ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 404/RC/2015

Deliberând asupra recursului în casație, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din data de 25 iunie 2013, Tribunalul Vaslui, printre altele a achitat pe inculpatul A., pentru fiecare din cele două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78 rap. la art. 248 C. pen., cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA întocmit la data de 24 iunie 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații:

- B. pentru săvârșirea a două infracțiuni luare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., a doua infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, daca funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen., a doua infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen. și a infracțiunii instigare la fals intelectual, săvârșită în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- C. pentru săvârșirea infracțiunilor abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen.:

- A. pentru săvârșirea infracțiunii abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul B., profitând de posibilitățile concrete conferite de funcțiile pe care le îndeplinea - subprefect al județului Vaslui și membru al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui și abuzând de autoritatea și influența sa la nivelul județului Vaslui, fiind interesat de dobândirea unor suprafețe de teren în condiții avantajoase, prin influențarea desfășurării procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate în scopul satisfacerii intereselor personale, intenționând să obțină singurele terenuri disponibile pentru retrocedare, situate pe raza Municipiului Huși (localitate în care domiciliază), care nu erau afectate de investiții, a planificat în detaliu o activitate infracțională vastă, în care au fost implicați și inculpații C. și A., caracterizată de numeroase operațiunile ilicite, constând atât în încălcarea propriilor atribuții de serviciu, cât și în determinarea a numeroase persoane să-și încalce astfel de atribuții, activitate care a avut ca rezultat deposedarea ilicită a Agenției Domeniilor Statului de suprafața de 21 ha teren extravilan și vătămarea intereselor legale ale unor persoane.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut cu privire la inculpatul A. că la începutul anului 2008, în primele zile, D. a fost contactat telefonic de către A., care i-a cerut să completeze din nou cele două pre-titluri de proprietate pe care să le trimită la O.C.P.I. Vaslui, spunându-i că celelalte s-au pierdut. Inculpatul B. i-a cerut inculpatului A. să se ocupe de scrierea titlurilor de proprietate și să i le înmâneze, lucruri pe care acesta le-a făcut, deși, din punct de vedere legal, acest lucru nu era posibil, neexistând punerea în posesie, consemnată în proces-verbal.

Inculpatul A. a cerut angajaților O.C.P.I. (nu s-a reușit identificarea acestora) să completeze titlurile nr. AA din 08 ianuarie 2008 pentru E., respectiv nr. BB din 08 ianuarie 2008 pentru F. Inculpatul, in calitate de director al O.C.P.I. Vaslui și membru al Comisiei județene de fond funciar, a semnat acele titluri, știind că nu puteau fi emise în mod legal. După semnare, le-a înmânat inculpatului B. Cu această ocazie, A. i-a înmânat nu doar titlurile de proprietate, ci și celelalte înscrisuri, inclusiv pre-titlurile, pentru ca subprefectul să se ocupe de semnarea lor, așa cum promisese.

Ulterior, cu toate solicitările directorului O.C.P.I., inculpatul B. nu a mai restituit înscrisurile ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, astfel că, după o perioada de timp, A. i-a cerut lui D. să completeze din nou pre-titlurile de proprietate, care au rămas în arhiva O.C.P.I. Vaslui, nefiind semnate nici de către membrii comisiei locale de fond funciar, nici de către proprietari.

Instanța a reținut că nu au fost respectate, așadar dispozițiile legale privind punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate, așa cum au fost reglementate de H.G. nr. 890/2005. De asemenea, nici nu ar fi putut fi posibilă, în nici un caz, punerea în posesie a numitului E., având în vedere că acesta decedase încă din ziua de 18 noiembrie 2007.

Cele două titluri de proprietate, semnate doare de către A., au fost prezentate la mapa prefectului G. și a lui H., care le-au semnat (acesta din urmă a semnat la rubrica destinată subprefectului I., care nu se afla în ziua respectivă la sediul instituției).

Nu s-a putut stabili faptul că aceștia ar fi cunoscut scopul urmărit de către inculpatul B. și caracterul ilicit al modului de desfășurare a procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate, semnând astfel în cunoștință de cauză respectivele titluri (fostul prefect G., numit în luna septembrie 2007, a declarat, cu ocazia audierii, ca punerea in posesie trebuie sa aibă loc ulterior emiterii titlurilor de proprietate).

Prin emiterea titlurilor de proprietate, cele două suprafețe de teren agricol, cu o valoare mult superioară celor ce au reprezentat vechile amplasamente și cu o locație dorită de inculpatul B., au ieșit din patrimoniul statului, dreptul de proprietate fiind transferat, în mod nelegal, în patrimoniul noilor proprietari (dintre care unul era deja decedat, nemaiavând capacitate civilă de folosință - aptitudinea de a dobândi drepturi și obligații, în sensul legii civile).

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, inculpații B., C., părțile civile J., K. și Agenția Domeniilor Statului.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a criticat hotărârea pentru nelegalitatea soluției de achitare a inculpaților sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dar și sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților B., C. și a modalității de executare a acestora, raportat la ansamblul infracțional dedus judecății, la circumstanțele și modul săvârșirii faptelor, la calitatea de funcționari publici deținută de inculpați în momentul săvârșirii faptelor și la consecințele grave ale infracțiunilor comise, precum și la împrejurarea ca anterior inculpații B. și C. au mai fost condamnați pentru fapte similare.

Prin apelul declarat, partea civilă J. a criticat soluția în latură civilă, arătând, în esență, că deși a solicitat primei instanțe, în calitate de succesor a lui J., decedat la data de 18 decembrie 2012, daune civile în cuantum de 63.000 RON, reprezentând valoarea producției agricole nerealizate în ultimii 3 ani și contravaloarea cramei din via nobilă de pe suprafața de 0,6054 ha de la punctul „P." din municipiul Huși, ce a fost evaluată de expertul în construcții L. la valoarea de 8.270 euro, prima instanță nu a acordat aceste daune; că la judecata în primă instanță nu au fost respectate dispozițiile privind introducerea în cauză a părții responsabile civilmente până la citirea actului de sesizare. A mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererile formulate de J. de extindere a procesului penal pentru alte fapte în cazul inculpaților B. și C., pentru care nici nu a solicitat cazierele juridice, deși aceștia au fost condamnați anterior pentru fapte similar.

Apelul declarat de partea civilă K. nu a fost motivat.

Agenția Domeniilor Statului a criticat respingerea acțiunii civile promovate de aceasta și obligarea sa, în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul C., la plata daunelor morale și a cheltuielilor judiciare.

Inculpații B. și C., au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal în privința greșitei condamnări, iar în subsidiar, în ceea ce privește greșita individualizare a pedepselor.

Prin decizia penală nr. 36 din 28  ianuarie 2015 Curtea de Apel Iași, cu majoritate, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile J. și K., precum și apelurile declarate de inculpații B. și C. împotriva sentinței penale nr. 144 din 25 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Vaslui.

Au fost admise apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și partea civilă Administrația Domeniilor Statului împotriva sentinței penale nr. 144 din 25 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Vaslui, care a fost desființată, în parte, în latură penală și în latură civilă. Au fost extinse efectele apelului declarat de Administrația Domeniilor Statului și cu privire la partea responsabilă civilmente Prefectura Vaslui.

În rejudecare, instanța a decis, printre altele, condamnarea inculpatului A., la pedepsele:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1968, în condițiile art. 71 C. pen. din 1968.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra disp. art. 83, 84 C. pen. din 1968.

Inculpatul A. a fost obligat în solidar cu inculpații B. și C. să plătească părții civile Agenția Domeniilor Statului despăgubiri civile în sumă de 31.690 RON.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/89/2011* asupra tuturor bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului B. până la concurența sumei de 36.844 RON plus echivalentul în RON la data plății a sumei de 18000 euro, asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului C. până la concurența sumei de 37244 RON plus echivalentul în RON la data plății a sumei de 18000 euro, asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului A. până la concurența sumei de 35.923 RON.

A fost înlăturată dispoziția privind rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare privind pe inculpatul A. și care includ și onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 RON, iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut că prealabil verificării temeiniciei susținerilor apelanților, se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existența faptelor și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpaților.

Ca urmare, având în vedere Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de apel a constatat că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpați.

Astfel, curtea a reținut că inculpații B., C. și A. au fost trimiși în judecată pentru comiterea a două infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1968 sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni. S-a observat că spre deosebire de prevederile anterioare, infracțiunea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin art. 79 pct. 9 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, introduce cerința ca folosul obținut pentru sine sau pentru altul de funcționarul public să aibă caracter necuvenit, în timp ce art. 297 alin. (1) C. pen. instituie condiții de incriminare mai puțin restrictive, atât cu privire la subiectul pasiv al infracțiunii (o persoană juridică de drept privat sau de drept public, în timp ce, în vechea reglementare, subiectul pasiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice trebuia să fie o persoană juridică de drept public sau de interes public), cât și sub aspectul urmării imediate [care, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constă în cauzarea unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, spre deosebire de C. pen. anterior, care prevedea, alternativ cu producerea unei pagube, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145].

În ce privește infracțiunea de instigare la fals intelectual sancționată de disp. art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. din 1968, rap. la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani, chiar dacă dispozițiile art. 17 și 18 din Legea nr. 78/2000 nu se mai regăsesc în legea nouă specială, fiind abrogate prin art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012, Curtea a apreciat că nu sunt incidente în acest caz disp. art. 4 C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conținutul acestei norme fiind acoperit de incriminarea generală din art. 321 C. pen., care prevede o pedeapsă cu închisoarea de la lan la 5 ani.

În plus, inculpatul B. a fost trimis în judecată și pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1968, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani, în noua reglementare, respectiv art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap la art. 289 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei fiind stabilite între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare.

Având în vedere succesiunea de legi, curtea a constatat că noile dispoziții penale apar ca fiind mai blânde atât sub aspectul condițiilor de incriminare, cât și al regimului sancționator, însă, evaluând aceste prevederi, legea penală anterioară este legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpați este legea penală anterioară care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a inculpaților, creează acestora o situație mai avantajoasă.

Așa cum a reținut și prima instanță, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numiților E. și F. asupra suprafețelor de 9 ha teren agricol și, respectiv 12 ha teren agricol situate în Municipiul Huși, proprietatea privată a statului, exercitată prin Agenția Domeniilor Statului, aflate în administrarea SC M. SA Huși nu a putut avea loc decât în condițiile îndeplinirii, contrar legii, a atribuțiilor de serviciu de către inculpații B., C. și A.

Astfel, după ce a pretins anterior de la martorii N. și F., de la aceasta din urmă prin intermediul martorului O., vânzarea suprafețelor de 9 ha teren agricol și, respectiv de 12 ha teren agricol, asupra cărora numitului E. (tatăl lui N.) și, respectiv numitei F. urma să li se reconstituie dreptul de proprietate, în schimbul facilitării și urgentării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, inculpatul B., în calitate de subprefect al Județului Vaslui și membru al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vaslui:

- a votat pentru validarea propunerilor comisiilor locale Negrești și Alexandru Vlahuță, de radiere din anexa despăgubiri și înscriere în anexa 30 a numiților E. și F., în ședințele Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată ce s-au desfășurat în zilele de 16 noiembrie 2007 și 30 noiembrie 2007 și a semnat procesele verbale ale acestor ședințe, urmărind să obțină reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numiților E. și F. asupra unor terenuri din Municipiul Huși;

- Ie-a determinat, prin intermediul inculpatului C., pe numitele Q. și R., cu privire la activitatea cărora avea atribuții de control, să insereze în cuprinsul hotărârilor nr. 664 din 16 noiembrie 2007 și nr. 669 din 30 noiembrie 2007 ale Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vaslui, mențiunile privind acordarea terenurilor „de la SC M. SA Huși" deși cunoștea faptul că respectiva suprafață de teren era destinată reconstituirii dreptului de proprietate altor persoane, potrivit hotărârii nr. 307/2007 a Comisiei județene și procesului verbal de delimitare întocmit pentru executarea acesteia și deși cunoștea faptul că în cadrul ședințelor comisiei nu se discutase nimic referitor la acordarea terenurilor de la SC M. SA Huși.

Cunoscând nelegalitatea hotărârilor respective, l-a determinat pe C. să se ocupe de întocmirea documentației necesare preluării terenurilor de la Agenția Domeniilor Statului București - procesele-verbale de delimitare și schițele privind amplasarea terenurilor. Urmărind finalizarea cât mai rapidă a procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a discutat cu S. și T., angajați ai O.C.P.I. Vaslui, cărora le-a cerut să-i solicite lui D., angajat al O.C.P.I. Vaslui, să completeze de urgență pre-titlurile de proprietate (procesele verbale de punere în posesie). După întocmirea acestor acte, în realizarea hotărârii sale infracționale, deși nu avusese loc punerea în posesie a viitorilor proprietari, l-a determinat pe A., director al O.C.P.I. Vaslui, să dispună scrierea și să semneze titlurile de proprietate nr. AA din 08 ianuarie 2008 pentru E., respectiv nr. BB din 08 ianuarie 2008 pentru F., pe care B. le-a ridicat apoi personal de la O.C.P.I. Vaslui și le-a depus la Instituția Prefectului județului Vaslui, pentru a fi semnate de către prefectul G. și de subprefectul I. Titlurile de proprietate au fost astfel emise, fără să fi avut loc în prealabil punerea în posesie.

Inculpatul A., în calitate de director al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vaslui, la solicitarea expresă a inculpatului B., a dispus scrierea titlurilor de proprietate nr. AA din 08 ianuarie 2008 pentru E., respectiv nr. BB din 08 ianuarie 2008 pentru F., deși acest lucru nu era legal deoarece nu avusese loc punerea în posesie a proprietarilor.

Această activitate a avut ca rezultate scoaterea ilegală din proprietatea privată a Statului Român, exercitată prin Agenția Domeniilor Statului, a suprafețelor de 9 ha teren agricol și, respectiv 12 ha teren agricol situate în Municipiul Huși și aflate în administrarea SC M. SA Huși; vătămarea intereselor legale ale persoanelor cu privire la care, prin hotărârea nr. 307/2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vaslui se hotărâse validarea propunerii Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Huși, privind înscrierea acestora în anexa 30 prevăzută de H.G. nr. 890/2005, cu acordarea terenului din rezerva Agenției Domeniilor Statului Vaslui; dobândirea de către numiții N. (moștenitor al numitului E., care decedase între timp, la data de 18 noiembrie 2007) și F. a unui avantaj patrimonial - dreptul de proprietate asupra acelor suprafețe de teren, situate în extravilanul Municipiului Huși, asupra cărora nu puteau deveni proprietari dacă ar fi fost respectată procedura de reconstituire prevăzută de lege, suprafețe de teren cu privire la care existau deja înțelegeri verbale de vânzare, la prețuri deja stabilite, în urma vânzării terenurilor, aceștia obținând sumele de 15.300 RON (N.) și 19.200 RON (F.).

Întrucât în cazul persoanelor E. și F. se dorea acordarea de teren de la Agenția Domeniilor Statului, însă nu pe raza comunei la a cărei comisie locală se formulase cererea și în raza căreia se afla vechiul amplasament al terenului, deoarece nu mai era teren disponibil, comisiile locale Negrești și Alexandru Vlahuță trebuia ca după parcurgerea etapelor prev. de art. 10 din H.G. nr. 890/2005 să propună transferul de pe anexele 30 ale localităților Negrești și Alexandru Vlahuță pe anexa 30 a localității Huși.

Deși instanța nu a negat faptul că E. și F. aveau dreptul la reconstituire, s-a constatat că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea numiților E. și F. s-a desfășurat fără ca niciuna dintre comisiile locale Negrești și Alexandru Vlahuță să se adreseze Agenției Domeniilor Statului ori altei comisii locale și fără ca să propună transferul de anexe de la o localitate la alta, deci cu încălcarea procedurii legale.

În ce-l privește pe inculpatul A., instanța de apel a observat că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea infracțiunilor ce i se impută, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare.

Instanța a reținut că inculpatul A. avea cunoștință că pentru eliberarea titlurilor de proprietate era necesară semnarea pre-titlurilor, sens în care a și discutat cu subprefectul B., a dispus scrierea titlurilor de proprietate pentru numiții E. și F. fără parcurgerea proceduri punerii în posesie, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, fapt ce a contribuit la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul privat al statului, rezultat păgubitor pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, cel puțin l-a acceptat. În mod firesc, odată ce a remarcat caracterul vădit ilegal al solicitărilor subprefectului (după cum însuși recunoaște), instanța a precizat că inculpatul A. trebuia să se abțină de la o conduită contrară normelor legale aplicabile, asigurarea pe care inculpatul B. i-a dat-o în legătură cu semnarea ulterioară a pre-titlurilor de proprietate nefiind o motivație de natură să-l exonereze de răspunderea penală.

Încălcarea atribuțiilor de serviciu de către cei trei inculpați în realizarea rezoluției infracționale a avut drept consecință, nu doar favorizarea numiților N. (moștenitor al numitului E., care decedase între timp, la data de 18 noiembrie 2007) și F., care au obținut un avantaj patrimonial prin obținerea ilegală a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren situate în Municipiul Huși și aflate în administrarea SC M. SA Huși, respectiv vătămarea intereselor legale ale persoanelor cu privire la care, prin hotărârea nr. 307/2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vaslui se hotărâse validarea propunerii Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Huși, privind înscrierea acestora în anexa 30 prevăzută de H.G. nr. 890/2005, cu acordarea terenului din rezerva Agenției Domeniilor Statului Vaslui, ci și scoaterea ilegală din proprietatea privată a Statului Român, exercitată prin Agenția Domeniilor Statului, a suprafețelor de 9 ha teren agricol și, respectiv 12 ha teren agricol situate în Municipiul Huși și aflate în administrarea SC M. SA Huși.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul procedurii judiciare din primă instanță de către expertul tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, U., ale cărui concluzii au fost însușite de instanța de apel, valoarea de circulație a terenurilor de 9 ha și 12 ha aflate în extravilanul municipiului Huși, asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru E. și F., era la nivelul anilor 2007-2008 de 31.690 RON.

Prin urmare, Curtea a reținut că sunt întrunite în cauză și elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1968, pentru care va atrage răspunderea penală a celor trei inculpați.

Procedând la propriul demers analitic din perspectiva individualizării pedepselor aplicate inculpaților prin sentință (ce a făcut obiectul criticilor în apelul declarat de procuror) și a pedepselor ce urmează a fi aplicate de instanța de apel, prin raportare la ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1968, Curtea a constatat că inculpatul A. a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, față de care a stabilit o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat.

Reținând faptele ilicite desfășurate de inculpații B., C. și A., prejudiciul produs în patrimoniul Statului Român, administrat de Agenția Domeniilor Statului și legătura de cauzalitate dintre acestea, Curtea a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar pe cei trei inculpați la repararea pagubei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, admis în principiu prin încheierea nr. 280/RC din data de 22 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte, secția penală în Dosar nr. x/89/2011*.

Examinând recursul în casație, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „S-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (două fapte), iar prin decizia penală nr. 36 din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Iași, ca urmare a admiterii apelului declarat de Ministerul Public, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru fiecare infracțiune de care a fost găsit vinovat.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost suspendată condiționat.

Dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 sancționează cu închisoarea de la 3 la 5 ani infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Prin urmare, observând că pentru fiecare infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. inculpatului i s-a aplicat câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit pedepse nelegale, în condițiile în care acestea puteau fi coborâte sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante.

Apărarea a încercat să explice cuantumul mic al pedepselor prin aceea că în considerentele deciziei s-a făcut vorbire de atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale.

Înalta Curte reține că într-adevăr în procesul de individualizare judiciară a pedepsei instanța de apel a justificat alegerea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată, tocmai prin prisma atitudinii procesuale avute pe parcursul procesului penal, precum și a lipsei antecedentelor penale.

Dacă judecătorul ar fi avut intenția de a reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, atunci, potrivit dispozițiilor art. 79 C. pen. anterior, trebuiau să fie indicate în decizie împrejurările care constituie circumstanțe atenuante, motivarea reținerii acestora prin referire la probe și încadrarea fiecărei împrejurări care constituie circumstanță atenuantă în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) C. pen. sunt obligatorii.

Or, judecătorul s-a limitat a menționa anumite împrejurări care doar justifică modalitatea de executare a sancțiunii și nicidecum cuantumul pedepsei aplicate.

Întrucât instanța de recurs nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dar și față de împrejurarea că instanța de apel, în urma stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpatului s-a orientat către o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special de 3 ani, pentru fiecare infracțiune de abuz în serviciu.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se reține că dispozițiile C. pen. anterior, lege penală mai favorabilă astfel cum a decis instanța de control judiciar, nu permit suspendarea condiționată a executării pedepsei în situația în care pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracțiuni este de 3 ani închisoare [art. 81 alin. (2) C. pen.].

Ca atare, instanța va modifica modalitatea de executare a pedepsei și va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen, Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 36 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/89/2011*, va casa în parte, decizia recurată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A., și, în rejudecare va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. va condamna inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. va condamna același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în condițiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Va încredința supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În temeiul art. 86

3

C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și art. 86

5

C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 36 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/89/2011*.

Casează, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A., și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în condițiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În temeiul art. 86

3

C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și art. 86

5

C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 15 decembrie 2015.