ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 1984 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Iași, au fost condamnați inculpații : a) T.D., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. b) P.V., fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 71-64 C. pen. Au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin Oficiul de Plăți și Contracte Phare, suma de 2.024.871,40 lei despăgubiri civile. S-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părților civilmente până la concurența acestei sume.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare. 2. Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 476 din 18 noiembrie 2010 a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente. 3. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 785 din 28 iunie 2011, a admis recursurile declarate de inculpații T.D. și P.V. și de către părțile responsabile civilmente SC T. SRL și SC D. SRL, împotriva sentinței penale nr. 1984 din 02 iunie 2009 a Judecătoriei Iași și a deciziei penale nr. 477 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Iași, pe care le-a casat integral și a trimis cauza la Tribunalul Iași pentru judecarea fondului în primă instanță. Investit cu judecarea cauzei, Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 447 din 03 octombrie 2011 a dispus, în baza art. 39 alin. (1) și (3) cu referire la art. 27 pct. 1 C. proc.

pen., admiterea excepției privind necompetența materială, invocată de Ministerul Public prin Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași. A constatat existența unui caz de întrerupere a cursului justiției și, în consecință : În baza art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea cazului de întrerupere a cursului justiției. În motivarea soluției s-a arătat că atribuirea competenței de soluționare a cauzei în primă instanță de către Curtea de Apel Iași s-a făcut prin deducție și analogie, prin încălcarea regulilor prevăzute de art. 27 C. proc. pen. Din examinarea actelor efectuate în toate stadiile procedurale, cât și a dispozițiilor legale în materie, se constată existența unui caz de întrerupere a cursului justiției.

În primul rând, procedând în modalitatea cunoscută, Curtea de Apel Iași a creat o situație fără precedent, prin aceea că, a admis recursurile declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente și, apreciind că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, respectiv art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, sunt „modalități specifice" ale infracțiunilor de corupție, a casat integral soluția pronunțată în fond și apel, stabilind ca instanță competentă să judece fondul cauzei, Tribunalul Iași. Totodată, în considerentele deciziei dispuse, Curtea de Apel Iași, a stabilit că infracțiunile prevăzute în cuprinsul art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 „se caracterizează prin cel mai ridicat grad de complexitate, de pericol social abstract și de importanță a relațiilor sociale ocrotite". În al doilea rând, soluția dispusă de Curtea de Apel Iași nu are nici suport legal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, urmărirea penală și judecata infracțiunilor prevăzute în legea specială se efectuează potrivit procedurii de drept comun. Raportând aceste dispoziții la conținutul art. 25 și art. 27 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în ceea ce privește competența materială, pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, aceasta revine judecătoriei în primă instanță și curții de apel, ca instanță de recurs, conform art. 28 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202 din 26 noiembrie 2010. Aceasta, în special, pentru că normele de procedură sunt de strictă interpretare și nu permit analogii, și, de asemenea pentru că nu-i este permis judecătorului atribuirea rolului de legiuitor (interpretarea legii de către Curtea de Apel Iași a avut drept finalitate complinirea ei, lucru nepermis de legiuitor).

Prin urmare, cursul justiției a fost întrerupt - pentru că în mod nelegal Curtea de Apel Iași, investită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente - nu a dispus asupra fondului, ci doar asupra excepțiilor invocate de apărătorii aleși ai inculpaților T.D. și P.V., dând o interpretare greșită dispozițiilor legale în materie și prin adăugare la lege. Pentru a relua cursul justiției, se va interveni de către Înalta Curte de Casație și Justiție, indicându-se instanța competentă să soluționeze cauza și care, pentru argumentele ce s-au prezentat, este Curtea de Apel Iași, în calitate de instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Constată că în cauza privind pe inculpații P.V. și T.D. a fost întrerupt cursul justiției. Trimite cauza spre competentă soluționare a recursurilor declarate de inculpații P.V. și T.D. și părțile responsabile civilmente SC T. SRL prin reprezentant legal T.D. și SC D. SRL prin reprezentant legal T.A. la Curtea de Apel Iași. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2011.