I M L.

a revenit în Parcul I.O.R., aferent B. dului Constantin Brâncuși.

În jurul orelor 13

15

a văzut-o pe partea

vătămată I.M., care mergea pe trotuarul de vis-a-vis, putând un lănțișor din

aur la gât.

Inculpatul a traversat bulevardul, a mers în spatele

părții vătămate, i-a smuls lănțișorul de la gât și a fugit, încercând să

dispară printre blocuri.

Imediat după smulgere, victima a început să strige

după ajutor și a fugit urmărindu-l pe inculpat.

La scurt timp a fost prins și imobilizat de cetățeni

care l-au și bătut, în cele din urmă, fiind predat poliției de martorii oculari

N.D. și C.A.

Asupra lui a fost găsit lănțișorul sustras, acesta

fiindu-i restituit părții vătămate.

În ceea ce privește prima faptă, se constată că,

declarația părții vătămate D.C. se coroborează cu procesul-verbal de

recunoaștere din grup și cu declarația martorilor asistenți G.C.M. și P.C.M.

De asemenea, cea de a doua faptă descrisă la punctul

2 se constată că a fost săvârșită de inculpatul I.Șt., fiind dovedită cu declarația

părții vătămate B.S., care se coroborează cu procesul-verbal de recunoaștere

din grup și cu declarațiile martorilor B.D. și N.V.

În fine, fapta de la punctul 3 a fost recunoscută de

inculpatul I.Șt., declarație care se coroborează cu cea a părții vătămate I. și

cu declarațiile martorilor N.D. și C.A.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.Șt.

În apelul său, parchetul a solicitat majorarea

pedepsei, iar inculpatul achitarea pentru primele fapte reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 597/A din 19 septembrie 2002,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat fondat apelul

declarat de parchet, admițându-l și respingându-l pe cel al inculpatului.

Astfel, prin decizia pronunțată, instanța de apel a

majorat pedepsele pentru cele trei infracțiuni de tâlhărie săvârșite de

inculpat, stabilindu-le la câte 8 ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 și art. 34

C.pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

apelate și a fost dedusă prevenția.

S-a motivat de instanța de control judiciar, în

sensul că, în raport de perseverența infracțională a inculpatului, pedeapsa

aplicată de prima instanță orientată către minimul special prevăzut de lege nu

este în măsură să îndeplinească scopul preventiv-sancționator conform art. 52

C.pen., impunându-se astfel majorarea acesteia.

Referitor la criticile aduse sentinței de către

inculpat, curtea a reținut că faptele contestate au fost dovedite cu

probatoriul administrat la dosarul cauzei, susținerea inculpatului fiind

singulară și fără să poată fi coroborată cu alte mijloace de probă, motiv

pentru care, apelul acestuia a fost respins ca atare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat

recurs inculpatul I.Șt. care, prin apărătorul său a criticat hotărârea atacată

pentru motivul de casare cuprins la punctul 14 al art. 385

9

C. proc.

pen., solicitând, în esență, reducerea pedepsei.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de

critica formulată și prevederile legale, Curtea Supremă, constată că hotărârea

instanței de apel este legală și temeinică, majorarea pedepsei dispusă de

aceasta impunându-se în raport de perseverența infracțională a inculpatului,

gravitatea faptelor săvârșite și numărul relativ mare de infracțiuni într-un

interval de timp scurt, tâlhărirea a trei părți vătămate în locuri publice

diferite, în aproximativ o oră, provocându-le acestora leziuni corporale, dar

și de atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, situație în care,

recursul declarat de acesta urmează a fi respins ca atare, pedeapsa stabilită

de instanța de apel fiind corect individualizată în raport de dispozițiile art.

72 C. pen.

În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală, a Curții Supreme de Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.Șt. cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă,

reducerea și perioada executată în arest preventiv de la 12 august 2001 la 21

ianuarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.Șt., împotriva deciziei penale nr. 597/A din 19 septembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată

în arest preventiv de la 12 august 2001 la 21 ianuarie 2003.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.