ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 368/2003

D E C

I Z I A  NR.368                                                                                                                             DOSAR

NR.3458/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul revizuient

F.A. împotriva deciziei penale nr.461/A din 23 iulie 2002 a Curții de Apel

București –Secția a II-a penală.

S-a prezentat revizuientul asistat de apărător desemnat din

oficiu, avocat V.F.

Procedura îndeplinită.

Apărătorul arată că se solicită prin contestația la executare

formulată, în sensul reducerii pedepsei față de apariția noii legi în

condițiile art.15 din Codul de procedură penală.

Procurorul solicită respingerea recursului, nefiind îndeplinite

dispozițiile art.394 Cod procedură penală.

Revizuientul cere reducerea pedepsei față de apariția O.U.

207/2000.

C

U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.521/6 iunie 2002 Tribunalul București

Secția I penală a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul F.A.,

cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin cererea formulată condamnatul a cerut respingerea sentinței

prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat prevăzută de art.208 -209 alin.1 lit.g,i și alin.3 cu

aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, reținându-se că în două

rânduri, în noaptea de 28/29 decembrie 1997 a pătruns prin efracție în sediul

S.C. „A & S.R.E.” SRL de unde a sustras bunuri în valoare de 52 milioane

lei.

Revizuientul  a arătat că solicită redozarea pedepsei ca urmare a

apariției O.U.G nr.207/2000 și a modificării Codului penal  în consecințe deosebit

de grave înțelegându-se  în prezent un prejudiciu mai mare de două miliarde,

iar nu unul de 50.000.000 cât a avut  în vedere  la încadrarea juridică și

implicit la condamnarea sa pentru fapta săvârșită.

Instanța a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art.394

Cod procedură penală față de motivul invocat de revizuient.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel solicitând aplicarea

O.U.G nr. 207/2000.

Prin decizia penală nr.461/A din 23 iulie 2002 Curtea de Apel

București  -Secția II-a penală, a respins, ca nefondat apelul condamnatului.

Împotriva acestei sentințe, condamnatul a formulat recurs,

reiterând același motiv.

Recursul este nefondat.

Examinând recursul declarat de condamnat prin prisma criticii

formulate și din oficiu, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin O.U. nr.207/2000 se constată că nu s-au modificat pedepsele

aplicate în cazul infracțiunii de furt calificat atât în formele simple cât și

în formele agravante în raport de încadrările până la data de 22 noiembrie

2000.

Actul normativ a modificat printre altele, conținutul termenului

de „consecințe deosebit de grave” prevăzute de art.146 din Codul penal, în

sensul că prin acest termen se înțelege o pagubă mai mare de 1 miliard de lei.

Modificarea succesivă a art.146 din Codul penal și care au ca

efect reținerea formei calificate a infracțiunii de furt prevăzută de art.208

-209 alin.3 din Codul penal nu poate fi acceptată ca o lege mai favorabilă în

condițiile în care nu s-a micșorat limitele pedepsei.

Or,

pedeapsa aplicată condamnatului de 10 ani închisoare deci mai mică decât

maximul special prevăzut pentru infracțiunea ce s-ar putea reține prin

aplicarea legii mai favorabile (15 ani închisoare) și deci nu ne aflăm în

condițiile art.14 din Codul penal.

Aplicând

însă criteriile de apreciere prevăzute de art.15 din Codul penal și în raport

de dispozițiile art.72 și ale art.52 din Codul penal, se reține că pedeapsa

aplicată revizuientului se impune a fi redusă.

Ca

atare, potrivit prevederilor art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală, Curtea, va respinge recursul declarat de condamnat, ca

nefondat.

Conform

art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul-revizuient F.A. împotriva deciziei penale

nr.461/A din 23 iulie 2002 a  Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Obligă pe recurent

la

plata

sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie

2003.